Plen
Ședința Senatului din 10 octombrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.145/19-10-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 10-10-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 10 octombrie 2002

Aprobarea programului de lucru și a ordinii de zi

Ședința a început la ora 9,27.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul senator Doru Ioan Tărăcilă, vicepreședintele Senatului, asistat de domnii senatori Constantin Nicolescu și Mihai Ungheanu, secretari ai Senatului.

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Declar deschisă ședința Senatului din data de 10 octombrie 2002, ședința fiind condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori Constantin Nicolescu și Mihai Ungheanu, secretarii Senatului.

Din totalul de 140 de senatori și-au înregistrat prezența, prin vot electronic, până în acest moment, un număr de 99 de colegi, sper că sunt și în sală, absentând motivat de la lucrările Senatului 11 senatori: 3 sunt membri ai Guvernului, 5 sunt plecați în delegații, unul este bolnav și 2 sunt învoiți.

Programul de lucru: lucrări în plen până la ora 13,30.

Ordinea de zi este cea care v-a fost distribuită.

În legătură cu programul de lucru aveți de făcut obiecțiuni? Nu sunt. Vă rog să votați.

Vă rog să vă exprimați prin vot. Îi invit pe domnii senatori să voteze.

Cu 72 de voturi pentru, unul împotrivă și două abțineri, programul de lucru al Senatului pentru ziua de azi este aprobat de plen.

În legătură cu ordinea de zi aveți obiecțiuni? Nu sunt.

Vă rog să vă exprimați prin vot.

Ordinea de zi a fost aprobată de plenul Senatului cu 69 de voturi pentru, două împotrivă și două abțineri.

 
Aprobarea unor modificări în comisiile permanente ale Senatului

Avem câteva chestiuni la probleme organizatorice. În primul rând v-aș ruga să-mi permiteți să vă aduc la cunoștință - și vă propun să aprobăm - o serie de modificări în comisiile permanente ale Senatului.

Astfel, Grupul parlamentar al Partidului România Mare solicită ca domnul senator Nicolae Pătru să fie înlocuit din Comisia pentru muncă și protecție socială cu domnul senator Ion Marcu.

De asemenea, domnul senator Rus Ioan Aurel să treacă la Comisia pentru agricultură, industrie alimentară și silvicultură, în locul domnului senator Ion Marcu, pentru a realiza și o unitate de vederi între ministru și un membru al comisiei. (Râsete.)

Dacă nu sunt obiecțiuni, vă rog să vă exprimați prin vot în legătură cu solicitarea Grupului parlamentar Partidul România Mare.

Vă rog să votați.

Solicitare aprobată de plenul Senatului cu 78 de voturi pentru, unul împotrivă și 3 abțineri.

Aprobarea programului de lucru pentru săptămâna 14-19 octombrie a.c.

Biroul permanent al Senatului împreună cu liderii grupurilor parlamentare vă propun ca program de lucru al Senatului pentru săptămâna viitoare: lucrări în plen în zilele de luni, 14 octombrie, și joi, 17 octombrie, lucrări în comisiile permanente, marți, 15 octombrie, și miercuri, 16 octombrie.

Miercuri, la ora 13,00 va avea loc ședința Biroului permanent lărgit al Senatului, la care sunt invitați liderii grupurilor parlamentare și președinții comisiilor permanente existente în Senat.

În legătură cu programul de lucru al săptămânii viitoare aveți de făcut obiecțiuni? Nu sunt.

Vă rog să vă exprimați prin vot.

Cu 80 de voturi pentru și două abțineri, programul de lucru pentru săptămâna viitoare a fost aprobat de plenul Senatului.

Aprobarea proiectului de Hotărâre privind bugetul de venituri și cheltuieli al Senatului pe anul 2003

La punctul 2 de pe ordinea de zi avem înscris proiectul de Hotărâre privind bugetul de venituri și cheltuieli al Senatului pe anul 2003.

Dintre chestori sau dintre colegii senatori, cine a fost nominalizat pentru a susține proiectul de buget?

Unde doriți, domnule senator. Vă invit fie la masa Executivului, fie la masa Legislativului. Se pare că trageți spre stânga. Vă rog să luați loc și să prezentați bugetul. (Râsete, discuții.)

Bănuiesc că datorită orientării politice și nu de altceva v-ați așezat la masa aceea.

 

Domnul Victor Apostolache:

Oricum trebuie să fiu de stânga, așa cum ați remarcat și dumneavoastră.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Potrivit Legii finanțelor publice nr. 72/1996, Camera Deputaților și Senatul își aprobă bugetele proprii înaintea dezbaterii bugetului de stat și îl înaintează Ministerului Finanțelor Publice în vederea includerii în bugetul de stat.

În acest sens, a fost prezentat în ședința Biroului permanent bugetul Senatului pentru anul 2003, în sumă totală de 600.080.675 mii lei. Cheltuielile înscrise în acest proiect de buget sunt structurate pe titluri de cheltuieli bugetare, astfel:

- Cheltuieli totale: 600.080.675 mii lei. din care:

A) Cheltuieli curente: 557.501.643 mii lei. din care:

- cheltuieli de personal: 412.130.788 mii lei.

- cheltuieli materiale și servicii: 145.360.855 mii lei.

- trasferuri: 10.000 mii lei.

B) Cheltuieli de capital: 42.579.032 mii lei.

La fundamentarea cheltuielilor de personal s-a avut în vedere asigurarea creditelor pentru:

  • fondul de salarii, care a fost fundamentat pornind de la salariul de bază stabilit pentru luna decembrie 2002, conform precizărilor metodologice privind elaborarea propunerilor de buget pe 2003, primite de la Ministerul Finanțelor Publice;
  • de asemenea, fondul de salarii mai cuprinde premiul anual aferent anului 2002 a cărui plată, potrivit prevederilor art. 12 din Legea bugetului de stat pe 2002 nr. 73, se va efectua din prevederile bugetare pe anul 2003;
  • o indexare de 8,43 a fondului de salarii pentru anul 2003, stabilită, de asemenea, de Ministerul Finanțelor Publice.

Menționăm că s-a luat în considerare un număr de personal de 1.057, considerat strict necesar în conformitate cu sarcinile și atribuțiile ce le are de realizat instituția, dintre care 141 de persoane care ocupă funcții de demnitate publică, 420 de salariați pentru birouri senatoriale și 496 salariați pentru aparatul central.

La articolele de cheltuieli privind contribuțiile pentru asigurările sociale de stat pentru constituirea Fondului de plată a ajutorului de șomaj și cele pentru constituirea Fondului de asigurări sociale și sănătate au fost prevăzute credite, conform legii, în procent total de 35,5% la fondul de salarii.

Suma prevăzută la deplasări, detașări, trasferări în țară este necesară pentru acoperirea nivelului cheltuielilor de cazare a senatorilor care nu au domiciliul în municipiul București.

De asemenea, la acest articol au mai fost prevăzute sumele necesare pentru acordarea diurnelor de deplasare a senatorilor și pentru celelalte deplasări în țară a personalului din aparatul Senatului și birourilor senatoriale.

Cheltuielile pentru deplasările în străinătate au fost calculate în baza proiectului planului de relații externe pe anul 2003.

Creditele prevăzute la capitolul "Cheltuieli materiale și servicii" sunt necesare pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere și gospodărie, achiziții de materiale, prestări de servicii și reparații ce urmează a se efectua în 2003.

La fundamentarea sumei prevăzute la acest titlu s-a analizat necesitatea, oportunitatea și eficiența fiecărei cheltuieli pentru asigurarea condițiilor normale de funcționare.

S-a avut, de asemenea, în vedere acoperirea cheltuielilor ocazionate de revizii la instalațiile din imobilul central, cheltuielile de service pentru aparatura de birotică din dotare, reparațiile auto și cele se se vor efectua la sediul central și la birourile senatoriale, cheltuieli pentru plata chiriilor, întreținerea și funcționarea birourilor senatoriale.

S-a luat în calcul, de asemenea, creșterea în acest an a tarifelor la energie electrică, termică, abonamentele și costurile impulsurilor pentru convorbirile telefonice efectuate pe rețeaua fixă și mobilă, majorarea prețului benzinei, creșterea prețului pieselor de schimb auto, electrice și electronice, abonamentele la presa internă și abonamentele pentru "Monitorul Oficial" și colecțiile de legi și hotărâri.

La capitolul "Transferuri - cotizații internaționale" s-a prevăzut suma de 10 milioane lei necesară pentru plata cotizației la Asociația secretarilor generali de parlamente.

La baza fundamentării cheltuielilor de capital au stat propunerile direcțiilor de specialitate privind, în principal, dotarea cu aparatură birotică atât a sediului central, cât și a birourilor senatoriale.

Față de cele prezentate, propunem spre aprobare plenului Senatului Hotărârea privind bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2003.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Rog grupurile parlamentare să-și exprime punctul de vedere față de proiectul bugetului Senatului pe anul 2003. Nu sunt intervenții.

Supun votului dumneavoastră proiectul de buget.

Vă rog să vă exprimați prin vot. Vă rog să votați.

Cu 92 de voturi pentru, unul împotrivă și două abțineri, proiectul de buget al Senatului pentru anul 2003 este aprobat de plen.

 
Aprobarea dezbaterii în procedură de urgență a proiectului Legii privind prevenirea și combaterea criminalității organizate

La punctul 3 în ordinea de zi avem o Notă privind aprobarea dezbaterii în procedură de urgență a proiectului Legii privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.

Proiectul Legii a fost adoptat de Camera Deputaților și se solicită de către Guvern procedură de urgență. În conformitate cu prevederile regulamentului, art. 102, plenul are dreptul să se pronunțe.

Doriți să interveniți? Nu.

Vă rog să vă exprimați prin vot. Vă rog să votați.

Cu 81 de voturi pentru, 3 împotrivă și 5 abțineri, s-a aprobat solicitarea ca proiectul Legii privind prevenirea și combaterea criminalității organizate să fie dezbătut în procedură de urgență de către Senat.

Dezbaterea și adoptarea raportului comisiei de mediere pentru soluționarea textelor în divergență la proiectul Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2002 privind reglementarea dreptului de proprietate al Federației Comunităților Evreiești din România asupra lăcașurilor de cult, cimitirelor și altor bunuri destinate activităților cultului mozaic

La punctul 4 de pe ordinea de zi avem raportul comisiei de mediere pentru soluționarea textelor în divergență apărute la proiectul Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2002 privind reglementarea dreptului de proprietate al Federației Comunităților Evreiești din România asupra lăcașurilor de cult, cimitirelor și altor bunuri destinate activităților cultului mozaic.

Din partea Senatului au participat la mediere domnii senatori: Antonie Iorgovan, Opriș Octavian, Stoica Fevronia, Pujină Nelu, Belașcu Aron, Roman Petre și Eckstein-Kovacs Peter.

Rog pe unul dintre colegi să exprime punctele de vedere în situația în care vor exista solicitări din partea domnilor senatori.

Vă rog să observați că în anexa la raport colegii din comisia de mediere ne propun textele:

La punctul 1, varianta Camerei Deputaților;

La punctul 2, varianta Camerei Deputaților;

La punctul 3, un text comun;

La punctele 4, 5, 6, 7 și 8, texte în varianta Camerei Deputaților.

Vă consult dacă sunt intervenții la soluțiile propuse de colegii din comisia de mediere. Nu sunt.

În primul rând, supun votului dumneavoastră textele propuse de către colegii din comisia de mediere.

Vă rog să vă exprimați prin vot. Vă rog să votați.

Texte adoptate de plenul Senatului cu 82 de voturi pentru, 7 împotrivă și 3 abțineri.

Supun votului plenului raportul comisiei în ansamblu, cu amendamentele acceptate.

Raport aprobat de plenul Senatului cu 87 de voturi pentru, 8 împotrivă și 5 abțineri.

Dezbaterea și adoptarea raportului comisiei de mediere pentru soluționarea textelor în divergență la proiectul Legii privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale destinate sediilor partidelor politice

La punctul 5 în ordinea de zi avem raportul comisiei de mediere pentru soluționarea textelor în divergență apărute la proiectul Legii privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice.

Din partea Senatului, la mediere au participat domnii senatori: Octavian Opriș, Antonie Iorgovan, Ion Predescu, Aron Belașcu, Dumitru Petru Pop, Petre Roman și Mircea Teodor Iustian.

Vă rog să observați că în cadrul acestui raport toate textele sunt ale Senatului, motiv pentru care vă rog să luăm act prin vot asupra raportului înaintat de colegii din comisia de mediere.

Vă rog să votați.

Se pare că avem și 3 deputați printre noi.

Cu 92 de voturi pentru, unul împotrivă și două abțineri, plenul aprobă acest raport în care sunt toate textele Senatului.

Dezbateri generale asupra proiectului Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere

La punctul 6 în ordinea de zi avem înscris proiectul Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere.

Invit reprezentanții Guvernului. Este prezent domnul ministru Gaspar și doamna secretar de stat din partea Ministerului Justiției.

Invit colegii din Comisia juridică de numiri, disciplină, imunități și validări.

Domnule ministru, aveți cuvântul. Vă rog să prezentați punctul de vedere al Guvernului.

 

Domnul Acsinte Gaspar -ministru pentru relația cu Parlamentul:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rog să-mi permiteți ca din împuternicirea Guvernului să prezint plenului Senatului spre dezbatere și adoptare proiectul Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1996 privind declararea și controlul averilor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere.

Pornind de la imperativul prevenirii și combaterii corupției prin intermediul asigurării transparenței vieții publice, Guvernul României a inițiat, în decursul ultimului an, un set de măsuri legislative având această finalitate.

Printre acestea, proiectul de Lege privind modificarea Legii nr. 115/1996 are o semnificație deosebită.

Noua reglementare pe care o propunem va fi în timp de natură să ducă la înlăturarea suspiciunilor cu privire la modul de dobândire a bunurilor de către persoanele care dețin funcții publice sau de demnitate publică și va impulsiona conduita corectă a acestora în exercitarea atribuțiilor ce le sunt încredințate.

Nu întâmplător, acest proiect a fost inclus în planul de acțiuni prioritare pentru pregătirea aderării României la NATO, iar adoptarea lui este cu atât mai oportună în contextul apropiatului Summit de la Praga.

Prin proiect, doamnelor și domnilor senatori, se propun, în principal, următoarele reglementări:

  • eliminarea prevederii referitoare la confidențialitatea declarațiilor de avere;
  • lărgirea sferei persoanelor care intră sub incidența legii, prin includerea prefecților, a subprefecților, a persoanelor cu funcții de conducere și de control din cadrul autorităților și instituțiilor publice, companiilor naționale, societăților naționale și instituțiilor publice implicate în realizarea procesului de privatizare, precum și prin adăugarea tuturor persoanelor care sunt numite în funcție de către Președintele României, Parlament sau de către primul-ministru;
  • în al treilea rând, instituirea obligației pentru persoanele care intră sub incidența legii ca anual, în situația în care dobândesc bunuri de natura celor prevăzute în anexa la lege, să-și actualizeze declarația de avere;
  • crearea posibilități de declanșare din oficiu a procedurii de control și în ipoteza omisiunii de a actualiza declarația, având în vedere faptul că legea în vigoare nu conține nici o sancțiune în această situație;
  • dezincriminarea faptei de a publica sau divulga conținutul declarației de avere de către persoanele care primesc, păstrează sau dețin astfel de declarații;
  • în fine, actualizarea conținutului declarației de avere, precum și unii termeni utilizați în cuprinsul legii în vigoare.

Având în vedere raportul favorabil al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului, precum și avizul Consiliului Legislativ, Guvernul vă roagă să adoptați, prin votul dumneavoastră, proiectul de lege pe care, din însărcinarea Executivului, am avut onoarea să vi-l prezint.

Cât privește unele amendamente formulate de comisie, ne rezervăm dreptul de a interveni cu prilejul luării acestora în discuție.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc.

Îl invit pe domnul senator Predescu să prezinte raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, comisie sesizată în fond cu proiectul de lege.

 
 

Domnul Ion Predescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Proiectul Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 115 din octombrie 1996 a fost prezentat în linii generale și este caracterizat prin sublinierile făcute de domnul ministru pentru relația cu Parlamentul.

Ați reținut că în cadrul acestor completări și modificări este lărgită sfera persoanelor care au obligația de a depune declarația de avere, actualizarea acesteia periodic pentru cei cu funcții sau demnități pe durată nedeterminată, modificări în privința controlului și a procedurii acestuia. Printre noutățile proiectului de lege completator se regăsesc depozitarii, cele două serii de depozitari ai declarațiilor de avere, prima serie reprezentând-o cei la care se depun declarațiile de avere și la care rămân în conservare, iar cea de-a doua, autoritățile Curții de Conturi, centrale și județene, pe lângă care se instituie Registrul public pentru evidența acestor declarații, unde persoanele interesate, așa cum precizează proiectul de lege, au acces la aceste declarații. Persoanele interesate fiind titularii declarațiilor, cu acces nelimitat, necondiționat, la propriile declarații, precum și alte persoane fizice sau juridice care demonstrează un interes legitim, la cerere și justificat, pentru declarația oricăruia dintre demnitari sau dintre funcționarii ce dețin funcții publice și sunt obligați să facă declarați de avere.

Intervin și unele sancțiuni ale legii, privind controlul obligatoriu, din oficiu, în cazurile în care persoanele obligate a face declarație de avere nu respectă prevederile legii, și controlul intervine obligatoriu sau la sesizare.

În privința procedurii autorităților de cercetare și de judecată, nu s-au operat modificări, pentru că s-a constatat că reglementările acestea sunt complete și corespunzătoare.

În faza dezbaterilor la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări s-au formulat amendamente de către reprezentanții grupurilor parlamentare din această comisie. În marea lor majoritate, amendamentele au fost admise și redactate în forma în care se regăsesc în "Amendamente admise", în anexa la raport. Sunt și amendamente care au fost respinse de către comisie.

Acestea se află în anexa nr. 2 la raport, în care sunt subliniate și temeiurile care au condus majoritatea comisiei la respingerea acestor amendamente.

Cu aceste sumare considerațiuni și conchizând că modificarea și completarea Legii nr. 115/1996 se va demonstra ca fiind nu numai necesară, dar și utilă limpezirii multora dintre aspectele de neîncredere, de suspiciune în relațiile din societatea noastră, solicit onoratului plen al Senatului să fie de acord cu raportul de admitere a acestui proiect de Lege de completare și modificare a Legii nr. 115/1996 inițiat de Guvern, să fie de acord cu amendamentele adoptate de comisiei și să aibă același punct de vedere pe care l-a avut comisia în privința amendamentelor respinse.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Declar deschise dezbaterile generale. Vă rog să prezentați punctul de vedere al grupurilor parlamentare în legătură cu proiectul de lege.

Domnul senator Aron Belașcu, Grupul parlamentar P.R.M.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Aron Belașcu:

Vă mulțumnesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Așa după cum se cunoaște, această lege a fost adoptată și promulgată în 1996, când puterea era deținută de P.D.S.R., actualul P.S.D. și, bineînțeles, la Președinția României era domnul Ion Iliescu.

Legea prevedea, la art. 5 alin. 2, că declarația de avere este confidențială și nu poate fi consultată decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

Mai mult decât atât, potrivit art. 37 din aceeași lege, fapta persoanei care - citez: - "... primește, păstrează sau deține declarațiile de avere prevăzute de prezenta lege de a publica sau de a divulga în orice mod, în tot sau în parte, conținutul acestora constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

După schimbarea puterii, grupul parlamentar care a creat legea, de fapt P.D.S.R.-ul, actualul P.S.D., în frunte cu domnii Ion Iliescu, Rodica Stănoiu, Nicolae Văcăroiu, Ion Solcanu, Liviu Maior și așa mai departe, a socotit că legea creată chiar de către dânșii nu este bună și solicită modificarea ei printr-o propunere legislativă, mai precis, în 16 martie 1999, în sensul publicării declarației de avere în "Monitorul Oficial", abrogarea art. 4, referitor la autoritățile publice și persoanele îndreptățite să primească și să păstreze declarația de avere, care rămâne fără obiect, abrogarea alin. 2 al art. 5, cu privire la confidențialitatea declarației de avere, abrogarea art. 37, care incriminează fapta de a publica sau divulga conținutul declarației de avere de către persoanele care primesc, păstrează sau dețin astfel de declarații și așa mai departe.

Este lesne de înțeles de ce și-a schimbat P.D.S.R. cu 360 de grade opțiunea cu privire la această lege după pierderea puterii.

La începutul lunii februarie 2002, Guvernul Năstase se adresează Senatului cu propria sa inițiativă legislativă, care nu putea, desigur, să fie diferită de cea inițiată de Grupul P.D.S.R. Nu era politic. Dar el, Guvernul, partidulstat P.S.D. a dispus clar parlamentarilor P.S.D. că varianta ce urmează a fi promovată sub forma unor amendamente trebuie să fie tot una de nepublicare a declarației în "Monitorul Oficial", dar formulată într-un mod mascat, neobservabil.

În acest mod, dânșii mai realizează un deziderat, și anume acela de a convinge electoratul că parlamentarii P.S.D. nu sunt obligați să voteze așa cum le dictează Guvernul, președintele P.S.D. Și tot așa, spre neobservarea populației, Guvernul Năstase simplifică, după propriile interese ale clientelei sale politice, anexa la lege, adică conținutul declarației de avere, pe care o face generală, din care se scot capitole întregi, astfel: bunurile mobile, obiecte de artă cu valoare deosebită, opere de artă plastică, mobilier de artă, antichități, colecții numismatice, filatelice, de artă populară și așa mai departe, obiecte și bijuterii din aur, argint, platină și pietre prețioase, aparatură electronică; ridică, de asemenea, cuantumul minim peste care există obligația de declarare: depozite în valută în străinătate, numai cele care depășesc 10.000 de euro, depuneri la C.E.C. bănci comerciale, fonduri de investiții în lei, numai cele care depășesc 500 de milioane, iar în valută, cele care depășesc 10.000 de euro; alte bunuri producătoare de venituri nete, numai dacă acestea depășesc 100 milioane lei pe an, iar în situația unor creanțe, numai dacă depășesc 500 milioane lei pe an.

Dar iată cum arată... Amendamentele cu care se prezintă Grupul P.S.D. sunt acelea ca aceste declarații de avere să fie transmise Curții de Conturi.

Stimați colegi,

Considerăm că fiecare dintre noi nu are nimic de ascuns și, prin urmare, noi am votat în comisie, și grupul nostru parlamentar susține în continuare ca declarațiile de avere să fie publicate în "Monitorul Oficial al României", Partea a IV-a.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la tribună pe domnul senator Petre Roman.

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule președinte,

Stimate și stimați colegi,

Cred că o bună parte dintre dumneavoastră sunt deja la curent cu dezbaterea care a avut loc în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări în legătură cu acest proiect de lege.

Datoria mea este să redau exact care au fost punctele de vedere în legătură cu această lege și s-o ducem pe drumul ei logic și pe drumul ei real, pentru ca să înțelegem în fața cărei opțiuni, în fața căror alternative ne găsim.

Într-adevăr, Legea nr. 115/1996, care părea a fi o lege importantă pentru asanarea vieții politice din țara noastră, a fost o lege care pleca de la principiul confidențialității și este adevărat că, atâta vreme cât declararea averilor rămâne în spatele unui imperativ de confidențialitate, este foarte puțin probabil ca această lege să-și facă datoria. De altminteri, nici până astăzi, în ciuda cererilor noastre, nu suntem în posesia unui raport care să ne spună dacă Legea nr. 115/1996, deci acum șase ani, a operat, în ce condiții a operat, care sunt persoanele a căror avere a fost cercetată și rezultatele acestor cercetări, dacă ele au condus la un act în justiție sau, dimpotrivă, au fost considerate ca fără urmări juridice.

Față de această realitate, cum spunea și colegul senator Belașcu, în martie 1999, un grup de senatori P.D.S.R., avându-l, de această dată, în fruntea listei pe Ion Iliescu, actualul președinte al României, propune, foarte simplu și foarte eficient, înlăturarea barierelor de confidențialitate, și anume simpla, corecta, cinstita declarare a averilor, care să fie publicată în "Monitorul Oficial", prin urmare, să fie la dispoziția cetățenilor.

Mai mult decât atât, pentru ca lucrurile să fie clare, în acea inițiativă se precizează, fără echivoc, abrogarea art. 5 alin. 2 cu privire la confidențialitatea declarației de avere.

Lucrurile sunt absolut clare și fără echivoc. Ajungând P.D.S.R.-ul să guverneze, după alegerile din toamna lui 2000, în ianuarie anul acesta, 2002, Guvernul realizează un proiect de lege pe care-l propune Parlamentului, care, în fond, reia inițiativa legislativă despre care am pomenit.

Proiectul de lege prezentat de Guvern, așa cum s-au exprimat inițiatorii săi, topește inițiativa legislativă în ea însăși.

Prin urmare, proiectul de lege inițiat de Guvern la sfârșitul lui ianuarie 2002 reia această modificare esențială, și anume declarațiile de avere se publică în "Monitorul Oficial", prin urmare se înlătură orice fel de barieră de confidențialitate.

E adevărat că proiectul de lege mai propune și două lucruri. Un lucru care nouă ni s-a părut bun, și anume lărgește sfera acelora care au obligația de a-și declara averea și la care, în baza Legii nr. 115/1996, averea poate fi cercetată dacă există suspiciunea de dobândire ilegală, ilicită, "rău agonisită", - foarte frumoasă această expresie a lui Tudor Vladimirescu - cum ne amintea colegul Opriș. Deci acest lucru este bun și-l susținem.

În schimb, proiectul de lege operează un pas înapoi față de inițiativa legislativă din martie 1999, deoarece sunt exceptate de la structura modelului-tip al declarației de avere, sunt exceptate și nu se vor declara, prin urmare, vorbesc, de această dată, de proiectul de lege al Guvernului, nu există obligativitatea declarării colecțiilor de artă, de antichități, a obiectelor de valoare artistică, a colecțiilor de numismatică, filatelice, de artă populară, a efectivelor de animale, a obiectelor și bijuteriilor din aur, argint și pietre prețioase, lucru care este, cum vă spuneam, în mod cert, un pas înapoi față de transparența care se dobândește prin declararea averii care se publică în "Monitorul Oficial".

Trebuie însă să subliniez că în expunerea de motive a proiectului guvernamental se repetă, cuvânt cu cuvânt, cele motivate sau motivele invocate în inițiativa legislativă din martie 1999, și anume un lucru care este extrem de important și corect, citez: "... pentru a asigura un control eficient al societății civile...", repet, "al societății civile asupra autorităților publice".

Față de acest punct de plecare, în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări s-au depus o serie de amendamente, în primul rând, din partea Grupului parlamentar P.S.D. care fac un mare pas înapoi față de proiectul Guvernului și față de inițiativa legislativă menționată, deoarece se instituie un sistem, pe lângă Curtea de Conturi, care preia aceste declarații, le gestionează și, numai în baza unor cereri considerate legitime sau justificate, furnizează informații cu privire la aceste declarații de avere.

De această dată, ne aflăm în fața unei inițiative care schimbă radical sensul inițiativei cu care s-a pornit la drum. Nu mai este vorba de transparență, este vorba de introducerea unei bariere de confidențialitate.

Eu cred că această lege nu poate servi doi stăpâni deodată. Această lege nu poate servi în același timp transparența și confidențialitatea. Această lege nu poate servi în același timp teza și antiteza. Transparența și - antiteza - confidențialitatea. Această lege ori își face datoria față de situația reală cu care ne confruntăm în țara noastră, ori va fi considerată, pe bună dreptate, ca o lege eșuată. Asta cred că este situația în care ne găsim.

În cadrul dezbaterilor s-a vorbit despre o necesară prudență, o necesară moderație în raport cu declarațiile de avere.

Din păcate, ceea ce am văzut a fost o precipitare pentru a asigura ascunderea, cel puțin, în bună măsură, a declarațiilor de avere, confidențialitate. Asta este realitatea, așa cum am perceput-o și cu care ne-am luptat unii dintre senatori în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

S-a discutat mult pe marginea reglementărilor de același fel, deci cu privire la declararea averilor, demnitarilor din alte țări europene.

Printre acestea, reglementarea complet transparentă se regăsește în Italia. În alte țări, cum ar fi Franța, Spania, Belgia, avem de-a face cu un sistem mai închis în care există o autoritate care gestionează aceste declarații de avere. Însă, dintr-un început vreau să spun că orice comparație încercăm să realizăm între reglementarea care s-ar adopta la noi și reglementarea care s-ar adopta într-o altă țară europeană nu are voie să plece de la ignorarea realității pe care o trăim noi, pe care o trăiesc oamenii și care este, din păcate, menționată în multe rapoarte internaționale despre țara noastră, și anume nivelul îngrozitor al corupției.

Prin urmare, noi, de aici trebuie să plecăm. De ce în Italia există această reglementare de transparență totală?

Pentru simplul motiv că Italia s-a confruntat cu o situație, considerată de clasa politică extrem de gravă, care punea în pericol democrația în Italia, care făcea ca însăși credibilitatea în sistemul partidelor politice din Italia să fie amenințată.

Și față de această realitate clasa politică italiană a găsit curajul să treacă peste diferențele de opinie și să adopte printr-un larg consens o lege profund și complet transparentă cu privire la declararea averilor.

Oare în România situația este mai bună decât în țările europene sau egală cu cea din țările europene?!

Evident, nu! S-a spus în cadrul discuțiilor din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări că această lege, așa cum era propusă inițial, mă refer la inițiativa legislativă din martie 1999, era prea severă.

O fi severă, dar realitatea pe care o trăim în țara noastră este cu mult mai severă, și noi acelei realități trebuie să ne adresăm. Aceleia trebuie să-i dăm de cap.

Din acest motiv afirm categoric că argumentele cu privire la confidențialitate nu stau în picioare, că aceste argumente nu vor face decât să întărească suspiciunea oamenilor că se dorește ascunderea cu privire la averile demnitarilor și la modul în care au fost dobândite.

Cu cât se vor aduce mai multe argumente în favoarea confidențialității, cu atât oamenii vor fi mai convinși că se vrea ascunderea adevărului. Asta este realitatea cu care ne confruntăm noi, membrii Senatului, astăzi. Și vă rog insistent să vă gândiți la acest exemplu de consensualitate care a făcut ca, acolo unde nevoia a impus, oamenii să înțeleagă că trebuie să facă un gest în comun. E vorba nu numai de noi, e vorba de încrederea românilor, încrederea publicului că acest sistem al partidelor politice, că acest sistem democratic este unul care funcționează la fel pentru toată lumea. Altminteri, acest sistem în viitor este amenințat, fiindcă oamenii vor spune: "e clar, una e pentru unii, alta e pentru alții..."

În cursul dezbaterilor am fost nevoit să constat, la un moment dat, că orice încercăm să facem, dacă era vorba de a ocoli legea, se putea, dacă era vorba de a respecta legea, nu se poate.

Suntem în fața unui vot foarte important care va fi judecat cu foarte multă luare aminte de către cetățeni, și dacă votul va merge în direcția ascunderii, a confidențialității, cum se spune, acest vot va însemna o judecată aspră din partea compatrioților noștri.

Eu susțin, prin urmare, să păstrăm spiritul inițiativei legislative din martie 1999 și să nu introducem bariere de confidențialitate sau căi de ocolire a declarării averii, care, din păcate, s-au deschis prin proiectul guvernamental.

În cadrul dezbaterilor noi am propus o serie de amendamente care susțin aceste idei, aceste principii și, evident, le vom susține la momentul potrivit.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc, domnule senator.

Dacă mai sunt intervenții din partea grupurilor parlamentare?

 
 

Domnul Ion Solcanu (din sală):

...Ați fost la guvernare... De ce n-ați adoptat-o pe aia?!... Cea din 1999...

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Foarte bine... Adoptați-o pe asta acum... (Hohote de râs în sală, gălăgie, rumoare.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi, vă rog, a solicitat cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul senator Nicolae-Vlad Popa.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Domnilor colegi,

Domnule președinte,

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Numai puțin, domnule senator, vă rog să faceți liniște în sală pentru a-l putea asculta pe domnul senator Popa.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Sigur, e un moment dificil pentru reprezentanții partidului de guvernământ, pentru că ar trebui să explice de ce această lege a luat o întorsătură de 180 grade.

Dintr-o transparență totală a devenit o lege opacă, dintr-o declarație care ar fi trebuit să cuprindă tot ceea ce înseamnă averea demnitarului ne-am restrâns, adică prin voința dumneavoastră, la lucrurile care sunt la vedere, care pot fi controlate. Mă refer la imobile. Merge oricine la fisc, verifică. Mă refer la mașini, autoturisme, iahturi, dacă doriți dumneavoastră, sunt înregistrate la fisc și la alte organe care autorizează circulația lor, mă refer la părțile sociale sau la acțiuni, Camera de Comerț, oricând, vă dă relații în legătură cu acestea. Rămân banii. Da, dar la bani am fixat un nivel enorm pentru societatea românească. Este vorba de un miliard. Faceți o socoteală. 10.000 de euro în țară, 10.000 de euro în străinătate, plus 300 milioane și o să ajungeți la un miliard. Și ne judecă. Pe noi toți ne judecă.

Deci este o lege care, până la urmă - și de asta mă aliez cererii făcute de domnul senator Roman... vă rog foarte mult să vă gândiți foarte bine înainte de a vota -, este o lege care ne poate induce din nou în imaginea alegătorului, a cetățeanului, imaginea parlamentarului corupt, a parlamentarului care își face singur legea, își stabilește salariul, își stabilește alte condiții de viață mai bune decât cetățeanul de rând și acum își ascunde într-un mod viclean averea.

Este o necesitate a tuturor, pentru că eu, noi și dumneavoastră, pentru că vă consider de bună-credință, nu cred că doriți să fiți considerați necinstiți că v-ați...

Din sală:

Vedeți unde arătați!

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Mă iertați, dacă am arătat către dumneavoastră. (Discuții în sală.)

Eu știu că încercați să mă întrerupeți, am prea multă experiență la bară ca să mă las întrerupt și stingherit de dumneavoastră.

Sigur că această lege va intra în istorie, dacă va intra în istorie, pentru că actualmente este o lege mai rea ca Legea nr. 115/1996. Eu vă dau un exemplu. La intrarea noastră în funcție am făcut o declarație, la ieșirea noastră din funcție, dacă dumneavoastră votați această lege, vom exclude tot ce înseamnă valoare, bun mobil, din declarațiile respective.

Această lege vă asigur că va intra în istorie cu numele de "Legea Adrian Năstase". Este un lucru la care trebuie să vă gândiți, în primul rând dumneavoastră care aveți majoritatea voturilor. Ce se dorea, ce doream sau ce ar fi fost de dorit într-o asemenea lege?

În primul rând, transparență, accesul cetățeanului la declarația de avere, eu am mers mai departe și am spus că acest acces trebuie asigurat înainte de alegeri, pentru că cetățeanul trebuie să știe pe cine votează, trebuie, evident, așa cum este prevăzut și astăzi, asigurat la plecarea din funcție, pentru că cele două declarații vor face dovada unor acumulări, eventuale, de avere în timpul mandatului.

Am mai făcut un amendament care mi-a fost "ciopârțit", iertați-mi expresia, am cerut ca toate cadourile peste 100 de euro primite în timpul mandatului, cu orice ocazie, să fie declarate, așa cum este în țările civilizate.

Nu uitați că noi suntem acuzați de corupție și nu uitați că, prin diferite cadouri, la zile, la onomastici, la nunți, se deghizează, se ascunde o adevărată mită, de ce să ocolim aceste lucruri?

Sigur că intenția mea a fost modificată prin textul aprobat de comisie, s-a ridicat nivelul la 200 de euro, dar numai pentru cadourile primite în exercițiul mandatului.

Păi, nu exercițiul mandatului mă interesează, noi exercităm în permanență funcția de parlamentar, 24 din 24, nu putem fi acasă altceva, suntem demnitari și trebuie să fim și mândri și responsabili pentru această funcție.

Sigur că aici se împart apele, între cei care vor să-și arate... Eu mi-am declarat, și spre surprinderea mea...

Domnule președinte,

Domnul senator Matei are un obicei prost, mă întrerupe, vorbește tot timpul, vă rog foarte mult asigurați desfășurarea ședinței. (Discuții agitate în sală.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnilor senatori,

Stimați colegi,

Este o lege importantă, haideți să ne ascultăm și să ascultăm argumentele tuturor colegilor, tuturor grupurilor parlamentare pentru a vota în cunoștință de cauză.

Vă rog să nu adresați nici un fel de invective, nici din sală către cel care vorbește și nici invers.

Vă rog, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Cei care vor vota da, vor să-și ascundă averea față de alegători.

Eu știu că într-un discurs social-democrat este dificil să vii cu argumente în favoarea unei averi mari sau să vii cu o motivație pentru o avere mare, dar aici este o problemă de licititate, de modul în care eu am dobândit această avere, Dacă eu am dobândit-o pe cale licită, nimeni nu mă poate acuza, dar semnul de întrebare este atunci când nu arăt cetățeanului, alegătorului întinderea averii mele.

Or, este evident că anexa - și aici o să fac o mică explicație - care arată, de fapt, textul declarației de avere este, așa cum am spus eu, comprimată la câteva lucruri pe care le cunoaște toată lumea.

Deci, dacă vom face acest lucru și vom vota în acest fel, ne vom împărți, așa cum am spus, în unii necinstiți, și care vor să-și ascundă averea, și în ceilalți care vor să arate cetățeanului averea și valoarea averii.

Pentru că, dacă nu se întâmplă acest lucru, orice fel de declarație a noastră în presă nu va fi crezută.

Nu este instituționalizată, nu este reglementată, nu este legiferată modalitatea respectivă, nu există răspundere, răspunderea vine numai în momentul în care declarația de avere oficială, prinsă, anexa respectivă, este act oficial. Atunci începe răspunderea, în rest se fac declarații care pot să fie adevărate sau nu. Nimeni nu poate să răspundă pentru o declarație în fața presei. Aceasta este problema.

Noi vrem să ajungem la o declarație, la o lege eficientă care să opereze.

S-a făcut și înainte - și deși noi am cerut ministerului, și o să mai cerem în continuare; aveau și ne-au prezentat un dosar cu cazuri rezolvate - cercetări la nivelul curții de apel, în perioada anterioară.

Ar fi trebuit ca noi să găsim soluții pentru a face mai operativă și eficientă această lege, și singura cale era, așa cum am cerut, și o evaluare pe proprie răspundere a averii, pentru că dacă rămânem doar în faza de a enumera niște imobile, fără adresă și fără loc anume, și aduc o explicație: sunt proprietarul a 10 mii de metri, una este să fii proprietarul a 10 mii de metri - să mă ierte senatorii de Vaslui - lângă județul Vaslui, și alta este să fii proprietarul a 10 mii de metri în mijlocul Bucureștiului.

Și ar fi trebuit ca acea evaluare să fie făcută pe proprie răspundere, - vorbesc de Legea nr. 115/1996 -, nu trebuie să ne gândim la cercetări câtă vreme ne apără Constituția pentru faptul că am dobândit licit averea.

Noi trebuie să arătăm, de fapt, valoarea averii noastre, atât.

Câtă vreme cetățeanul român, alegătorul, nu va ști care este bogat, cu avere licit dobândită, și care a folosit funcția, a folosit demnitatea pentru a se îmbogăți, ne va băga pe toți într-o oală și ne va considera pe toți necinstiți. De accea, vă rog să încercați - sigur, nu pot să vă rog și nu pot să conving pe cineva care vrea să ascundă și a cărui voință este de a ascunde averea - eu îi rog pe ceilalți care sunt de bună-credință.

Se poate, pentru că amendamentele pe care le avem pot modifica legea în sensul dorit de noi.

Dacă mergem pe anexa veche, atunci toate bunurile, inclusiv bunurile de valoare, colecții, artă, colecții numismatice, colecții filatelice, vă dați seama ce averi se pot ascunde. O colecție filatelică poate să coste miliarde de lei și poate fi primită cadou în timpul mandatului, și nu trebuie să o declari!

Unde se poate ajunge? Este vorba de mobilier de artă, bunuri de patrimoniu, ele trebuie declarate. Nimeni nu ne va condamna dacă suntem corecți și cinstiți, dar dacă le-am dobândit, așa cum am arătat, pe căi incorecte, sigur că prima pedeapsă va fi cea politică, nu vom mai fi aleși.

Ca atare, eu cred că poate suntem în fața celei mai importante decizii pe care a luat-o Senatul în actuala etapă. Chiar dacă este o lege, evident, cu iz politic, ea va rămâne ca un semn pozitiv sau negativ în istoria politicii noastre dacă noi nu suntem astăzi responsabili și nu ne facem datoria față de propria conștiință.

Atât vă rog, să vă faceți datoria față de conștiința dumneavoastră și să fiți responsabili față de cei care v-au ales.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Îl invit la tribună pe domnul senator Puskas ValentinZoltan.

Din sală:

Aplaudăm!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să nu aplaudați, lăsați-l pe domnul coleg să-și expună cum dorește Domnia sa argumentele.

 
 

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Distins Senat,

Azi dezbatem un proiect de lege care deja a creat tensiuni, care deja a polarizat politicul, unii spunând că este bine ca demnitarii, politicienii, alți factori de conducere, să fie, hai să spunem așa, controlați la sânge, iar pe de altă parte spunând că, da, este bine dacă demnitarii, politicienii, dacă persoanele cu funcții își declară averea, și aceasta poate fi controlabilă, dar în anumite limite.

Părerea noastră simplă și clară este că demnitarii, politicienii, persoanele cu funcții de conducere trebuie să-și declare averea, trebuie să fie controlabili, dar în anumite limite.

Din sală:

Așa este.

 
 

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

Așa este, da. Este foarte popular să spun de aici de la microfon că au dreptate cei care spun că de mâine trebuie să golim buzunarele și să punem tot ce avem pe masă și să se uite toată lumea la ceea ce are politicianul în buzunar.

A, este o declarație poate populistă, dar modul în care aceasta poate fi realizată, este o altă problemă.

Și, dacă ne uităm în legislațiile țărilor europene sau neeruopene, dar cu o democrație consacrată, vedem că oriunde există posibilitatea de a controla averea demnitarilor.

Oriunde există această obligativitate ca demnitarii să-și depună declarațiile de avere, și pentru acest lucru suntem și noi de acord cu depunerea acestor declarații de avere, dar ar fi cam neclar pentru noi dacă am accepta un amendament respins în care se spune că trebuie să declari toate atențiile primite peste 100 de euro.

Un parfum mai bun costă peste 100 de euro. La ziua de naștere a soției, dacă am cumpărat un cadou de 100 de euro, trebuie să vin și să-mi schimb declarația imediat.

Trebuie să fim realiști în ceea ce vrem să legiferăm, trebuie să fim cinstiți cu noi înșine.

Grupul parlamentar U.D.M.R. se pronunță pentru necesitatea declarațiilor de avere și pentru controlabilitatea averilor demnitarilor, dar toate acestea în limitele stabilite de lege, în așa fel încât, chiar aici, să nu fie posibilitatea de a avea anumite situații, să zic așa, neclare, din partea anumitor persoane care vor să controleze sau vor să știe care sunt aceste averi.

În concluzie, trebuie să vă spun că noi suntem de acord cu amendamentele aduse de către Comisia juridică pentru numiri, disciplină, imunități și validări, suntem de acord ca această avere a demnitarilor să fie controlabilă prin căile arătate în amendamentele acceptate de comisie și suntem convinși că această controlabilitate asigură o transparență deplină a averilor demnitarilor.

În consecință, vom vota pentru raportul întocmit de comisie.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Din sală:

Bravo!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnule senator Predescu, doriți să luați cuvântul?

Domnul senator Radu F. Alexandru (Vociferări în sală.)

Deși noi am discutat de la început și s-a spus să vorbească câte un coleg din fiecare grup parlamentar.

Vă ascultăm, domnule senator!

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc foarte mult.

Nu vorbesc în numele grupului, vreau să vă spun un punct de vedere strict personal și vă asigur că acest punct de vedere îl voi exprima într-un timp cât se poate de rezonabil. Mă adresez, firește, cu tot respectul cuvenit, tuturor colegilor și mă adresez cu un accent în plus, dacă-mi este îngăduit, domnului ministru Gaspar, reprezentantul Guvernului.

Am ascultat, la fel ca și dumneavoastră, cu toată atenția tot ce s-a spus. Mi se pare că acest proiect de lege poate fi abordat într-o perspectivă morală. Cred că este extrem de important să ne dăm seama și de încărcătura politică a acestui proiect de lege.

Aș vrea să vă spun un lucru care am sentimentul că scapă atât reprezentanților partidului de guvernământ, cât și Guvernului, reprezentat de domnul ministru Gaspar.

Nu este vorba numai de felul în care ne va judeca și de felul în care electoratul va primi acest proiect de lege.

Nu discutăm într-o campanie electorală cine are de câștigat, cine are de pierdut. Discutăm din punct de vedere al felului în care România va fi judecată, și partidul de guvernământ, în primul rând, va fi judecat pentru acest proiect de lege. Nu există opinie exprimată de la cei mai importanți funcționari internaționali ai lumii, fie că este vorba de secretarul general al NATO, fie că este vorba de comisarul pentru integrare europeană. În toate rapoartele de țară corupția este pe locul I între țările de care România este..., să nu spunem acuzată, care i se reproșează. Avem datoria ".. și mie mi se pare că în primul rând partidul de guvernământ și în primul rând parlamentarii partidului de guvernământ să elimine orice fel de suspiciune. Îmi pare nespus de rău și vă rog să mă credeți, am citit cu jenă felul în care reprezentantul Guvernului încerca să se fofileze la ieșirea de la dezbaterea din comisie în fața presei. Nu avem nimic de ascuns. Nu servește nimănui. Nu vă servește, în primul rând dumneavoastră, nu servește în primul rând țării, astăzi, într-un moment atât de important, să ne cramponăm de o lege. Domnul senator care vorbea în numele U.D.M.R.-ului spunea: "Sigur, o lege în care să declarăm tot, în anumite limite". Nu există nici o limită. Există, firește, anumite condiții. Există, firește, diferite modele, așa cum bine știm. Aceste condiții nu presupun, sub nici o formă, afișarea pe fiecare stradă a averii demnitarilor.

Există însă condiții în care trebuie spulberată orice fel de suspiciune, orice fel de bănuială că bunurile pe care ajungem să le dobândim ar fi dobândite pe căi ilicite.

Îngăduiți-mi să vă spun un lucru care, poate, va produce zâmbete. Felul în care am abordat această lege, reprezentanții opoziției, cred că este cea mai bună dovadă a felului în care se poate practica o opoziție constructivă.

Primiți cu disponibilitate și cu luciditate aceste opinii ale noastre cred că vă servesc în primul rând dumneavoastră, partidului de guvernământ, și, mai presus de toate, în primul rând, țării.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Lăsăm pe domnul senator Predescu întâi.

Vă rog, aveți cuvântul!

 
 

Domnul Ion Predescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

În zona din care provin și în care trăiesc, Oltenia, e o vorbă. Cică, se certau, odată, două vecine, fiecare asistată de fiica ei. Una dintre ele era gușată.

Din sală:

Avea gușă!

 
 

Domnul Ion Predescu:

Da, avea gușă. Așa-i spunea: "gușată". Și fiica observând că și-a cam epuizat arsenalul de invective a întrerupt-o și i-a zis: "Zi-i, mamă, gușat-o, ca să nu-ți zică ea ție"! Cam așa stau lucrurile și cu colegii noștri din opoziție... potrivit moralei din ceea ce v-am relatat eu. (Comentarii în sală.) Adică, Legea nr. 115/1996 a fost inițiată și adoptată de Guvernul Văcăroiu. În octombrie 1996, la acel pupitru, am susținut-o, finalizând-o în calitate de ministru al justiției. De atunci a rămas să se aplice. Patru ani la guvernare n-a fost nici P.D.S.R.-ul, nici P.S.D.-ul de azi, ci cei care astăzi au luat cuvântul: liberalii, țărăniștii, P.D.-ul și asociații lor. Ce au făcut timp de 4 ani? Ne întrebau, pe mine și pe ceilalți, la comisie: ați aplicat legea? Când? Când ați guvernat dumneavoastră? Ne întrebau rezultatele în aplicarea legii. Păi, pe noi ne întrebați din perioada în care ați guvernat dumneavoastră? (Rumoare.) Cine a formulat? (Se amuză.)

Păi, sigur că la logica dumneavoastră... Modificarea și completarea acestei legi tot noi am inițiat-o, P.S.D.-ul.

Dumneavoastră timp de 4 ani nici n-ați aplicat-o, nici n-ați gândit la ea s-o completați, s-o modificați, iar astăzi o găsiți aproape infamantă această lege - cum a fost concepută și neaplicată de dumneavoastră. Măcar mărturisiți astăzi că n-ați aplicat-o pentru că era greșită. De ce nu faceți lucrul acesta? De ce veniți să dați lecții să se facă ceea ce n-ați făcut, deși trebuia și puteați să faceți.

Modul acesta de a moraliza e un ieftin politicianism care e de școală depășită, obosită, și nu-și mai găsește susținere în contemporaneitate. Pentru că tot dumneavoastră ziceți, domnule, trebuie să gândim, să raționăm, să ne comportăm ca occidentalii. În mod serios, consecvent, dar nu ca dumneavoastră. Nu ne dați asemenea lecții. De ce ne instigați la asemenea comportament? Noi nu vă instigăm, vedeți?! Luați aminte cu atenție că noi nu vă instigăm să faceți împotriva a ceea ce spuneți că trebuie făcut, dar dumneavoastră nu faceți nimic din ceea ce spuneți că trebuie făcut, decât reproșați altceva: "Zi-i, mamă, gușat-o!" Păi, dumneavoastră sunteți ăia, nu noi. (Aplauze în sală.)

Ați pornit cu teza închipuindu-vă că veți crea disensiune între parlamentari, între senatori, mai exact, Guvern și președinte pe de altă parte. Nu aveți cum, pentru că alături de președintele României de astăzi, senator atunci, au semnat și alții, vreo 14-15 senatori, și ați făcut abstracție, măcar membrii Comisiei juridice trebuia să știți, și să aveți consecvența a celor ce cunoașteți, că s-a retras acea inițiativă de către majoritatea titularilor. Și nu ne învățați carte. Noi am știut la cine apelăm s-o retragă, la cei care aveau calitatea s-o mențină. Dumneavoastră vreți să vă referiți și la cei care nu mai aveau calitatea a o menține? Păi, nu ne învățați carte că noi nu facem ca dumneavoastră. Noi respectăm legea și știm ce facem.

Prin urmare, dacă au retractat-o, au renunțat la ea, și dacă au apreciat-o că a fost preluată, se regăsește în amendamentele formulate de senatorii P.S.D. Ne învățați, ne dați lecții, ne imputați, de ce nu facem ca dumneavoastră? Domnule, da' nu se poate! Mi se pare absurd.

Ne faceți reproșuri de ce nu ne comportăm ca dumneavoastră. Păi, cum vine asta? Ne comportăm cum credem noi de cuviință și răspundem pentru asta. Noi între noi, noi față de partidul nostru, noi față de guvernare etc., dar nu ne mai cereți să ne comportăm ca dumneavoastră, ca noi să răspundem pentru concepția dumneavoastră, prin faptele noastre. Cum vine asta? Eu n-am mai întâlnit așa ceva în filozofia conduitei omului.

Dumneavoastră ați reproșat că legea nu prevede publicitate. Păi, legea nu are nevoie de publicitate, pentru că nu e afiș pentru spectacol. Legea este o reglementare foarte serioasă, care privește patrimoniul tuturor demnitarilor și tuturor funcționarilor și a tuturor celorlalte categorii înscrise în articolul 2, care sunt aproape toți funcționarii țării.

În legătură cu patrimoniul acestora, acest lucru îi interesează nu numai pe ei, ci și viața familiior lor și nu trebuie să existe publicitate. Declarația de avere nu e marfă de tarabă în piață. E un document public. Așa scrie Legea nr. 115/1996, în contextul ei, mai departe, dar dumneavoastră v-ați limitat lecturarea numai la modificări și completări, restul legii mi-am dat seama că nu-l cunoașteți.

Prin urmare, nu e vorba de a asigura publicitate, ci e vorba de a asigura transparența prin accesul la conținutul declarațiilor, ceea ce este cu totul altceva. Și aici ne situăm pe poziții fundamental diferite. Dumneavoastră vă situați pe poziția extremă a afișării, iar noi suntem pe poziția accesului reglementat. E diferență mare. Pentru că noi am pornit... Eu sunt unul dintre - de ce să nu vă spun? - unul dintre inițiatorii, autorii de formulare, și ați văzut bine și în comisie, și de susținere a amendamentelor.

Și m-a preocupat în principal ideea aproape obsesivă, de a asigura echilibrul între transparență - publicitate - acces și propria imagine a persoanei demnitarului sau a funcționarului public. Amândouă sunt drepturi la fel de ocrotite de Constituție, din aceeași categorie a drepturilor fundamentale ale omului. Dumneavoastră sacrificați dreptul la propria imagine, în chip demagogic - vă supărați sau nu -, dar aceasta este realitatea, sau din necunoaștere, insuficientă cunoaștere. De ce sacrificați un drept fundamental al persoanei, al omului în folosul altui drept, care e al altui om. Păi, oamenii nu sunt egali? Nu au aceleași drepturi fundamentale? Răspundeți la întrebarea asta cu deplină conștiință și seriozitate, în intimitatea conștiinței fiecăruia și nu mai aruncați verbiajul colegului antevorbitor care a formulat o suită de fraze dar care n-a spus nimic. Și vorbele înșiruite fără fond se cheamă verbiaj. Prin urmare, ne-a preocupat și am ținut să asigurăm soluția de echilibru. Iată soluția de echilibru. Cine e ignorant, poți să-i citești și așa nu află. (Comentarii în sală.) Ascultați... Păi, ca să nu știe nimeni nimic...

Eu nu întrerup pe nimeni, și dacă sunteți voce de oracol, duceți-vă acolo unde se ascultă oracole, adică în pustiu. (Comentarii în sală.)

Din sală:

Nu se poate...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnilor senatori.

 
 

Domnul Ion Predescu:

Articolul 5: "Cererile referitoare la datele ce figurează în registrul public se adresează în scris președintelui Curții de Conturi, respectiv directorilor camerelor de conturi județene și directorului Curții de Conturi a municipiului București, care au obligația de a furniza în scris informația cerută..." - nu declarația, pentru că nu se dau copii după declarație. Pentru ce? pentru ambalaje, pentru ce? - "...în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii". Veți găsi, în continuare, un text pe care nu-l găsiți în nici o lege din Europa. "Respingerea cererii poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competent, fără procedură prealabilă."

Din sală:

Procedură!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să citiți întâi regulamentul.

 
 

Domnul Ion Predescu:

Domnilor colegi...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci aveți cuvântul, domnule senator!

 
 

Domnul Ion Predescu:

Domnilor colegi,

Împotriva soluției de respingere a cererii pe care nejustificat, abuziv sau cum vreți să spuneți - pentru mine, nejustificat - președintele Curții de Conturi sau directorul camerei de conturi județene o adoptă, persoana care a formulat cererea are acces la justiție. Repet, în nici una dintre legile europene privind declarațiile de avere și controlul acestora nu există o asemenea inserare de drept de acces la justiție împotriva cererii de acces la informațiile din datele declarațiilor de avere.

Suntem retrograzi, înapoiați cumva în această privință?

Se introduce apoi, observați articolul 5: "Persoanele prevăzute la art. 2 au acces direct" - adică titularii declarațiilor - "și necondiționat pentru a-și consulta propriile declarații la registrul public". Păi dacă pentru titularii de declarații înscriem obligatoriu și restrictiv condiționat accesul numai la propriile declarații, iar nu și la ale altora, legea este consecventă. Pentru că, titular de declarație, nu am dreptul să obțin acces la declarația unui alt coleg decât dacă mă încadrez în dispozițiile care urmează: în art. 5, care spune așa: "accesul la datele cuprinse în declarațiile de avere..." deci, accesul la tot ce cuprinde declarația de avere, datele din ea, "...este acordat organelor autorizate de lege să aibă acces la informațiile clasificate..." - autorităților de stat, parchetelor, instanțelor judecătorești, procurorilor financiari și instanțelor jurisdicționale, Curții de Conturi, conducătorilor autorităților și instituțiilor publice cărora le sunt subordonate persoanele prevăzute în art. 2, cei care dau declarații - și acum, vă rog, partea finală a textului "...precum și persoanelor fizice și juridice ce demonstrează un interes legitim, la cererea scrisă și justificată a acestora."

Este cea mai cuprinzătoare formulă, dar și cea mai echilibrată între cele două comandamente - dreptul persoanei, demnitarului sau funcționarului la propria imagine, și dreptul de acces la informația oricărui alt cetățean, adică să demonstreze un interes, să facă cerere scrisă și justificată și poate obține orice date din declarația de avere.

Ce doriți mai mult?! Afișarea?!

Aici s-a invocat nu afișarea, publicitatea. Și?! Prin afișarea, prin publicarea în "Monitorul Oficial" se rezolvă problemele corupției?! Ați stârpit corupția?! Vedeți-vă de treabă, domnilor! Nu ne jucăm cu lucrurile acestea.

Corupția și problemele ei se rezovlă de către organele competente, și am instituit Parchetul Național Anticorupție, avem instanțe judecătorești, aveam parchete, avem atâtea organizații, avem mass-media, avem atâtea și atâtea mijloace de depistare și autorități de cercetare a faptelor care intră în sfera acestui larg concept de corupție. Nu afișarea. Afișarea nu este decât un mod de a satisface un gust, care n-are nici un efect pozitiv.

Dimpotrivă, are ca efect principal căderea în derizoriu a problematicii și multe, multe impedimente în rezolvarea problematicii acesteia.

Lucrurile acestea, dați-ne voie, că suntem ceva mai școliți, mai acasă, că ne ocupăm de o viață de ele... (Comentarii, discuții în sală.)

...nu, nu, nu așa, noi nu le-am luat la voia întâmplării. Nu le-am rezolvat la voia întâmplării, așa cum spuneți dumneavoastră, ca pe niște teze prin care, de pildă, dumneavoastră nu țineți seama că dinamica socială are și ea evaluări și valorizări, în funcție de cerințele acelei etape, la care o reglementare intervine, nu ține seama de faptul că orice reglementare are o finalitate, un scop, și dumneavoastră o faceți un fel de artă pentru artă care, potrivit filozofiei culturii, se întâlnește doar în jocul copiilor, în rest, este artă cu tendință.

Prin urmare, ceea ce am adoptat și susținem noi este soluția de echilibru care satisface atât nevoia, dreptul fundamental al persoanei, de acces la informațiile publice, nevoia de informare, dreptul de informare al oricărui cetățean, dar și dreptul la propria imagine al oricărei persoane care este fie demnitar, fie funcționar. Apoi, dacă vedeți art. 2, cum vă spuneam, toți demnitarii și aproape toți funcționarii publici, nu numai cei publici, dar și celelalte categorii, sunt cuprinși în categoria mare, în sfera mare a celor care sunt obligați să facă declarații de avere.

Publicitatea pe care o susțineți, in extremis, nu dă rezolvare. Nu este o soluție. Dreptul de acces este o soluție, pentru că România este stat de drept, domnilor, societatea românească este o societate organizată, nu este de joacă. Drepturile fundamentale trebuie deopotrivă respectate pentru orice persoană. Nu înseamnă că dacă a devenit demnitar sau funcționar, dintre aceia obligați să facă declarația de avere, și-a pierdut drepturile fundamentale de om. Nu. Rezolvările trebuie date cu înțelepciune, și nu pe extreme.

Legea, în concepția ei de atunci, proclama confidențialitatea și sancționa încălcarea confidențialității.

Proiectul de lege inițiat în acea perioadă, n-ați prea priceput filozofia lui, a fost provocator, dar n-ați răspuns în nici un fel la el. L-ați lăsat total în nelucrare. Ați făcut ceva în cei doi ani de când a fost inițiat, în timpul guvernării dumneavoastră, cu privire la acest proiect și această lege?! Arătați-mi ce-ați făcut! Nici măcar o vorbă!

Din sală:

Da!

 
 

Domnul Ion Predescu:

Dumneavoastră erați acasă, în altă parte, atunci, nu ați fost în Parlament! Prin urmare, nu mai imputați altora ceea ce trebuia să faceți și n-ați făcut dumneavoastră.

Acum, când modificăm și completăm legea, o împingeți dincolo de limitele ei firești. Pe seama cui?! Pe seama noastră. Ei, aflați că pricepem lucrurile acestea și nu se poate să ne induceți pe noi în eroare, noi care am gândit-o și la început, am gândit-o și pe parcurs, iar dumneavoastră v-ați jucat.

Ați reproșat că de ce dăm Curții de Conturi...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să încercați să concluzionați!

 
 

Domnul Ion Predescu:

Iată de ce dăm Curții de Conturi. Dăm instituției de rang constituțional, Curtea de Conturi, pe care dumneavoastră ați scos-o din atribuțiile ei de a verifica privatizarea, pentru că ați scos-o prin acel pachet, acea grămadă, teanc de acte normative, prin asumarea răspunderii, și ați făcut atunci privatizările așa cum se văd astăzi efectele...

Curții de Conturi dăm, care n-are interese politice, care verifică publicul în privința tuturor mijloacelor, și ei sunt depozitarii. Noi nu i-am lăsat la voia întâmplării, pentru că dacă ați văzut cele două texte, ambele categorii de depozitari, și cei cărora li se depun și le păstrează, și cei cărora li se depun spre gestionare și valorificare, președintele Curții de Conturi și directorii Camerelor de Conturi județene răspund juridic pentru actele pe care le fac și pentru legalitatea activității lor.

Noi nu le-am lăsat la voia întâmplării, pentru că nu ne jucăm cu competențele și exercitarea atribuțiilor de către autorități. De accea am înscris două texte care se regăsesc în lege și care, de asemenea, vreau să vă spun că nici pentru "Jurnalul intern", nici pentru "Monitorul Special" din Italia, din Franța, din Spania, la care v-ați referit dumneavoastră, nu există asemenea dispoziții.

Și un cuvânt despre dreptul comparat. La Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări s-au făcut numeroase intervenții, susțineri pe temeiul de drept comparat. Cei care au studiat legislația au putut observa că am avut la dispoziție vreo 7-8 legi din zona occidentală a Europei și vreo 4-5 din zona răsăriteană, reglementări din state care au avut, înaintea noastră, situația de regim politic pe care am avut-o și noi. Prin urmare, am avut două categorii de referință. Cele cu experiență și care n-au trecut prin experiența istorică, politică a țării noastre și a celor din vecinătate, și cei care au adoptat legi similare din vecinătatea noastră. Nici una nu se aseamănă, până spre apropiere, spre asemănare profundă, către identitate, cu cealaltă. Fiecare țară a conceput în felul său, ținând seama de experiență, de tradiții, de practică, de năravurile populației, pentru că fiecare națiune are și moravurile și năravurile ei, și de ce a considerat că este mai bine a-ți fundamenta pe credit instituțional în țara sa. Unii au zis o comisie, alții au stabilit demnitari, alții, comisii parlamentare, alții, comisii mixte de demnitari reprezentând toate autoritățile, noi, Curtea de Conturi, mai sunt țări cu Curtea de Conturi, alții au spus, pur și simplu, o publicare în "Monitorul Oficial" sau în jurnale speciale, dar vă rog să rețineți că în nici una din asemenea publicații nu se regăsește o declarație in extenso. Prin urmare, nimeni n-a realizat ceea ce pretindeți dumneavoastră.

Chiar și domnul senator Popa a spus "un rezumat"...!

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa (din sală):

Solicit drept la replică!

 
 

Domnul Ion Predescu:

Ce drept la replică, că vă reproduc! Nu aveți nici o replică! (Discuții.) Vă reproduc! "...un rezumat valoric al bunurilor". Așa ați spus.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să limitați expunerea!

 
 

Domnul Ion Predescu:

"Un rezumat valoric al bunurilor" nu are nici un folos și n-are rațiune să cheltuim inutil. A fost replica noastră, motiv pentru care nu am acceptat așa-zisul amendament.

Prin urmare, cu scuzele de rigoare pentru că am prelungit mai mult, probabil, decât doreau unii expunerea mea, am apreciat că este necesar atât pentru a lămuri, cât se poate, din ceea ce este nelămurit în reprezentarea unora dintre colegi despre această lege, fundamentarea ei și finalitatea ei, pe de altă parte, și fiți siguri că legea corespunde cerințelor de a fi cunoscute averile demnitarilor, proveniența lor și, în ipoteza în care nu se justifică, controlul și procedura acestui control.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Am o chestiune de procedură!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu vă supărați, v-am recomandat să studiați regulamentul. În timpul dezbaterilor generale ce procedură doriți să solicitați?! Lăsați colegii să-și expună... Nu sunteți singurul senator care dorește să intervină la această lege!

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Am o chestiune de procedură care privește...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog frumos, nu v-am oferit cuvântul.

Îl invit la tribună pe domnul senator Alin Ciocârlie.

 
 

Domnul Nicolae Vlad-Popa:

Și după aceea, un drept la replică...

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Foarte rău că nu mi-ați oferit cuvântul!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Am avut un exemplu în dumneavoastră atunci când ați fost președintele Senatului și conducător de ședință.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Nicolae Vlad-Popa:

Și un drept la replică am cerut!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, să lăsăm colegii care s-au înscris la cuvânt să-și epuizeze punctele de vedere, și apoi am să vă dau cuvântul.

 
 

Domnul Alin Theodor Ciocârlie:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință,

Vreau de la bun început să spun că Partidul Umanist din România, (social-liberal), a declarat încă de săptămâna trecută că v-a vota în favoarea publicării declarațiilor de avere în "Monitorul Oficial", respectând principiul de transparență atât de des invocat în ultima perioadă pe marginea acestei dezbateri. Personal, mă număr printre parlamentarii care, încă din decembrie 2000, și-au făcut publică declarația de avere, depusă în plic sigilat la președintele Senatului. Împreună cu domnul senator Ion Solcanu, cu alți parlamentari P.S.D. din circumscripția noastră electorală am făcut declarații către presă, care au fost reproduse atât în presa locală, cât și în presa centrală, identice cu declarațiile depuse la președintele Senatului. Deci consider că pot aduce un punct de vedere obiectiv și mai presus de pasiuni, mai mult sau mai puțin profitabile.

Vreau să-mi declar dezamăgirea față de caracterul atât de politicianist și de populist pe care l-a luat dezbaterea acestei legi, care, fără nici o îndoială, este o lege importantă pentru asigurarea cadrului democratic și de transparență al societății românești, dar nici pe departe nu cred că este una dintre legile fundamentale ale României, pe care acest Senat, acest Parlament este chemat să o adopte în momentul de față.

Dimpotrivă, cred că, din motive evidente, legate de bătălia politică, ne aflăm, mai degrabă, în fața unei lupte cu caracter de început de campanie electorală.

Declararea publică a averilor demnitarilor, după părerea mea, nu este nici pe departe un lucru menit să rezolve problemele de fond ale societății și ale economiei românești.

De ce spun acest lucru?! Pentru că, în primul rând, există în literatura economică de specialitate, oricine o cunoaște, cât de cât, știe acest lucru, nenumărate posibilități de ascundere a averilor personale, începând de la înregistrarea de firme în așa-zisele "paradisuri fiscale", care există și în Europa, în Cipru, în Liechtenstein, există și peste ocean, în statul Delaware sau în Arhipelagul Caraibelor, există nenumărate posibilități de înregistrare de firme în aceste paradisuri fiscale și de dirijarea unor sume imense de bani în aceste direcții, și este o practică internațională care se face nu numai în România, ci și în multe alte țări.

Pe de altă parte, există și varianta mult mai pământeană, mult mai banală, de miniștri săraci, cu rude extrem de bogate, așa cum am văzut că s-a întâmplat cu unii miniștri țărăniști din guvernarea anterioară, care ei personal nu aveau nimic, dar mătușile, unchii și cumnații lor aveau casele în care locuiau și mașinile cu care se deplasau miniștrii.

Chiar și în cadrul dezbaterilor de astăzi s-au prezentat o serie de argumente izbitoare, prin falsitatea lor.

S-a vorbit aici de o evaluare pe răspundere proprie a averii. Este un termen care nu știu ce corespondent juridic are, dar, în orice caz, nu are nici un corespondent economic. De ce?! Pentru că s-a vorbit... s-a dat un exemplu cu 10 mii de m2 de teren în Botoșani sau în București. Exemplul este total irelevant și vreau să vă spun că în ultimii 12 ani a devenit un sport național în România ca aceeași 10 mii de m2, indiferent unde sunt, la Botoșani sau în București, să valoreze 10 mii de lei, atunci când este vorba de plătit impozitul pe suprafața respectivă, sau să valoreze 10 milioane de dolari, atunci când trebuie garantat un credit la o bancă cu aceeași suprafață de teren. Deci 10.000 de lei declarați la fisc, 10.000.000 de dolari pentru garantarea unui credit bancar.

Și, pentru că a venit vorba de acest lucru, vreau să vă spun că avem o experiență, din păcate, bogată și foarte tragică în materie de liste oficiale, în materie de averi și în materie de sume astronomice derulate de persoane și de firme. Avem listele oficiale care se numesc, din păcate, "Bancorex", "Bancoop", "Fondul Național de Investiții", nenumărate alte exemple, despre care știe toată lumea ce sume s-au absorbit din aceste bănci, din aceste fonduri de investiții. Se știe, aproape cu precizie maximă, cine le-a folosit și că au fost obținute pe căi ilicite și folosite după aceea ilegal și nu s-a întâmplat absolut nimic, nu a fost tras absolut nimeni la răspundere. Mai mult de atât, singura soluție care s-a găsit pentru a rezolva această problemă, această carență gravă care macină întreaga societate românească, care a fost? Înființarea unei instituții oficiale. Avem, acum, Agenția pentru Valorificarea Activelor Bancare, în care s-au îngrămădit, una peste alta, gunoiul de la "Bancorex", de la "Bancoop", de la alte bănci, de la "Fondul Național de Investiții" în această găleată. Și ce se întâmplă? Se rezolvă ceva cu adevărat? Nu se rezolvă absolut nimic, este numai un paleativ.

Să nu uităm că momentul important de astăzi este în continuare dominat de publicarea Raportului Comisiei Europene cu privire la România. Acolo se spune foarte clar despre corupție, este unul dintre fenomenele care macină societatea românească, este cunoscut de noi, este recunoscut de Comisia Europeană.

Problema importantă nu este aceea a cunoașterii averilor în societatea românească, este de a crea mecanismele de control ca averile - după oricare definiție acceptată care urmează să fie dată, încă nu a fost dată o definiție definitivă -, ca aceste averi să fie dobândite în mod legal, să nu fie dobândite pe cale de abuzuri, pe cale ilicită.

Și, pentru că a venit vorba de acest lucru, iarăși trecem cu vederea crearea mecanismelor legislative prin care să se instituie controlul societății asupra acestor posibilități de abuzuri.

Un studiu efectuat de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație a relevat, săptămâna trecută, că există în România, la ora actuală, conform tuturor legilor în vigoare, 90 de instituții care trebuie să elibereze nu mai puțin de 491 de avize pentru desfășurarea unor activități economice. Aici este un fenomen deosebit de grav, care deschide poarta nenumăratelor abuzuri și corupției care macină societatea românească. Este un lucru prevăzut și în Raportul Comisiei Europene și vreau să vă spun că în Raportul Comisiei Europene pe care l-am citit - e adevărat, e valabil încă numai în limba engleză și pe internet -, dacă se vorbește și se dau exemple nominale de corupție, acolo se vorbește de vameși, nu se vorbește de demnitari, nu se vorbește de alții. Și au fost seriale întregi în presă cu palatele vameșilor, cu palatele altor categorii, ale polițiștilor, ale altor categorii sociale care nu pot justifica în nici un caz avuția pe care o afișează în comparație cu veniturile pe care le pot declara în mod public.

M-aș aștepta mai degrabă să avem o dezbatere mai aprofundată asupra necesității menținerii confidențialității salariilor în sistemul public, acolo unde oamenii sunt plățiti din banii publici, din banii statului. De 12 ani este în vigoare această confidențialitate a salariilor, inclusiv în sistemul public - pentru că în sistemul privat ea este indiscutabilă -, și, de aceea, descoperim, din când în când, că există directorul unei cutare regii care are un salariu de 200.000.000 de lei, la alte regii cu un salariu de 180.000.000 de lei și trecem cu vederea aceste lucruri.

Constat cu surprindere că domnul senator Ion Predescu, care are atâta experiență, este practic fondatorul Senatului, al acestei instituții supreme a democrației din România, ne spune că în perioada 1997-2000 nu s-a făcut absolut nimic, nici măcar pentru aplicarea Legii nr. 115 din 1996, care, după părerea mea, nu este o lege proastă, ci, dimpotrivă, este o lege bună.

Dar problema principală în România nu este aceea că nu avem legi, degeaba le modificăm de pe o zi pe alta, problema principală este aceea că nu știm și poate nu vrem să aplicăm așa cum trebuie legile pe care le avem.

Și iarăși este un lucru subliniat foarte clar în Raportul Comisiei Europene.

Deci, dacă ne raportăm la perioada 1997-2000 și la lucrurile care s-au spus aici de antevorbitori ai mei, așa cum spunea un prieten de-al meu, există clar o interpretare valabilă. Poate că cei care în 1997-2000 au acumulat averi importante, pentru că nici nu au aplicat Legea nr. 115/1996, le-au trebuit doi ani, 2001-2002, să le ascundă bine, și acum vin să ne ceară tuturor să adoptăm o cu totul altă poziție.

Îmi pare rău, dar aceasta nu poate fi numită decât demagogie și aș dori să terminăm cu acest lucru.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Procedură, domnule președinte!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator. A solicitat cuvântul domnul senator Petre Roman.

Vă rog, aveți cuvântul. Dar pe o problemă de procedură ați solicitat cuvântul.

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Așa este.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Într-adevăr, o chestiune de procedură.

Mai întâi, cred că era necesar ca să se specifice că domnul senator Ion Predescu nu a vorbit în numele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Era important, ca procedură.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci, în primul rând, dacă îmi permiteți să vă răspund, în numele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a prezentat raportul, de pe acel fotoliu rezervat comisiilor noastre permanente. În momentul în care a fost invitat la microfon, a vorbit în numele Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat și umanist).

 
 

Domnul Petre Roman:

Corect, dar, venind la microfon, trebuia să precizeze acest lucru. Bine, e mai puțin important. Dar nu despre aceasta este vorba.

 
 

Domnul Ion Predescu:

Dar de ce îmi faceți această imputație?

 
 

Domnul Petre Roman:

Uitați! Am să vă spun de ce, acum, pentru că în ceea ce ați spus dumneavoastră, ați făcut o afirmație incorectă.

 
 

Domnul Ion Predescu:

Care?

 
 

Domnul Petre Roman:

Uitați, care.

Din sală:

Pentru că au fost mai multe.

 
 

Domnul Petre Roman:

Eu mă refer la procedură.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să vă referiți la chestiuni de procedură și nu la probleme de fond.

 
 

Domnul Petre Roman:

Da. Dumnealui a spus că în cadrul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări s-a prezentat, din partea inițiatorilor inițiativei legislative din martie 1999, o renunțare la proiect, spunând că aceștia afirmă că își regăsesc proiectul în amendamentele susținute de P.S.D.

Fals! Fals! Ceea ce au spus inițiatorii aceia, care sunt încă senatori, este că proiectul lor se regăsește în proiectul de lege al Guvernului. Atenție! Că se regăsește în proiectul de lege al Guvernului, adică acela care afirmă că declarațiile de avere trebuie să fie publicate în "Monitorul Oficial".

Aceasta este o chestiune de procedură, fiindcă dumnealui a făcut această afirmație din interiorul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, și ea nu poate să rămână nesancționată. Aveți documentul, citiți-l și veți vedea că e cum vă spun eu. Dumnealor își regăsesc proiectul nu în amendamentele dumneavoastră, ci își regăsesc proiectul în proiectul de lege al Guvernului, căruia dumneavoastră, domnule senator, spre surprinderea mea, i-ați adresat multe cuvinte de ironie și aproape la limita batjocurii, pentru că proiectul Guvernului zice că declarațiile de avere să fie publicate în "Monitorul Oficial".

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa (din sală):

Procedură, domnule președinte!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnul senator Nicolae-Vlad Popa, vă rog!

 
 

Domnul Ion Predescu:

Vă rog și eu un minut, în continuare, pentru drept la replică.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog!

 
 

Domnul Ion Predescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Oricât ați încerca dumneavoastră cu insinuările, nu creați disensiune. Vreau să vă asigur despre aceasta. De pildă, domnul președinte de ședință, domnul vicepreședinte al Senatului, este semnatar și al acelui proiect...

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Nu este.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Uitați-vă pe toată lista și vedeți! Obișnuiți să citiți doar jumătate.

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Mă uit.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu a existat o listă.

 
 

Domnul Ion Predescu:

Ce listă aveți dumneavoastră?

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Pentru că noi am făcut proiectul de lege.

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Am proiectul.

 
 

Domnul Ion Predescu:

Păi, ce listă aveți? Este semnatar și al proiectului de atunci, dar și al celui de acum.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, nu, aveți numai prima pagină.

 
 

Domnul Ion Predescu:

Și a fost și la dezbateri în comisie, unde s-au susținut rapoartele. Îi imputați că a achiesat la amendamentele Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat și umanist)? Sau cum? Sau trebuie să vă dea socoteală dumneavoastră?

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

O.K.! Dar citiți ce ați spus în numele comisiei?

 
 

Domnul Ion Predescu:

Domnule senator, vă depășiți limitele exercitării mandatului.

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Citiți documentul, domnule senator!

 
 

Domnul Ion Predescu:

Fiecare senator are dreptul la opinie, nu numai dumneavoastră, iar ca senator nu aveți dreptul decât de a vă exprima punctul de vedere.

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Citiți documentul, domnule senator!

 
 

Domnul Ion Predescu:

Depinde ce document aveți.

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Acela pe care l-ați citit.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator...

 
 

Domnul Ion Predescu:

Aoleu! Bine. Dumneavoastră nu recunoașteți nici cea mai elementară greșeală, pentru că nu l-ați citit până la capăt. Nici aceasta nu vreți să recunoașteți.

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Citiți documentul!

Din sală:

Ca lider național.

Ca lider internațional.

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Extraordinar! Citiți documentul!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Lăsați că vă răspund eu luni, când sper să nu conduc ședința, ca să pot să merg la tribuna aceea.

Domnul senator Nicolae-Vlad Popa.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Chiar dacă nu suntem hârșiți, nu suntem rutinați, nu avem experiența unora, școliți suntem și nu accept să fim insultați în bloc, pentru că ne susținem părerile noastre. Și aici este legea polonă. Legea polonă - ne putem compara cu Polonia -, dimensiuni, lagăr socialist... În legea polonă trebuie declarate toate bunurile...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să nu vă referiți la probleme de fond. Ați spus o problemă de procedură. Când discutăm la anexă, aveți amendament și prezentăm toate legile, nu-i nici o problemă.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

...sunt publice. Toate bunurile sunt publice. Nu, dar s-a vorbit aici că nu există nici un fel de... Nu, doar o singură frază.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Toate declarațiile sunt publice și trebuie declarate toate bunurile imobile, cu o valoare peste 2.500 de euro, deci,...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator, ați spus o problemă de procedură.

Dumneavoastră susțineți amendamentul.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Bun. Eu am avut replică, drept la replică. S-a vorbit aici, s-a făcut afirmația că nu mai există nici un fel de document în Europa care să reglementeze astfel și vin și arăt și demonstrez că există. Numai adresa bunului imobil nu se face publică, în rest se face public absolut orice bun, inclusiv darurile primite în timpul mandatului.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Predescu (din sală):

Dar eu nu m-am referit la anexă, domnule senator.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Vă deranjează? Sunteți supărat? Asta este altă problemă.

 
 

Domnul Ion Predescu:

Nu, dar nu m-am referit la anexă. Dumneavoastră ați rămas cu gândul la anexă.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimate colegi și Stimați colegi,

Haideți să încercăm să mergem mai departe. Vă consult dacă mai dorește cineva să ia cuvântul? Nu. Vă rog să vă pronunțați prin vot, înainte de a-i da cuvântul reprezentantului Guvernului, dacă să sistăm dezbaterile generale, pentru a avansa ca în ședința următoare...

Astăzi trebuie să încheiem, nu putem să continuăm dezbaterea proiectului de lege, pentru că am stabilit dezbaterea moțiunii, și deci vom continua dezbaterea proiectului de lege luni, în prima ședință pe care o vom avea în plen. Așadar, vă rog să vă pronunțați prin vot asupra sistării dezbaterilor generale la proiectul de lege pe care noi îl avem în dezbatere. Vă rog să votați.

Deci, conform votului Senatului, cu 104 voturi pentru, 6 voturi contra și 5 abțineri, dezbaterile generale sunt sistate la acest proiect de lege.

Domnule ministru Gaspar sau doamna secretar de stat, dacă doriți să prezentați, față de opiniile colegilor noștri expuse în plen, punctul de vedere al Guvernului, vă rog să o faceți.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În legătură cu declarațiile care s-au făcut de către reprezentanții grupurilor parlamentare asupra proiectului de lege pe care Guvernul l-a promovat, vă rog să îmi îngăduiți să fac câteva comentarii.

Biroul permanent al Senatului a solicitat, în martie 1999, punctul de vedere asupra propunerii legislative inițiate de un grup de senatori. Examinând problema în cadrul Guvernului, s-a constatat că în programul legislativ al Guvernului figurează un proiect de lege de modificare a Legii nr. 115 din 1996. Ca atare, pentru a nu intra în conflict cu Legea nr. 24 din 2000 privind normele de tehnică legislativă, care nu permit reglementări paralele,

Guvernul și-a însușit și a preluat în textul său propunerile aflate în textul inițial al Senatului.

A fost sesizată în fond Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului cu examinarea acestui proiect. Comisia s-a adresat, din nou, Guvernului și a solicitat ca să procure, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, modul în care această problemă este reglementată și în alte state. Din examinarea legislației străine s-au tras două concluzii: în nici un stat declarația de avere nu se publică în foaia oficială a statului, fie că se numește "Monitorul Oficial", fie că se numește "Buletin Oficial".

A doua concluzie. Modul de reglementare a acestei probleme este cu totul diferit. Știm cu toții că în materie de legislație totdeauna privim spre Franța. De-acolo ne-am inspirat în cele mai multe proiecte de lege. Și am să vă dau citire în legătură cu modul în care este reglementată această problemă. Este instituită o comisie pentru transparența financiară a vieții politice, într-adevăr, care cuprinde personalități marcante, dar se spune în lege următorul lucru: "Comisia asigură caracterul confidențial al declarațiilor primite. Declarațiile depuse nu pot fi comunicate decât la cererea expresă a declarantului sau de cei care au dreptul în numele sau la cererea autorităților judiciare, când comunicarea lor este necesară soluționării unui litigiu". Și, mai mult, faptul de a publica sau de a divulga în orice mod sau o parte din declarațiile sau observațiile menționate, așa, în lege este pedepsită conform art. 221 Cod penal. Deci se instituie infracțiune dacă cineva publică în totalitate sau parțial ceva din declarația de avere. În Belgia, declarațiile de avere se depun în plic sigilat, declarația de patrimoniu.

Curtea de Conturi este garanta absolutei confidențialități privind documentele pe care trebuie să le păstreze în plic sigilat. Doar judecătorul de instrucție este abilitat să consulte declarația unei persoane.

În Spania, Registrul de Bunuri și Drepturi Patrimoniale are caracter secret. Deci nici nu se pune problema.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule ministru,

Noi avem tot acest documentar pe care l-am primit de la Guvern, documentar la care au avut acces toți senatorii.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Nu, dar am vrut ca, totuși, să reamintesc care au fost considerentele pentru care, în cadrul comisiei, s-a ajuns la niște texte de compromis, texte de compromis care au fost acceptate de Guvern, și care consider că răspund în cea mai mare parte problemei care face obiectul acestei legi.

În plus, aș vrea să mai adaug că legea nu instituie o interdicție, fiindcă orice persoană poate să-și publice, dacă dorește, averea. Să și-o publice unde vrea. Deci legea reglementează regimul, în forma în care a fost prezentat, și, faptul că domnul senator Predescu a dat citire celui mai important text din amendament, art. 5 alin. 3, al persoanelor care au acces, ați văzut că sfera celor care au acces la informațiile din declarația de avere este foarte clar.

Eu vă mulțumesc și, sigur, urmează ca domnul președinte să stabilească când va avea loc dezbaterea proiectului, pe texte, de acum încolo.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

În viitoarea ședință, bănuiesc că luni.

O consult pe reprezentanta Ministerului Justiției, doamna secretar de stat, dacă dorește să intervină?

 
 

Doamna Cristina Tarcea - secretar de stat în Ministerul Justiției:

Aceleași concluzii.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Vom continua cu dezbaterea pe articole a proiectului Legii privind declararea averilor în viitoarea ședință.

 
Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:

Dați-mi voie să prezint o Notă pentru exercitarea de către dumneavoastră, de către noi, a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 47/1992, au fost depuse la secretarul general al Senatului mai multe legi, pe carevă rog să-mi permiteți să vi le reamintesc:

  • Legea pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2001 privind îndeplinirea de către cetățenii români, la ieșirea din țară, a condițiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene și în alte state;
  • Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2002 pentru modificarea art. 3 din Legea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R.;
  • Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2002 privind transmiterea cu plată a unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare în proprietatea Regiei Autonome "Monitorul Oficial";
  • Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 87/2002 privind repartizarea profitului realizat de Compania Națională "Aeroportul Internațional București-Otopeni" - S.A. pentru anul 2001;
  • Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2002 pentru modificarea și completarea Codului penal;
  • Legea pentru acceptarea amendamentelor la anexa la Protocolul din 1978 referitor la Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de Organizația Maritimă Internațională prin Rezoluția MEPC 95 (46) a Comitetului pentru Protecția Mediului Marin, la Londra la 27 aprilie 2001;
  • Legea privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 50/2002 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2001 privind acumularea cantității de 3 milioane tone de cărbune energetic de către Administrația Națională a Rezervelor de Stat în anul 2001.

În situația în care apreciați că aceste legi, fie în totalitate, fie anumite articole dintre ele, conțin articole neconstituționale, aveți posibilitatea să sesizați Curtea Constituțională.

Ne cerem scuze pentru reprezentanții Guvernului, dacă sunt prezenți pentru a susține celelalte proiecte de lege înscrise în ordinea de zi, întrucât, conform votului dat de către Senat, vom trece la ultimul punct înscris în ordinea de zi. Deci, conform aprobării Senatului, după o pauză de cinci minute, începem dezbaterea moțiunii "Democrația în pericol". Rog, totodată colegii să-și mobilizeze colegii din grupurile parlamentare și să pregătească dezbaterile.

Vă propun o pauză de 5 minute.

PAUZĂ

Dezbaterea și respingerea moțiunii Democrația în pericol, inițiată de Grupul parlamentar P.R.M.

DUPĂ PAUZĂ

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Conform aprobării Senatului, intrăm în ultimul punct înscris în ordinea de zi, dezbaterea moțiunii "Democrația în pericol", semnată de 35 de colegi senatori.

Vă rog să-mi permiteți, înainte de a-l invita pe reprezentantul grupului de senatori semnatari ai moțiunii, să prezinte moțiunea în Senat, să anunț participarea la dezbateri, din partea Executivului, a domnului ministru Acsinte Gaspar, iar pe problemele înscrise în moțiune, a domnilor secretari de stat: Cristina Tarcea - secretar de stat în Ministerul Justiției, Ion Călin - secretar de stat în Ministerul Administrației Publice, Maria Manolescu - secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice, Ion Smeeanu - președintele Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații, Dan Jurcan - secretar de stat în Ministerul Informațiilor Publice și Adrian Câmpurean - secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării.

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Pot să am o procedură, domnule președinte?

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Sigur că da. Vă rog.

Domnul senator Mihai Ungheanu solicită cuvântul pe procedură.

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnilor colegi,

Îmi pare rău că s-a golit sala. Intervenția mea este de procedură, nu trebuie să vedeți în ea o impolitețe. Mie mi se pare că la o moțiune a opoziției modul în care Guvernul reacționează, prin principalul reprezentant, este nepotrivit și că nu se trimite la o moțiune ministrul care are sarcina legăturii cu Parlamentul, ci un factor mult mai important guvernamental, mai ales că tema este -

"Democrația în pericol", iar această manieră de a trata moțiunile opoziției nu este corectă și nu este constituțională.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Consult pe colegii care au semnat moțiunea, dacă și-au desemnat colegul care să o prezinte în plen? Vă rog. (Rumoare.)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

S-o prezinte domnul Acsinte Gaspar, că tot ne spuneți voi ce să facem.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Moțiunea nu putem s-o prezentăm noi.

Vă rog. Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Viorel Dumitrescu:

Moțiunea "Democrația în pericol"

Subsemnații, parlamentari în Senatul României, în temeiul art. 64 din Constituția României și al art. 148-152 din Regulamentul Senatului, constatând situația de criză în care se găsește România în ceea ce privește aplicarea normelor democratice în domeniul guvernării prin:

  • încălcarea flagrantă a principiului constituțional al separației puterilor în stat și transformarea Parlamentului în anexă a Guvernului, cu rolul secundar de a legaliza ordonanțele și ordonanțele de urgență;
  • îngrădirea autonomiei locale prin hotărâri de guvern sau ordonanțe care modifică unele legi organice ce reglementează acest domeniu;
  • reducerea justiției la rolul de simplu executant al comenzilor Guvernului;
  • tendința Guvernului de a instaura dictatura în toate domeniile vieții politice, economice, sociale și chiar culturale;
  • îngrădirea alarmantă, până aproape de negație, a unor drepturi fundamentale ale cetățenilor, prevăzute în Constituție: libertatea de exprimare a opiniilor, dreptul la informație ș.a.

Supunem dezbaterii Senatului următoarea moțiune:

Parlamentul, anexă a Guvernului La adăpostul unor clișee ieftine cu privire la democrație, asistăm, în realitate, la recrudescența unor manifestări de totalitarism și dictatură.

În decembrie 2001, domnul prim-ministru Adrian Năstase prezenta în fața Camerelor reunite ale Parlamentului bilanțul primului an de guvernare. Atunci afirma: "Controlul parlamentar asupra Guvernului s-a exercitat deplin și continuu prin informări, puncte de vedere pe care Guvernul le-a prezentat la inițiativele legislative parlamentare, răspunsuri la întrebările și interpelările deputaților și senatorilor adresate membrilor Guvernului, moțiuni simple, asumarea răspunderii."

Deși în perioada 1996-2000 actualii guvernanți, aflați în opoziție, au condamnat cu fermitate excesele legislative ale guvernelor de atunci, constatăm că Executivul condus de domnul Adrian Năstase a transformat în 2 ani unica putere legiuitoare în stat, dintr-o instituție democratică, reprezentativă, într-un organism decorativ, pe care îl subordonează într-o manieră incalificabilă.

Cele 303 ordonanțe de urgență și 157 ordonanțe simple vin să confirme faptul că în România puterea legislativă este Guvernul, și nu Parlamentul. Nu este lipsit de interes faptul că unele legi adoptate de ambele Camere - de exemplu Legea dreptului la replică - au fost blocate, din ordinul primului-ministru, în faza de mediere. S-a mers până acolo încât i s-a cerut Parlamentului, printr-o scrisoare ipocrită și fals curtenitoare, să devină un fel de serviciu logistic al Guvernului, în sensul de a identifica un nou sediu pentru acesta și a-i face primului-ministru propuneri corespunzătoare. (Rumoare.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnilor colegi, să-l ascultăm pe domnul senator Dumitrescu.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Vă rog să asigurați liniștea, domnule președinte. Ce caută presa în loja parlamentarilor?

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să nu mai vorbiți la telefoane.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Viorel Dumitrescu:

Cele 8 moțiuni simple și Moțiunea de cenzură "Frigul și foamea", dovadă a preocupării opoziției de a ajuta Guvernul să depășească unele probleme grave ale societății românești, au fost tratate cu aroganță de primulministru, acesta neobosindu-se, uneori, în disprețul Constituției României, să vină la dezbaterea lor în plen, iar atunci când s-a prezentat a avut poziția unui personaj infatuat, care dă lecții Parlamentului și nu este dispus să primească sarcini de la Parlament.

Prevederea constituțională conform căreia "Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă la întrebările și interpelările (394 numai ale grupului P.R.M.) formulate de deputați sau de senatori" este tratată ca un act de clemență al Guvernului, astfel că, în mod frecvent, dau răspunsuri nu miniștrii interpelați, ci alte persoane din conducerea ministerului, iar domnul prim-ministru, deși interpelat, n-a răspuns niciodată personal, ocolind obligația de a se supune controlului parlamentar. În multe cazuri, răspunsurile nu privesc problemele care fac obiectul întrebărilor și interpelărilor, sunt imprecise, neglijent redactate și conțin termeni ireverențioși la adresa parlamentarilor și, ceea ce este și mai grav, nu duc la rezolvarea chestiunilor sesizate de aleșii cetățenilor.

Guvernul reacționează nedemocratic la critici. În martie 2002, a înființat un grup de reacție rapidă, condus de ministrul informațiilor publice, domnul Vasile Dâncu, care avea, între altele, sarcina să trimită în plic parlamentarilor P.S.D. replicile pe care aceștia trebuiau să le dea la criticile aduse în Parlament Cabinetului Năstase.

Justiția română - redusă la rolul de executant al comenzilor Guvernului Într-un raport privind independența justiției române, Agenția S.U.A. pentru Dezvoltare Internațională (USAID) constată că "Justiția a devenit o piesă a economiei negre care favorizează corupția... În ceea ce-i privește pe procurori, influența se poate face pe față, pentru că sunt subordonați Executivului".

În Raportul de țară al Comisiei Europene se recomandă autorităților de la București "garantarea independenței sistemului juridic".

Legea privind responsabilitatea ministerială, precum și proclamarea principiului egalității tuturor cetățenilor în fața legii sunt pentru Guvernul României simple jocuri de imagine în fața străinătății.

Guvernul restrânge autonomia financiară și administrativă a autorităților locale Primarii și consilierii locali aleși prin votul popular s-au transformat în simpli figuranți, care trebuie să îndeplinească fără crâcnire ordinele Guvernului.

Asociația primarilor din marile orașe aprecia, recent, că: "Uzurparea autorității primarilor a devenit o practică prioritară a actului de guvernare, încercându-se subordonarea acestora față de Guvern și transformarea lor în executanți docili ai voinței sale politice."

Folosind mijloace de factură totalitară, blocând financiar localitățile, mai ales în domeniul investițiilor, Guvernul - prin prefecți și prin cei 35 de președinți de consilii județene înrolați în P.S.D., cu sprijinul unor funcționari publici care au puteri decizionale în județe și în localități - îi terorizează, pur și simplu, pe reprezentanții aleși în fruntea comunităților locale care nu aparțin partidului de guvernământ. Cazul primarului Municipiului Cluj-Napoca, domnul Gheorghe Funar, ales de trei ori consecutiv în fruntea celei mai mari așezări din Transilvania, dar arestat de organele de poliție pentru culpe imaginare, în iunie 2001, este reprezentativ și scandalos.

Proiect de lege pentru manipularea alegerilor Conștient că ar putea suferi un eșec de proporții în alegerile locale și mai ales în cele generale și pentru a controla acest proces sub motivația introducerii profesionalismului în domeniu, Guvernul a propus Parlamentului printr-un proiect de lege înființarea Autorității Electorale Permanente, cu mandat de 8 ani ce poate fi reînnoit, condus de un președinte ales de Parlament - a se citi Alianța P.S.D.-U.D.M.R. - și doi vicepreședinți, numiți unul de șeful statului și celălalt de premier. Prin atribuțiile sale, acest organism neconstituțional, subordonat structural Guvernului, va putea manipula alegerile chiar din fazele premergătoare.

Dacă mai adăugăm că în aceste zile Guvernul acționează împreună cu justiția, o parte din mass-media aservită și cu alte instituții pentru înlăturarea din competiție la viitoarele alegeri a celui mai redutabil adversar, respectiv a președintelui Partidului România Mare Corneliu Vadim Tudor, nu mai poate exista nici o îndoială că în România, în curând, cuvântul democrație va fi interzis și chiar eliminat din dicționare.

Subordonarea mass-media și reintroducerea cenzurii, restrângerea, libertății de exprimare și a dreptului la informație Filozoful și moralistul Spinoza scria: "Într-un stat liber, fiecare poate să gândească ce vrea și să spună ce gândește."

Prin Ordonanța Guvernului nr. 31/2002, încălcând orice normă democratică, precum și angajamentele internaționale asumate, Guvernul a incriminat pentru prima oară după 12 ani delictul de opinie.

În contextul acestor atacuri la adresa democrației este explicabilă și, în același timp, condamnabilă atitudinea Guvernului, a Ministerului Comunicațiilor, de care depinde autoritatea națională, în cazul retragerii licenței de emisie postului OTV, atribut ce revenea respectivei autorități.

Dezaprobând această evoluție periculoasă a vieții democratice în România, reprezentanții Partidului România Mare, la Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, au inițiat, recent, la Strasbourg o moțiune în sprijinul postului OTV și împotriva practicilor aberante de înăbușire a libertății presei de către Guvern, document semnat de reprezentanții a 10 țări.

O metodă des folosită în manipularea mass-media este amânarea și reeșalonarea prin Ministerul Finanțelor Publice a datoriilor către stat pe care le au unele televiziuni, organe de presă etc. care, în schimb, fac servicii de imagine Executivului și, totodată, de compromitere a adversarilor politici. Cazul PRO TV, dator cu mai multe sute de miliarde de lei, căruia Executivul îi tolerează evaziunea fiscală, iertându-l chiar de o parte din datorii, este foarte cunoscut.

Guvernul își rezolvă problemele de imagine și de reducere la tăcere a opoziției pe banii contribuabililor.

Așa se explică absența totală a vocilor critice la televiziunea publică și la alte televiziuni, obligați prin Constituție să asigure informarea corectă a opiniei publice și să garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antenă și sufocarea populației cu prezența nejustificat de mare în toată media a primuluiministru și a altor membri ai Executivului.

Este și acesta un argument în plus că democrația românească se află în mare suferință. Parafrazând un mai vechi slogan, am putea spune că "Guvernul e în toate".

Încurajarea discriminării etnice și politice în școală Un principiu de bază al democrației este cel al egalității în drepturi a tuturor cetățenilor. Nerespectând prevederea constituțională potrivit căreia, citez: "România este patria comună a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de naționalitate, origine etnică, de limbă, opinie sau de apartenență politică", Guvernul Adrian Năstase a nesocotit drepturile și interesele unor copii români din Târgu-Mureș, alungați de etnicii maghiari.

Indiferența sa față de o asemenea discriminare a făcut posibil ca, împotriva dorinței elevilor români și maghiari, în acest an școlar, la Liceul "Bolyai Farkas" din Târgu-Mureș, să nu mai fie prevăzută nici o cifră de școlarizare pentru clasele cu predare în limba română.

Un reprezentant de marcă al U.D.M.R. afirma cu cinism: "Chiar dacă stau împreună de 20 de ani și se înțeleg, tot mai bine este când chiriașii" - adică elevii români - "pleacă."

Aceasta este adevărata față a democrației românești, promovată de Guvern, capabil de orice compromis numai să nu piardă puterea.

Deși Legea învățământului, în art. 11 alin. 2, interzice activitățile de propagandă politică în școli, sub conducerea și cu aprobarea factorilor responsabili în instituțiile de învățământ din municipiul Roman, județul Neamț, se distribuie de mai mult timp revista "Școala nouă", care a ajuns la nr. 12, pe a cărei copertă interioară apare sigla P.S.D. și precizarea: "Sponsor principal: Organizația P.S.D. Roman". Din moment ce elevii plătesc revista cu 50.000 exemplarul, așa-zisa sponsorizare, practic, nu există, fiind vorba numai de propagandă de partid.

Ministerul Educației și Cercetării nu a luat nici un fel de măsură legală pentru stoparea acestor flagrante încălcări ale legilor, ceea ce constituie, în fapt, un îndemn foarte clar: continuați!

În aceste condiții, noi, semnatarii prezentei moțiuni, cerem:

1. Având în vedere recomandările Comisiei Europene,

Guvernul să realizeze, cu prioritate, reforma administrației publice și a sistemului juridic care să asigure neutralitatea acestora din punct de vedere politic.

2. Încetarea imediată a amestecului factorilor guvernamentali în acțiunile prin care justiția îi hărțuiește pe unii dintre liderii opoziției, precum și a acelor practici inchizitoriale care fac parte din dosarul poliției politice și pot crea grave tensiuni populare, de care țara noastră nu are nevoie mai ales în perioada unor examene externe atât de dificile.

3. Eliminarea exceselor Guvernului în emiterea de ordonanțe și ordonanțe de urgență și revenirea la spiritul și litera Constituției.

4. Implicarea Ministerului Educației și Cercetării, prin măsuri legale, în eliminarea discriminărilor etnice și a propagandei politice în școli.

5. Guvernul să execute un control sever privind legalitatea acordării în anii 2001-2002 a unor facilități: e vorba de scutiri, eșalonări și reeșalonări de datorii, reclamă etc. pentru mass-media, iar rezultatele controlului să fie prezentate Senatului României în trimestrul IV al acestui an.

6. Guvernul să ia măsuri ferme împotriva acelor membri ai săi care, pe banii publici, se ocupă cu elaborarea unor strategii antidemocratice de afirmare liberă a unor forțe ale opoziției, sub pretextul iresponsabil al combaterii unui așa-zis extremism, ce nu poate fi probat prin nici o dovadă concretă.

7. Guvernul să verifice și să ia măsuri împotriva acelor factori guvernamentali care au încălcat art. 30 din Constituție, unde se stipulează că: "În România cenzura a fost desființată."

Urmează cele 36 de semnături.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator Viorel Dumitrescu, pentru prezentarea moțiunii în plenul Senatului.

Îi consult pe semnatari, în conformitate cu prevederile art. 148 și următoarele din Regulamentul Senatului, dacă își mențin semnătura pentru moțiune. Este cineva care își retrage semnătura?

Neexistând nici un coleg, cel puțin nu s-a anunțat la prezidiul ședinței, dați-mi voie să stabilim o chestiune organizatorică.

Întrucât sunt întrunite condițiile legale pentru începerea dezbaterii moțiunii, în ședința Biroul permanent de ieri, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, pentru dezbaterea acestei moțiuni se propun următoarele:

Inițial să fie prezentat punctul de vedere al Executivului, în 45 de minute.

Grupurile parlamentare au următorii timpi: - Grupul parlamentar P.S.D., 35 de minute, - Partidul România Mare, 19 minute, - P.N.L., 7 minute, - P.D., 5 minute, - U.D.M.R., 6 minute, - Independenți, 3 minute, - Răspunsurile Guvernului, fie prin cuvântul domnului ministru Gaspar, fie al secretarilor de stat prezenți, în funcție de problemele ridicate de colegi în dezbaterea moțiunii, să fie pe parcursul a 15 minute.

La finalul dezbaterii vom stabili procedura de vot final în cadrul moțiunii.

Dacă nu sunt intervenții la această procedură propusă de Biroul permanent, vă rog să vă exprimați prin vot asupra procedurii organizatorice, nu altceva. Vă rog să votați.

Procedură aprobată de plenul Senatului, cu 89 de voturi pentru, unul împotrivă și o abținere.

Îl invit să ia cuvântul pe reprezentantul Executivului, domnul ministru Acsinte Gaspar, pentru a prezenta răspunsul la moțiunea inițiată de colegii senatori.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

V-aș ruga ca, în prealabil, să-mi permiteți să fac un comentariu asupra problemei de procedură pe care a invocat-o aici domnul senator Ungheanu.

Vreau să-i comunic că nici Constituția, nici legea de organizare a Guvernului nu face nici un fel de ierarhie între membrii Guvernului, între membrii Cabinetului. Toți miniștrii au același statut pe diferite domenii de activitate, potrivit art. 101 din Constituție. La această oră, Guvernul se află în cea de a doua ședință săptămânală, cu o agendă de lucru foarte importantă și deosebit de aglomerată.

Acesta este motivul pentru care s-a asigurat participarea la dezbaterea moțiunii în această componență.

În special am vrut să pun în discuție problema modului în care domnul secretar Ungheanu creează ierarhii între membrii Guvernului, că unii sunt mai sus, unii sunt mai importanți. (Discuții.)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Dumneavoastră creați ierarhii între priorități. Ce face Guvernul este mai important decât ce face Senatul?

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Nu am făcut. Se cunoaște că ședințele Guvernului au loc în fiecare săptămână în ziua de joi.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Aveți cuvântul, domnule ministru.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați invitați,

În cadrul funcției de control a Parlamentului asupra Guvernului, un număr de 35 de senatori aparținând Grupului parlamentar al Partidului România Mare au inițiat o moțiune pe care au intitulat-o, plini de emfază, "Democrația în pericol".

Funcționarea unui regim politic în condițiile democrației implică, în mod firesc, dreptul opoziției parlamentare de a se exprima în Parlament prin diferite modalități, una dintre acestea fiind și moțiunea, și acest fapt este consemnat de evidențele care spun că la jumătatea actualei legislaturi aceasta este cea de a 17-a moțiune a opoziției ce se dezbate în Parlament, dintre care 6 aparțin membrilor Grupului parlamentar al Partidului România Mare, iar la 3 aceștia sunt coautori.

Faptul că un grup parlamentar aflat în opoziție ne supune o moțiune intitulată "Democrația în pericol" este primul semn că în România democrația nu a fost suprimată și în ceea ce ne privește susținem că nici nu va fi desființată.

Guvernul României consideră că această moțiune simplă, elaborată în afara regulamentelor, este un simplu exercițiu propagandistic.

Partidul România Mare și liderul său, lipsiți de alte tribune de exprimare publică, au optat pentru formula acestei moțiuni pentru a contracara deficitul de imagine creat ca urmare a scandalurilor în care a fost implicat recent. (Rumoare.)

Totodată, probabil că președintele Partidului România Mare urmărește ca printr-o moțiune consacrată temei democrației să contracareze acuzațiile de extremism care i se aduc atât pe plan intern, cât și pe plan internațional.

Însă, nu Partidul România Mare și liderul său, domnul Corneliu Vadim Tudor, sunt cei mai îndreptățiți să vorbească despre subminarea democrației în România.

Dimpotrivă. Partidul România Mare, prin politica sa, este, în momentul de față, principalul adversar al democrației.

Partidul România Mare este cel care propune soluții de forță care exced cadrul legal existent, liderul acestui partid este cel care este antrenat în sute de procese pentru afirmațiile sale calomnioase la adresa a numeroase personalități ale vieții publice din România.

În fond, această moțiune simplă, al cărui conținut nu-și găsește nici un corespondent în realitate, nu este decât încă o piesă din lungul șir de inițiative demagogice ale liderului Partidului România Mare, un lider care mimează patriotismul și interesul național, dar care, în momente-cheie... (Proteste în rândurile senatorilor P.R.M.)

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Procedură, domnule președinte! Stați puțin. Cer procedură! Vă rog frumos, întrerupere și procedură!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Domnule președinte,

Vă obligă regulamentul să-l aduceți la ordine!

Subiectul nu sunt eu, liderul partidului, ci democrația pe care o calcă în picioare Guvernul! Este o moțiune împotriva liderului P.R.M.?!

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Conform art. 111, domnule.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Aplicați regulamentul!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnul Gaspar confundă...

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Nu, dar întrerupem...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Îl întrerupeți acum pe președintele dumneavoastră de partid. Vă rog!

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Vă rog frumos...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci, vă rog. Vă rog să opriți.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Eu înțeleg că faceți parte din același partid, dar să nu depășească măsura! Astea sunt insulte și nu are nici un drept să profereze insulte în Senat!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator,

Vă voi oferi cuvântul după aceea, să răspundeți...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Noi suntem organe alese. Dumnealui, ca ministru, este numit!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

... punctului de vedere exprimat de domnul ministru Gaspar, în numele Guvernului.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Dar fără injurii!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Sigur. Deci...

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Permiteți-mi să citesc un articol, domnule.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Este punctul de vedere al Guvernului și, în plus...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da... Vă rog... Numai puțin, domnule ministru.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

... în plus, noi...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule ministru, numai puțin!

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnu...! Vă rog frumos! Mi-ați permis, da?

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Vă rog, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Citez art. 111 alin. (1) din Constituția României: "Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă la întrebările și interpelările formulate de deputați sau de senatori."

Deci, conform Constituției, Guvernul și fiecare, subliniez, fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputați sau de senatori. Aceasta este cauza pentru care vă aflați aici, și nu pentru a incrimina printr-o declarație politică agresivă pe cei care au făcut moțiunea.

Această practică s-a mai folosit și la altă moțiune, când s-a vorbit despre primarul Băsescu, în loc să se discute obiectivele moțiunii.

Vă rog frumos, să intrăm în regula parlamentară și să se înceteze cu această procedură în care se fac declarații politice guvernamentale, în loc să se răspundă la întrebările formulate de deputați, la interpelări și la această moțiune.

Sunt lucruri precise în această moțiune. Vrem răspunsuri la ele și nu exerciții oratorice pe care le desfășoară, cu foarte multă nonșalanță, aici, de multe ori, până și la interpelări, reprezentanții Guvernului.

Vă rog frumos, domnule președinte de ședință, să interveniți în acest sens.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Vă rog să exprimați punctul de vedere al Guvernului legat de moțiune.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

V-am crezut mai civilizat, domnule Gaspar, dacă nu mai inteligent.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog! Haideți să-l ascultăm acum!

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Să se înscrie în art. 111.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci, stimați colegi, nu vreți să dezbatem moțiunea?

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Nu sunteți la procesul antifasciștilor de la Brașov, să vă transformați din acuzați în acuzatori!

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Este interesant că această moțiune, care pune în discuție caracterul democratic al regimului politic din țară, apare în contextul intensificării eforturilor României pentru aderarea la NATO și Uniunea Europeană, a semnalelor pozitive care există din această direcție.

În acest context, examinând cu toată grija posibilă conținutul moțiunii, constatăm că acolo unde Guvernul încearcă să clădească statul de drept, prin domnia legii, prin exercitarea autorităților statale, fără condiții și fără compromisuri, autorii moțiunii văd că - citez - "Executivul condus de domnul Adrian Năstase a transformat în doi ani unica putere legiuitoare în stat dintr-o instituție democratică, reprezentativă într-un organism decorativ, pe care îl subordonează într-o manieră incalificabilă." Am încheiat citatul.

Cu o asemenea descriere a raporturilor Executiv - Legislativ, cred că nimeni nu poate să-și închipuie altceva decât că în România s-a instaurat din nou dictatura, iar Parlamentul este un oarecare element vegetal, cu rol decorativ.

Cum se poate ca un grup parlamentar, într-o moțiune cu rol de control parlamentar, să califice instituția din care face parte ca fiind o anexă a Guvernului, fără a ține seama că, pe de o parte, aceasta descalifică instituția Parlamentului din care face parte, iar, pe de altă parte, că toate celelalte grupuri, inclusiv ale opoziției, consideră raporturile dintre Parlament și Guvern ca desfășurându-se în limitele constituționale?

Dacă ceea ce se afirmă ar fi adevărat, aceasta ar constitui, indiscutabil, un motiv de retragere a încrederii Guvernului pe calea moțiunii de cenzură, și nicidecum pe calea unei moțiuni simple.

Dar, pentru a clarifica lucrurile, cred că se impune, în primul rând, să vedem de unde am plecat la 28 decembrie 2000, data la care, prin votul său, Parlamentul a acordat încredere Guvernului asupra Programului de guvernare pentru perioada 2001-2004 și a listei echipei guvernamentale.

Constatăm atunci că, la finalul legislaturii 1996-2000, întregul mecanism de guvernare se caracteriza prin deteriorarea sistemului politic și instituțional al statului de drept, instabilitate legislativă, slăbirea rolului și autorității statului.

Aceste fenomene puneau în evidență o stare de legalitate scăzută, ilustrată prin ignorarea sau încălcarea Constituției și a legilor țării, nu numai de către autoritățile publice, dar și de către cetățenii care au intrat în conflict cu legea.

Practic, am asistat tot ma frecvent la răsturnarea valorilor și principiilor autentice ale statului de drept și înlocuirea acestora cu interese personale sau partizane, de grup politic, la scăderea autorității publice și a forței dreptului.

Guvernul s-a angajat, și considerăm că, în bună parte, a reușit, să restabilească raporturile constituționale dintre Executiv și Legislativ, având drept urmare repunerea Parlamentului în rolul său de reprezentant suprem al poporului român și de unică autoritate legiuitoare a țării.

Este util, poate, să ne reamintim câteva evaluări ale Comisiei Europene, din Raportul de țară pentru România pe anul 2001, referitor la Parlament, în capitolul intitulat "Criterii politice - Democrația și statul de drept", în care se afirmă - citez: "Eficiența puterii legislative, identificată drept o problemă deosebită în rapoartele precedente, s-a îmbunătățit considerabil (...). Înaintea alegerilor, corpul legis-lativ se găsea în stare de paralizie, ca urmare a slăbiciunii coaliției de la putere.

Una dintre primele inițiative ale noului Parlament a fost reformarea funcționării celor două Camere, cu scopul accelerării procesului legislativ (...). S-au luat o serie de măsuri de îmbunătățire a relațiilor dintre Legislativ și Executiv (...). Numărul de legi adoptate de Parlament a crescut semnificativ de la începutul anului (...)."

În raportul Comisiei Europene pe 2002 privind progresele României în procesul de aderare se arată că, de la ultimul raport și până în prezent, - citez: "România a făcut progrese în consolidarea și adâncirea stabilității instituționale, care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului, protecția și respectarea minorităților.

România continuă să îndeplinească criteriile politice de la Copenhaga." Am încheiat citatul.

Doamnelor și domnilor senatori,

Cu toate că și de data aceasta semnatarii P.R.M. ai moțiunii nu au respectat cerințele Regulamentului Senatului, care, la art. 148, spune că "moțiunea exprimă poziția Senatului într-o anumită problemă de politică internă sau externă", Guvernul a considerat că trebuie să-și prezinte poziția, punctual și în ordine, la toată multitudinea de probleme enunțate, pentru a nu fi acuzat că se sustrage controlului parlamentar.

Prima problemă pe care semnatarii moțiunii o pun în discuție vizează raporturile constituționale dintre Parlament și Guvern pe planul legiferării și al controlului parlamentar sub forma moțiunilor, întrebărilor și interpelărilor.

Se afirmă de către autorii moțiunii că - citez: "În România, puterea legislativă este Guvernul, și nu Parlamentul", că "Executivul a transformat în 2 ani unica putere legiuitoare în stat dintr-o instituție democratică, reprezentativă, într-un organism decorativ". Am încheiat citatul.

Critica privind relația dintre Guvern și Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a țării, legată de legiferarea ordonanțelor aflate pe agenda Camerelor Parlamentului, se bazează pe o vădită confuzie. Pe de o parte, în momentul preluării guvernării erau în proces de legiferare peste 700 de ordonanțe emise în legislatura anterioară, ca urmare a abdicării autorității legiuitoare din perioada acelei legislaturi de la exercitarea competenței sale constituționale față de ordonanțele respective.

Pe cale de consecință, Guvernul a prezentat celor două Camere punctul său de vedere asupra acestora, în concordanță cu măsurile stabilite prin Programul său de guvernare aprobat de Parlament la învestitură.

Pe de altă parte, ordonanțele emise în temeiul unei legi de abilitare sunt în executarea acelei legi, nefiind astfel în nici un fel contrare obligativității Guvernului de a-și realiza politica legislativă prin supunerea Parlamentului a măsurilor normative preconizate pentru guvernarea țării.

Delegarea legislativă reprezintă o modalitate de colaborare între Parlament și Guvern, esențială pentru realizarea procesului de guvernare, pentru asigurarea unei guvernări dinamice și eficiente.

Totodată, ordonanțele emise de Guvern se supun controlului parlamentar și, prin legiferare, exprimă concepția autorității legiuitoare, Constituția rezervând dreptul Parlamentului de a le modifica, aproba sau de a le respinge.

Moțiunea își întemeiază critica pe o concepție nu numai de mult depășită, dar niciodată realizată în practica guvernării - concepția monopolului legislativ -, care nu este a nici uneia dintre autoritățile legiuitoare din regimurile constituționale ale țărilor democrate moderne, europene.

Pe de altă parte, Executivul a inițiat noi proiecte de acte normative, în diferite domenii de activitate, necesare punerii în practică a angajamentelor luate pentru armonizarea legislației naționale cu cea comunitară.

Astfel, de la învestitură și până în prezent, Guvernul și-a exercitat dreptul la inițiativă legislativă prin transmiterea la Parlament a unui număr de peste 700 proiecte de lege.

Este adevărat că în cadrul procesului de legiferare,am uzat și de instituția delegării legislative, dar cu respectarea prevederilor constituționale și regulamentare. Motivele principale care au determinat emiterea ordonanțelor au fost întemeiate, așa cum s-a arătat în expunerile de motive pentru aprobarea proiectelor de lege care au fost înaintate Parlamentului.

Ținem să menționăm că la nivelul Guvernului există preocuparea pentru reducerea numărului de ordonanțe, cu precădere a ordonanțelor de urgență, acestea emițându-se numai în situații cu totul deosebite. În restul cazurilor, Guvernul a transmis și va transmite Parlamentului, spre dezbatere și adoptare, doar proiecte de lege, în formele prevăzute de Constituție.

Domnilor senatori ai Partidului România Mare, ne acuzați că nu tratăm cu suficientă decență moțiunile promovate de dumneavoastră, că la unele dintre ele s-au prezentat în plenul Camerelor care le-au dezbătut alți membri ai Guvernului decât primul-ministru. De ce pretindeți altora să acorde moțiunilor dumneavoastră mai multă considerație decât dumneavoastră înșivă le-o dați, după ce le încărcați cu tot felul de supoziții, unele de-a dreptul ridicole, și apoi le faceți publice? De ce ne obligați să vă reamintim că moțiunea de cenzură "Frigul și foamea", la care faceți trimitere și care vă aparține, nu a fost votată nici măcar de toți semnatarii ei?!

La fel de falsă și neadevărată este aserțiunea că Guvernul tratează controlul parlamentar prin întrebări și interpelări ca pe un act de clemență făcut parlamentarilor.

Pentru a nu greși, lăsăm statistica să vă prezinte realitatea.

Exercitarea controlului parlamentar asupra Guvernului prin întrebări și interpelări s-a concretizat, în perioada 1 februarie 2001-25 septembrie 2002, într-un număr total de 2.214 întrebări și interpelări transmise Executivului de către deputați și senatori.

Dintre acestea, 2.058 întrebări și interpelări au fost adresate de parlamentarii celor două Camere până la data de 30 iunie 2002, iar numărul răspunsurilor scrise sau verbale prezentate de Executiv, inclusiv în luna septembrie, a fost de 2.051.

La Camera Deputaților, în intervalul 2001-2002, reprezentanții Grupului parlamentar al P.R.M. au adresat Executivului un număr de 699 întrebări și interpelări, reprezentând 52,2% din total, iar la Senat, un număr de 490 întrebări și interpelări, adică 54,3% din total.

Adresarea acestui număr mare de întrebări și interpelări a fost posibilă prin repetate încălcări ale Regulamentelor celor două Camere, care impun, după cum se cunoaște, atât condiții, cât și restricții de care nu țineți seama.

Au fost frecvente situațiile în care un singur parlamentar a adresat mai multe întrebări și interpelări în aceeași ședință, dintre care unele vizau domeniul de activitate al mai multor ministere. Chiar așa fiind, nu s-a înregistrat nici un refuz al reprezentanților Guvernului de a răspunde la toate solicitările adresate.

Și prin conținutul lor, unele întrebări și interpelări formulate de parlamentarii P.R.M. nesocoteau grav prevederile regulamentare.

În repetate rânduri s-au cerut imperios Guvernului informații care făceau obiectul unor cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată sau, pur și simplu, intervenții ale membrilor Guvernului în soluționarea unor procese.

Răspunsul formulat în acest sens a generat, uneori, interpretări injurioase și tendențioase din partea autorilor întrebărilor sau interpelărilor respective.

Deși Regulamentele celor două Camere definesc în mod clar întrebările și interpelările, sunt situații în care unii parlamentari nu fac distincția regulamentară între acestea, ceea ce constituie un alt motiv pentru care autorii nu primesc răspunsurile dorite la timpul potrivit.

Din situațiile semnalate nu trebuie nici un moment să se înțeleagă că Executivul ignoră problemele prezentate de parlamentari prin intermediul întrebărilor sau interpelărilor, ci numai necesitatea utilizării acestor instrumente de control parlamentar în cazul reglementărilor în vigoare.

Cât privește prezența membrilor Guvernului la ședințele Senatului consacrate întrebărilor și interpelărilor, aceasta s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 159 din Regulamentul Senatului.

Putem afirma, fără putință de tăgadă, că la toate întrebările și interpelările ce i-au fost adresate, în condiții regulamentare, de parlamentari primul-ministru a răspuns în scris, tratând cu o grijă deosebită această modalitate de control parlamentar asupra Guvernului și asupra membrilor acestuia.

Ne oprim acum asupra pasajului absolut inadmisibil din moțiune prin care se aduc ofense primului-ministru, invocând fanteziste intervenții de blocare de către acesta a procesului legislativ sau de transformare a Parlamentului în "serviciul logistic al Guvernului pentru a identifica un nou sediu".

Stimați senatori ai Grupului parlamentar al Partidului România Mare, nu primul-ministru a blocat procesul de mediere în cazul Legii dreptului la replică, pentru că așa ceva nu este posibil. De soarta unui proiect intrat în procedură legislativă poate dispune numai Parlamentul, deci și dumneavoastră ca formațiune parlamentară.

Cât privește scrisoarea pe care primul-ministru a adresat-o președinților celor două Camere ale Parlamentului și pe care o etichetați, în limbajul propriu, "ipocrită și fals curtenitoare", s-a avut în vedere faptul că Guvernul României este validat de Parlament. S-a ținut seama de bunele relații existente între cele două autorități ale statului, precum și de faptul că Parlamentul nu poate rămâne indiferent față de condițiile în care Executivul își desfășoară activitatea. Expertiza științifică realizată încă din legislatura anterioară relevă faptul că structura de rezistență a actualului sediu prezintă un risc ridicat de prăbușire în cazul producerii unui cutremur relativ puternic.

De altfel, în afară de Grupul parlamentar al Partidului România Mare și Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal, celelalte grupuri parlamentare reprezentate în Birourile permanente ale celor două Camere au înțeles sensul scrisorii ca un sprijin al Parlamentului în identificarea unei soluții care să asigure Guvernului condiții normale de lucru.

Afirmația cu privire la practica "replicilor trimise în plic" parlamentarilor P.S.D. pentru a reacționa la criticile opoziției, replici care, în opinia semnatarilor moțiunii, ar fi fabricate de un grup de reacție coordonat de ministrul informațiilor publice, este nu numai o exagerare, dar în totală contradicție cu realitatea.

Niciodată nu s-a pus problema ca Guvernul să coordoneze intervențiile sau reacțiile membrilor Grupului parlamentar P.S.D. la diversele critici care sunt adresate Executivului.

Vă asigurăm, domnilor senatori ai Partidului România Mare, că P.S.D.-ul are o politică de resurse umane eficientă și nu se pune problema ca parlamentarii săi să aibă nevoie de sprijinul Guvernului pentru a da o replică pe măsura competitorilor politici.

Situația este similară și în cazul miniștrilor care și-au asumat individual responsabilitatea de a elabora și de a prezenta răspunsul la diversele interpelări ale parlamentarilor opoziției.

În sfârșit, ministrul informațiilor publice a vorbit, într-adevăr, de un grup de reacție rapidă, nu de chemare la ordine sau de dădăcire a parlamentarilor P.S.D.

Reacția rapidă nu se referea la altceva decât la un act banal de optimizare a relațiilor dintre administrație și mass-media din punct de vedere comunicațional.

Următorul punct din moțiune l-ați intitulat "Justiția română, redusă la rolul de executant al comenzilor Guvernului".

Fără îndoială, este întotdeauna bine venită în Parlament o discuție despre complexa problematică a unui domeniu atât de important precum justiția. Însă, pentru ca o astfel de discuție să fie utilă, este necesar ca ea să se poarte în cunoștință de cauză, cu bună-credință și maximă rigoare științifică și, nu în ultimul rând, într-un limbaj adecvat, condiții care nu sunt îndeplinite de textul dumneavoastră, stimați semnatari ai moțiunii.

În debutul acestui simulacru de analiză, faceți trimitere la aprecierile cuprinse în Raportul privind justiția română, elaborat de Agenția pentru Dezvoltare Internațională, din care citați următoarele: "Justiția a devenit o piesă a economiei negre, care favorizează corupția... În ceea ce-i privește pe procurori, influența se poate face pe față, pentru că sunt subordonați Executivului."

De asemenea, faceți referire și la recomandarea cuprinsă în Raportul de țară al Comisiei Europene în sensul garantării independenței sistemului juridic de către autoritățile de la București.

Pentru o corectă prezentare a stării de fapt trebuia să precizați că rapoartele din care ați citat se referă la situația anterioară anului 2001, mai exact la situația existentă la preluarea mandatului de către actualul Executiv, ele fiind publicate la finele anului 2001 sau la începutul acestui an.

Este jenant faptul că pentru susținerea unei cauze politice se face apel la documente învechite, fără corespondent în realitățile prezentului. Aceasta nu denotă decât grava criză de inspirație a autorilor moțiunii în lipsa unor subiecte reale, demne de a fi criticate.

 
 

Domnul Dumitru Badea (din sală):

Dar ăla de ieri cum era, domnule ministru?

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă spun... Dacă-mi permiteți, o să vă spun și despre cel de ieri.

 
 

Domnul Dumitru Badea (din sală):

Ne jigniți pe toți...

Din sală:

...criză de inspirație...

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

E într-o criză de inspirație...

E știut că în practica internațională - și vă rog să rețineți acest pasaj - redactarea de către prestigioase instituții și foruri internaționale a unor rapoarte este un proces de durată.

De cele mai multe ori, între momentul realizării unei asemenea evaluări-diagnostic și momentul comunicării raportului preliminar trece o perioadă semnificativă de timp. Astfel se explică de ce aspectele constatate la începutul anului 2001 au fost comunicate abia la finele anului trecut sau în prima parte a anului în curs.

Revenind la pasajele citate din raportul menționat, este de remarcat faptul că, în cei 11 ani care au trecut de la căderea regimului comunist din România, actualul ministru al justiției este cel care nu a manifestat nici un fel de toleranță față de magistrații împotriva cărora au fost aduse probe de corupție.

Mai mult, atât Programul național de prevenire a corupției, cât și Planul național de acțiune împotriva corupției au fost elaborate în cadrul Ministerului Justiției, cu consultarea, desigur, a tuturor instituțiilor implicate.

Cele două documente au fost supuse dezbaterii partidelor politice, organizațiilor neguvernamentale și sindicatelor, iar în final ele au fost adoptate de Guvernul României, devenind operaționale. Principalele lor obiective constau în diminuarea corupției și crearea unui sistem eficient de prevenire a acesteia, prin intermediul atât al reformei instituționale, cât și al celei legislative și a sistemului judiciar.

În ceea ce privește afirmația referitoare la procurori, vehiculați informații depășite, aparținând regimului politic abolit. Semnând moțiunea, faceți dovada că nu cunoașteți sistemul de drept românesc actual, așa cum este el consacrat de Constituția României și de legislația în vigoare. Astfel, în sistemul nostru de drept, și nu numai, poziția procurorului este duală. Însăși activitatea desfășurată de procurori - în principal, de urmărire penală - este o activitate specială, executivă. Prin aceasta, diferența dintre atribuțiile judecătorilor și cele ale procurorilor este, credem, evidentă, întrucât deși sunt magistrați procurorii nu se bucură de aceeași poziție în administrarea actului de justiție. De aici, desigur, o serie de inconveniente, dar care nu pot fi puse pe seama Guvernului.

Potrivit Programului de guvernare pentru perioada 2001-2004, dar și prin prisma revizuirii Constituției, reforma în justiție presupune și consolidarea rolului parchetelor și al procurorilor, ceea ce înseamnă, în același timp, redarea autorității și asigurarea independenței procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, ca reprezentant al societății civile în apărarea legii, adaptarea statutului procurorului la noile realități, prin scoaterea procurorilor de sub autoritatea ministrului justiției, și regândirea relației Ministerului Public cu puterea executivă și cu cea judecătorească.

Având în vedere angajamentele luate, care coincid și cu recomandările Comisiei Europene, Guvernul României abordează cu prioritate reforma sistemului juridic care să asigure, cu și mai mare eficiență, neutralitatea acestuia în sistemul puterilor statului.

Domnilor senatori ai Partidului România Mare...

Din sală:

Avem și doamne senator!

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

...Nu se poate să nu știți că, potrivit programului legislativ al Guvernului, la Ministerul Justiției se află în fază de finalizare noua reglementare privind organizarea judecătorească. Acest nou act normativ, menit să înlocuiască actuala Lege nr. 92/1992, va răspunde realităților românești ale prezentului și va asigura consolidarea independenței, a autorității judecătorești și a statutului magistratului. Necesitatea asigurării celor mai bune garanții de competență, independență și imparțialitate a judecătorilor impune o reformare a sistemului judiciar, în deplin consens cu recomandările Consiliului Europei, cuprinse în Carta europeană privind statutul judecătorilor.

Viitorul act normativ va corespunde tuturor normelor și prevederilor cuprinse în documentele europene și internaționale referitoare la statutul judecătorilor.

Rolul Consiliului Superior al Magistraturii, redefinit, va asigura totala independență a judecătorilor și a instanțelor judecătorești. În consecință, sistemul de selecționare, evaluare, pregătire, perfecționare, promovare și control - deci sistemul de gestionare a resurselor umane - va fi bazat pe activitatea unui corp profesional cu adevărat independent, reprezentat de Consiliul Superior al Magistraturii.

Referitor la afirmația din moțiune că, citez: "Guvernul restrânge autonomia financiară și administrativă a autorităților locale", reamintim semnatarilor moțiunii că legislația în vigoare, pe care noi am elaborat-o și am promovat-o, conține pentru prima dată dispoziții concrete și esențiale care dau consistență autonomiei locale administrative și financiare, delimitează cu precizie competențele între autoritățile deliberative și executive, precum și pe cele dintre autoritățile administrației publice locale situate la niveluri diferite.

Noile reglementări, aprobate în ultimul an și jumătate, asigură aplicarea efectivă a principiului consultării cetățenilor în probleme locale de interes deosebit fie pe calea referendumului local, fie prin alte forme de manifestare a democrației locale participative.

Noua legislație privind impozitele și taxele locale creează cadrul organizatoric și instituțional necesar asigurării unor resurse financiare din ce în ce mai consistente pentru colectivitățile locale, ceea ce va permite punerea în operă și finanțarea programelor de dezvoltare structurală a localităților țării.

Se poate afirma cu tărie că noua legislație din domeniul administrației publice locale este de natură să asigure îndeplinirea unuia dintre obiectivele fundamentale ale Programului de guvernare pe perioada 2001-2004, consolidarea autonomiei locale și adâncirea descentralizării serviciilor publice, ceea ce va permite, evident, schimbarea raporturilor dintre cetățeni și autorități, în favoarea primilor, și reducerea birocrației.

Prin Ordonanța Guvernului nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, precum și prin Hotărârea Guvernului nr. 794 din 2002 privind aprobarea Metodologiei de acordare a înlesnirilor la plata impozitelor și taxelor locale au fost acordate competențe și atribuții sporite autorităților publice locale, fapt care va permite colectarea sigură și la timp a veniturilor proprii, utilizarea acestora pentru realizarea unor proiecte importante pentru colectivitatea locală, precum și pentru acordarea de facilități membrilor colectivităților locale aflați în dificultate.

Avem dreptul să vă atragem atenția că este un atentat la democrația românească atunci când se afirmă că "uzurparea autorității primarilor a devenit o practică prioritară a actului de guvernare, încercându-se subordonarea acestora față de Guvern și transformarea lor în executanți docili ai voinței sale politice".

Dacă primarul municipiului Cluj-Napoca crede că este ținta unor acțiuni concertate a unor organisme guvernamentale, se înșeală. Nu Guvernului i se datorează faptul că și-a atras ostilitatea consiliului local prin acțiuni genociolanul pus în fața consilierilor sau prin alte acțiuni de contestare a unor membri ai consiliului local, care au fost aleși, ca și dânsul, prin votul democratic al cetățenilor onești ai Clujului. Din categoria suburbanului fac parte și atacurile grotești la adresa prefectului, ca reprezentant al Guvernului în județ.

Conflictele pe care domnul Gheorghe Funar le are cu justiția, poliția sau cu cetățeni, care nu-i mai suportă ipocrizia, nu sunt decât consecințele comportamentului său de persiflare a reglementărilor și responsabilităților legale ce-i revin ca autoritate executivă.

În raport de litigiile pe care le are și de comportamentul său, faptul că domnul Gheorghe Funar se află în exercițiul celui de-al treilea mandat în municipiul ClujNapoca poate fi un motiv de laudă doar pentru Partidul România Mare, și nu pentru toți cetățenii Clujului.

Întrucât ați abordat problema necesității reformei în administrația publică, vă înștiințăm că aceasta este una dintre condițiile pe care România trebuie să le îndeplinească pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Nu avem pretenția că acest proces este finalizat, dar nici nu se poate nega că s-au făcut pași foarte importanți în această direcție, pe care Comisia Europeană i-a remarcat în raportul periodic privind progresele înregistrate de România în vederea aderării.

În prezent, Guvernul pregătește o strategie actualizată, complexă și coerentă de accelerare a procesului de reformă a administrației publice.

De asemenea, pentru realizarea acestei ample strategii, Ministerul Administrației Publice, respectiv Uniunea Centrală pentru Reforma Administrației Publice, împreună cu grupurile pentru monitorizarea reformei, constituite la nivelul tuturor ministerelor și județelor, desfășoară un proces de diagnosticare a situației existente în administrație, la toate nivelurile.

Înainte de finalizarea documentului, vor fi organizate acțiuni de consultare a tuturor factorilor implicați, a societății civile și a cetățenilor, pentru ca strategia să reflecte poziția acestora, să fie înțeleasă și acceptată și, în final, să fie implementată cu succes.

A patra problemă pe care o abordați în cadrul moțiunii este cu privire la "proiectul de Lege pentru manipularea alegerilor".

Afirmațiile din moțiune demonstrează că semnatarii acesteia nici măcar nu au citit respectivul proiect de lege.

De asemenea, probează faptul că nu cunosc sau ignoră realitățile existente în acest domeniu pe plan european.

De data aceasta, stimate doamne și domni senatori semnatari ai moțiunii, de ce nu ați invocat rapoartele observatorilor străini care au participat la alegerile desfășurate în România, începând cu cele din mai 1990, și care au solicitat cu insistență crearea unui asemenea organism electoral cu activitate permanentă, organism care există în statele europene, inclusiv în statele foste comuniste?

Mai mult, dacă v-ați fi dat osteneala să citiți proiectul de lege, ați fi observat cu ușurință că Autoritatea Electorală Permanentă, care se propune a fi instituită, nu înlocuiește Biroul Electoral Central și celelalte organisme electorale prevăzute de Legea nr. 68/1992.

În cazul în care greșim spunând că nu ați citit proiectul, atunci bănuim că nu ați înțeles sau nu ați putut să observați că autoritatea pe care o propunem își va exercita atribuțiile, în principal, între două perioade electorale pentru a pregăti și a asigura logistica necesară procesului electoral propriu-zis.

În ceea ce privește acuzația că "justiția îi hărțuiește pe unii dintre liderii opoziției" nu cunoaștem vreun text de lege sau vreun articol din Constituție care să facă deosebire între cetățeni și lideri politici, fie și pe criteriul apartenenței la putere sau la opoziție, atunci când este vorba de justiție.

Și nu avem cunoștință nici cine sunt acei "unii" la care se referă moțiunea, însă toată lumea cunoaște și invocă până la saturație textul articolului 16 alineatul (2) din Constituție, potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege". Doresc poate, semnatarii moțiunii să sugereze că reprezentanții partidelor politice trebuie să fie mai presus de lege? Nu credem că o astfel de "inițiativă" va avea câștig de cauză în procesul revizuirii Constituției, proces din care v-ați retras reprezentanții fără alt motiv decât fuga de răspundere civică.

Dacă, însă, v-ați gândit, eventual, la președintele Partidului România Mare, atunci cu atât mai gravă și de neînțeles este atitudinea dumneavoastră, deoarece ați încercat prin însăși textul prezentei moțiuni să exercitați presiuni absolut inadmisibile asupra justiției pentru a influența desfășurarea proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, în care domnul senator Corneliu Vadim Tudor este tras la răspundere pe cale penală sau civilă pentru faptele sale, și nu președintele Partidului România Mare, senator fără imunitate sau "un lider al opoziției". (Discuții agitate în sală.)

Din sală:

Drept la replică.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Iată, doamnelor și domnilor parlamentari, cel mai bun exemplu de imixtiune politică în activitatea justiției.

Cu privire la așa-zisa "Subordonare a mass-media și reintroducerea cenzurii, restrângerea libertății de exprimare și a dreptului la informație", punctul 5 pe care l-ați inserat în moțiune, ținem să vă supunem atenției următoarele:

Dreptul la liberă exprimare a gândurilor, a opiniilor și credințelor, libertatea presei și accesul la informații sunt valori constituționale fundamentale pentru existența unei democrații reale.

Libertatea de expresie nu echivalează însă cu lipsa de responsabilitate a afirmațiilor făcute. În orice democrație, afirmațiile cu caracter extremist, rasist, antisemit, care incită la intoleranță și ură între oameni, sunt sancționate imediat. Aceasta deoarece istoria a demonstrat că democrația este pusă în pericol atunci când acestor valori fundamentale li se opun defăimarea, îndemnul la ură și violență publică, intoleranța și excluderea socială pe criterii de rasă, sex, etnie sau credință religioasă.

Astfel de acte șubrezesc fundamentul democrației și, dacă e să facem o analiză a ceea ce susține Partidul România Mare, atunci vom înțelege cine reprezintă cu adevărat un pericol pentru democrație.

În acest context, o preocupare constantă a comunităților internaționale a fost și este împiedicarea proliferării manifestărilor extremiste de tip fascist, rasist sau xenofob. Tocmai în acest spirit, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență nr. 31/2002, pe care o invocați dumneavoastră, privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.

Acest act normativ depus la Parlament pentru dezbatere și aprobare nu numai că nu încalcă normele democratice, dar el răspunde exigențelor Uniunii Europene în domeniu, constituind, în același timp, un semnal pozitiv dat de statul român în privința angajării în combaterea rasismului, antisemitismului și xenofobiei.

Nu în ultimul rând, această ordonanță oferă aplicabilitate articolului 30 alineatul (7) din Constituția României ,care prevede: "Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică."

În altă ordine de idei, ținem să arătăm că Guvernul României nu a avut nici o implicare în retragerea licenței postului de televiziune OTV și nici nu ar putea avea o asemenea implicare, în conformitate cu dispozițiile cadrului normativ existent. Această decizie a aparținut singurei autorități naționale cu atribuții în domeniul acordării și retragerii licenței unui post de televiziune, respectiv Consiliul Național al Audiovizualului, despre care nu este nevoie să vă reamintim că se află în subordinea Parlamentului, nu a Guvernului.

Afirmația prin care această sancțiune este pusă în legătură cu atribuțiile unei autorități care ar depinde de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației demonstrează necunoașterea prevederilor legii.

Aplicarea sancțiunii retragerii licenței datorită conținutului programelor transmise este de competența exclusivă a Consiliului Național al Audiovizualului, în conformitate cu recent adoptata Lege a audiovizualului nr. 504/2002.

Considerăm că decizia Consiliului Național al Audiovizualului a fost luată în deplină cunoaștere și cu responsabilitate. Consiliul Național al Audiovizualului este, în realitate, un mecanism de apărare a democrației, în lipsa căruia statul de drept ar putea fi în pericol.

Regimurile fasciste bazate pe predica intoleranței și a urii s-au născut tocmai din regimurile democratice degradate prin lipsa acestor instituții și prin instaurarea opiniei că absolut totul este permis.

Este ciudat că acuzați acest Guvern de încercări voalate sau nu de îngrădire a libertății de exprimare, când noi suntem cei care am inițiat sau sprijinit proiecte de legi care să asigure o transparență maximă a activității administrației față de cetățean, accesul liber al cetățenilor la informațiile de interes public și încurajarea participării active a acestora la procesul decizional din administrație.

Este, de asemenea, incorect și lipsit de fair-play să afirmați că acest Guvern și-a propus să instaureze o dominație a prezenței sale în mass-media.

Știți foarte bine că în orice stat democratic cei care administrează treburile publice au, prin natura lucrurilor, mai multe de spus și de făcut.

Activitatea lor este mult mai mult în atenția presei pentru că are o legătură directă cu cetățeanul. Prezența în mass-media a Guvernului și a premierului nu depășește cotele pe care alte partide de guvernământ sau lideri politici europeni le înregistrează în privința prezenței mediatice. Credem că este rolul opoziției să încerce să atragă atenția presei și opiniei publice prin inițiative și acțiuni care să o reprezinte.

Nu puteți cere Guvernului să fie mai puțin transparent sau să aibă o agendă mai suplă pentru a compensa lipsa de inițiativă sau de inspirație a unor partide din opoziție.

Unii dintre colegii din opoziție au reușit să se impună în spațiul public, dar dacă Partidul România Mare se află în criză de inițiativă și de specialiști în comunicare nu credem că aceasta este problema Guvernului.

În ceea ce privește așa-zisa manipulare a massmedia, prin amânarea și reeșalonarea datoriilor către stat ale unor televiziuni, organe de presă, dorim să precizăm că acordarea înlesnirilor la plată a obligațiilor restante la bugetul de stat reprezintă o alternativă de recuperare a creanțelor neachitate în termen atât înaintea începerii executării silite, cât și în timpul efectuării acesteia, cu scopul ameliorării încasării veniturilor bugetare, al diminuării costului gestiunii arieratelor, din punct de vedere material și al resurselor umane, permițând contribuabililor cu potențial economic să depășească dificultățile de conjunctură care au generat incapacitatea temporară de plată.

Aranjamentele la plata în rate a obligațiilor bugetare restante sunt o practică internațională pentru recuperarea arieratelor atât în statele membre ale Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, cât mai ales în cele cu economie în tranziție.

Până în anul 2002, acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor restante la bugetul de stat a fost reglementată prin norme metodologice ale creditorilor bugetari, elaborate în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare. (Rumoare, discuții în sală.)

Domnilor senatori, dacă vreți să ascultați, ca să știți, probabil, atunci când interveniți.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Începând cu anul 2002, cadrul legal care reglementează acest domeniu este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor, ordonanță care a fost aprobată, așa cum cunoașteți, de Parlament prin Legea nr. 491/2002.

Înlesnirile la plata obligațiilor restante la bugetul de stat se acordă debitorilor, indiferent de forma de proprietate și modul de organizare, la cererea temeinic justificată a acestora.

Cu privire la înlesnirile acordate S.C. PRO TV - S.R.L. București, precizăm că în anul 2002 această societate a beneficiat de prevederile articolului 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2002, care dispune că în situația în care, după data depunerii cererii, debitorii achită până la data aprobării acesteia 30% din obligațiile bugetare datorate, exclusiv majorări de întârziere și penalitățile de întârziere, ei beneficiază de eșalonarea la plată a diferenței de 70% și scutirea de la plată a majorărilor și penalităților de întârziere.

Menționăm că în anul 2002 au mai fost acordate înlesniri la plata obligațiilor restante la bugetul de stat și altor societăți mass-media, la solicitarea acestora, și în prezent se află în curs de soluționare și alte asemenea cereri.

Trebuie menționat că, începând cu aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/2002, s-a eliminat contribuția factorului uman în acordarea înlesnirilor la plată. În acest sens, s-au elaborat programe informatice prin utilizarea cărora se analizează criteriile de performanță economico-financiară și disciplina fiscală ale fiecărui contribuabil în parte.

În fine, suntem acuzați cu cinism de "încurajarea discriminării etnice și politice în școală". Așa cum este firesc, Guvernul, în conformitate cu prevederile Constituției României și ale Legii învățământului, în tot ceea ce a întreprins în domeniul educației, a pornit de la ideea conform căreia școala nu trebuie să devină tărâmul disputelor politice.

Referitor la problemele sesizate la Liceul "Bolyai Farkas" din Târgu-Mureș, departe de a nesocoti drepturile și interesele copiilor români din acest oraș, Guvernul consideră că singura cale pentru rezolvarea acestor probleme a fost și rămâne calea dialogului între cele două părți, pentru identificarea soluțiilor favorabile atât pentru elevii români, cât și pentru cei maghiari.

Conform Legii învățământului, la propunerea consiliilor de administrație ale unităților școlare, inspectoratele școlare județene solicită ministerului aprobarea anuală a cifrelor de școlarizare. Respectând procedura legală, consiliul de administrație al Liceului "Bolyai Farkas" din Târgu-Mureș a hotărât să solicite cifra de școlarizare pentru anul școlar 2002-2003 doar pentru clase cu predare în limba maghiară. Elevii români din clasele existente cu predare în limba română își vor continua activitatea în cadrul acestui liceu până la absolvirea studiilor liceale.

În ceea ce privește afirmațiile cu privire la revista "Școala Nouă" precizăm că aceasta nu are conținut politic, ci numai de învățământ. Publicația este o adevărată revistă pentru școală, adresându-se atât profesorilor, cât și elevilor, colectivul redacțional fiind alcătuit din cadre didactice și elevi ai instituțiilor de învățământ din municipiul Roman, județul Neamț, având printre colaboratori nume prestigioase ale literelor românești.

Față de solicitarea semnatarilor prezentei moțiuni, de implicare a Ministerului Educației și Cercetării în eliminarea discriminărilor etnice, vă facem cunoscut că ministerul este coordonatorul unor serii de programe naționale și europene pentru combaterea discriminărilor de orice fel și, de asemenea, în fiecare document oficial, de la regulamentele școlare la actele normative promovate de către acesta, se regăsesc măsuri active de combatere a discriminărilor de diferite feluri, de la cele economice la cele etnice.

Toate programele Ministerului Educației și Cercetării derulate începând cu anul 2001 nu fac nici o discriminare etnică, ci se adresează tuturor elevilor săi, fără deosebire de apartenență la o minoritate sau alta.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori...

Din sală:

Nu ați depășit timpul?

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Nu am depășit.

Una dintre regulile de bază...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Ați depășit două minute și jumătate. Veți lua fie din timpul acordat la sfârșit Guvernului, fie din timpul P.S.D.-ului.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Una dintre regulile de bază ale democrației constituționale, consacrată în toate constituțiile contemporane și regulamentele parlamentare, constă în exercitarea controlului parlamentar de către forurile legislative asupra autorităților puterii executive. Controlul parlamentar reprezintă și o funcție esențială a Parlamentului, prin care deputații și senatorii, în calitate de reprezentanți ai națiunii, verifică modul în care activitatea autorităților executive se înscrie în cadrul constituțional și legal.

Printre formele de control parlamentar se numără și moțiunea, ca instrument constituțional, prin care parlamentarii își exprimă poziția într-o problemă de politică internă sau externă, ce ține de sfera Executivului.

Nu este mai puțin adevărat că recurgerea la moțiune presupune nu numai o strictă respectare a normelor constituționale și regulamentare stabilite pentru promovarea și votarea ei, dar și o responsabilitate politică a inițiatorilor.

Recurgerea însă la procedurile referitoare la moțiune nu trebuie să se transforme dintr-un drept constituțional într-un abuz, să obstrucționeze derularea normală a activității parlamentare și executive. Dacă nu se respectă cerința democratică elementară, moțiunea devine un instrument politicianist, demagogic, de manipulare a opiniei publice.

Din acest punct de vedere, moțiunea promovată de Grupul parlamentar al Partidului România Mare din Senat sub titlul "Democrația în pericol" are acest caracter, motiv pentru care Guvernul propune plenului Senatului ca această moțiune prezentată de cei 35 de senatori să fie respinsă.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc, domnule ministru.

Ați prezentat răspunsul Guvernului depășind cu 4 minute, motiv pentru care, fie de la grupul parlamentar, fie din timpul alocat Guvernului pentru a răspunde după prezentarea punctelor de vedere, va trebui să-l scădem.

Deci invit la cuvânt reprezentanții grupurilor parlamentare. Începem cu Grupul parlamentar P.S.D. sau...

Normal ar fi după reprezentantul Executivului să fie cineva dintre semnatarii moțiunii. Cum credeți.

Domnule senator Ilie Ilașcu, aveți cuvântul în numele Grupului parlamentar P.R.M.!

 
 

Domnul Ilie Ilașcu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

După 12 ani de edificare a sistemului instituțional democratic în România, opoziția parlamentară reprezentată de Partidul România Mare este nevoită astăzi să atenționeze opinia publică printr-o moțiune cu un titlu ce ar trebui cel puțin să ne îngrijoreze.

Cum de s-a ajuns până la această constatare alarmantă, că democrația în România e în pericol?

Nu cred că noi, membrii Partidului România Mare, putem fi suspectați de actualii guvernanți de lipsă de patriotism ori dragoste de neam și țară, însă în ceea ce privește recunoașterea de către putere a dreptului opoziției la pluralitate de idei și a promovării propriilor concepții, lucrurile stau cu totul altfel.

Articolul 8 al Constituției, alineatul (1), spune scurt, citez: "Pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale." Noi, opoziția, acceptăm fără rezerve pluralitatea de idei și concepții, dar iată că partidul de guvernământ categoric n-o acceptă. Acest lucru s-a observat și se observă chiar în această sală a Senatului. Guvernanții cred că doar ei dețin adevărul în ultima instanță. Alternative nu acceptă, ba chiar se pedepsesc.

Cum încearcă opoziția de a atenționa legal guvernarea că, mă rog, a apucat-o în activitățile ei pe niște căi greșite, pe loc ești etichetat și învinuit ba de extremism, ba de antisemitism, ba de rasism, de nepatriotism, de demagogie și, în genere, ceva cam de genul "dușman al poporului". Desigur, îi înțelegem: nu-și pot schimba ei peste noapte mentalitatea. Cunoaștem mediul în care s-au format și cine au fost în trecut, dar nu se pot ierta la nesfârșit toate aceste abateri de la drepturile și principiile democrației.

Un principiu fundamental al democrației este separarea puterilor în stat.

De aproape doi ani de zile, Guvernul Adrian Năstase a încălcat dur rolul Parlamentului României, încălcând flagrant tocmai acest principiu constituțional de separare a puterilor în stat.

Este de ajuns să examinăm ordinea de zi a fiecărei ședințe a Senatului din 2001 și 2002 pentru a ne convinge că munca noastră parlamentară constă în mare parte doar în satisfacerea poftelor Guvernului de a vota legile venite prin așa-zisele ordonanțe de urgență.

Executivul a preluat prerogativele Senatului, gest profund antidemocratic. Democrația este în pericol!

S-a ajuns până acolo că Guvernul "și-a permis" printr-o ordonanță de urgență să anuleze pe o perioadă de 6 luni (14 decembrie 2001-14 iunie 2002) chiar unele articole fundamentale din Constituția României, articole ce țin de acordarea cetățeniei române.

Fiind la origine basarabean, urmăresc cu durere toate evenimentele ce se petrec în relațiile dintre România și Republica Moldova. La sfârșitul anului trecut Guvernul Adrian Năstase, cum am spus mai sus, printr-o ordonanță de urgență a suspendat procesul de redobândire a cetățeniei române de către foștii cetățeni români care și-au pierdut cetățenia, arbitrar, în timpul ocupației sovietice. Mă întreb, totuși, va răspunde cineva pentru această încălcare flagrantă a Constituției României? Ce rost are atunci Senatul României?

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Domnule președinte,

Domnule Ilașcu,

Domnule președinte, vă rog să spuneți presei să facă liniște. Parcă e Gara de Nord. Nu se poate!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să vă ocupați locurile toată lumea în sală. Vă rog să continuați, domnule senator Ilașcu.

 
 

Domnul Ilie Ilașcu:

2) Constituția în vigoare, prin articolul 31, "garantează dreptul cetățenilor români la informație".

În Basarabia, în prezent, locuiesc peste jumătate de milion de cetățeni ai statului român din numărul total de 3,5 milioane de români.

În anul 1990 românii basarabeni au avut pentru prima dată accesul la informație în limba română prin intermediul Programului 1 al Televiziunii Române.

După 12 ani de emisie continuă, de la 14 august anul acesta canalul TVR 1 a fost sistat în Basarabia din vina părții române, care a pretins ca toate cheltuielile de retransmisie a emisiunilor să fie acoperite de Guvernul comunist de la Chișinău în contul unor datorii mai vechi ale Republicii Moldova față de România.

Cunoscând faptul că la 14 august 2002 expira termenul legal al Protocolului (acordului) semnat, Guvernul român nu a întreprins nimic pentru a anticipa efectele negative și de a semna un nou acord cu Guvernul de la Chișinău pentru retransmiterea TVR 1 în Republica Moldova. Guvernanții români se justifică astăzi prin niște absurdități ridicole, că la o adică inițiativa de a prelungi contractul de emisie trebuia să vină din partea autorităților comuniste de la Chișinău! Eu îmi închipui cât de dornici sunt comuniștii moldoveni de la Chișinău de a informa populația basarabeană prin intermediul canalului Televiziunii Române. Un drept al omului, dreptul la informare, este părăsit de către Guvernul Adrian Năstase.

La ora când vă vorbesc TVR 1 nu emite pe teritoriul Basarabiei, iar așa-zisele tratative se află în stadiul de suspensie. Guvernul Adrian Năstase așteaptă ca Voronin să plătească retransmisia canalului România TVR 1 pe teritoriul Basarabiei. O să așteptăm mult și bine!

Cu ce drept sunt părăsiți acești cetățeni români de dincolo de Prut?

Mă miră altceva, faptul că acest Guvern a primit de la Parlament un buget consolidat pe anul 2002, în care era specificată suma de 32 miliarde lei pentru cheltuielile de retransmisie a canalului TVR 1 pe teritoriul Republicii Moldova. Ce a făcut Guvernul Năstase cu acești bani?

Zilele acestea se plămădește un nou proiect de buget, pe anul 2003, unde se vor specifica iar cheltuieli pentru relațiile cu Republica Moldova. Vor fi și aceste sume folosite de către guvernanți după bunul lor plac, pentru astuparea găurilor negre ale unor bugete din culise? Cine răspunde din Guvernul Adrian Năstase pentru încălcarea flagrantă a drepturilor constituționale la informație a jumătate de milion de români basarabeni, cetățeni ai statului român? Cine răspunde, domnilor guvernanți, pentru încălcarea democrației?

3) Articolul 33 al Constituției României "garantează dreptul la ocrotirea sănătății".

Deci Executivul este obligat prin legea supremă să asigure dreptul la ocrotirea sănătății a fiecăruia dintre cei 22 milioane de cetățeni români. Pentru asta s-au făcut alegeri, domnilor guvernanți, și vi s-a dat pe mână bugetul României!

În realitate, însă, situația este alta: sistemul sanitar național a ajuns într-o stare jalnică, deplorabilă. Guvernul a organizat un adevărat genocid împotriva bolnavilor de toate vârstele. O dată cu înființarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate ne-am așteptat cu toții la o finanțare suficientă a serviciilor de sănătate. Anual, în acest fond se colectează de la populație aproape 2 miliarde de dolari, bani cash.

Niciodată în trecut sistemul sanitar național al României nu a mai avut atâția bani. Normal ar fi fost ca sistemul sanitar să nu mai ducă lipsă de nimic. Ar fi fost să fie așa, dacă Guvernul Năstase nu și-ar fi băgat nelegitim mâna în acest fond al contribuabililor și nu ar fi sustras anual peste jumătate de miliard de dolari pentru acoperirea unor găuri negre guvernamentale. Un astfel de Guvern este un guvern vinovat față de contribuabil, față de legi, față de democrație.

Cu câtă ardoare s-au luptat și se luptă și în prezent Guvernul împotriva unui biet proiect de lege elaborat și inițiat de Comisia pentru sănătate, ecologie, tineret și sport a Senatului prin care se propune transferarea acestui fond din gestiunea Guvernului sub tutela Parlamentului!

Când vine vorba de bani, și încă mulți, Guvernul Năstase nu mai ține cont de lege, de sistemul democratic, ba chiar de elementarul bun-simț.

Dictatura democrației, a legii, guvernanții actuali au înlocuit-o cu dictatura legii junglei. Corupție la cel mai înalt nivel, hoție impardonabilă, sărăcie lucie a populației, peste 70% dintre români trăiesc sub nivelul sărăciei, "exportul" în țările europene al țiganilor, cerșetorilor și prostituatelor, iată care este caracteristica reală a Guvernului Năstase.

Diplomația română și-a ridicat poalele în cap, semnând, din slugărnicie, acordul cu S.U.A. în privința Curții Penale Internaționale și discreditându-se, astfel, în fața întregii Europe.

Ce este de făcut?! Guvernul trebuie să răspundă pentru aceste încălcări ale legii în fața celor aleși și să controleze Guvernul. Da, considerăm că democrația, astăzi, este în pericol în România.

Se pot aduce și alte exemple în acest sens. Ieșirea din această situație, din acest dezastru, se poate face doar printr-o singură soluție.

Necătând că este o moțiune simplă, totuși, voi specifica că soluția este demisia acestui Guvern antidemocratic și corupt și declanșarea procedurii alegerilor parlamentare anticipate. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Ați consumat 10 minute din timpul acordat...

 
 

Domnul Mihai Ungheanu (de la masa prezidiului):

8, vă rog frumos!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

8, lăsați-mă să continuu Vedeți cum greșiți, dacă vă grăbiți?!

Ați consumat 10 minute din timpul alocat grupului, grupul are, în continuare, la dispoziție 8 minute.

Din sală:

9 minute!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

9 minute, sigur. 8 și jumătate-9 minute. 10 minute.

Vă rog, din partea Grupului parlamentar P.S.D. îl invit la cuvânt pe domnul senator Opriș Octavian.

 
 

Domnul Octavian Opriș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Stimați invitați,

Moțiunea simplă introdusă de către Grupul parlamentar al Partidului România Mare, intitulată "Democrația în pericol", reia, într-o formă sintetică, moțiunea depusă acum câteva săptămâni de același grup parlamentar și care fusese respinsă pentru că nu îndeplinea condițiile art. 148-152 din Regulamentul Senatului. Nu intrăm în detalii formale, dar nu putem nega fondul problemei.

Moțiunea, ca modalitate de control parlamentar al Guvernului, nu se confundă cu interpelările sau cu declarațiile politice. Cu toate că, și în aceste cazuri, obiectul îl constituie sfera politicii, moțiunea trebuie să determine Senatul să ia o anumită poziție într-o problemă de politică internă sau externă, să rezolve o anumită problemă, printr-o decizie care trebuie dusă la îndeplinire și care va forma partea sa dispozitivă.

De aceea, moțiunea trebuie să fie riguros motivată faptic și juridic. În cazul de față, considerăm că moțiunea nu îndeplinește condițiile cerute de Constituție și de regulament. În motivare este invocat art. 64 din Constituție, dar sediul se află, de fapt, în art. 111 lit. b), iar art. 64 ne arată doar care sunt actele juridice pe care le adoptă Parlamentul: legi, hotărâri și moțiuni.

Semnatarii prezentei moțiuni constată că România se găsește într-o situație de criză în ce privește aplicarea normelor democratice în domeniul guvernării, încălcându-se principiul separației puterilor în stat, transformând Parlamentul în anexa Guvernului, cu rolul secundar de a legaliza ordonanțe și ordonanțe de urgență. Se afirmă că justiția este redusă la simplu executant al Guvernului, cele 303 ordonanțe de urgență și 157 de ordonanțe simple ar fi, după părerea semnatarilor moțiunii, exemplul subordonării Legislativului față de Executiv.

Lipsa democrației este resimțită și în sfera controlului parlamentar, exercitat prin întrebări și interpelări. Se mai invocă aroganța primului-ministru, ignorarea întrebărilor și interpelărilor deputaților sau senatorilor și faptul că cele opt moțiuni simple și două moțiuni de cenzură au fost respinse de către Parlament.

Se mai arată că Guvernul vrea să transforme Parlamentul în anexă logistică pentru a identifica și pune la dispoziția Guvernului un nou sediu sau că dă dovadă de lipsă de democrație înființând u grup de reacție rapidă, care ar da răspunsuri în plic parlamentarilor P.S.D., ca să răspundă criticilor aduse Guvernului și primului-ministru.

Se mai arată că justiția este aservită Guvernului, dovedindu-se printr-un extras dintr-un raport privind independența justiției române, întocmit de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională.

Se mai vorbește de Legea privind responsabilitatea ministerială și de principiul egalității cetățenilor în fața legii, că ar fi doar jocuri de imagine în fața străinătății.

Trebuie să arătăm că cei doi ani de guvernare, din anul 2000 și până astăzi, au însemnat o revigorare și o dinamizare a activității Parlamentului, și nu abandonarea funcțiilor și prerogativelor sale sub presiunea Executivului.

În cei doi ani de zile s-a legiferat mai mult decât în patru ani de guvernare, în perioada 1996-2000. S-au legiferat 1.266 de legi, față de 1.137 după patru ani de zile, în timpul vechii guvernări. Au fost înaintate de către Guvern un număr de 700 de noi proiecte de lege și au fost adoptate proiecte de lege ce au rămas din vechea legislatură.

Trebuie să amintim că în momentul preluării guvernării erau în proces de legiferare peste 700 de ordonanțe de urgență emise în perioada anterioară.

Ordonanțele nu exprimă încălcarea principiului separației puterilor în stat, ci manifestarea firească a delegării legislative, prevăzută în art. 114 din Constituție.

Această instituție este o modalitate de conlucrare între Parlament și Guvern.

Ordonanțele sunt supuse spre adoptare Parlamentului, care le poate aproba, modifica sau abroga. De remarcat că nici o dispoziție cuprinsă într-o ordonanță nu a fost declarată de Curtea Constituțională ca încălcând principiul separației puterilor în stat și, în special, competențele legislative ale Parlamentului de către Guvern. Aceste ordonanțe au trebuit să fie examinate de Parlament și adoptate, în condițiile procedurii parlamentare, dar a fost nevoie de adoptarea cu celeritate a unor noi ordonanțe, pentru a modifica sau paraliza efectele numeroaselor ordonanțe emise în perioada anterioară, care au bulversat sistemul legislativ și au avut consecințe negative asupra vieții economice și sociale din România. A fost nevoie de adoptarea unor ordonanțe pentru armonizarea legislației naționale cu legislația comunitară, altele au trebuit să rezolve probleme urgente determinate de privatizare, redistribuirea forței de muncă, noi situații sociale, deosebit de presante, calamități naturale etc.

Emiterea de ordonanțe este o practică fundamentată pe dispoziții constituționale și legale, ea nu exprimă un abuz al Executivului, ci funcționarea operativă și dinamică a Guvernului.

Întrebările și interpelările, în număr de 2.058, au primit 2.051 de răspunsuri din partea Executivului. Grupul parlamentar P.R.M. din Camera Deputaților a avut 699 de întrebări și interpelări, deci 52% dintre acestea, iar în Senat, 492 de întrebări și interpelări, respectiv 54,3%. Cu toate că multe din aceste interpelări nu au fost formulate în condițiile regulamentare, reprezentanții Guvernului au răspuns la acestea și s-au prezentat, în condițiile art. 159 din Regulamentul Senatului, iar primul-ministru a răspuns, în detaliu, în scris, la aceste interpelări.

Nu credem că Guvernul dorește să facă din Parlament anexă logistică pentru obținerea unui nou sediu și nici că este un atac al democrației constituirea unui grup de reacție rapidă care dă răspunsuri în plic parlamentarilor P.S.D. pentru a apăra Guvernul și pe primul-ministru.

Fără îndoială, aceste afirmații sunt gratuite, dar, chiar adevărate dacă ar fi, nu sunt o problemă de politică generală a țării, care ar putea afecta doar orgoliul și competența parlamentarilor P.S.D. decât pe semnatarii moțiunii.

Că reacția Guvernului trebuie să fie rapidă, acesta este un lucru normal, dar cum este realizată această modalitate depinde de fiecare Guvern în parte.

Subordonarea justiției de către Guvern este iar un punct al acestei moțiuni. Este însă nedovedită, fără argumentare și considerație probatorie. Textul moțiunii reia o apreciere cuprinsă într-un raport privind independența justiției române, întocmit de Agenția S.U.A. pentru Dezvoltare Internațională. Acest raport se referă la perioada 1996-2000 și a fost dat publicității mai târziu, în anul 2001.

Cele mai numeroase exemple de imixtiune a Executivului în puterea judecătorească le găsim în perioada 1996-2000, când puterea de atunci a schimbat și destituit, pe considerente politice, 46 de judecători ai Curții Supreme de Justiție, majoritatea președinților curților de apel, ai tribunalelor, judecătoriilor și procurorișef de la Parchet.

Consiliul Europei și organismele internaționale au fost sesizate cu memorii ale magistraților care au suportat aceste imixtiuni ale Executivului în sfera justiției.

În legătură cu influența Executivului asupra procurorilor și că justiția este o piesă a economiei negre care favorizează corupția, este o formulare scoasă tot din contextul raportului amintit, cu referire la perioada 1996-2000.

Noi trebuie să remarcăm efortul Ministerului Justiției de a se lupta cu corupția, criminalitatea, aducându-se modificări Legii de organizare judecătorească, pentru a conduce la o tot mai multă independență a magistraților.

Dar mai trebuie să remarcăm că Procuratura, cum spuneau autorii clasici, este "brațul Executivului în politica legislativă", având o funcție dublă. Ea aparține, în același timp, puterii judecătorești și puterii executive. Puterea executivă, prin intermediul Procuraturii, face politica penală într-un stat, ea nu este aservită, nu este supusă la presiuni.

Raporturile de ierarhie și de subordonare din Procuratură sunt raporturi ierarhice legale, care nu sunt un efect al abuzului și al bunului-plac.

Prin urmare, când vorbim despre importanța sau despre presiunea exercitată de Executiv asupra Procuraturii, trebuie să vedem altfel lucrurile. Nu este vorba de abuz, ci de o politică penală exercitată de către Procuratură, în contextul activității sale în structurile Justiției.

Pot să arăt aici că, dacă este vorba de presiunea Guvernului asupra justiției, putem să dăm contraexemple în care justiția, de foarte multe ori, nu a dat câștig de cauză statului în procesele care au fost pe rolul instanțelor, chiar Ministerul Justiției a fost dat în judecată de către magistrați și ministerul nu a câștigat. Acesta nu este un aspect care să fie neglijat și nu ilustrează presiunea politicului asupra justiției.

Prin urmare, noi considerăm că sub acest aspect moțiunea nu este încă argumentată și demonstrată.

Pentru argumentare trebuia venit cu probe culese din practica judiciară, cu argumente de text, pe ce se bazează raporturile dintre puterile statului și să vedem dacă principiul constituțional al separației puterilor a fost sau nu a fost încălcat, în ce condiții, în ce forme și să vedem care este vinovăția și, respectiv, ce implică aceasta din partea Senatului și ce hotărâri trebuie să luăm noi în această privință.

Desigur, sunt mai multe aspecte pe care sper că colegii noștri le vor releva prin luările de cuvânt, dar se mai afirmă, de exemplu, că principiul egalității cetățenilor în fața justiției nu este decât o formulă de imagine pentru Europa, pentru străinătate și că Legea răspunderii ministeriale are același rol, de imagine.

Eu spun că, în primul rând, principiul funcționează și vedem că toată justiția este, de fapt, subordonată acestui principiu, pentru că toți cetățenii au acces la justiție, sunt părți în procese, cu drepturi procesuale pe care le stabilește legea de procedură, celelalte legi și Constituția României.

Nu s-au arătat care sunt aceste încălcări ale principiului, iar în privința răspunderii ministeriale problema este să vedem cine a fost trimis în judecată, ce cercetări se fac în acest domeniu, care este stadiul cercetărilor și așa mai departe. Așa trebuia să fie demonstrat punctul cu privire la faptul că această lege nu funcționează în statul nostru.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Ați utilizat din timpul afectat grupului 10 minute și 30 de secunde.

Invit la cuvânt reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul senator Paul Păcuraru.

Grupul parlamentar are alocate 7 minute.

Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Nicolae Paul Anton Păcuraru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cu siguranță tema aflată astăzi în discuție este importantă și este în măsură să preocupe toată opinia publică românească, pentru că evoluția României și atingerea obiectivelor sale politice, de politică externă și de politică internă, depind în bună măsură de criteriile politice, de instaurarea democrației, și acest lucru este valabil atât pentru aderarea la NATO, cât și pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Evident, pentru toată lumea, democrația nu este o stare de fapt sau un bun însușit pentru totdeauna. Ea are fluctuații. Crește, scade, se construiește, dispare, există pericole reale ca democrația, chiar instaurată, să dispară.

Științele politice, analiștii politici împart țările, regimurile politice în trei mari categorii: nedemocratice, parțial democratice sau democrații stabile.

România nu a reușit niciodată, în pofida tuturor declarațiilor, nu a reușit niciodată să depășească statutul de democrație parțială. De altfel, toate țările postcomuniste au avut dificultăți într-o construcție democratică, dar cred că România, și datorită tradiției sale centenare, și datorită tradiției interbelice, ar fi avut dreptul să parcurgă mai repede drumul spre o democrație consolidată, spre o democrație stabilă. Din păcate, viciul fundamental apare încă din decembrie 1989.

În esență, democrația este un sistem de guvernare în care conducătorii răspund în fața celor pe care îi conduc.

Din păcate, aceasta este o problemă și de funcționare, dar și de mentalitate, și este cât se poate de evident că în marea majoritate a situațiilor conducătorii în România nu au învățat că trebuie să răspundă în fața celor conduși. Dacă vreți un exemplu, este chiar dezbaterea de astăzi, un exemplu este chiar poziția Guvernului, un exemplu este chiar desconsiderarea permanentă a obligațiilor care îți revin în calitate de conducător.

Din punct de vedere instituțional sau organizatoric, democrația este, sigur, un aranjament instituțional, o construcție instituțională, care se bazează pe câteva lucruri esențiale, care țin de separarea puterilor în stat, care țin de echilibru reciproc al puterilor. Din păcate, pe aceste ambe paliere, România este în suferință și de 12 ani de zile rămâne în suferință. Modelul politic românesc este rupt, cumva, de realitatea democrației funcționale. Este un model politic care se bazează pe unul sau două centre de putere și pe o masă de votanți din Cameră sau din Senat. O dată ajuns în Guvern, ai postura deja de zeu sau de semizeu. O dată instalați într-un centru de comandă, parlamentarii devin o masă de sprijin, de mână ridicată sau de cartelă tastată, dar nu un factor de consultare și, din păcate, acest lucru a fost valabil și pentru legislaturile trecute, dar și pentru cea prezentă, în care erau departe de a avea Senatul sau Camera Deputaților considerația necesară în fața Executivului.

Democrația este în pericol în România și este un adevăr. Spectrul politic românesc este puternic dezechilibrat. Avem un partid dominant, care a acaparat tot ceea ce putea să acapareze: administrație, resurse, s-a instalat în toate structurile, și o opoziție, din păcate, frântă în două. Este o realitate politică românească. Această opoziție frântă în două sigur că ușurează indiscutabil calea puterii, pentru că, în situația în care nu se poate constitui un vot semnificativ și o bătălie politică adevărată între putere și opoziție, sigur că puterea este avantajată de această situație.

Voi încerca pe două, trei lucruri pe care le consider de fond să discutăm dacă România, de fapt, este la limita normală a democrației. În opinia mea, actuala guvernare este sub pragul de jos al democrației.

Voi putea da un exemplu și, dacă vreți, consumat aseară, într-o ședință a consiliului pe Capitală al organizației P.S.D. Guvernul inițiază hotărârea de Guvern prin care - pe starea de fapt, de haos și de nefuncționare - decide dizolvarea Consiliului Capitalei. Din rațiuni de oportunitate, constată însă că este departe de a avea audiența pe care și-o măsoară sau pe care o prezintă public în campaniile de imagine și se agață, efectiv, de diverse argumente, dosare, contestații pe la Curtea Supremă și așa mai departe, depuse de unul sau altul din consilieri, și în fața unei situații inimaginabile: 20 de consilieri își dau demisia, spun că nu este acceptabilă această situație. Deci susțin hotărârea Guvernului și Guvernul amână acest lucru, organizarea de alegeri anticipate pe Capitală, deși situația se impune de la sine și din punct de vedere politic, și din punct de vedere funcțional, și din punct de vedere democratic.

Aseară s-a consumat un episod important în care, într-o luptă adevărată, domnul Adrian Năstase s-a confruntat cu domnul Dan Ioan Popescu, rezultatul încă nu este foarte clar. Sperăm, pentru democrație, că se vor organiza alegeri anticipate.

În fine, un alt element important ale democrației - și să vedem cum îl tratează puterea -, poate elementul cel mai important, sunt cetățenii României. Beneficiază cetățenii României de audiență, de respect și de interes?

Nu se vede niciodată. Uitați-vă la modul în care sunt tratați de toate instituțiile și de toate autoritățile statului: formalism, superficialitate, aproape împinși afară din instituție dacă cumva deranjează.

Suntem aproape de democrație? Nu, nici vorbă.

Suntem în respect față de lege? Aproape niciodată.

Legea o face puterea și nimic altceva.

Cred că actuala guvernare ne arată, mai degrabă, ce nu este democrația, decât ceea ce este ea, pentru că este așa o imensă ruptură între programul politic și realitate, este așa o mare prăpastie între campania permanentă de imagine și viața de zi cu zi, este un eșec atât de evident al guvernării, încât, sigur, suntem departe de pragul de jos al democrației.

Modelul politic românesc, de data aceasta, are o importantă modificare și sunt obligat să o prezint: guvernarea trecută a fost nefericită, pentru că a fost o coaliție care s-a călcat pe picioare și pe interese și sunt obligat să o spun. Acum, lupta din coaliție s-a asociat sau a fost înlocuită cu bătălia surdă pentru putere în interiorul partidului de guvernământ. Vezi disputa de la Președinție, între Guvern și Senat.

În ceea ce privește moțiunea - și voi explica poziția Partidului Național Liberal față de moțiune -, P.N.L. nu va susține această moțiune, și atitudinea noastră este argumentată pe următoarele 4 elemente:

În primul rând, inițiatorul, în opinia noastră, ca partid și nu ca persoană, fac abstracție de liderul partidului, nu este cel mai îndrituit în a dezvolta această temă. O mișcare politică și nu un partid politic este întotdeauna înclinată - ceea ce este cazul P.R.M. - să fie în afara regulii jocului democratic. Este rațiunea lor de existență peste tot în lume. Deci din acest punct de vedere și nu din rațiuni de lider, nu voi face nici o trimitere, nu avem convingerea că inițiatorul poate să susțină această temă.

Un al doilea motiv este lipsa de legătură între temă și fundamentarea și structurarea moțiunii. Este o lipsă evidentă de legătură și de consistență. Concluziile chiar nu se pot susține cu argumente.

În fine, pe procedură, o moțiune este obligată să abordeze o problemă, să se refere la ea, să o construiască, să o argumenteze, să o dezbată, să o aducă într-o concluzie, potrivit art. 48 din Regulamentul Senatului.

Din păcate, prin evantaiul de probleme abordate, este o evidentă încălcare a Regulamentului Senatului, iar, dincolo de toate acestea, P.N.L. nu va susține nici un demers politic al Partidului România Mare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat. Doamna senator Maria Petre, da? Grupul parlamentar are alocate 5 minute.

Vă rog, aveți cuvântul, doamna senator. (Discuții în sală.)

 
 

Doamna Maria Petre:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Moțiunea "Democrația în pericol" pune în discuție o problemă extrem de importantă pentru orice partid politic responsabil, partid politic parlamentar și, mai ales, partid politic responsabil de guvernare. Moțiunea "Democrația în pericol" nu abordează prea multe probleme, așa cum s-a încercat inițial să se motiveze amânarea dezbaterii ei, ea abordează o singură problemă, extrem de gravă, pe care titlul o definește și o argumentează. Cât de solide sunt, însă, argumentele este rostul dezbaterii de azi din Senat să demonstreze.

Partidul Democrat vă propune să luăm pe rând argumentele, motivele pentru care inițiatorii moțiunii ne cheamă să apărăm democrația, construită atât de lent și cu atât de mari sacrificii în România. Primul dintre ele este cel privind inversarea raportului Parlament-Executiv și transformarea Parlamentului, ușor-ușor, într-o anexă a Executivului. Cum? Pe calea potopului de ordonanțe și ordonanțe de urgență, adoptate de Executiv pe toate domeniile posibile și imposibile, urgente sau mai puțin urgente.

Această manieră nu este însă nouă. Ea este profund dăunătoare și nu are nici o justificare politică. Nu este nouă, pentru că ea își are originile în guvernarea Văcăroiu, pe care, stimate colege și stimați colegi de la P.R.M., ați susținut-o necondiționat, mult mai necondiționat decât susține azi U.D.M.R. guvernarea Năstase. Este profund dăunătoare dintr-o rațiune extrem de simplă, și anume aceea că ordonanțele produc efecte de la data publicării lor în "Monitorul Oficial". Oricâte modificări și îmbunătățiri ar aduce Legislativul, prin procesul de adoptare mai lung sau mai scurt, depinde de situație, societatea este supusă efectelor ordonanței inițiale.

Vom lua ca exemplu un domeniu extrem de important și de nejustificat pentru o asemenea alegere a Executivului: Ordonanța nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale. De ce ordonanță? Greu de răspuns.

În timpul dezbaterii parlamentare, care a durat din februarie până în iunie, ea a suferit multe și foarte importante modificări, numai că, între timp, autoritățile administrației publice locale au avut niște termene intermediare de aplicare stabilite prin ordonanță. Le-au respectat, dar au trebuit să revină după adoptarea legii.

Sigur că și guvernarea 1996-2000 a suferit de acest păcat. Ea avea însă o scuză, și anume aceea a fragilității majorității din Parlament, la un moment dat chiar a lipsei acesteia din Senat. Scuza aceasta nu poate fi invocată de actuala majoritate.

Despre felul cum înțeleg guvernanții să trateze instituția "Întrebări și interpelări" am vorbit într-o declarație politică recentă, în al cărei final am cerut conducerii Senatului să facă demersurile necesare pentru ca relația Legislativ-Executiv să revină la dimensiunea constituțională, democratică, normală.

Al doilea argument: intervenția politică în justiție, lipsa de independență a justiției române. Partidul Democrat spune acest lucru continuu și îl spune într-o formulă chiar mai dură decât autorii moțiunii. Pentru a-și acoperi matrapazlâcurile, Partidul Social Democrat a transformat justiția într-un instrument politic. Recent, înființarea Parchetului Național Anticorupție a pus la dispoziția Guvernului brațul armat care să îngroape dosarele marilor afaceri ale clientelei P.S.D. și să intimideze pe cei care critică puterea. Ministerul Public și cel de Interne au fost, de asemenea, politizate și puse să lucreze pentru a mușamaliza marile scandaluri și a închide gura celor incomozi.

Cetățeanul nu se mai așteaptă să obțină dreptatea la instanțele de judecată, nemaiavând nici o șansă în fața celor bogați și corupți.

Dar, stimate colege și stimați colegi de la P.R.M., aveți și aici, la capitolul "Justiție independentă", o problemă cu care P.S.D. vă poate dinamita oricând credibilitatea. Fără să ne interpretați greșit, problema se cheamă generic, ca și moțiunea de azi, "Dosarele Vadim și justiția română".

Următorul argument reformulat de noi și pe care, fără excepție, rapoartele de țară ale Comisiei Europene îl conțin, este cel privind lipsa de reformă în domeniul administrației publice. Ce spune acest raport, în esență, în 2001? Citez: "Din păcate, un mic progres substanțial în reforma funcției publice poate fi semnalat în ultimul an." De ce? "Pentru că ministerele au fost" - citez în continuare - "restructurate mai degrabă ca rezultat al schimbării de Guvern, decât al programului de reformă strategică." Al doilea argument: "pentru că reducerea arbitrară, mai degrabă anunțată decât realizată, cu 30% a corpului funcționarilor publici a afectat capacitatea administrativă, și așa scăzută, a structurilor românești. În tot acest proces, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost implicată". Pentru că sursele de echilibrare a bugetelor locale se repartizează, în cele mai multe zone ale țării, pe criterii politice, ceea ce s-a soldat cu un masiv proces de migrare a primarilor și consilierilor către P.S.D., deturnând astfel votul electoratului la alegerile locale din 2000. Pentru că descentralizarea a rămas o formă fără fond, adică transferarea de obligații, fără a transfera decizia și, de multe ori, fără a transfera resursele financiare necesare, dacă luăm ca exemplu doar învățământul în materie de lipsă de transferare a deciziei.

Rezultatul este că avem, astăzi, cea mai stufoasă și mai complicată structură guvernamentală și că, pe acest fond, sărăcia crește în rândul comunităților locale, cele mai multe administrații din mediul rural nemaiavând de mult banii necesari pentru plata salariilor funcționarilor sau pentru iluminatul public.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să încercați să concluzionați!

 
 

Doamna Maria Petre:

Mă apropii de final, domnule președinte.

Corupția s-a generalizat și a cuprins structurile centrale și locale ale statului, consiliile locale și județene conduse de P.S.D. Și aici însă, stimați colegi ai noștri de la P.R.M., aveți o problemă de credibilitate, pe care v-o spunem pentru că ne dorim să o rezolvați. Cu două mari excepții, care sunt București și Cluj și pentru care vă felicităm, în toate celelalte județe ale țării consilierii P.S.D. au câștigat conducerea județelor și au majoritate în consiliile județene cu ajutorul oamenilor dumneavoastră, reprezentați în aceste consilii într-o proporție semnificativă.

Pe tema subordonării, mai întâi economice și în subsidiar politice, a mass-media, Partidul Democrat și-a spus de mult părerea, dacă e să invocăm doar exemplul afacerii de corupție în care sunt implicați ministrul Miron Mitrea și cazul M.T.C. Constanța. E suficient să privești un singur jurnal al TV "Prima" și lucrurile sunt clare.

La capitolul "Discriminări pe criterii etnice" exemplele sunt mult mai numeroase și mai aberante. Finalul moțiunii are însă o mare slăbiciune: el cere Executivului să îndrepte toate lucrurile pe care le-a strâmbat...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să concluzionați! Ați depășit timpul cu trei minute.

 
 

Doamna Maria Petre:

...ca și cum ar cere lupului să păzească oile și să nu le mănânce.

Pentru argumentele invocate, pentru finalul și lipsa de finalitate a moțiunii, pentru modul lamentabil, din punctul nostru de vedere, în care reprezentantul Executivului s-a prezentat astăzi și pentru faptul că deja moțiunea dumneavoastră, prin acest mod în care Executivul s-a apărat, a fost deja confirmată, noi considerăm că Grupul parlamentar al Partidului Democrat se poate abține de la vot.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Grupul parlamentar U.D.M.R., domnul senator Puskas Valentin-Zoltan. Grupul are 6 minute.

Vă rog, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Distins Senat,

Mi s-a părut interesantă titulatura moțiunii: "Democrația în pericol". Da, chiar dacă unii colegi nu... (Rumoare.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, vă rog, domnilor senatori!

 
 

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

...democrația poate fi în pericol oricând, chiar și o democrație consacrată, să nu vorbim despre democrația noastră pe care dorim s-o construim și s-o consolidăm din ce în ce mai mult.

Au fost aici dezbătute foarte multe probleme legate de textul moțiunii. Eu mă opresc asupra unei idei din moțiune. Un mare pericol pentru democrația din România, după semnatarii moțiunii, înseamnă colaborarea parlamentară P.S.D.-U.D.M.R. Da', dacă acest lucru înseamnă pentru România un pericol pentru democrație, atunci nu știu de ce printre puținele puncte pozitive din raportul de țară dezbătut ieri la Uniunea Europeană este scoasă în evidență stabilitatea politică, asigurată tocmai prin această colaborare P.S.D.-U.D.M.R., care este recunoscută pe plan internațional și este apreciată de către organismele internaționale! Și, dacă colaborarea P.S.D.-U.D.M.R. înseamnă un pericol pentru democrație, atunci de ce al doilea punct care a fost apreciat în raportul de țară la Uniunea Europeană este tocmai faptul că minoritățile din România participă la consolidarea democrației din această țară?!

Deci considerăm că și din acest punct de vedere semnatarii moțiunii trebuia să gândească mai bine și să chibzuiască mai bine, pentru că democrația în România este consolidată tocmai prin această colaborare care asigură stabilitatea politică, care asigură și o bună imagine externă a României în Europa. Pot să vă spun și eu alte exemple, pentru că ridicarea obligativității vizelor pentru cetățenii români (fapt realizat în ultimul an) se datorează tocmai acestei colaborări și stabilități politice, asigurată de această colaborare P.S.D-U.D.M.R. în politica României.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Și au plecat țiganii...

 
 

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

Păi, țiganii n-au colaborat încă, poate vor colabora cu un alt partid. Asta este o altă problemă.

Este o altă problemă care demonstrează că această colaborare aduce României anumite aspecte pozitive: invitarea la Summit-ul de la Praga, a României, pentru NATO. Și în acest sens putem să ne gândim: Oare e pericol sau e benefică această colaborare între U.D.M.R. și P.S.D.?

Noi considerăm că oricare partid din Parlamentul României, dacă dorește să contribuie la stabilizarea și stabilitatea României, a politicii, a economiei, atunci este necesară colaborarea dintre aceste partide, cel puțin în privința aderării la structurile euroatlantice și la Uniunea Europeană. Noi asta facem!

Este în pericol democrația în România? Da, poate fi în pericol din mai multe puncte de vedere, dar nicidecum nu văd să fie în pericol datorită colaborării, datorită eforturilor pe care U.D.M.R. le depune pentru stabilitatea politică, pentru ca democrația din această țară să devină o democrație consacrată și stabilă, pentru ca România să aibă o imagine internațională cât mai bună.

Din aceste considerente, bineînțeles, U.D.M.R. nu va vota prezenta moțiune.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar P.S.D., domnul senator Ioan Nicolaescu.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Ioan Nicolaescu:

N-aș dori să abuzez prea mult de timpul dumneavoastră, pentru că o serie de probleme s-au spus aici.

Vreau să fac doar o referire punctuală privind acel punct din moțiune care se referă la Liceul "Bolyai" din Târgu-Mureș. Vreau să spun că decizia aceasta privind funcționarea colegiilor în Târgu-Mureș a fost luată de conducerea celor trei colegii - "Papiu Ilarian", "Bolyai" și "Unirea" - la care au participat părinții, elevii, conducerile celor trei licee, inspectoratul școlar, în afara factorilor politici.

Într-adevăr, la Liceul "Bolyai" nu s-a mai dat cifră de școlarizare în limba română, dar același lucru s-a întâmplat, și acest lucru este neglijat, la Liceul "Papiu Ilarian": nu s-au mai dat locuri în limba maghiară.

De asemenea, un număr de clase de la Liceul "Unirea", cu predare în limba maghiară, au fost trecute la Liceul "Bolyai", astfel încât la Liceul "Unirea" există un singur rând de clase în limba maghiară.

Iată, deci, că, per ansamblu, s-a conceput ca în perspectivă să rămână un liceu de elită românesc, care a fost "Papiu Ilarian", și un liceu de elită în limba maghiară, "Bolyai Farkas". Așa cum sunt, de altfel, și la Cluj Liceul "Brassai" și alte două unități, și unde nimeni nu s-a sesizat. Deci cu 40 de ani în urmă aceasta era situația în Târgu-Mureș și este o revenire, în timp, de 4 ani, pentru că aceasta va merge în perspectivă, fără ca elevii să fie scoși din școală și fără ca profesorii să fie afectați de normele respective.

De aceea, rămân fidel sloganului pe care l-am avut în campania electorală: "Ceea ce facem depinde de ceea ce suntem și suntem, într-o mare măsură, prin ceea ce facem."

Ca un cadru didactic care săptămâna viitoare împlinesc 40 de ani în învățământ, tot în Târgu-Mureș, și fiind cadru de predare o perioadă la "Papiu", o perioadă la "Bolyai", fiind, în același timp, de trei ori președinte de bacalaureat la "Papiu", vă asigur că sunt în cunoștință de cauză cu problema învățământului în Târgu-Mureș și modul în care am rezolvat-o este echitabil și satisface toate părțile care atare.

De aceea, consider că tratarea aceasta unilaterală din moțiune nu este reală și vă asigur că, în continuare, învățământul în Târgu-Mureș se va desfășura fără discriminare etnică și în condițiile prevăzute de Legea învățământului.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc. Grupul parlamentar mai are 20 de minute.

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar P.R.M. Cine vorbește? Domnul senator Mihai Ungheanu.

Grupul parlamentar mai are 9 minute.

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Moțiunea "Democrația în pericol" este o necesitate și a o propune Senatului este un lucru extrem de firesc.

Vreau să spun că punctul de vedere pe care l-a prezentat Guvernul este complet nesatisfăcător, că este un refuz al controlului parlamentar și lucrul acesta îl voi arăta mai departe. Nu te poți ascunde după fraze și după raportul de țară, care nu este chiar așa de fericit pentru România.

Vreau să vă spun că s-au dat 300 de ordonanțe de urgență și 137 de ordonanțe simple. Ele funcționează ca legi. Nu s-a răspuns de ce a încălcat Guvernul Constituția în acest caz. Inițiativa legislativă este confiscată de Guvern, care înlătură opoziția. Nu s-a răspuns pentru această încălcare.

Ca secretar al Biroului permanent al Senatului văd cum se petrec întrebările și interpelările. Este o comedie.

Miniștrii refuză controlul parlamentar. Nu se prezintă la răspunsuri. Trimit înlocuitori, iar răspunsurile care se dau de acești înlocuitori nu sunt suficiente. Nu răspund, deci, necesității. De ce nu respectă miniștrii Constituția? De ce nu respectă Parlamentul? Primul-ministru Adrian Năstase a refuzat să se prezinte la chemările Parlamentului.

Art. 111 din Constituție scrie clar: "Guvernul și fiecare" - subliniez - "fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate în Parlament." Această încălcare a Constituției este foarte gravă.

Am constatat (sar peste alte probleme) că Guvernul și-a asumat problema desființării OTV-ului, acordându-i un mare spațiu în acest răspuns nu tocmai inspirat, recunoscând fără să-și dea seama implicarea în acest atac la libertatea presei în România. Noi știam că premierul Adrian Năstase este implicat în desființarea OTV-ului, nu trebuie să facem aici referiri la legi care spun că C.N.A.-ul nu ține de Guvern, pentru că știm asta. Este limpede că avem de-a face cu un atac la democrație și că în Constituție, art. 30 alin. (4), scrie că "nici o publicație nu poate fi suprimată". Este evident! Nici aici nu s-a dat un răspuns coerent și constituțional.

Este evident că tolerarea evaziunii fiscale de către Ministerul Finanțelor Publice la societatea de televiziune particulară de care ține PRO TV este un troc și că Executivul manipulează mass-media. Nici în acest caz nu s-a dat un răspuns. Se încalcă normele statului de drept, iar aceasta nu este democrație. Aceștia sunt banii contribuabililor. Trei ministere ale acestui Guvern de pomină au răspunderea faimoasei Ordonanțe nr. 31 din 13 martie 2002, care încalcă Constituția și drepturile omului. Este încălcat, de pildă, articolul 15 alin. (2) din Constituție, care prevede că "legea dispune numai pentru viitor". Or, aplicarea acestei ordonanțe s-a făcut retroactiv, ceea ce presupune că trebuia să avem explicații, să știm cine sunt vinovații de încălcarea Constituției și pedepsirea lor.

Despre isprăvile antidemocratice ale Guvernului Năstase se poate vorbi mult. Am făcut în decembrie 2000, la învestitura Guvernului, o intervenție parlamentară și am anticipat critic asupra anumitor aspecte, care s-a văzut ulterior că sunt antidemocratice.

Vreau să vă spun, domnilor guvernanți și susținători ai Guvernului, că v-ați purtat incalificabil în cazul altor moțiuni ale opoziției, râzând de frigul și foamea majorității, că v-ați permis să trageți la răspundere, cu aceste prilejuri, opoziția, în loc să vă conformați rolului trasat de Constituție, de a răspunde clar, la obiect întrebărilor care vi s-au adresat. Este bine să se știe că jocul abilităților mărunte, avocățești ale unor oratori care confundă Senatul cu bara, cu baroul sunt tertipuri bizantine. E limpede că nu așa se răspunde unor probleme de fond și unor evidențe.

Domnilor guvernanți, la această moțiune trebuie să se răspundă ca în fața alegătorilor: simplu, clar, direct.

Răspunsul Guvernului este complet ineficient. Trebuia un răspuns direct și clar. Vă invităm s-o faceți în continuare.

Este vorba de întrebările: "De ce nu respectați separația puterilor în stat?", "De ce subminați Parlamentul prin ordonanțe de urgență?", "De ce nu respectați Constituția?", "De ce suprimați publicații?"

Votul care va urma va fi un barometru al opțiunii democratice.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar P.S.D., domnul senator Dionisie Bucur.

Grupul parlamentar mai are 20 de minute, dar vă rog să limitați expunerea.

 
 

Domnul Dionisie Bucur:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Moțiunea de astăzi cred că ne-a ocupat prea mult timp, să spun, chiar nejustificat, din agenda noastră de lucru.

De ce spun treaba aceasta?

Pe ordinea de zi era adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35 cu referire la organizarea și funcționarea regulamentului-cadru pentru consiliile locale.

Consider că era mai important decât această moțiune simplă.

Vreau să spun că răspunsul dat de domnul ministru Gaspar este în conformitate cu realitatea. Personal, sunt de acord cu acest răspuns și grupul nostru va vota împotriva moțiunii. (Discuții.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Din partea Grupului parlamentar Partidul România Mare, domnul senator Corneliu Vadim Tudor. Grupul parlamentar mai are 5 minute. Și vă oferă și Grupul parlamentar P.S.D. două minute.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Dacă e democrat... Grupul parlamentar P.S.D. ar trebui să-mi ofere - ca în perioada 1992-1996 - câteva minute, pentru că ar avea multe de învățat. (Râsete, discuții.)

Stimați colegi,

Voi începe prin a pune în circulație un citat al unui mare gânditor francez, fost membru al Academiei Franceze, Marcel Brion, care, într-o biografie consacrată lui Machiavelli, spune ceva extraordinar de interesant și valabil în toate țările lumii: "La ce bun să schimbi o formă de guvernământ dacă nu schimbi și caracterul oamenilor? S-au văzut state trecând de la dictatură la democrație fără să câștige nimic, fiindcă indivizii sufereau de aceleași slăbiciuni, de aceleași defecte și aceleași vicii. Sub democrație, la fel ca și sub dictatură, inimile și gesturile oamenilor sunt tot stăpânite de pofte, de rapacitate, de gelozie, invidie, mânie, violență și ranchiună.

Chiar la Florența s-a constatat că guvernarea poporului era la fel de sângeroasă, de arbitrară și de nedreaptă ca a celui mai abominabil tiran."

Vreau să vă asigur că m-am bucurat de momentele vesele pe care ni le-a oferit cu generozitate domnul ministru, care m-a făcut să mă gândesc la cei 3 magi din Evanghelie: Baltazar a adus aurul, Melchior, smirna, iar Gaspar, tămâia. (Râsete, discuții.)

Maniera în care a tămâiat domnul ministru Gaspar Guvernul Adrian Năstase este, într-adevăr, remarcabilă, e de-a dreptul biblică. Domnia sa, dacă nu era centrat de noi, cu amiciție, ar fi eșuat în niște atacuri, și la persoană, și la partid, ceea ce abia dădea un spor de credibilitate mai mare esenței moțiunii noastre.

El spune că noi am intitulat-o plini de emfază. Aici sunt numai 3 cuvinte: democrația în pericol. Care este emfaza, domnule ministru? Democrația? Pericolul? (Discuții, rumoare.)

Domnia sa spune că a fost în afara regulamentelor.

Păi, tocmai acestea sunt regulamentele!

Domnul Bucur, am înțeles că se cheamă, înainte, a spus că o ordonanță de urgență care era pe ordinea de zi era mai importantă decât o moțiune.

Domnule Bucur, păi suntem colegi de Parlament, nu puteți insulta Senatul din care faceți parte! O ordonanță de urgență este ordonanță de urgență și o moțiune este un exercițiu absolut democratic din care toată lumea are de câștigat, că noi nu am făcut-o cu dușmănie și cred că nu am insultat pe nimeni.

A vorbit domnul ministru că nu se justifică paragraful referitor la justiție.

Vreau să vă spun că în urmă cu câteva zile domnul Viorel Hrebenciuc, vicepreședintele partidului de guvernământ, vicepreședintele Camerei Deputaților, șeful delegației României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, a făcut presiuni infernale asupra justiției să fie eliberat din arestul poliției un mare afacerist, întâmplător chinez, Yoav Stern, să-i spunem, din Israel.

L-a scos din pușcărie pentru abuzuri foarte grave și înșelăciune. A dat 4 telefoane domnul Hrebenciuc șefului Direcției de urmărire penală și criminalistică, Ilie Picioruș.

Și până la urmă l-a scos din închisoare, ca ăla să nu vorbească câtă mită i-a dat lui Viorel Hrebenciuc, de ordinul a zeci de milioane de dolari.

Eu îmi asum răspunderea asta. Ce vă faceți dumneavoastră cu asemenea personaje?

Nu e greu de rezolvat corupția dacă te lupți cu cea reală, nu cu caii verzi pe pereți. Nu cu proiecțiile fraților Lumiere care, la 1896, îl speriau pe badea Cârțan, aflat la Paris, care vedea cum vine locomotiva peste el. Astea sunt jocuri de copii!

Neutralizați-vă și pedepsiți-vă marii corupți și nimeni nu va avea nimic împotriva partidului dumneavoastră!

Adevăratul și singurul extremism de care vorbeați dumneavoastră, domnule, este, totuși, distrugerea țării.

Iată cât de extremist sunt eu, domnule Gaspar, stimați colegi. Iată cum se creează imaginea așa-zisului meu extremism.

La 8 octombrie, ziarul "Le Monde" din Franța scrie următoarele lucruri despre lichidarea postului OTV.

Apropo, dacă postul funcționa, dezbaterile noastre de azi erau transmise în direct și de aia l-a lichidat Adrian Năstase. Se temea de ce aude populația. Dar nu-i nimic, îmi fac eu un post de televiziune până la Crăciun, de nici nu știți de unde se trage, din toate direcțiile. (Râsete, discuții.) Nu spuneți la nimeni, firește, e un secret al nostru. (Râsete, discuții.)

Iată de spune "Le Monde": "Conspirația sionistă - zice Vadim Tudor la OTV - încearcă să distrugă România care este mama tuturor popoarelor, inclusiv a sumerienilor, asirienilor și babilonienilor. Știți câți evrei a înecat Titanicul?" - continuă "Le Monde" - "Și că virusul SIDA a fost fabricat în laboratoarele ungare și că americanii nu au ajuns niciodată pe Lună?"

Cu asemenea minciuni se vine în inima LUTEȚIEI - poate orașul luminilor - de pe bătrânul continent. Voi da în judecată "Le Monde" și voi cere daune de 1 milion de dolari și mă voi judeca acolo. Niciodată nu am spus asemenea aberații.

Așa se fabrică și cele mai multe sunt fabricate aici, de către aplaudaci și propagandiști de meserie. Dar le voi duce eu în spate pe toate, cum le va duce și Gheorghe Funar.

Vorbeați de Gheorghe Funar, domnule Gaspar. Este inadmisibil ca numai anul ăsta să i se fabrice 10 dosare penale. De ce? Pentru că vreți dumneavoastră să câștigați Primăria Clujului? N-o veți câștiga. Îi înscenați un dosar penal de evaziune fiscală când OTV apare incriminată în raportul de țară pentru că e protejat de Guvern?

OTV-ul avea 1.800 miliarde de...

Din sală:

PRO TV!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

PRO TV, scuze! (Vociferări, rumoare, discuții.)

OTV nu mai are nimic. I-ați pus o lumânare pe piept.

Vă felicit! Foarte democratic ați procedat. PRO TV avea 1.800 de miliarde lei datorii, din care Guvernul l-a iertat de 1.000 de miliarde.

Iată ce se spune, domnule ministru Acsinte Gaspar și stimați colegi din P.S.D., în special, în raportul de țară, care a fost premers de o apreciere a baroanei Emma Nicholson, pe care degeaba a plimbat-o Guvernul Adrian Năstase în România. L-a pus și pe Ion Țiriac să o ducă la tot felul de stabilimente pentru copii.

Emma Nicholson a spus, textual: "România a ieșit de pe orbita ei firească." Asta a spus acea doamnă cu care vă lăudați dumneavoastră.

Raportul de țară care a fost lăudat, apreciat triumfalist de domnul Adrian Năstase, de parcă noi am fi niște copii mongoloizi plimbați de bunici prin parcul Herăstrău... Ce Dumnezeu, nu vedem și noi ce se întâmplă?! Încetați să ne mai prostiți, că e vorba de țara noastră, a tuturor, nu de partide, nu de doctrine, ci este vorba de soarta a milioane și milioane de români!

Iată ce spune, textual:

"Transparența luării deciziilor este îngrijorător de redusă" - deci se reflectă și în moțiunea noastră.

"Comisia Europeană este în continuare îngrijorată de practica ordonanțelor de urgență" - ceea ce spune și moțiunea noastră.

"Continuarea implicării Executivului în problemele justiției" - ceea ce spune și moțiunea noastră.

"Există încă limite ale libertății de exprimare." La acest capitol este citat PRO TV - ceea ce spune și moțiunea noastră - considerat cea mai mare companie privată de televiziune care are însă datorii mari către stat, ceea ce îl face - citez din raportul Comisiei Europene - "să funcționeze dependent de bunăvoința autorităților de la București".

Apropo de extremism, C.N.A., acest organism parazitar, de ce nu s-a sesizat că aseară, la știrile de la ora 19,00, se difuza un reportaj despre expulzarea din Elveția - patria democrației de la Wilhelm Tell, de aproape 800 de ani - când genericul era "Se întorc păsările călătoare?"

Ce o fi vrut să spună PRO TV-ul? Ei nu practică instigarea? Aici e vorba chiar de o insultare a unei etnii pe care eu niciodată nu am insultat-o. Eu îi hrănesc pe țiganii bătrâni, cât pot să dau și eu.

Continuu raportul Comisiei Europene și mă apropii de sfârșit: "Modul în care a fost shimbată conducerea radioului public arată iritarea Guvernului față de criticile massmedia."

Primele 7-8 știri la fiecare ediție de jurnal a radioului public sunt despre Adrian Năstase. Îi faceți rău, îl distrugeți pe omul ăsta. S-a înălțat la cer, el este în mediul lui favorit. (Clopoțel.) Îi place la nebunie. Are o glandă care îi secretă narcisismul, dar opriți-l. Vă faceți rău ca partid, vă prăbușește!

Amintiți-vă, anul trecut, cum s-a votat fraudulos, în plenul Camerelor reunite, schimbarea conducerii Consiliului de administrație de la Radio.

Și cu asta am încheiat: "Nu au fost înregistrate progrese de la ultimul raport pe calea îmbunătățirii dialogului social" etc., etc. Asta am spus-o și noi în moțiunea noastră.

A fost mințit de un membru marcant al P.S.D., același Viorel Hrebenciuc, chiar Consiliul Europei. Cine aduce atingere imaginii României? Cine face țăndări imaginea României? Arătați-mi un singur organism internațional credibil care poate proba așa-zisul extremism al meu!

Mulțumesc distinsei doamne de la P.D. că s-a referit la dosarele mele. Nu-mi purtați de grijă. Să fiți mai îngrijorați de dosarele domnilor Băsescu și Stolojan. Sunt dosare de fraudă. Eu am dosare de limbaj, poate. Poate sar și eu peste cal. Apropo, să nu se confunde meseria mea de scriitor și de pamfletar cu ocupația de șef de partid și de senator, fiindcă, în felul acesta, domnul Adrian Năstase, care are o pasiune recunoscută, e vânător și pescar, ar putea să beneficieze de transferul acestei pasiuni asupra întregului Guvern. Dar nu a acuzat nimeni Guvernul României că e un Guvern de vânători și pescari numai pentru că șeful Guvernului tot împușcă după rațe și porci mistreți extrasezon... Asta e o altă încălcare a legii!

Stimate domnule președinte,

Stimate domnule lider al Grupului parlamentar P.S.D.,

Probabil, această moțiune nu va trece, ca și celelalte, dar este dureros că cel puțin 3 partide care au titulatura DEMOCRAT în denumirea lor, și anume P.S.D., U.D.M.R., P.D., votează împotrivă sau declară că se abțin de la vot.

La urma-urmei, a susține o asemenea moțiune este un pas înainte pe calea democratizării reale a vieții noastre politice și sociale.

Am fost prea blânzi în titlul moțiunii. Democrația nu mai e în pericol, ea este chiar moartă.

Să vă mai spun ceva în încheiere. Pentru că am început cu un citat, voi termina tot cu un citat. Un călugăr spaniol de acum câteva sute de ani, faimos prin ironiile și moralismul lui, Baltazar Gracian, spunea așa - și mă adresez domnilor din P.N.L. și P.D.: "Nu te plasa în tabăra opusă doar pentru că adversarul tău are o poziție corectă."

În acest caz, Partidul România Mare a respectat regulile jocului și a jucat pe terenul democrației. Cine votează împotriva unei asemenea moțiuni face dovada că democrația noastră, într-adevăr, este semnalul cel mai grav de alarmă pe care îl dăm comunității internaționale unde, vă asigur eu, vrem cu toții să intrăm, dar nu în zdrențe, nu în genunchi, nu cu un popor întărâtat de foame și de disperare.

Vă mulțumesc. (Aplauze din rândurile Grupului parlamentar al Partidului România Mare.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc.

Ați observat că v-am dat 3 minute și din partea Grupului parlamentar P.S.D. În afară de cele pe care le-am dat la toți, am dat și din partea Grupului parlamentar P.S.D. 3 minute.

Vă rog, domnule senator Aristide Roibu, dacă doriți să interveniți. (Discuții.)

 
 

Domnul Aristide Roibu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Având în vedere că am dat cu generozitate din partea grupului nostru celorlalte grupuri posibilitatea să prezinte, aș spune eu, unele opinii - și, mai degrabă, opinii politice -, în această situație noi nu avem totuși de-a face cu o moțiune, deoarece, potrivit Constituției și practicii parlamentare, moțiunea, atât în forma ei simplă, cât și de cenzură, este instrumentul cel mai eficient prin care opoziția își poate exercita controlul direct asupra Guvernului într-o problemă de politică internă sau externă care intră în sfera sa de competență.

Conform reglementărilor și cutumelor parlamentare, recurgerea la instituția moțiunii presupune, în primul rând, un act de însemnată responsabilitate politică din partea inițiatorului, întrucât acest mijloc de control parlamentar nu trebuie să se transforme într-un abuz și, dacă nu se respectă cerințele constituționale și regulamentare, moțiunea devine, de fapt, o declarație politică sau o încercare de manipulare a opiniei publice.

De ce susțin aceste elemente? Vreau să vă spun că atât colegii mei, dar și eu vom prezenta două aspecte, respectiv afirmația că proiectul de lege pentru înființarea Autorității Electorale Permanente ar fi făcută pentru manipularea alegerilor.

În legătură cu acest aspect... Este vorba de un proiect de lege. Potrivit art. 73 din Constituție, Guvernul are inițiativă legislativă. Putem noi, oare, să depunem o moțiune atunci când Guvernul prezintă un proiect? Acest proiect se află în faza de a fi supus dezbaterii la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Încă nici nu a fost supus dezbaterii. Abia după ce Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări va dezbate acest proiect și îl va supune Senatului, atunci putem să discutăm... Deci este dreptul nostru de a ne expune cu ocazia acestor dezbateri punctul de vedere, și nu în cadrul unei moțiuni.

În ceea ce privește...

 
 

Domnul Dumitru Badea (din sală):

Poate îl retrage!

 
 

Domnul Aristide Roibu:

Sigur, dumnevoastră vă puteți expune și depune amendamentele pe care le doriți, aveți trei reprezentanți în cadrul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu vă lăsați sedus!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Nu răspundeți la provocări!

 
 

Domnul Aristide Roibu:

Nu... De ce nu? Dimpotrivă, noi vrem să vă și explicăm cum trebuie făcută o moțiune, care sunt regulile care trebuie aplicate, și să nu transformăm declarațiile politice în moțiune, pentru că, potrivit regulamentului, normal, președintele Senatului nu ar trebui să admită asemenea moțiuni.

De asemenea, ați vorbit de subordonarea mass-media și reintroducerea cenzurii, restrângerea libertății de exprimare și a dreptului la informare.

V-ați referit, stimați colegi care ați semnat moțiunea, la postul OTV. Nu are nici o legătură această măsură luată de Consiliul Național al Audiovizualului cu Guvernul.

Deci sunt niște lucruri care se amestecă. Nu intră în competența Guvernului acest fapt.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Tocmai asta spunem noi, că nu intră și totuși a făcut-o.

 
 

Domnul Aristide Roibu:

Nu s-a făcut. S-a făcut de către Consiliul Național al Audiovizualului.

V-ați referit la PRO TV și la alte aspecte similare cu acesta. Potrivit Ordonanței Guvernului... A fost prezentată de reprezentantul Guvernului aici Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, care a fost aprobată prin Legea nr. 491/2002.

Deci dumneavoastră ați putea să faceți o moțiune în cazul în care Guvernul ar lua o măsură în afara reglementărilor legale, dar sunt reglementări legale. Deci aici este aspectul pe care trebuie să-l aveți dumneavoastră în vedere în momentul în care încercați să promovați o asemenea moțiune.

În cazul în care Ministerul Finanțelor Publice ar deroga de la prevederile acestor legi, atunci dumneavoastră ați putea sesiza Curtea de Conturi, pentru că ea este competentă să verifice Ministerul Finanțelor Publice.

Deci eu am prezentat aceste aspecte pentru că nu este cazul să faceți eforturi, noi să stăm aici un timp îndelungat și să discutăm unele declarații politice cărora dumneavoastră vreți să le creați aspectul de moțiune.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule Roibu, e vorba de banul public!

 
 

Domnul Aristide Roibu:

Banul public, care este cheltuit...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Nu, îl jonglați dumneavoastră!

 
 

Domnul Aristide Roibu:

Nu, nu, nu! Este vorba... Deci, stimați colegi, aici este vorba de lege, de procedurile care trebuie respectate, este vorba de Constituție și de Regulamentul Senatului.

Deci nimeni nu vă împiedică să faceți moțiuni, dar faceți-le corect și nu le transformați în declarații politice.

În concluzie, nici unul dintre aceste enunțuri din moțiune nu reprezintă o problemă de politică internă, prin care opoziția să-și poată exercita controlul direct asupra Guvernului.

Ca atare, pentru aceste motive, în temeiul art. 150 alin. (2), raportat la art. 148 din Regulamentul Senatului, moțiunea simplă "Democrația în pericol", inițiată de Grupul parlamentar P.R.M. din Senat și semnată de 35 de senatori, este nefondată și propunem respingerea ei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mihai Ungheanu (de la masa prezidiului):

Și când a fost ordonanța asta în 2002, ce a fost domnule Roibu?

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Doriți să mai luați cuvântul o dată, domnule secretar?

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Dacă-mi permiteți, un minut.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, lăsați! (Discuții la masa prezidiului.)

Am văzut că îl atacați în mod indirect, să spun, că era cu spatele la dumneavoastră. De aceea...

 
 

Domnul Mihai Ungheanu (de la masa prezidiului):

Până la ordonanța asta, banii s-au dus!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi, toate grupurile parlamentare și-au expus punctul de vedere. Este adevărat că Grupul parlamentar P.S.D. mai are 10 minute.

Îi consult pe colegii din grup dacă renunță la folosirea acestui timp.

Din sală:

Da!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc. Nu are rost să lungim dezbaterile.

Rugămintea mea este să oferim cuvântul domnului ministru Acsinte Gaspar, pentru a prezenta punctul de vedere față de intervențiile colegilor din Senat.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Să fie cât mai concis.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci rugămintea noastră este... Conform aprobării pe care ați dat-o în plen, timpul este de 15 minute.

Dacă ar putea Domnia sa să țină cont că... poate folosi, în parte, timpul.

Vă rog!

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Din punctul de vedere al Guvernului, moțiunea care a fost prezentată astăzi, prin raportare la art. 148 din Regulamentul Senatului, este inadmisibilă.

Totuși, Guvernul, ca să nu fie acuzat că se sustrage controlului parlamentar, a dat curs scrisorii care a fost înaintată de către președintele Senatului și a venit să răspundă la acest evantai de probleme care motivează într-un fel și faptul că răspunsul Guvernului a trebuit să fie ceva mai mare, întrucât fiecare problemă trebuia tratată și motivată, și justificată în felul ei.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, numai puțin să mă iertați, domnule ministru.

Invit toți colegii senatori în sală, întrucât peste maximum 10 minute se va trece la votarea moțiunii, ca să nu facem apelul.

Vă rog!

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Întrucât majoritatea intervențiilor cu privire la moțiune au fost în jurul raporturilor constituționale dintre Guvern și Parlament și s-au invocat aici, de mai mulți vorbitori, aprecierile din rapoartele Comisiei Europene, dați-mi voie să vă prezint, după cum vă este cunoscut, că ieri, la Bruxelles, a fost prezentat Parlamentului European raportul Comisiei Europene pe anul 2002 privind progresele înregistrate din România în procesul de aderare, în care s-au făcut următoarele aprecieri.

Cu privire la Parlament: "Parlamentul a demonstrat că are capacitatea de a procesa un volum considerabil de legislație. Numărul legilor adoptate de către Parlament în 2001 arată o creștere remarcabilă în raport cu anii anteriori, caracterizați prin blocaj legislativ. Creșterea volumului legislativ a fost posibilă datorită combinației dintre o serie de proceduri parlamentare revizuite și poziția puternică a partidului de guvernământ în ambele Camere.

Trendul crescător a continuat în anul 2002.

În ceea ce privește transparența, informațiile privind procesul legislativ sunt pe deplin disponibile și cele mai multe proiecte legislative sunt publicate pe Internet.

În iunie 2002, Parlamentul a stabilit o comisie pentru a elabora propuneri privind reforma Constituției, în vederea adaptării acesteia la exigențele procesului de aderare și pentru ameliorarea funcționării instituțiilor publice."

Cu privire la Guvern: "Au fost inițiate mai multe reforme, menite să îmbunătățească funcționarea Executivului, respectiv a fost lansată o campanie de reformare a administrației publice, de restructurare a organismelor de luptă împotriva corupției și de demilitarizare a poliției. Descentralizarea responsabilităților autorităților locale este destul de avansată și a continuat.

Componența Guvernului a rămas stabilă.

Evoluții semnificative s-au înregistrat în ceea ce privește lansarea reformei administrației publice. A fost înființat, sub conducerea primului-ministru, un Comitet interministerial privind reforma administrației. A fost creată o uniune centrală pentru reforma administrației publice și a fost înființată o structură interministerială de lucru.

Consiliului Economic și Social i s-au acordat posibilități sporite pentru a se pronunța asupra proiectelor de acte normative.

Au avut loc negocieri intense cu sindicatele pentru a reînnoi pactul social al Guvernului cu acestea.

Organizațiile neguvernamentale au fost consultate în anumite cazuri, cum ar fi acela al Legii privind accesul public la informații, ca și cele privind protecția minorităților și a copilului.

Ministerul Integrării Europene este responsabil pentru toate aspectele legate de aderarea la Uniunea Europeană, acesta dovedindu-se capabil să îndeplinească în mod eficient funcția de coordonare.

Procesul de descentralizare a continuat, în timpul perioadei de raportare, prin transferarea de responsabilități suplimentare autorităților locale. Transferul responsabilității în furnizarea serviciilor este din ce în ce mai mult legat de descentralizarea responsabilităților politice și de descentralizarea fiscală. În acest context, se remarcă o creștere a capacității de evaluare și colectare a veniturilor din impozite și taxe."

Trebuie însă să recunoaștem că raportul conține și unele recomandări, pentru realizarea cărora trebuie să muncim serios timp de 5 ani, până în 2007, pentru a ne putea integra în Uniunea Europeană în acel an.

Sigur că, dacă totul ar fi fost realizat, eram de acum în Uniunea Europeană.

O altă problemă asupra căreia, în câteva minute, vreau să intervin, domnule președinte, în special la referirile pe care le-a făcut domnul senator Ungheanu, cea cu privire la ordonanțe și cea cu privire la modul de control al Parlamentului asupra Guvernului prin întrebări și interpelări.

Problema ordonanțelor cred că nu poate fi pusă în discuție, atâta timp cât ea își are sediul în Constituție - delegarea legislativă cu cele două forme: ordonanțele în baza legii de abilitare și ordonanțele de urgență.

Actul de guvernare presupune luarea unor măsuri urgente, care să asigure o guvernare dinamică și eficientă.

Care au fost, în principal, motivele care ne-au determinat să recurgem la instituția ordonanțelor de urgență?

În primul rând, când s-a preluat actul de guvernare, s-a constatat că este nevoie să înlăturăm o serie de incompatibilități din majoritatea reglementărilor emise de guvernarea trecută cu noul Program de guvernare.

A doua chestiune: trebuia să se asigure o bună desfășurare a relațiilor pentru relansarea economiei, îmbunătățirea unor măsuri de protecție socială.

Un al treilea argument a fost cel legat de necesitatea armonizării legislației românești cu legislația Uniunii Europene.

În fine, stabilirea de structuri administrative suple, funcționale la nivel de ministere, autorități autonome ale administrației centrale, servicii descentralizate, corespunzătoare Programului de guvernare.

Trebuie totuși să recunoaștem un lucru. Guvernul a fost nevoit să recurgă, în unele cazuri, la adoptarea de ordonanțe de urgență, luând în calcul și timpul, de cel puțin o lună și jumătate, necesar parcurgerii tuturor fazelor procedurii de legiferare, în ambele Camere, a unui proiect de lege transmis de Guvern spre adoptare în procedură obișnuită.

În ceea ce privește instituția interpelărilor și întrebărilor și de cine dă răspunsul, eu vă citesc ceea ce scrie în Regulamentul Senatului.

Art. 159 alin. (2): "Răspunsul la interpelările adresate Guvernului se prezintă de primul-ministru sau de reprezentantul acestuia".

Ori de câte ori interpelările au avut ca obiect probleme sectoriale, sigur că primul-ministru a desemnat ministrul de resort.

Pe de altă parte, tot în art. 159 alin. (2) se spune că:

"Răspunsurile la interpelările adresate membrilor Guvernului se prezintă de ministru sau, după caz, de un secretar de stat."

Marele inconvenient în legătură cu modul în care funcționează această activitate a întrebărilor și interpelărilor este că programul celor două Camere coincide. Și la Senat, și la Camera Deputaților interpelările au loc în ziua de luni, de la ora 18,00 la ora 19,30.

Aici, va trebui ca cele două Birouri permanente să se consulte și la una dintre Camere să se schimbe.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Aveți un număr dublu de miniștri!

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

În același timp, un ministru trebuie să fie și la Senat, și la Camera Deputaților.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Dar Adrian Năstase este în același timp pe trei posturi de televiziune!

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Asta e altă problemă.

Deci va trebui ca pentru această problemă să găsim o soluție optimă care, într-adevăr, să poată asigura participarea pentru răspunsurile la întrebări. De altfel, se mai întâmplă și lucrul acesta, că un senator adresează câte 3-4 întrebări la mai mulți miniștri, iar el este invitat și la Cameră, și aici.

Deci este o chestiune de disfuncționalitate, și nu de rea-credință, în a fi prezent pentru a da răspunsurile.

Vă mulțumesc pentru atenție și rămâne ca Senatul să se pronunțe prin vot asupra moțiunii dumneavoastră, pe care, încă o dată repet, am considerat-o inadmisibilă.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

Sigur că s-au făcut afirmații în sensul că această moțiune ar fi inadmisibilă, eu nici nu întreb, având în vedere prevederile regulamentului, dacă se dorește să se răspundă, pentru că, după începerea dezbaterilor pe o moțiune, nici senatorii nu mai au dreptul să-și retragă semnătura, iar procedura trebuie să fie finalizată prin vot.

 
Respingerea propunerii domnului senator Dumitru Badea de a se vota moțiunea prin procedura apelului nominal

A solicitat cuvântul domnul senator Badea.

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

E chestie de procedură!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

De procedură, vă rog! Păi, pe procedură a solicitat cuvântul!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

L-aș ruga pe domnul ministru Gaspar nu să-și retragă, pentru că nu pot să fac astfel de recomandări, dar să reflecteze la acest cuvânt pe care l-a repetat de mai multe ori, că moțiunea este inadmisibilă. Nu cred că intră în atribuțiile Executivului să stabilească dacă o moțiune este admisibilă sau nu, din moment ce raportul este de control al Parlamentului asupra Guvernului, nu de control al Guvernului asupra Parlamentului.

Noi stabilim ce-i admisibil și inadmisibil.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Admisibilul îl discutăm doar din punct de vedere regulamentar, domnul senator, nu altfel!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Este o chestiune de proprietate a cuvintelor din limba română...

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Dacă-mi permiteți, domnule președinte,

Domnule senator, eu m-am referit la art. 148 din regulament și am spus că din punctul de vedere al regulamentului.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Discuția a fost pe regulament.

Stimați colegi, la finalul dezbaterii nu are rost să reluăm discuțiile pe procedură. Au fost aduse argumente pe fond din partea tuturor grupurilor parlamentare... Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Senatul se pronunță prin vot!

 
 

Domnul Dumitru Badea:

Domnule președinte, pentru că avem niște precedente neplăcute de la alte voturi care s-au dat privind moțiunea, grupul nostru parlamentar solicită să supuneți aprobării Senatului să votăm prin apel nominal...(Rumoare în sală.)

Fiți democrați, așa cum ați propus!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

În legătură cu procedura de vot, vă rog să aveți în vedere prevederile art. 120 din Regulamentul Senatului... de la 120 începe procedura.

În ceea ce privește moțiunea simplă, vă rog să observați că nu există nici o normă care să impună o anumită modalitate de vot, adică votul secret, votul deschis, votul cu bile, votul electronic și așa mai departe.

Ea se stabilește, ca procedură, deci prin votul Senatului.

Aveți o modalitate solicitată de domnul senator Badea.

Sigur, orele fiind înaintate și făcând apel la dumneavoastră, prezentându-vă întâi că în sală există 52 senatori din Grupul parlamentar P.S.D. (social-democrat și umanist), doar 30 senatori din Grupul parlamentar al Partidului România Mare, 7 senatori din Grupul parlamentar al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, 3 senatori din Grupul parlamentar al Partidului Democrat și 6 senatori din Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal, ca să nu avem surprize de vot... 7 senatori, a venit și domnul Popa... da, eu vă propun votul deschis.

Fiind în ordine propunerile formulate, în primul rând am să supun propunerea domnului senator Badea, în sensul ca votul la această moțiune să fie făcut prin apel nominal.

Vă rog să vă pronunțați prin vot, pentru că Senatul dispune prin vot. Deci supun votului dumneavoastră procedura de vot propusă de domnul senator... (Gălăgie în sală.)

Vă rog, aveți cuvântul!

 
 

Domnul Dumitru Badea:

Eu știu că vă grăbiți, dar n-am ce să vă fac.

Deci situația este în felul următor: noi avem experiența trecutului, care ne spune că au fost senatori pe la Budapesta și votau aici în sală.

În situația asta, scoateți cartelele celor care sunt absenți și nu avem nimic împotrivă.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dați-mi voie să resping această afirmație, pentru că, în momentul în care a început dezbaterea moțiunii, spre exemplu, nu v-am întrebat dacă ați trimis la New York moțiunea ca să fie semnată de domnul senator Florescu...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Dar nu a semnat!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu este. Bun!

Deci supun votului dumneavoastră propunerea formulată de domnul senator Badea, în sensul ca votul să se facă prin apel nominal. Vă rog să vă pronunțați prin vot!

Solicitarea a căzut, întrunind 37 de voturi pentru, 78 împotrivă și o abținere.

 
Aprobarea procedurii de vot prin vot electronic deschis

Supun votului cea de-a doua... (Gălăgie în sală.)

Aveți posibilitatea să solicitați după aceea, dacă doriți o listă! Cum să nu?!

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră cea de-a doua procedură, propusă de subsemnatul, în sensul ca votul final pe moțiunea simplă să fie dat prin vot deschis electronic. Vă rog să vă pronunțați prin vot!

Solicitarea a fost acceptată de plenul Senatului cu 79 de voturi pentru și 36 împotrivă.

Supun votului dumneavoastră, prin vot electronic, pentru că aceasta este procedura de data aceasta, deschis, moțiunea simplă inițiată de colegii noștri din Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra moțiunii! (Gălăgie în sală.)

Nu vă supărați, atâția colegi sunt în sală. Am spus de la început, 30 sunt colegii din grupul parlamentar...

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Într-un minut au venit trei?!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Moțiunea, întrunind 30 de voturi pentru, 79 voturi împotrivă și 10 abțineri, a fost respinsă de plenul Senatului. Declar închisă ședința Senatului. Vă doresc succes în activitățile din teritoriu!

Pentru grupurile parlamentare se solicită listă de vot.

Vă rog să treceți, stimați colegi, să ridicați de la casete ordinea de zi și proiectele de acte normative.

Ședința s-a încheiat la ora 13,10.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 5 decembrie 2021, 22:32
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro