Dumitru Dragomir
Dumitru Dragomir
Ședința Camerei Deputaților din 9 martie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.27/18-03-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 09-03-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 martie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
    1.1 Dumitru Dragomir - despre situația economiei românești din perspectiva pierderii unor importante piețe internaționale de desfacere și schimb;

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Vă cer permisiunea să-i dau cuvântul domnului Dumitru Dragomir, să fie o premieră absolută!

Domnul Dumitru Dragomir:

Domnilor,

Cunoașteți probabil intenția mea de a candida pentru funcția de Primar General al Capitalei. În ciuda acestei intenții - sau tocmai datorită ei - nu voi aduce campania electorala la această tribună. Nu mă voi referi, cu alte cuvinte, la aspecte care privesc numai orașul București, cu intenția de a obține o facilă popularitate politică prin intermediul Parlamentului. Din acest motiv, dați-mi voie să tratez astăzi un subiect cu caracter general: situația economiei românești din perspectiva pierderii unor importante piețe internaționale de desfacere și schimb.

Modul în care economia românească a involuat în ultimii ani este evident și poate fi ilustrat statistic printr-o diversitate de indicatori. Un indicator elocvent pentru pauperizarea masivă a întregii societăți românești îl reprezintă structura salariaților pe grupe de salarii brute. Astfel, dacă în 1989, doar 4% din salariați aveau un salariu sub 40 de dolari SUA, în 2002, această categorie reprezenta 19% din numărul total de salariați. Involuția este și mai evidentă în cazul remunerațiilor medii, cu un nivel între 70 dolari SUA și 120 dolari SUA. În 1989, acestea reprezentau 73,4%, în timp ce în 2002 ponderea lor a scăzut considerabil, până la 42,9%.

În aceste condiții, și puterea de cumpărare a cetățenilor români s-a diminuat sensibil. Dacă, în 1979, doar 38,7% din veniturile totale ale unei familii erau alocate produselor alimentare, în 2002, cuantumul acestor cheltuieli reprezenta 56,3%. și asta nu pentru că populația a început să cheltuiască mai mult pentru achiziționarea alimentelor, ci pentru că veniturile familiale totale au scăzut constant.

Pentru a suporta aceste cheltuieli, populația a renunțat la plata unor servicii, cum ar fi: sănătatea, turismul, precum și la bunurile alimentare. Astfel, nivelul de trai al cetățeanului român a cunoscut un accelerat proces de degradare. Individul a fost obligat să renunțe la îngrijirea propriei sănătăți, la petrecerea unui autentic concediu de odihnă etc. Gradul de mobilare și utilare ale locuințelor se ridică la nivelul anilor '50 ai secolului XX. Situația pensionarilor este și mai gravă, peste 75% dintre aceștia renunțând chiar și la alimentele de bază, pentru a reuși să-și achite utilitățile, adică: întreținere, electricitate, telefon etc.

Modul în care se hrănesc românii astăzi, în comparație cu anul 1989, este grăitor pentru prăbușirea nivelului de trai. A crescut masiv consumul de produse ieftine și lipsite de suport proteic și de vitamine: dacă în 1990, consumul mediu anual de cartofi pe cap de locuitor era de 59,4 kg, în 2002, acesta ajunsese la 89,7 kg. Așa cum era de așteptat, a scăzut dramatic consumul de pește, de la 6 la 2 kg, de fructe, de la 61 la 41 kg, și chiar de carne și produse din carne, de la 61 la 42 kg. Mâncăm, cu alte cuvinte, din ce în ce mai prost.

Cum a fost posibil acest regres? O cauză semnificativă este reprezentată de imatura gestionare a capacităților și relațiilor economice existente până în 1989. Evoluția comerțului exterior românesc, din 1989 și până în prezent, reprezintă un indicator elocvent: astfel, dacă în anul 1989 exporturile României aveau o valoare totală de 11,2 miliarde de dolari SUA, în 2001, valoarea cumulată a exporturilor a fost de doar 6,9 miliarde de dolari SUA. Asistăm, efectiv, la o înjumătățire a exporturilor, care, chiar dacă în ultimii ani au înregistrat o anumită creștere, au făcut-o în mod artificial, datorită mâinii de lucru ieftine.

Situația este încă mai gravă în cazul în care analizăm sectoarele care asigurau, în mod tradițional, baza exportului românesc. Iată doar câteva date sintetice: în 1989, exportam animale și produse animale în valoare de 320 de milioane de dolari SUA, iar în 2002 doar în valoare de 92 de milioane de dolari SUA; în 1989, produsele vegetale aduceau României 151 de milioane de dolari SUA, în 2002, doar 67 de milioane de dolari SUA; în 1989 vindeam produse chimice în valoare de 617 de milioane de dolari SUA, în 2002, doar în valoare de 314 milioane de dolari SUA.

Această veritabilă prăbușire a exportului românesc poate fi observată în aproape toate sectoarele economiei naționale, creând câteva deficiențe majore.

Țara noastră a dispărut de pe anumite piețe pe care le domina în urmă cu 14 ani. Până în 1989, infrastructura multor state asiatice era asigurată de utilajele și tehnica de lucru din România și chiar de specialiști români. Acum, au dispărut, practic, schimburile comerciale masive cu state asiatice deosebit de importante. Mai mult decât atât, produsele românești erau foarte bine vândute și în America de Sud sau în Africa. Însă, în prezent, România are doar o prezență nesemnificativă pe aceste piețe.

În condițiile în care economia românească nu poate concura solidele economii europene, pierderea piețelor asiatice, sud-americane și africane constituie un eșec major al comerțului exterior românesc.

Situația este cu atât mai gravă cu cât România a renunțat deliberat la aceste piețe. După 1989, decidenți politici imaturi au hotărât că tânăra democrație românească nu trebuie să mai contracteze schimburi comerciale cu anumite țari, în special cu Rusia, cu membrii fostei Uniuni Sovietice sau cu state asiatice. Așa cum era de așteptat, alte state au apărut pe aceste piețe, produse din țări cu o îndelungată tradiție democratică înlocuind produsele românești. Acum, probabil, este prea târziu pentru o revenire, în ciuda unor eforturi politice în această direcție.

Va mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 30 noiembrie 2021, 19:19
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro