Ștefan Giuglea
Ștefan Giuglea
Ședința Camerei Deputaților din 9 martie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.27/18-03-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 09-03-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 martie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.31 Ștefan Giuglea - declarație politică cu titlul "Copilul nu are nevoie de o moțiune, ci de afecțiune părintească";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Ștefan Giuglea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește "Copilul nu are nevoie de o moțiune, ci de afecțiune părintească".

Asigurarea și respectarea drepturilor copiilor, plasarea acestora într-o zonă de interes special constituie o prioritate națională. Acest lucru rezidă, în primul rând, în faptul că viața, dezvoltarea și bunăstarea de care trebuie să beneficieze toți copiii la acest început de nou secol și mileniu reprezintă baza pe care se construiește viitorul unei țări.

În plus, în cazul României, procesul complex de aderare la Uniunea Europeană este inexorabil legat de respectarea criteriilor politice de la Copenhaga privind respectarea drepturilor omului, în mod particular în ceea ce privește drepturile copilului.

Respectarea, promovarea și exercitarea drepturilor copilului, astfel cum sunt acestea definite în documentele internaționale ratificate de România, vor asigura o dezvoltare deplină și armonioasă a personalității fiecărui copil, alăturând în spiritul tradițiilor și valorilor culturale ale poporului român o componentă nouă, modernă și dinamică de integrare în spiritualitatea universală. În lumina acestei integrări, protecția copilului în România înseamnă realizarea unui echilibru între trei componente esențiale: copilul, familia și societatea.

Asigurarea acestui echilibru trebuie reglementată, aplicată și monitorizată în mod continuu de către stat, ca responsabilitate fundamentală a acestuia față de soarta tuturor cetățenilor săi.

Doresc să aduc în atenția dumneavoastră o problemă deosebit de importantă ce a făcut obiectul unei moțiuni de cenzură, susținută de un grup de 71 deputați PRM, și anume adopțiile copiilor.

În mare parte, moțiunea, de altfel respinsă, nu a avut decât menirea de a induce confuzie în rândurile opiniei publice, printr-un text lipsit de consistența faptelor reale, cu critici populiste fără să se facă discernământ între real și senzațional, între informare și interpretări partizane nefondate.

Pe baza faptelor, a realității, în loc să se rețină că Guvernul Năstase a fost de la început împotriva adopțiilor internaționale, s-a inițiat o moțiune într-un moment în care România obține roadele unei politici coerente extrem de importante pentru evoluția în continuare a societății românești.

Țin să menționez faptul că în anul 1990 existau sute de instituții ale statului în care locuiau peste 100.000 de copii abandonați, orfani sau cu handicap, în condiții extrem de precare.

Ca urmare, 1999 a adus o acută criză a instituțiilor de protecție a copilului, iar în perioada 1997 - 2000, Comitetul Român de Adopții a transmis peste 10.000 de cereri de adopție internațională.

Aspectele negative, unele deosebit de grave pe care le-am relevat succint, demonstrează cu claritate incoerența cadrului legislative din perioada 1997-2000 și neadaptarea lui la standardele europene manifestând o condamnabilă indiferență față de problemele sociale, în general, cele ce privesc protecția copilului în special.

Situația dificilă din perioada 1997- 2000 a fost menționată în Raportul de Țară al Comisiei Europene pentru anul 2000, în care o mare parte din conținut reprezintă o critică severă asupra situației copiilor instituționalizați din România și a adopțiilor internaționale.

Față de această situație, Guvernul Năstase a acționat cu fermitate pentru îmbunătățirea condițiilor de viața ale copiilor instituționalizați și pentru stoparea adopțiilor internaționale.

Guvernul, prin încurajarea eforturilor naționale de implicare responsabilă în regulamentarea domeniului adopțiilor, a impus luarea unor decizii administrative ce au condus la rezultate remarcabile în ultimii 32 ani, rezultate unanim recunoscute de partenerii noștri internaționali. Astfel:

  1. s-au asigurat condiții mai bune de viață copiilor instituționalizați, Guvernul mărind alocațiile bugetare pentru acest domeniu, față de cele din anul 2000 de 6,2 ori în 2003 și respectiv de 8,6 ori în 2004;
  2. a scăzut numărul copiilor din centrele de plasament, respectiv 37.000 la sfârșitul lui 2003, față de 57.000, la sfârșitul anului 2000;
  3. un număr tot mai mare de copii beneficiază de servicii alternative. Astfel, în prezent sunt 20.478 copii mențiuni în familii naturale sau adoptive române beneficiind de servicii speciale;
  4. a scăzut numărul copiilor sub vârsta de 3 ani abandonați în instituțiile statului;
  5. un număr mare de copii din centrele de plasament urmează cursurile unei forme de învățământ superior cu ajutorul statului;
  6. a crescut capacitatea de absorbție a fondurilor externe asigurate prin programele Uniunii Europene, Băncii Mondiale, USAID, UNICEF etc.;
  7. a crescut numărul adopțiilor naționale. În perioada 2001-2003, 3.756 copii au fost adoptați de familii române;
  8. a scăzut numărul adopțiilor internaționale.

Pentru asigurarea unui cadru coerent și unitar al promovării și respectării drepturilor tuturor copiilor, o măsură majoră care se impune este acea de elaborare a unei legi unice care să abordeze într-un mod integrant problematica referitoare la copil. Primele consecințe ale adoptării unei astfel de legi vor fi date de simplificarea, eficientizarea și operaționalizarea cadrului legal care definește viața și dezvoltarea copiilor. Rezultatul major al construcției unui asemenea "Cod al Copilului", printr-un larg proces de consultare și implicare a tuturor factorilor interesați, va fi, însă, dat de conștientizarea priorității absolute pe care o reprezintă copiii. Viața, dezvoltarea și bunăstarea copiilor acestei țări reprezintă o responsabilitate fundamentală a întregii societăți românești. Unirea tuturor eforturilor în vederea ameliorării situației copiilor ar putea reprezenta un mod de înțelegere și colaborare la nivel național.

În acest sens, Guvernul va înainta Parlamentului un pachet legislativ care va reprezenta baza unui sistem modern, european de protecție a drepturilor tuturor copiilor pe deplin armonizat cu tratatele internaționale la care România este parte în mod deosebit cu Convenția europeană privind drepturile omului și, respectiv, Convenția ONU privind drepturile copilului.

Vă mulțumesc.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 28 noiembrie 2021, 23:54
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro