Plen
Ședința Senatului din 10 octombrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.145/19-10-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 10-10-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 10 octombrie 2002

8. Dezbateri generale asupra proiectului Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere
 
consultă fișa PL nr. L55/2002

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

La punctul 6 în ordinea de zi avem înscris proiectul Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere.

Invit reprezentanții Guvernului. Este prezent domnul ministru Gaspar și doamna secretar de stat din partea Ministerului Justiției.

Invit colegii din Comisia juridică de numiri, disciplină, imunități și validări.

Domnule ministru, aveți cuvântul. Vă rog să prezentați punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Acsinte Gaspar -ministru pentru relația cu Parlamentul:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rog să-mi permiteți ca din împuternicirea Guvernului să prezint plenului Senatului spre dezbatere și adoptare proiectul Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1996 privind declararea și controlul averilor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere.

Pornind de la imperativul prevenirii și combaterii corupției prin intermediul asigurării transparenței vieții publice, Guvernul României a inițiat, în decursul ultimului an, un set de măsuri legislative având această finalitate.

Printre acestea, proiectul de Lege privind modificarea Legii nr. 115/1996 are o semnificație deosebită.

Noua reglementare pe care o propunem va fi în timp de natură să ducă la înlăturarea suspiciunilor cu privire la modul de dobândire a bunurilor de către persoanele care dețin funcții publice sau de demnitate publică și va impulsiona conduita corectă a acestora în exercitarea atribuțiilor ce le sunt încredințate.

Nu întâmplător, acest proiect a fost inclus în planul de acțiuni prioritare pentru pregătirea aderării României la NATO, iar adoptarea lui este cu atât mai oportună în contextul apropiatului Summit de la Praga.

Prin proiect, doamnelor și domnilor senatori, se propun, în principal, următoarele reglementări:

  • eliminarea prevederii referitoare la confidențialitatea declarațiilor de avere;
  • lărgirea sferei persoanelor care intră sub incidența legii, prin includerea prefecților, a subprefecților, a persoanelor cu funcții de conducere și de control din cadrul autorităților și instituțiilor publice, companiilor naționale, societăților naționale și instituțiilor publice implicate în realizarea procesului de privatizare, precum și prin adăugarea tuturor persoanelor care sunt numite în funcție de către Președintele României, Parlament sau de către primul-ministru;
  • în al treilea rând, instituirea obligației pentru persoanele care intră sub incidența legii ca anual, în situația în care dobândesc bunuri de natura celor prevăzute în anexa la lege, să-și actualizeze declarația de avere;
  • crearea posibilități de declanșare din oficiu a procedurii de control și în ipoteza omisiunii de a actualiza declarația, având în vedere faptul că legea în vigoare nu conține nici o sancțiune în această situație;
  • dezincriminarea faptei de a publica sau divulga conținutul declarației de avere de către persoanele care primesc, păstrează sau dețin astfel de declarații;
  • în fine, actualizarea conținutului declarației de avere, precum și unii termeni utilizați în cuprinsul legii în vigoare.

Având în vedere raportul favorabil al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului, precum și avizul Consiliului Legislativ, Guvernul vă roagă să adoptați, prin votul dumneavoastră, proiectul de lege pe care, din însărcinarea Executivului, am avut onoarea să vi-l prezint.

Cât privește unele amendamente formulate de comisie, ne rezervăm dreptul de a interveni cu prilejul luării acestora în discuție.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc.

Îl invit pe domnul senator Predescu să prezinte raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, comisie sesizată în fond cu proiectul de lege.

Domnul Ion Predescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Proiectul Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 115 din octombrie 1996 a fost prezentat în linii generale și este caracterizat prin sublinierile făcute de domnul ministru pentru relația cu Parlamentul.

Ați reținut că în cadrul acestor completări și modificări este lărgită sfera persoanelor care au obligația de a depune declarația de avere, actualizarea acesteia periodic pentru cei cu funcții sau demnități pe durată nedeterminată, modificări în privința controlului și a procedurii acestuia. Printre noutățile proiectului de lege completator se regăsesc depozitarii, cele două serii de depozitari ai declarațiilor de avere, prima serie reprezentând-o cei la care se depun declarațiile de avere și la care rămân în conservare, iar cea de-a doua, autoritățile Curții de Conturi, centrale și județene, pe lângă care se instituie Registrul public pentru evidența acestor declarații, unde persoanele interesate, așa cum precizează proiectul de lege, au acces la aceste declarații. Persoanele interesate fiind titularii declarațiilor, cu acces nelimitat, necondiționat, la propriile declarații, precum și alte persoane fizice sau juridice care demonstrează un interes legitim, la cerere și justificat, pentru declarația oricăruia dintre demnitari sau dintre funcționarii ce dețin funcții publice și sunt obligați să facă declarați de avere.

Intervin și unele sancțiuni ale legii, privind controlul obligatoriu, din oficiu, în cazurile în care persoanele obligate a face declarație de avere nu respectă prevederile legii, și controlul intervine obligatoriu sau la sesizare.

În privința procedurii autorităților de cercetare și de judecată, nu s-au operat modificări, pentru că s-a constatat că reglementările acestea sunt complete și corespunzătoare.

În faza dezbaterilor la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări s-au formulat amendamente de către reprezentanții grupurilor parlamentare din această comisie. În marea lor majoritate, amendamentele au fost admise și redactate în forma în care se regăsesc în "Amendamente admise", în anexa la raport. Sunt și amendamente care au fost respinse de către comisie.

Acestea se află în anexa nr. 2 la raport, în care sunt subliniate și temeiurile care au condus majoritatea comisiei la respingerea acestor amendamente.

Cu aceste sumare considerațiuni și conchizând că modificarea și completarea Legii nr. 115/1996 se va demonstra ca fiind nu numai necesară, dar și utilă limpezirii multora dintre aspectele de neîncredere, de suspiciune în relațiile din societatea noastră, solicit onoratului plen al Senatului să fie de acord cu raportul de admitere a acestui proiect de Lege de completare și modificare a Legii nr. 115/1996 inițiat de Guvern, să fie de acord cu amendamentele adoptate de comisiei și să aibă același punct de vedere pe care l-a avut comisia în privința amendamentelor respinse.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Declar deschise dezbaterile generale. Vă rog să prezentați punctul de vedere al grupurilor parlamentare în legătură cu proiectul de lege.

Domnul senator Aron Belașcu, Grupul parlamentar P.R.M.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Aron Belașcu:

Vă mulțumnesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Așa după cum se cunoaște, această lege a fost adoptată și promulgată în 1996, când puterea era deținută de P.D.S.R., actualul P.S.D. și, bineînțeles, la Președinția României era domnul Ion Iliescu.

Legea prevedea, la art. 5 alin. 2, că declarația de avere este confidențială și nu poate fi consultată decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

Mai mult decât atât, potrivit art. 37 din aceeași lege, fapta persoanei care - citez: - "... primește, păstrează sau deține declarațiile de avere prevăzute de prezenta lege de a publica sau de a divulga în orice mod, în tot sau în parte, conținutul acestora constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

După schimbarea puterii, grupul parlamentar care a creat legea, de fapt P.D.S.R.-ul, actualul P.S.D., în frunte cu domnii Ion Iliescu, Rodica Stănoiu, Nicolae Văcăroiu, Ion Solcanu, Liviu Maior și așa mai departe, a socotit că legea creată chiar de către dânșii nu este bună și solicită modificarea ei printr-o propunere legislativă, mai precis, în 16 martie 1999, în sensul publicării declarației de avere în "Monitorul Oficial", abrogarea art. 4, referitor la autoritățile publice și persoanele îndreptățite să primească și să păstreze declarația de avere, care rămâne fără obiect, abrogarea alin. 2 al art. 5, cu privire la confidențialitatea declarației de avere, abrogarea art. 37, care incriminează fapta de a publica sau divulga conținutul declarației de avere de către persoanele care primesc, păstrează sau dețin astfel de declarații și așa mai departe.

Este lesne de înțeles de ce și-a schimbat P.D.S.R. cu 360 de grade opțiunea cu privire la această lege după pierderea puterii.

La începutul lunii februarie 2002, Guvernul Năstase se adresează Senatului cu propria sa inițiativă legislativă, care nu putea, desigur, să fie diferită de cea inițiată de Grupul P.D.S.R. Nu era politic. Dar el, Guvernul, partidulstat P.S.D. a dispus clar parlamentarilor P.S.D. că varianta ce urmează a fi promovată sub forma unor amendamente trebuie să fie tot una de nepublicare a declarației în "Monitorul Oficial", dar formulată într-un mod mascat, neobservabil.

În acest mod, dânșii mai realizează un deziderat, și anume acela de a convinge electoratul că parlamentarii P.S.D. nu sunt obligați să voteze așa cum le dictează Guvernul, președintele P.S.D. Și tot așa, spre neobservarea populației, Guvernul Năstase simplifică, după propriile interese ale clientelei sale politice, anexa la lege, adică conținutul declarației de avere, pe care o face generală, din care se scot capitole întregi, astfel: bunurile mobile, obiecte de artă cu valoare deosebită, opere de artă plastică, mobilier de artă, antichități, colecții numismatice, filatelice, de artă populară și așa mai departe, obiecte și bijuterii din aur, argint, platină și pietre prețioase, aparatură electronică; ridică, de asemenea, cuantumul minim peste care există obligația de declarare: depozite în valută în străinătate, numai cele care depășesc 10.000 de euro, depuneri la C.E.C. bănci comerciale, fonduri de investiții în lei, numai cele care depășesc 500 de milioane, iar în valută, cele care depășesc 10.000 de euro; alte bunuri producătoare de venituri nete, numai dacă acestea depășesc 100 milioane lei pe an, iar în situația unor creanțe, numai dacă depășesc 500 milioane lei pe an.

Dar iată cum arată... Amendamentele cu care se prezintă Grupul P.S.D. sunt acelea ca aceste declarații de avere să fie transmise Curții de Conturi.

Stimați colegi,

Considerăm că fiecare dintre noi nu are nimic de ascuns și, prin urmare, noi am votat în comisie, și grupul nostru parlamentar susține în continuare ca declarațiile de avere să fie publicate în "Monitorul Oficial al României", Partea a IV-a.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la tribună pe domnul senator Petre Roman.

Domnul Petre Roman:

Domnule președinte,

Stimate și stimați colegi,

Cred că o bună parte dintre dumneavoastră sunt deja la curent cu dezbaterea care a avut loc în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări în legătură cu acest proiect de lege.

Datoria mea este să redau exact care au fost punctele de vedere în legătură cu această lege și s-o ducem pe drumul ei logic și pe drumul ei real, pentru ca să înțelegem în fața cărei opțiuni, în fața căror alternative ne găsim.

Într-adevăr, Legea nr. 115/1996, care părea a fi o lege importantă pentru asanarea vieții politice din țara noastră, a fost o lege care pleca de la principiul confidențialității și este adevărat că, atâta vreme cât declararea averilor rămâne în spatele unui imperativ de confidențialitate, este foarte puțin probabil ca această lege să-și facă datoria. De altminteri, nici până astăzi, în ciuda cererilor noastre, nu suntem în posesia unui raport care să ne spună dacă Legea nr. 115/1996, deci acum șase ani, a operat, în ce condiții a operat, care sunt persoanele a căror avere a fost cercetată și rezultatele acestor cercetări, dacă ele au condus la un act în justiție sau, dimpotrivă, au fost considerate ca fără urmări juridice.

Față de această realitate, cum spunea și colegul senator Belașcu, în martie 1999, un grup de senatori P.D.S.R., avându-l, de această dată, în fruntea listei pe Ion Iliescu, actualul președinte al României, propune, foarte simplu și foarte eficient, înlăturarea barierelor de confidențialitate, și anume simpla, corecta, cinstita declarare a averilor, care să fie publicată în "Monitorul Oficial", prin urmare, să fie la dispoziția cetățenilor.

Mai mult decât atât, pentru ca lucrurile să fie clare, în acea inițiativă se precizează, fără echivoc, abrogarea art. 5 alin. 2 cu privire la confidențialitatea declarației de avere.

Lucrurile sunt absolut clare și fără echivoc. Ajungând P.D.S.R.-ul să guverneze, după alegerile din toamna lui 2000, în ianuarie anul acesta, 2002, Guvernul realizează un proiect de lege pe care-l propune Parlamentului, care, în fond, reia inițiativa legislativă despre care am pomenit.

Proiectul de lege prezentat de Guvern, așa cum s-au exprimat inițiatorii săi, topește inițiativa legislativă în ea însăși.

Prin urmare, proiectul de lege inițiat de Guvern la sfârșitul lui ianuarie 2002 reia această modificare esențială, și anume declarațiile de avere se publică în "Monitorul Oficial", prin urmare se înlătură orice fel de barieră de confidențialitate.

E adevărat că proiectul de lege mai propune și două lucruri. Un lucru care nouă ni s-a părut bun, și anume lărgește sfera acelora care au obligația de a-și declara averea și la care, în baza Legii nr. 115/1996, averea poate fi cercetată dacă există suspiciunea de dobândire ilegală, ilicită, "rău agonisită", - foarte frumoasă această expresie a lui Tudor Vladimirescu - cum ne amintea colegul Opriș. Deci acest lucru este bun și-l susținem.

În schimb, proiectul de lege operează un pas înapoi față de inițiativa legislativă din martie 1999, deoarece sunt exceptate de la structura modelului-tip al declarației de avere, sunt exceptate și nu se vor declara, prin urmare, vorbesc, de această dată, de proiectul de lege al Guvernului, nu există obligativitatea declarării colecțiilor de artă, de antichități, a obiectelor de valoare artistică, a colecțiilor de numismatică, filatelice, de artă populară, a efectivelor de animale, a obiectelor și bijuteriilor din aur, argint și pietre prețioase, lucru care este, cum vă spuneam, în mod cert, un pas înapoi față de transparența care se dobândește prin declararea averii care se publică în "Monitorul Oficial".

Trebuie însă să subliniez că în expunerea de motive a proiectului guvernamental se repetă, cuvânt cu cuvânt, cele motivate sau motivele invocate în inițiativa legislativă din martie 1999, și anume un lucru care este extrem de important și corect, citez: "... pentru a asigura un control eficient al societății civile...", repet, "al societății civile asupra autorităților publice".

Față de acest punct de plecare, în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări s-au depus o serie de amendamente, în primul rând, din partea Grupului parlamentar P.S.D. care fac un mare pas înapoi față de proiectul Guvernului și față de inițiativa legislativă menționată, deoarece se instituie un sistem, pe lângă Curtea de Conturi, care preia aceste declarații, le gestionează și, numai în baza unor cereri considerate legitime sau justificate, furnizează informații cu privire la aceste declarații de avere.

De această dată, ne aflăm în fața unei inițiative care schimbă radical sensul inițiativei cu care s-a pornit la drum. Nu mai este vorba de transparență, este vorba de introducerea unei bariere de confidențialitate.

Eu cred că această lege nu poate servi doi stăpâni deodată. Această lege nu poate servi în același timp transparența și confidențialitatea. Această lege nu poate servi în același timp teza și antiteza. Transparența și - antiteza - confidențialitatea. Această lege ori își face datoria față de situația reală cu care ne confruntăm în țara noastră, ori va fi considerată, pe bună dreptate, ca o lege eșuată. Asta cred că este situația în care ne găsim.

În cadrul dezbaterilor s-a vorbit despre o necesară prudență, o necesară moderație în raport cu declarațiile de avere.

Din păcate, ceea ce am văzut a fost o precipitare pentru a asigura ascunderea, cel puțin, în bună măsură, a declarațiilor de avere, confidențialitate. Asta este realitatea, așa cum am perceput-o și cu care ne-am luptat unii dintre senatori în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

S-a discutat mult pe marginea reglementărilor de același fel, deci cu privire la declararea averilor, demnitarilor din alte țări europene.

Printre acestea, reglementarea complet transparentă se regăsește în Italia. În alte țări, cum ar fi Franța, Spania, Belgia, avem de-a face cu un sistem mai închis în care există o autoritate care gestionează aceste declarații de avere. Însă, dintr-un început vreau să spun că orice comparație încercăm să realizăm între reglementarea care s-ar adopta la noi și reglementarea care s-ar adopta într-o altă țară europeană nu are voie să plece de la ignorarea realității pe care o trăim noi, pe care o trăiesc oamenii și care este, din păcate, menționată în multe rapoarte internaționale despre țara noastră, și anume nivelul îngrozitor al corupției.

Prin urmare, noi, de aici trebuie să plecăm. De ce în Italia există această reglementare de transparență totală?

Pentru simplul motiv că Italia s-a confruntat cu o situație, considerată de clasa politică extrem de gravă, care punea în pericol democrația în Italia, care făcea ca însăși credibilitatea în sistemul partidelor politice din Italia să fie amenințată.

Și față de această realitate clasa politică italiană a găsit curajul să treacă peste diferențele de opinie și să adopte printr-un larg consens o lege profund și complet transparentă cu privire la declararea averilor.

Oare în România situația este mai bună decât în țările europene sau egală cu cea din țările europene?!

Evident, nu! S-a spus în cadrul discuțiilor din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări că această lege, așa cum era propusă inițial, mă refer la inițiativa legislativă din martie 1999, era prea severă.

O fi severă, dar realitatea pe care o trăim în țara noastră este cu mult mai severă, și noi acelei realități trebuie să ne adresăm. Aceleia trebuie să-i dăm de cap.

Din acest motiv afirm categoric că argumentele cu privire la confidențialitate nu stau în picioare, că aceste argumente nu vor face decât să întărească suspiciunea oamenilor că se dorește ascunderea cu privire la averile demnitarilor și la modul în care au fost dobândite.

Cu cât se vor aduce mai multe argumente în favoarea confidențialității, cu atât oamenii vor fi mai convinși că se vrea ascunderea adevărului. Asta este realitatea cu care ne confruntăm noi, membrii Senatului, astăzi. Și vă rog insistent să vă gândiți la acest exemplu de consensualitate care a făcut ca, acolo unde nevoia a impus, oamenii să înțeleagă că trebuie să facă un gest în comun. E vorba nu numai de noi, e vorba de încrederea românilor, încrederea publicului că acest sistem al partidelor politice, că acest sistem democratic este unul care funcționează la fel pentru toată lumea. Altminteri, acest sistem în viitor este amenințat, fiindcă oamenii vor spune: "e clar, una e pentru unii, alta e pentru alții..."

În cursul dezbaterilor am fost nevoit să constat, la un moment dat, că orice încercăm să facem, dacă era vorba de a ocoli legea, se putea, dacă era vorba de a respecta legea, nu se poate.

Suntem în fața unui vot foarte important care va fi judecat cu foarte multă luare aminte de către cetățeni, și dacă votul va merge în direcția ascunderii, a confidențialității, cum se spune, acest vot va însemna o judecată aspră din partea compatrioților noștri.

Eu susțin, prin urmare, să păstrăm spiritul inițiativei legislative din martie 1999 și să nu introducem bariere de confidențialitate sau căi de ocolire a declarării averii, care, din păcate, s-au deschis prin proiectul guvernamental.

În cadrul dezbaterilor noi am propus o serie de amendamente care susțin aceste idei, aceste principii și, evident, le vom susține la momentul potrivit.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc, domnule senator.

Dacă mai sunt intervenții din partea grupurilor parlamentare?

Domnul Ion Solcanu (din sală):

...Ați fost la guvernare... De ce n-ați adoptat-o pe aia?!... Cea din 1999...

Domnul Petre Roman (din sală):

Foarte bine... Adoptați-o pe asta acum... (Hohote de râs în sală, gălăgie, rumoare.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi, vă rog, a solicitat cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul senator Nicolae-Vlad Popa.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Domnilor colegi,

Domnule președinte,

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Numai puțin, domnule senator, vă rog să faceți liniște în sală pentru a-l putea asculta pe domnul senator Popa.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Sigur, e un moment dificil pentru reprezentanții partidului de guvernământ, pentru că ar trebui să explice de ce această lege a luat o întorsătură de 180 grade.

Dintr-o transparență totală a devenit o lege opacă, dintr-o declarație care ar fi trebuit să cuprindă tot ceea ce înseamnă averea demnitarului ne-am restrâns, adică prin voința dumneavoastră, la lucrurile care sunt la vedere, care pot fi controlate. Mă refer la imobile. Merge oricine la fisc, verifică. Mă refer la mașini, autoturisme, iahturi, dacă doriți dumneavoastră, sunt înregistrate la fisc și la alte organe care autorizează circulația lor, mă refer la părțile sociale sau la acțiuni, Camera de Comerț, oricând, vă dă relații în legătură cu acestea. Rămân banii. Da, dar la bani am fixat un nivel enorm pentru societatea românească. Este vorba de un miliard. Faceți o socoteală. 10.000 de euro în țară, 10.000 de euro în străinătate, plus 300 milioane și o să ajungeți la un miliard. Și ne judecă. Pe noi toți ne judecă.

Deci este o lege care, până la urmă - și de asta mă aliez cererii făcute de domnul senator Roman... vă rog foarte mult să vă gândiți foarte bine înainte de a vota -, este o lege care ne poate induce din nou în imaginea alegătorului, a cetățeanului, imaginea parlamentarului corupt, a parlamentarului care își face singur legea, își stabilește salariul, își stabilește alte condiții de viață mai bune decât cetățeanul de rând și acum își ascunde într-un mod viclean averea.

Este o necesitate a tuturor, pentru că eu, noi și dumneavoastră, pentru că vă consider de bună-credință, nu cred că doriți să fiți considerați necinstiți că v-ați...

Din sală:

Vedeți unde arătați!

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Mă iertați, dacă am arătat către dumneavoastră. (Discuții în sală.)

Eu știu că încercați să mă întrerupeți, am prea multă experiență la bară ca să mă las întrerupt și stingherit de dumneavoastră.

Sigur că această lege va intra în istorie, dacă va intra în istorie, pentru că actualmente este o lege mai rea ca Legea nr. 115/1996. Eu vă dau un exemplu. La intrarea noastră în funcție am făcut o declarație, la ieșirea noastră din funcție, dacă dumneavoastră votați această lege, vom exclude tot ce înseamnă valoare, bun mobil, din declarațiile respective.

Această lege vă asigur că va intra în istorie cu numele de "Legea Adrian Năstase". Este un lucru la care trebuie să vă gândiți, în primul rând dumneavoastră care aveți majoritatea voturilor. Ce se dorea, ce doream sau ce ar fi fost de dorit într-o asemenea lege?

În primul rând, transparență, accesul cetățeanului la declarația de avere, eu am mers mai departe și am spus că acest acces trebuie asigurat înainte de alegeri, pentru că cetățeanul trebuie să știe pe cine votează, trebuie, evident, așa cum este prevăzut și astăzi, asigurat la plecarea din funcție, pentru că cele două declarații vor face dovada unor acumulări, eventuale, de avere în timpul mandatului.

Am mai făcut un amendament care mi-a fost "ciopârțit", iertați-mi expresia, am cerut ca toate cadourile peste 100 de euro primite în timpul mandatului, cu orice ocazie, să fie declarate, așa cum este în țările civilizate.

Nu uitați că noi suntem acuzați de corupție și nu uitați că, prin diferite cadouri, la zile, la onomastici, la nunți, se deghizează, se ascunde o adevărată mită, de ce să ocolim aceste lucruri?

Sigur că intenția mea a fost modificată prin textul aprobat de comisie, s-a ridicat nivelul la 200 de euro, dar numai pentru cadourile primite în exercițiul mandatului.

Păi, nu exercițiul mandatului mă interesează, noi exercităm în permanență funcția de parlamentar, 24 din 24, nu putem fi acasă altceva, suntem demnitari și trebuie să fim și mândri și responsabili pentru această funcție.

Sigur că aici se împart apele, între cei care vor să-și arate... Eu mi-am declarat, și spre surprinderea mea...

Domnule președinte,

Domnul senator Matei are un obicei prost, mă întrerupe, vorbește tot timpul, vă rog foarte mult asigurați desfășurarea ședinței. (Discuții agitate în sală.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnilor senatori,

Stimați colegi,

Este o lege importantă, haideți să ne ascultăm și să ascultăm argumentele tuturor colegilor, tuturor grupurilor parlamentare pentru a vota în cunoștință de cauză.

Vă rog să nu adresați nici un fel de invective, nici din sală către cel care vorbește și nici invers.

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Cei care vor vota da, vor să-și ascundă averea față de alegători.

Eu știu că într-un discurs social-democrat este dificil să vii cu argumente în favoarea unei averi mari sau să vii cu o motivație pentru o avere mare, dar aici este o problemă de licititate, de modul în care eu am dobândit această avere, Dacă eu am dobândit-o pe cale licită, nimeni nu mă poate acuza, dar semnul de întrebare este atunci când nu arăt cetățeanului, alegătorului întinderea averii mele.

Or, este evident că anexa - și aici o să fac o mică explicație - care arată, de fapt, textul declarației de avere este, așa cum am spus eu, comprimată la câteva lucruri pe care le cunoaște toată lumea.

Deci, dacă vom face acest lucru și vom vota în acest fel, ne vom împărți, așa cum am spus, în unii necinstiți, și care vor să-și ascundă averea, și în ceilalți care vor să arate cetățeanului averea și valoarea averii.

Pentru că, dacă nu se întâmplă acest lucru, orice fel de declarație a noastră în presă nu va fi crezută.

Nu este instituționalizată, nu este reglementată, nu este legiferată modalitatea respectivă, nu există răspundere, răspunderea vine numai în momentul în care declarația de avere oficială, prinsă, anexa respectivă, este act oficial. Atunci începe răspunderea, în rest se fac declarații care pot să fie adevărate sau nu. Nimeni nu poate să răspundă pentru o declarație în fața presei. Aceasta este problema.

Noi vrem să ajungem la o declarație, la o lege eficientă care să opereze.

S-a făcut și înainte - și deși noi am cerut ministerului, și o să mai cerem în continuare; aveau și ne-au prezentat un dosar cu cazuri rezolvate - cercetări la nivelul curții de apel, în perioada anterioară.

Ar fi trebuit ca noi să găsim soluții pentru a face mai operativă și eficientă această lege, și singura cale era, așa cum am cerut, și o evaluare pe proprie răspundere a averii, pentru că dacă rămânem doar în faza de a enumera niște imobile, fără adresă și fără loc anume, și aduc o explicație: sunt proprietarul a 10 mii de metri, una este să fii proprietarul a 10 mii de metri - să mă ierte senatorii de Vaslui - lângă județul Vaslui, și alta este să fii proprietarul a 10 mii de metri în mijlocul Bucureștiului.

Și ar fi trebuit ca acea evaluare să fie făcută pe proprie răspundere, - vorbesc de Legea nr. 115/1996 -, nu trebuie să ne gândim la cercetări câtă vreme ne apără Constituția pentru faptul că am dobândit licit averea.

Noi trebuie să arătăm, de fapt, valoarea averii noastre, atât.

Câtă vreme cetățeanul român, alegătorul, nu va ști care este bogat, cu avere licit dobândită, și care a folosit funcția, a folosit demnitatea pentru a se îmbogăți, ne va băga pe toți într-o oală și ne va considera pe toți necinstiți. De accea, vă rog să încercați - sigur, nu pot să vă rog și nu pot să conving pe cineva care vrea să ascundă și a cărui voință este de a ascunde averea - eu îi rog pe ceilalți care sunt de bună-credință.

Se poate, pentru că amendamentele pe care le avem pot modifica legea în sensul dorit de noi.

Dacă mergem pe anexa veche, atunci toate bunurile, inclusiv bunurile de valoare, colecții, artă, colecții numismatice, colecții filatelice, vă dați seama ce averi se pot ascunde. O colecție filatelică poate să coste miliarde de lei și poate fi primită cadou în timpul mandatului, și nu trebuie să o declari!

Unde se poate ajunge? Este vorba de mobilier de artă, bunuri de patrimoniu, ele trebuie declarate. Nimeni nu ne va condamna dacă suntem corecți și cinstiți, dar dacă le-am dobândit, așa cum am arătat, pe căi incorecte, sigur că prima pedeapsă va fi cea politică, nu vom mai fi aleși.

Ca atare, eu cred că poate suntem în fața celei mai importante decizii pe care a luat-o Senatul în actuala etapă. Chiar dacă este o lege, evident, cu iz politic, ea va rămâne ca un semn pozitiv sau negativ în istoria politicii noastre dacă noi nu suntem astăzi responsabili și nu ne facem datoria față de propria conștiință.

Atât vă rog, să vă faceți datoria față de conștiința dumneavoastră și să fiți responsabili față de cei care v-au ales.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Îl invit la tribună pe domnul senator Puskas ValentinZoltan.

Din sală:

Aplaudăm!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să nu aplaudați, lăsați-l pe domnul coleg să-și expună cum dorește Domnia sa argumentele.

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Distins Senat,

Azi dezbatem un proiect de lege care deja a creat tensiuni, care deja a polarizat politicul, unii spunând că este bine ca demnitarii, politicienii, alți factori de conducere, să fie, hai să spunem așa, controlați la sânge, iar pe de altă parte spunând că, da, este bine dacă demnitarii, politicienii, dacă persoanele cu funcții își declară averea, și aceasta poate fi controlabilă, dar în anumite limite.

Părerea noastră simplă și clară este că demnitarii, politicienii, persoanele cu funcții de conducere trebuie să-și declare averea, trebuie să fie controlabili, dar în anumite limite.

Din sală:

Așa este.

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

Așa este, da. Este foarte popular să spun de aici de la microfon că au dreptate cei care spun că de mâine trebuie să golim buzunarele și să punem tot ce avem pe masă și să se uite toată lumea la ceea ce are politicianul în buzunar.

A, este o declarație poate populistă, dar modul în care aceasta poate fi realizată, este o altă problemă.

Și, dacă ne uităm în legislațiile țărilor europene sau neeruopene, dar cu o democrație consacrată, vedem că oriunde există posibilitatea de a controla averea demnitarilor.

Oriunde există această obligativitate ca demnitarii să-și depună declarațiile de avere, și pentru acest lucru suntem și noi de acord cu depunerea acestor declarații de avere, dar ar fi cam neclar pentru noi dacă am accepta un amendament respins în care se spune că trebuie să declari toate atențiile primite peste 100 de euro.

Un parfum mai bun costă peste 100 de euro. La ziua de naștere a soției, dacă am cumpărat un cadou de 100 de euro, trebuie să vin și să-mi schimb declarația imediat.

Trebuie să fim realiști în ceea ce vrem să legiferăm, trebuie să fim cinstiți cu noi înșine.

Grupul parlamentar U.D.M.R. se pronunță pentru necesitatea declarațiilor de avere și pentru controlabilitatea averilor demnitarilor, dar toate acestea în limitele stabilite de lege, în așa fel încât, chiar aici, să nu fie posibilitatea de a avea anumite situații, să zic așa, neclare, din partea anumitor persoane care vor să controleze sau vor să știe care sunt aceste averi.

În concluzie, trebuie să vă spun că noi suntem de acord cu amendamentele aduse de către Comisia juridică pentru numiri, disciplină, imunități și validări, suntem de acord ca această avere a demnitarilor să fie controlabilă prin căile arătate în amendamentele acceptate de comisie și suntem convinși că această controlabilitate asigură o transparență deplină a averilor demnitarilor.

În consecință, vom vota pentru raportul întocmit de comisie.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Din sală:

Bravo!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnule senator Predescu, doriți să luați cuvântul?

Domnul senator Radu F. Alexandru (Vociferări în sală.)

Deși noi am discutat de la început și s-a spus să vorbească câte un coleg din fiecare grup parlamentar.

Vă ascultăm, domnule senator!

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc foarte mult.

Nu vorbesc în numele grupului, vreau să vă spun un punct de vedere strict personal și vă asigur că acest punct de vedere îl voi exprima într-un timp cât se poate de rezonabil. Mă adresez, firește, cu tot respectul cuvenit, tuturor colegilor și mă adresez cu un accent în plus, dacă-mi este îngăduit, domnului ministru Gaspar, reprezentantul Guvernului.

Am ascultat, la fel ca și dumneavoastră, cu toată atenția tot ce s-a spus. Mi se pare că acest proiect de lege poate fi abordat într-o perspectivă morală. Cred că este extrem de important să ne dăm seama și de încărcătura politică a acestui proiect de lege.

Aș vrea să vă spun un lucru care am sentimentul că scapă atât reprezentanților partidului de guvernământ, cât și Guvernului, reprezentat de domnul ministru Gaspar.

Nu este vorba numai de felul în care ne va judeca și de felul în care electoratul va primi acest proiect de lege.

Nu discutăm într-o campanie electorală cine are de câștigat, cine are de pierdut. Discutăm din punct de vedere al felului în care România va fi judecată, și partidul de guvernământ, în primul rând, va fi judecat pentru acest proiect de lege. Nu există opinie exprimată de la cei mai importanți funcționari internaționali ai lumii, fie că este vorba de secretarul general al NATO, fie că este vorba de comisarul pentru integrare europeană. În toate rapoartele de țară corupția este pe locul I între țările de care România este..., să nu spunem acuzată, care i se reproșează. Avem datoria ".. și mie mi se pare că în primul rând partidul de guvernământ și în primul rând parlamentarii partidului de guvernământ să elimine orice fel de suspiciune. Îmi pare nespus de rău și vă rog să mă credeți, am citit cu jenă felul în care reprezentantul Guvernului încerca să se fofileze la ieșirea de la dezbaterea din comisie în fața presei. Nu avem nimic de ascuns. Nu servește nimănui. Nu vă servește, în primul rând dumneavoastră, nu servește în primul rând țării, astăzi, într-un moment atât de important, să ne cramponăm de o lege. Domnul senator care vorbea în numele U.D.M.R.-ului spunea: "Sigur, o lege în care să declarăm tot, în anumite limite". Nu există nici o limită. Există, firește, anumite condiții. Există, firește, diferite modele, așa cum bine știm. Aceste condiții nu presupun, sub nici o formă, afișarea pe fiecare stradă a averii demnitarilor.

Există însă condiții în care trebuie spulberată orice fel de suspiciune, orice fel de bănuială că bunurile pe care ajungem să le dobândim ar fi dobândite pe căi ilicite.

Îngăduiți-mi să vă spun un lucru care, poate, va produce zâmbete. Felul în care am abordat această lege, reprezentanții opoziției, cred că este cea mai bună dovadă a felului în care se poate practica o opoziție constructivă.

Primiți cu disponibilitate și cu luciditate aceste opinii ale noastre cred că vă servesc în primul rând dumneavoastră, partidului de guvernământ, și, mai presus de toate, în primul rând, țării.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Lăsăm pe domnul senator Predescu întâi.

Vă rog, aveți cuvântul!

Domnul Ion Predescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

În zona din care provin și în care trăiesc, Oltenia, e o vorbă. Cică, se certau, odată, două vecine, fiecare asistată de fiica ei. Una dintre ele era gușată.

Din sală:

Avea gușă!

Domnul Ion Predescu:

Da, avea gușă. Așa-i spunea: "gușată". Și fiica observând că și-a cam epuizat arsenalul de invective a întrerupt-o și i-a zis: "Zi-i, mamă, gușat-o, ca să nu-ți zică ea ție"! Cam așa stau lucrurile și cu colegii noștri din opoziție... potrivit moralei din ceea ce v-am relatat eu. (Comentarii în sală.) Adică, Legea nr. 115/1996 a fost inițiată și adoptată de Guvernul Văcăroiu. În octombrie 1996, la acel pupitru, am susținut-o, finalizând-o în calitate de ministru al justiției. De atunci a rămas să se aplice. Patru ani la guvernare n-a fost nici P.D.S.R.-ul, nici P.S.D.-ul de azi, ci cei care astăzi au luat cuvântul: liberalii, țărăniștii, P.D.-ul și asociații lor. Ce au făcut timp de 4 ani? Ne întrebau, pe mine și pe ceilalți, la comisie: ați aplicat legea? Când? Când ați guvernat dumneavoastră? Ne întrebau rezultatele în aplicarea legii. Păi, pe noi ne întrebați din perioada în care ați guvernat dumneavoastră? (Rumoare.) Cine a formulat? (Se amuză.)

Păi, sigur că la logica dumneavoastră... Modificarea și completarea acestei legi tot noi am inițiat-o, P.S.D.-ul.

Dumneavoastră timp de 4 ani nici n-ați aplicat-o, nici n-ați gândit la ea s-o completați, s-o modificați, iar astăzi o găsiți aproape infamantă această lege - cum a fost concepută și neaplicată de dumneavoastră. Măcar mărturisiți astăzi că n-ați aplicat-o pentru că era greșită. De ce nu faceți lucrul acesta? De ce veniți să dați lecții să se facă ceea ce n-ați făcut, deși trebuia și puteați să faceți.

Modul acesta de a moraliza e un ieftin politicianism care e de școală depășită, obosită, și nu-și mai găsește susținere în contemporaneitate. Pentru că tot dumneavoastră ziceți, domnule, trebuie să gândim, să raționăm, să ne comportăm ca occidentalii. În mod serios, consecvent, dar nu ca dumneavoastră. Nu ne dați asemenea lecții. De ce ne instigați la asemenea comportament? Noi nu vă instigăm, vedeți?! Luați aminte cu atenție că noi nu vă instigăm să faceți împotriva a ceea ce spuneți că trebuie făcut, dar dumneavoastră nu faceți nimic din ceea ce spuneți că trebuie făcut, decât reproșați altceva: "Zi-i, mamă, gușat-o!" Păi, dumneavoastră sunteți ăia, nu noi. (Aplauze în sală.)

Ați pornit cu teza închipuindu-vă că veți crea disensiune între parlamentari, între senatori, mai exact, Guvern și președinte pe de altă parte. Nu aveți cum, pentru că alături de președintele României de astăzi, senator atunci, au semnat și alții, vreo 14-15 senatori, și ați făcut abstracție, măcar membrii Comisiei juridice trebuia să știți, și să aveți consecvența a celor ce cunoașteți, că s-a retras acea inițiativă de către majoritatea titularilor. Și nu ne învățați carte. Noi am știut la cine apelăm s-o retragă, la cei care aveau calitatea s-o mențină. Dumneavoastră vreți să vă referiți și la cei care nu mai aveau calitatea a o menține? Păi, nu ne învățați carte că noi nu facem ca dumneavoastră. Noi respectăm legea și știm ce facem.

Prin urmare, dacă au retractat-o, au renunțat la ea, și dacă au apreciat-o că a fost preluată, se regăsește în amendamentele formulate de senatorii P.S.D. Ne învățați, ne dați lecții, ne imputați, de ce nu facem ca dumneavoastră? Domnule, da' nu se poate! Mi se pare absurd.

Ne faceți reproșuri de ce nu ne comportăm ca dumneavoastră. Păi, cum vine asta? Ne comportăm cum credem noi de cuviință și răspundem pentru asta. Noi între noi, noi față de partidul nostru, noi față de guvernare etc., dar nu ne mai cereți să ne comportăm ca dumneavoastră, ca noi să răspundem pentru concepția dumneavoastră, prin faptele noastre. Cum vine asta? Eu n-am mai întâlnit așa ceva în filozofia conduitei omului.

Dumneavoastră ați reproșat că legea nu prevede publicitate. Păi, legea nu are nevoie de publicitate, pentru că nu e afiș pentru spectacol. Legea este o reglementare foarte serioasă, care privește patrimoniul tuturor demnitarilor și tuturor funcționarilor și a tuturor celorlalte categorii înscrise în articolul 2, care sunt aproape toți funcționarii țării.

În legătură cu patrimoniul acestora, acest lucru îi interesează nu numai pe ei, ci și viața familiior lor și nu trebuie să existe publicitate. Declarația de avere nu e marfă de tarabă în piață. E un document public. Așa scrie Legea nr. 115/1996, în contextul ei, mai departe, dar dumneavoastră v-ați limitat lecturarea numai la modificări și completări, restul legii mi-am dat seama că nu-l cunoașteți.

Prin urmare, nu e vorba de a asigura publicitate, ci e vorba de a asigura transparența prin accesul la conținutul declarațiilor, ceea ce este cu totul altceva. Și aici ne situăm pe poziții fundamental diferite. Dumneavoastră vă situați pe poziția extremă a afișării, iar noi suntem pe poziția accesului reglementat. E diferență mare. Pentru că noi am pornit... Eu sunt unul dintre - de ce să nu vă spun? - unul dintre inițiatorii, autorii de formulare, și ați văzut bine și în comisie, și de susținere a amendamentelor.

Și m-a preocupat în principal ideea aproape obsesivă, de a asigura echilibrul între transparență - publicitate - acces și propria imagine a persoanei demnitarului sau a funcționarului public. Amândouă sunt drepturi la fel de ocrotite de Constituție, din aceeași categorie a drepturilor fundamentale ale omului. Dumneavoastră sacrificați dreptul la propria imagine, în chip demagogic - vă supărați sau nu -, dar aceasta este realitatea, sau din necunoaștere, insuficientă cunoaștere. De ce sacrificați un drept fundamental al persoanei, al omului în folosul altui drept, care e al altui om. Păi, oamenii nu sunt egali? Nu au aceleași drepturi fundamentale? Răspundeți la întrebarea asta cu deplină conștiință și seriozitate, în intimitatea conștiinței fiecăruia și nu mai aruncați verbiajul colegului antevorbitor care a formulat o suită de fraze dar care n-a spus nimic. Și vorbele înșiruite fără fond se cheamă verbiaj. Prin urmare, ne-a preocupat și am ținut să asigurăm soluția de echilibru. Iată soluția de echilibru. Cine e ignorant, poți să-i citești și așa nu află. (Comentarii în sală.) Ascultați... Păi, ca să nu știe nimeni nimic...

Eu nu întrerup pe nimeni, și dacă sunteți voce de oracol, duceți-vă acolo unde se ascultă oracole, adică în pustiu. (Comentarii în sală.)

Din sală:

Nu se poate...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnilor senatori.

Domnul Ion Predescu:

Articolul 5: "Cererile referitoare la datele ce figurează în registrul public se adresează în scris președintelui Curții de Conturi, respectiv directorilor camerelor de conturi județene și directorului Curții de Conturi a municipiului București, care au obligația de a furniza în scris informația cerută..." - nu declarația, pentru că nu se dau copii după declarație. Pentru ce? pentru ambalaje, pentru ce? - "...în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii". Veți găsi, în continuare, un text pe care nu-l găsiți în nici o lege din Europa. "Respingerea cererii poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competent, fără procedură prealabilă."

Din sală:

Procedură!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să citiți întâi regulamentul.

Domnul Ion Predescu:

Domnilor colegi...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci aveți cuvântul, domnule senator!

Domnul Ion Predescu:

Domnilor colegi,

Împotriva soluției de respingere a cererii pe care nejustificat, abuziv sau cum vreți să spuneți - pentru mine, nejustificat - președintele Curții de Conturi sau directorul camerei de conturi județene o adoptă, persoana care a formulat cererea are acces la justiție. Repet, în nici una dintre legile europene privind declarațiile de avere și controlul acestora nu există o asemenea inserare de drept de acces la justiție împotriva cererii de acces la informațiile din datele declarațiilor de avere.

Suntem retrograzi, înapoiați cumva în această privință?

Se introduce apoi, observați articolul 5: "Persoanele prevăzute la art. 2 au acces direct" - adică titularii declarațiilor - "și necondiționat pentru a-și consulta propriile declarații la registrul public". Păi dacă pentru titularii de declarații înscriem obligatoriu și restrictiv condiționat accesul numai la propriile declarații, iar nu și la ale altora, legea este consecventă. Pentru că, titular de declarație, nu am dreptul să obțin acces la declarația unui alt coleg decât dacă mă încadrez în dispozițiile care urmează: în art. 5, care spune așa: "accesul la datele cuprinse în declarațiile de avere..." deci, accesul la tot ce cuprinde declarația de avere, datele din ea, "...este acordat organelor autorizate de lege să aibă acces la informațiile clasificate..." - autorităților de stat, parchetelor, instanțelor judecătorești, procurorilor financiari și instanțelor jurisdicționale, Curții de Conturi, conducătorilor autorităților și instituțiilor publice cărora le sunt subordonate persoanele prevăzute în art. 2, cei care dau declarații - și acum, vă rog, partea finală a textului "...precum și persoanelor fizice și juridice ce demonstrează un interes legitim, la cererea scrisă și justificată a acestora."

Este cea mai cuprinzătoare formulă, dar și cea mai echilibrată între cele două comandamente - dreptul persoanei, demnitarului sau funcționarului la propria imagine, și dreptul de acces la informația oricărui alt cetățean, adică să demonstreze un interes, să facă cerere scrisă și justificată și poate obține orice date din declarația de avere.

Ce doriți mai mult?! Afișarea?!

Aici s-a invocat nu afișarea, publicitatea. Și?! Prin afișarea, prin publicarea în "Monitorul Oficial" se rezolvă problemele corupției?! Ați stârpit corupția?! Vedeți-vă de treabă, domnilor! Nu ne jucăm cu lucrurile acestea.

Corupția și problemele ei se rezovlă de către organele competente, și am instituit Parchetul Național Anticorupție, avem instanțe judecătorești, aveam parchete, avem atâtea organizații, avem mass-media, avem atâtea și atâtea mijloace de depistare și autorități de cercetare a faptelor care intră în sfera acestui larg concept de corupție. Nu afișarea. Afișarea nu este decât un mod de a satisface un gust, care n-are nici un efect pozitiv.

Dimpotrivă, are ca efect principal căderea în derizoriu a problematicii și multe, multe impedimente în rezolvarea problematicii acesteia.

Lucrurile acestea, dați-ne voie, că suntem ceva mai școliți, mai acasă, că ne ocupăm de o viață de ele... (Comentarii, discuții în sală.)

...nu, nu, nu așa, noi nu le-am luat la voia întâmplării. Nu le-am rezolvat la voia întâmplării, așa cum spuneți dumneavoastră, ca pe niște teze prin care, de pildă, dumneavoastră nu țineți seama că dinamica socială are și ea evaluări și valorizări, în funcție de cerințele acelei etape, la care o reglementare intervine, nu ține seama de faptul că orice reglementare are o finalitate, un scop, și dumneavoastră o faceți un fel de artă pentru artă care, potrivit filozofiei culturii, se întâlnește doar în jocul copiilor, în rest, este artă cu tendință.

Prin urmare, ceea ce am adoptat și susținem noi este soluția de echilibru care satisface atât nevoia, dreptul fundamental al persoanei, de acces la informațiile publice, nevoia de informare, dreptul de informare al oricărui cetățean, dar și dreptul la propria imagine al oricărei persoane care este fie demnitar, fie funcționar. Apoi, dacă vedeți art. 2, cum vă spuneam, toți demnitarii și aproape toți funcționarii publici, nu numai cei publici, dar și celelalte categorii, sunt cuprinși în categoria mare, în sfera mare a celor care sunt obligați să facă declarații de avere.

Publicitatea pe care o susțineți, in extremis, nu dă rezolvare. Nu este o soluție. Dreptul de acces este o soluție, pentru că România este stat de drept, domnilor, societatea românească este o societate organizată, nu este de joacă. Drepturile fundamentale trebuie deopotrivă respectate pentru orice persoană. Nu înseamnă că dacă a devenit demnitar sau funcționar, dintre aceia obligați să facă declarația de avere, și-a pierdut drepturile fundamentale de om. Nu. Rezolvările trebuie date cu înțelepciune, și nu pe extreme.

Legea, în concepția ei de atunci, proclama confidențialitatea și sancționa încălcarea confidențialității.

Proiectul de lege inițiat în acea perioadă, n-ați prea priceput filozofia lui, a fost provocator, dar n-ați răspuns în nici un fel la el. L-ați lăsat total în nelucrare. Ați făcut ceva în cei doi ani de când a fost inițiat, în timpul guvernării dumneavoastră, cu privire la acest proiect și această lege?! Arătați-mi ce-ați făcut! Nici măcar o vorbă!

Din sală:

Da!

Domnul Ion Predescu:

Dumneavoastră erați acasă, în altă parte, atunci, nu ați fost în Parlament! Prin urmare, nu mai imputați altora ceea ce trebuia să faceți și n-ați făcut dumneavoastră.

Acum, când modificăm și completăm legea, o împingeți dincolo de limitele ei firești. Pe seama cui?! Pe seama noastră. Ei, aflați că pricepem lucrurile acestea și nu se poate să ne induceți pe noi în eroare, noi care am gândit-o și la început, am gândit-o și pe parcurs, iar dumneavoastră v-ați jucat.

Ați reproșat că de ce dăm Curții de Conturi...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să încercați să concluzionați!

Domnul Ion Predescu:

Iată de ce dăm Curții de Conturi. Dăm instituției de rang constituțional, Curtea de Conturi, pe care dumneavoastră ați scos-o din atribuțiile ei de a verifica privatizarea, pentru că ați scos-o prin acel pachet, acea grămadă, teanc de acte normative, prin asumarea răspunderii, și ați făcut atunci privatizările așa cum se văd astăzi efectele...

Curții de Conturi dăm, care n-are interese politice, care verifică publicul în privința tuturor mijloacelor, și ei sunt depozitarii. Noi nu i-am lăsat la voia întâmplării, pentru că dacă ați văzut cele două texte, ambele categorii de depozitari, și cei cărora li se depun și le păstrează, și cei cărora li se depun spre gestionare și valorificare, președintele Curții de Conturi și directorii Camerelor de Conturi județene răspund juridic pentru actele pe care le fac și pentru legalitatea activității lor.

Noi nu le-am lăsat la voia întâmplării, pentru că nu ne jucăm cu competențele și exercitarea atribuțiilor de către autorități. De accea am înscris două texte care se regăsesc în lege și care, de asemenea, vreau să vă spun că nici pentru "Jurnalul intern", nici pentru "Monitorul Special" din Italia, din Franța, din Spania, la care v-ați referit dumneavoastră, nu există asemenea dispoziții.

Și un cuvânt despre dreptul comparat. La Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări s-au făcut numeroase intervenții, susțineri pe temeiul de drept comparat. Cei care au studiat legislația au putut observa că am avut la dispoziție vreo 7-8 legi din zona occidentală a Europei și vreo 4-5 din zona răsăriteană, reglementări din state care au avut, înaintea noastră, situația de regim politic pe care am avut-o și noi. Prin urmare, am avut două categorii de referință. Cele cu experiență și care n-au trecut prin experiența istorică, politică a țării noastre și a celor din vecinătate, și cei care au adoptat legi similare din vecinătatea noastră. Nici una nu se aseamănă, până spre apropiere, spre asemănare profundă, către identitate, cu cealaltă. Fiecare țară a conceput în felul său, ținând seama de experiență, de tradiții, de practică, de năravurile populației, pentru că fiecare națiune are și moravurile și năravurile ei, și de ce a considerat că este mai bine a-ți fundamenta pe credit instituțional în țara sa. Unii au zis o comisie, alții au stabilit demnitari, alții, comisii parlamentare, alții, comisii mixte de demnitari reprezentând toate autoritățile, noi, Curtea de Conturi, mai sunt țări cu Curtea de Conturi, alții au spus, pur și simplu, o publicare în "Monitorul Oficial" sau în jurnale speciale, dar vă rog să rețineți că în nici una din asemenea publicații nu se regăsește o declarație in extenso. Prin urmare, nimeni n-a realizat ceea ce pretindeți dumneavoastră.

Chiar și domnul senator Popa a spus "un rezumat"...!

Domnul Nicolae-Vlad Popa (din sală):

Solicit drept la replică!

Domnul Ion Predescu:

Ce drept la replică, că vă reproduc! Nu aveți nici o replică! (Discuții.) Vă reproduc! "...un rezumat valoric al bunurilor". Așa ați spus.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să limitați expunerea!

Domnul Ion Predescu:

"Un rezumat valoric al bunurilor" nu are nici un folos și n-are rațiune să cheltuim inutil. A fost replica noastră, motiv pentru care nu am acceptat așa-zisul amendament.

Prin urmare, cu scuzele de rigoare pentru că am prelungit mai mult, probabil, decât doreau unii expunerea mea, am apreciat că este necesar atât pentru a lămuri, cât se poate, din ceea ce este nelămurit în reprezentarea unora dintre colegi despre această lege, fundamentarea ei și finalitatea ei, pe de altă parte, și fiți siguri că legea corespunde cerințelor de a fi cunoscute averile demnitarilor, proveniența lor și, în ipoteza în care nu se justifică, controlul și procedura acestui control.

Mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman (din sală):

Am o chestiune de procedură!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu vă supărați, v-am recomandat să studiați regulamentul. În timpul dezbaterilor generale ce procedură doriți să solicitați?! Lăsați colegii să-și expună... Nu sunteți singurul senator care dorește să intervină la această lege!

Domnul Petre Roman (din sală):

Am o chestiune de procedură care privește...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog frumos, nu v-am oferit cuvântul.

Îl invit la tribună pe domnul senator Alin Ciocârlie.

Domnul Nicolae Vlad-Popa:

Și după aceea, un drept la replică...

Domnul Petre Roman (din sală):

Foarte rău că nu mi-ați oferit cuvântul!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Am avut un exemplu în dumneavoastră atunci când ați fost președintele Senatului și conducător de ședință.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Nicolae Vlad-Popa:

Și un drept la replică am cerut!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, să lăsăm colegii care s-au înscris la cuvânt să-și epuizeze punctele de vedere, și apoi am să vă dau cuvântul.

Domnul Alin Theodor Ciocârlie:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință,

Vreau de la bun început să spun că Partidul Umanist din România, (social-liberal), a declarat încă de săptămâna trecută că v-a vota în favoarea publicării declarațiilor de avere în "Monitorul Oficial", respectând principiul de transparență atât de des invocat în ultima perioadă pe marginea acestei dezbateri. Personal, mă număr printre parlamentarii care, încă din decembrie 2000, și-au făcut publică declarația de avere, depusă în plic sigilat la președintele Senatului. Împreună cu domnul senator Ion Solcanu, cu alți parlamentari P.S.D. din circumscripția noastră electorală am făcut declarații către presă, care au fost reproduse atât în presa locală, cât și în presa centrală, identice cu declarațiile depuse la președintele Senatului. Deci consider că pot aduce un punct de vedere obiectiv și mai presus de pasiuni, mai mult sau mai puțin profitabile.

Vreau să-mi declar dezamăgirea față de caracterul atât de politicianist și de populist pe care l-a luat dezbaterea acestei legi, care, fără nici o îndoială, este o lege importantă pentru asigurarea cadrului democratic și de transparență al societății românești, dar nici pe departe nu cred că este una dintre legile fundamentale ale României, pe care acest Senat, acest Parlament este chemat să o adopte în momentul de față.

Dimpotrivă, cred că, din motive evidente, legate de bătălia politică, ne aflăm, mai degrabă, în fața unei lupte cu caracter de început de campanie electorală.

Declararea publică a averilor demnitarilor, după părerea mea, nu este nici pe departe un lucru menit să rezolve problemele de fond ale societății și ale economiei românești.

De ce spun acest lucru?! Pentru că, în primul rând, există în literatura economică de specialitate, oricine o cunoaște, cât de cât, știe acest lucru, nenumărate posibilități de ascundere a averilor personale, începând de la înregistrarea de firme în așa-zisele "paradisuri fiscale", care există și în Europa, în Cipru, în Liechtenstein, există și peste ocean, în statul Delaware sau în Arhipelagul Caraibelor, există nenumărate posibilități de înregistrare de firme în aceste paradisuri fiscale și de dirijarea unor sume imense de bani în aceste direcții, și este o practică internațională care se face nu numai în România, ci și în multe alte țări.

Pe de altă parte, există și varianta mult mai pământeană, mult mai banală, de miniștri săraci, cu rude extrem de bogate, așa cum am văzut că s-a întâmplat cu unii miniștri țărăniști din guvernarea anterioară, care ei personal nu aveau nimic, dar mătușile, unchii și cumnații lor aveau casele în care locuiau și mașinile cu care se deplasau miniștrii.

Chiar și în cadrul dezbaterilor de astăzi s-au prezentat o serie de argumente izbitoare, prin falsitatea lor.

S-a vorbit aici de o evaluare pe răspundere proprie a averii. Este un termen care nu știu ce corespondent juridic are, dar, în orice caz, nu are nici un corespondent economic. De ce?! Pentru că s-a vorbit... s-a dat un exemplu cu 10 mii de m2 de teren în Botoșani sau în București. Exemplul este total irelevant și vreau să vă spun că în ultimii 12 ani a devenit un sport național în România ca aceeași 10 mii de m2, indiferent unde sunt, la Botoșani sau în București, să valoreze 10 mii de lei, atunci când este vorba de plătit impozitul pe suprafața respectivă, sau să valoreze 10 milioane de dolari, atunci când trebuie garantat un credit la o bancă cu aceeași suprafață de teren. Deci 10.000 de lei declarați la fisc, 10.000.000 de dolari pentru garantarea unui credit bancar.

Și, pentru că a venit vorba de acest lucru, vreau să vă spun că avem o experiență, din păcate, bogată și foarte tragică în materie de liste oficiale, în materie de averi și în materie de sume astronomice derulate de persoane și de firme. Avem listele oficiale care se numesc, din păcate, "Bancorex", "Bancoop", "Fondul Național de Investiții", nenumărate alte exemple, despre care știe toată lumea ce sume s-au absorbit din aceste bănci, din aceste fonduri de investiții. Se știe, aproape cu precizie maximă, cine le-a folosit și că au fost obținute pe căi ilicite și folosite după aceea ilegal și nu s-a întâmplat absolut nimic, nu a fost tras absolut nimeni la răspundere. Mai mult de atât, singura soluție care s-a găsit pentru a rezolva această problemă, această carență gravă care macină întreaga societate românească, care a fost? Înființarea unei instituții oficiale. Avem, acum, Agenția pentru Valorificarea Activelor Bancare, în care s-au îngrămădit, una peste alta, gunoiul de la "Bancorex", de la "Bancoop", de la alte bănci, de la "Fondul Național de Investiții" în această găleată. Și ce se întâmplă? Se rezolvă ceva cu adevărat? Nu se rezolvă absolut nimic, este numai un paleativ.

Să nu uităm că momentul important de astăzi este în continuare dominat de publicarea Raportului Comisiei Europene cu privire la România. Acolo se spune foarte clar despre corupție, este unul dintre fenomenele care macină societatea românească, este cunoscut de noi, este recunoscut de Comisia Europeană.

Problema importantă nu este aceea a cunoașterii averilor în societatea românească, este de a crea mecanismele de control ca averile - după oricare definiție acceptată care urmează să fie dată, încă nu a fost dată o definiție definitivă -, ca aceste averi să fie dobândite în mod legal, să nu fie dobândite pe cale de abuzuri, pe cale ilicită.

Și, pentru că a venit vorba de acest lucru, iarăși trecem cu vederea crearea mecanismelor legislative prin care să se instituie controlul societății asupra acestor posibilități de abuzuri.

Un studiu efectuat de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație a relevat, săptămâna trecută, că există în România, la ora actuală, conform tuturor legilor în vigoare, 90 de instituții care trebuie să elibereze nu mai puțin de 491 de avize pentru desfășurarea unor activități economice. Aici este un fenomen deosebit de grav, care deschide poarta nenumăratelor abuzuri și corupției care macină societatea românească. Este un lucru prevăzut și în Raportul Comisiei Europene și vreau să vă spun că în Raportul Comisiei Europene pe care l-am citit - e adevărat, e valabil încă numai în limba engleză și pe internet -, dacă se vorbește și se dau exemple nominale de corupție, acolo se vorbește de vameși, nu se vorbește de demnitari, nu se vorbește de alții. Și au fost seriale întregi în presă cu palatele vameșilor, cu palatele altor categorii, ale polițiștilor, ale altor categorii sociale care nu pot justifica în nici un caz avuția pe care o afișează în comparație cu veniturile pe care le pot declara în mod public.

M-aș aștepta mai degrabă să avem o dezbatere mai aprofundată asupra necesității menținerii confidențialității salariilor în sistemul public, acolo unde oamenii sunt plățiti din banii publici, din banii statului. De 12 ani este în vigoare această confidențialitate a salariilor, inclusiv în sistemul public - pentru că în sistemul privat ea este indiscutabilă -, și, de aceea, descoperim, din când în când, că există directorul unei cutare regii care are un salariu de 200.000.000 de lei, la alte regii cu un salariu de 180.000.000 de lei și trecem cu vederea aceste lucruri.

Constat cu surprindere că domnul senator Ion Predescu, care are atâta experiență, este practic fondatorul Senatului, al acestei instituții supreme a democrației din România, ne spune că în perioada 1997-2000 nu s-a făcut absolut nimic, nici măcar pentru aplicarea Legii nr. 115 din 1996, care, după părerea mea, nu este o lege proastă, ci, dimpotrivă, este o lege bună.

Dar problema principală în România nu este aceea că nu avem legi, degeaba le modificăm de pe o zi pe alta, problema principală este aceea că nu știm și poate nu vrem să aplicăm așa cum trebuie legile pe care le avem.

Și iarăși este un lucru subliniat foarte clar în Raportul Comisiei Europene.

Deci, dacă ne raportăm la perioada 1997-2000 și la lucrurile care s-au spus aici de antevorbitori ai mei, așa cum spunea un prieten de-al meu, există clar o interpretare valabilă. Poate că cei care în 1997-2000 au acumulat averi importante, pentru că nici nu au aplicat Legea nr. 115/1996, le-au trebuit doi ani, 2001-2002, să le ascundă bine, și acum vin să ne ceară tuturor să adoptăm o cu totul altă poziție.

Îmi pare rău, dar aceasta nu poate fi numită decât demagogie și aș dori să terminăm cu acest lucru.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman (din sală):

Procedură, domnule președinte!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator. A solicitat cuvântul domnul senator Petre Roman.

Vă rog, aveți cuvântul. Dar pe o problemă de procedură ați solicitat cuvântul.

Domnul Petre Roman (din sală):

Așa este.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Într-adevăr, o chestiune de procedură.

Mai întâi, cred că era necesar ca să se specifice că domnul senator Ion Predescu nu a vorbit în numele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Era important, ca procedură.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci, în primul rând, dacă îmi permiteți să vă răspund, în numele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a prezentat raportul, de pe acel fotoliu rezervat comisiilor noastre permanente. În momentul în care a fost invitat la microfon, a vorbit în numele Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat și umanist).

Domnul Petre Roman:

Corect, dar, venind la microfon, trebuia să precizeze acest lucru. Bine, e mai puțin important. Dar nu despre aceasta este vorba.

Domnul Ion Predescu:

Dar de ce îmi faceți această imputație?

Domnul Petre Roman:

Uitați! Am să vă spun de ce, acum, pentru că în ceea ce ați spus dumneavoastră, ați făcut o afirmație incorectă.

Domnul Ion Predescu:

Care?

Domnul Petre Roman:

Uitați, care.

Din sală:

Pentru că au fost mai multe.

Domnul Petre Roman:

Eu mă refer la procedură.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să vă referiți la chestiuni de procedură și nu la probleme de fond.

Domnul Petre Roman:

Da. Dumnealui a spus că în cadrul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări s-a prezentat, din partea inițiatorilor inițiativei legislative din martie 1999, o renunțare la proiect, spunând că aceștia afirmă că își regăsesc proiectul în amendamentele susținute de P.S.D.

Fals! Fals! Ceea ce au spus inițiatorii aceia, care sunt încă senatori, este că proiectul lor se regăsește în proiectul de lege al Guvernului. Atenție! Că se regăsește în proiectul de lege al Guvernului, adică acela care afirmă că declarațiile de avere trebuie să fie publicate în "Monitorul Oficial".

Aceasta este o chestiune de procedură, fiindcă dumnealui a făcut această afirmație din interiorul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, și ea nu poate să rămână nesancționată. Aveți documentul, citiți-l și veți vedea că e cum vă spun eu. Dumnealor își regăsesc proiectul nu în amendamentele dumneavoastră, ci își regăsesc proiectul în proiectul de lege al Guvernului, căruia dumneavoastră, domnule senator, spre surprinderea mea, i-ați adresat multe cuvinte de ironie și aproape la limita batjocurii, pentru că proiectul Guvernului zice că declarațiile de avere să fie publicate în "Monitorul Oficial".

Domnul Nicolae-Vlad Popa (din sală):

Procedură, domnule președinte!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnul senator Nicolae-Vlad Popa, vă rog!

Domnul Ion Predescu:

Vă rog și eu un minut, în continuare, pentru drept la replică.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog!

Domnul Ion Predescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Oricât ați încerca dumneavoastră cu insinuările, nu creați disensiune. Vreau să vă asigur despre aceasta. De pildă, domnul președinte de ședință, domnul vicepreședinte al Senatului, este semnatar și al acelui proiect...

Domnul Petre Roman (din sală):

Nu este.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Uitați-vă pe toată lista și vedeți! Obișnuiți să citiți doar jumătate.

Domnul Petre Roman (din sală):

Mă uit.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu a existat o listă.

Domnul Ion Predescu:

Ce listă aveți dumneavoastră?

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Pentru că noi am făcut proiectul de lege.

Domnul Petre Roman (din sală):

Am proiectul.

Domnul Ion Predescu:

Păi, ce listă aveți? Este semnatar și al proiectului de atunci, dar și al celui de acum.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, nu, aveți numai prima pagină.

Domnul Ion Predescu:

Și a fost și la dezbateri în comisie, unde s-au susținut rapoartele. Îi imputați că a achiesat la amendamentele Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat și umanist)? Sau cum? Sau trebuie să vă dea socoteală dumneavoastră?

Domnul Petre Roman (din sală):

O.K.! Dar citiți ce ați spus în numele comisiei?

Domnul Ion Predescu:

Domnule senator, vă depășiți limitele exercitării mandatului.

Domnul Petre Roman (din sală):

Citiți documentul, domnule senator!

Domnul Ion Predescu:

Fiecare senator are dreptul la opinie, nu numai dumneavoastră, iar ca senator nu aveți dreptul decât de a vă exprima punctul de vedere.

Domnul Petre Roman (din sală):

Citiți documentul, domnule senator!

Domnul Ion Predescu:

Depinde ce document aveți.

Domnul Petre Roman (din sală):

Acela pe care l-ați citit.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator...

Domnul Ion Predescu:

Aoleu! Bine. Dumneavoastră nu recunoașteți nici cea mai elementară greșeală, pentru că nu l-ați citit până la capăt. Nici aceasta nu vreți să recunoașteți.

Domnul Petre Roman (din sală):

Citiți documentul!

Din sală:

Ca lider național.

Ca lider internațional.

Domnul Petre Roman (din sală):

Extraordinar! Citiți documentul!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Lăsați că vă răspund eu luni, când sper să nu conduc ședința, ca să pot să merg la tribuna aceea.

Domnul senator Nicolae-Vlad Popa.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Chiar dacă nu suntem hârșiți, nu suntem rutinați, nu avem experiența unora, școliți suntem și nu accept să fim insultați în bloc, pentru că ne susținem părerile noastre. Și aici este legea polonă. Legea polonă - ne putem compara cu Polonia -, dimensiuni, lagăr socialist... În legea polonă trebuie declarate toate bunurile...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să nu vă referiți la probleme de fond. Ați spus o problemă de procedură. Când discutăm la anexă, aveți amendament și prezentăm toate legile, nu-i nici o problemă.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

...sunt publice. Toate bunurile sunt publice. Nu, dar s-a vorbit aici că nu există nici un fel de... Nu, doar o singură frază.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Toate declarațiile sunt publice și trebuie declarate toate bunurile imobile, cu o valoare peste 2.500 de euro, deci,...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator, ați spus o problemă de procedură.

Dumneavoastră susțineți amendamentul.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Bun. Eu am avut replică, drept la replică. S-a vorbit aici, s-a făcut afirmația că nu mai există nici un fel de document în Europa care să reglementeze astfel și vin și arăt și demonstrez că există. Numai adresa bunului imobil nu se face publică, în rest se face public absolut orice bun, inclusiv darurile primite în timpul mandatului.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Predescu (din sală):

Dar eu nu m-am referit la anexă, domnule senator.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Vă deranjează? Sunteți supărat? Asta este altă problemă.

Domnul Ion Predescu:

Nu, dar nu m-am referit la anexă. Dumneavoastră ați rămas cu gândul la anexă.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimate colegi și Stimați colegi,

Haideți să încercăm să mergem mai departe. Vă consult dacă mai dorește cineva să ia cuvântul? Nu. Vă rog să vă pronunțați prin vot, înainte de a-i da cuvântul reprezentantului Guvernului, dacă să sistăm dezbaterile generale, pentru a avansa ca în ședința următoare...

Astăzi trebuie să încheiem, nu putem să continuăm dezbaterea proiectului de lege, pentru că am stabilit dezbaterea moțiunii, și deci vom continua dezbaterea proiectului de lege luni, în prima ședință pe care o vom avea în plen. Așadar, vă rog să vă pronunțați prin vot asupra sistării dezbaterilor generale la proiectul de lege pe care noi îl avem în dezbatere. Vă rog să votați.

Deci, conform votului Senatului, cu 104 voturi pentru, 6 voturi contra și 5 abțineri, dezbaterile generale sunt sistate la acest proiect de lege.

Domnule ministru Gaspar sau doamna secretar de stat, dacă doriți să prezentați, față de opiniile colegilor noștri expuse în plen, punctul de vedere al Guvernului, vă rog să o faceți.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În legătură cu declarațiile care s-au făcut de către reprezentanții grupurilor parlamentare asupra proiectului de lege pe care Guvernul l-a promovat, vă rog să îmi îngăduiți să fac câteva comentarii.

Biroul permanent al Senatului a solicitat, în martie 1999, punctul de vedere asupra propunerii legislative inițiate de un grup de senatori. Examinând problema în cadrul Guvernului, s-a constatat că în programul legislativ al Guvernului figurează un proiect de lege de modificare a Legii nr. 115 din 1996. Ca atare, pentru a nu intra în conflict cu Legea nr. 24 din 2000 privind normele de tehnică legislativă, care nu permit reglementări paralele,

Guvernul și-a însușit și a preluat în textul său propunerile aflate în textul inițial al Senatului.

A fost sesizată în fond Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului cu examinarea acestui proiect. Comisia s-a adresat, din nou, Guvernului și a solicitat ca să procure, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, modul în care această problemă este reglementată și în alte state. Din examinarea legislației străine s-au tras două concluzii: în nici un stat declarația de avere nu se publică în foaia oficială a statului, fie că se numește "Monitorul Oficial", fie că se numește "Buletin Oficial".

A doua concluzie. Modul de reglementare a acestei probleme este cu totul diferit. Știm cu toții că în materie de legislație totdeauna privim spre Franța. De-acolo ne-am inspirat în cele mai multe proiecte de lege. Și am să vă dau citire în legătură cu modul în care este reglementată această problemă. Este instituită o comisie pentru transparența financiară a vieții politice, într-adevăr, care cuprinde personalități marcante, dar se spune în lege următorul lucru: "Comisia asigură caracterul confidențial al declarațiilor primite. Declarațiile depuse nu pot fi comunicate decât la cererea expresă a declarantului sau de cei care au dreptul în numele sau la cererea autorităților judiciare, când comunicarea lor este necesară soluționării unui litigiu". Și, mai mult, faptul de a publica sau de a divulga în orice mod sau o parte din declarațiile sau observațiile menționate, așa, în lege este pedepsită conform art. 221 Cod penal. Deci se instituie infracțiune dacă cineva publică în totalitate sau parțial ceva din declarația de avere. În Belgia, declarațiile de avere se depun în plic sigilat, declarația de patrimoniu.

Curtea de Conturi este garanta absolutei confidențialități privind documentele pe care trebuie să le păstreze în plic sigilat. Doar judecătorul de instrucție este abilitat să consulte declarația unei persoane.

În Spania, Registrul de Bunuri și Drepturi Patrimoniale are caracter secret. Deci nici nu se pune problema.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule ministru,

Noi avem tot acest documentar pe care l-am primit de la Guvern, documentar la care au avut acces toți senatorii.

Domnul Acsinte Gaspar:

Nu, dar am vrut ca, totuși, să reamintesc care au fost considerentele pentru care, în cadrul comisiei, s-a ajuns la niște texte de compromis, texte de compromis care au fost acceptate de Guvern, și care consider că răspund în cea mai mare parte problemei care face obiectul acestei legi.

În plus, aș vrea să mai adaug că legea nu instituie o interdicție, fiindcă orice persoană poate să-și publice, dacă dorește, averea. Să și-o publice unde vrea. Deci legea reglementează regimul, în forma în care a fost prezentat, și, faptul că domnul senator Predescu a dat citire celui mai important text din amendament, art. 5 alin. 3, al persoanelor care au acces, ați văzut că sfera celor care au acces la informațiile din declarația de avere este foarte clar.

Eu vă mulțumesc și, sigur, urmează ca domnul președinte să stabilească când va avea loc dezbaterea proiectului, pe texte, de acum încolo.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

În viitoarea ședință, bănuiesc că luni.

O consult pe reprezentanta Ministerului Justiției, doamna secretar de stat, dacă dorește să intervină?

Doamna Cristina Tarcea - secretar de stat în Ministerul Justiției:

Aceleași concluzii.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Vom continua cu dezbaterea pe articole a proiectului Legii privind declararea averilor în viitoarea ședință.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 5 decembrie 2021, 23:18
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro