Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 26 februarie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.19/05-03-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 26-02-2004 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 26 februarie 2004

  1. Dezbaterea și adoptarea proiectului Legii pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949
 
consultă fișa PL nr. 41/2004 L52/2004

 

Ședința a început la ora 9,45.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, și de domnul Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, asistați de domnii Nicolae Leonăchescu, secretar al Camerei Deputaților, și Ion Predescu, secretar al Senatului.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor și domnilor colegi senatori și deputați, vă rog să vă ocupați locurile în sală!

Domnule președinte al României,

Domnule prim-ministru,

Stimați membri ai Guvernului,

Domnilor senatori și deputați,

Stimați membri ai Corpului diplomatic,

Stimați invitați,

Iată, pentru Parlamentul României, pentru România, a sosit ziua cea mare, ziua în care vrerea de peste cincizeci de ani a poporului român, pe care sper că noi o vom exprima astăzi, se va reuni, într-o simbioză fericită și firească, cu voința deja exprimată a popoarelor ce formează statele din Tratatul Nord-Atlantic, care și-au exprimat voința prin Parlamentele lor, voință ca România să se reunească în cel mai puternic, cel mai eficient, cel mai democratic for, Tratatul Nord-Atlantic, ce reunește alianța unor state care apără valorile democrației, apără pacea și stabilitatea în lume și promovează principiile statului de drept.

Este o zi care vine după o lungă așteptare (Aplauze puternice.) și de aceea această zi este cu atât mai fericită.

Dați-mi voie să fi început astfel ședința noastră de astăzi, ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului, pe care o declar deschisă, anunțându-vă că din cei 485 de parlamentari și-au înregistrat prezența 454, iată, o prezență semnificativă. Lipsesc doar 31 de colegi.

În ordinea de zi, cum ați înțeles deja, figurează un singur punct, aprobarea Legii de ratificare a Protocolului de aderare a României la NATO.

Dacă sunteți de acord cu această ordine de zi?

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă? Abțineri?

Unanimitate.

Dau cuvântul domnului prim-ministru Adrian Năstase pentru a prezenta proiectul de Lege pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949.

Domnul Adrian Năstase - prim-ministru al Guvernului României:

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați invitați,

Înainte de a vă prezenta gândurile mele privind semnificația politică și istorică a acestui moment, aș dori să vă spun câteva cuvinte despre cei care au un merit de excepție la succesul pe care îl marcăm astăzi aici: militarii români.

Aș vrea să mă refer la militarii care astăzi se află în cele mai dificile locuri, demonstrând cu profesionalism că aderarea noastră la NATO nu este rezultatul vreunei conjuncturi politice, este o împlinire a unei munci serioase și pline de curaj.

I-am întâlnit în urmă cu două zile în Irak, la Basra, la Nassiryah și la Al Hillah, acolo unde România are dislocați în prezent 738 de militari în diferite misiuni, un batalion de infanterie, un detașament de geniu, o companie de poliție militară, un detașament de informații și mai mulți ofițeri de stat major.

Am fost mândru să fiu alături de ei și să primesc cuvintele de apreciere ale comandaților de divizie britanică și poloneză și ale brigăzii italiene.

Mi-am notat câteva dintre aceste aprecieri, am să vă citez câteva dintre ele: "Români au dovedit un înalt grad de interoperabilitate, de excepție, profesionalism în misiunile de pază și apărare, la patrulări pe itinerariile cele mai amenințate, la executarea lucrărilor de geniu privind organizarea locațiilor în care sunt dislocate comandamentele. Două dintre exploziile de săptămâna trecută au produs mai puține pagube și datorită lucrărilor de calitate executate de geniștii români. Românii au capacitatea de a stabili relații de comunicare și conlucrare cu localnicii. În misiunile în care sunt trimiși românii am un mare grad de încredere că ele vor fi o reușită."

Am încheiat menționarea acestor referiri, păreri, opinii, dar au fost extrem de multe și am fost extrem de mândru alături de ceilalți colegi din delegația în care ne-am deplasat în Irak.

Sunt sigur că oricare dintre cei prezenți astăzi aici ați fi simțit aceeași mândrie pentru aceste cuvinte și de aceea m-am bucurat să împlinesc acolo, în Irak, decorarea de către președintele României cu Ordinul Virtutea Militară în grad de cavaler cu însemne militare a Drapelului de luptă al Batalionului 26 Infanterie "Scorpionii Roșii", unitatea cu cea mai consistentă participare la acțiunile de stabilizare din Irak, dar și în alte misiuni.

Sunt sigur că în fața bravilor noștri militari sau polițiști din Irak, Afganistan, Bosnia sau Kosovo sensul mândriei patriotice își întregește valoarea și greutatea sa istorică.

România are în prezent în teatrele de operațiuni din Bosnia, Kosovo, Afganistan, Irak și în alte misiuni ale Națiunilor Unite 1.486 de militari, iar alți 1.500 de militari se află în pregătire în țară pentru rotația efectivelor.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Nu întâmplător am dorit să încep cu această evocare, pentru că ea demonstrează semnificația majoră pe care decizia Parlamentului de astăzi o va avea pentru identitatea și pentru percepția României în lume. Mă aflu în fața dumneavoastră cu convingerea că actul istoric pe care Parlamentul României este chemat să-l consfințească astăzi este noua calitate a identității României în lume și o nouă demnitate atât de meritată pentru armata română.

Parlamentul României dezbate astăzi proiectul Legii pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, document care atestă că România a trecut definitiv în partea cea bună a istoriei sale. Este un moment pe care l-am așteptat de mult timp cu toții, o împlinire la care au contribuit toate forțele politice, guvernările de după 1989, întreaga societate românească.

A venit vremea să fim mai îndrăzneți atunci când redescoperim vocația și meritele noastre ca națiune, ca spirit, și să facem astfel ca an de an, cu fiecare pas spre aderarea la Uniunea Europeană și NATO, partenerii noștri să înțeleagă și să respecte meritele și ambiția românilor.

Pentru toate aceste argumente, evenimentul de astăzi se constituie într-un moment solemn. El egalează marile momente ale istoriei noastre naționale, momente în care fondatorii națiunii române, apoi marii oameni politici și democrați ai secolului trecut au decis, în numele românilor, calea lor spre mai bine și de fiecare dată decizia lor a fost în numele unui mai bine împreună cu Europa, împreună cu familia în care astăzi Parlamentul decide să alăture, oficial, România.

Rezultatul votului de astăzi al Parlamentului este o împlinire a unei responsabilități pe care România și-a asumat-o în ultimii ani, aceea de a contribui activ la misiunile Alianței, ca un aliat de facto în spiritul valorilor democratice și al Tratatului Atlanticului de Nord.

Votul dumneavoastră de astăzi a rămas să consacre trecerea de la statutul de aliat de facto la cel de aliat de iure al Alianței Nord-Atlantice.

Stimați colegi,

Aderarea României la NATO a reprezentat un obiectiv constant al politicii noastre externe începând din 1990. El a întrunit permanent adeziunea majorității populației și sprijinul întregului spectru politic românesc. Consensul național față de integrarea României în NATO a permis abordarea riguroasă a pregătirii pentru aderare și susținere robustă de către populația țării a eforturilor de aderare.

Pe fondul rezultatelor pozitive înregistrate în plan economic și în planul stabilității sociale, în ultimii trei ani a fost posibilă accelerarea ridicării nivelului de compatibilitate a instituțiilor românești, a armatei române, a procedurilor de lucru cu cele specifice Alianței.

Consolidarea bugetului pentru reforma militară a fost însoțită de o planificare riguroasă a obiectivelor și resurselor disponibile. Acest proces a fost stimulat de creșterea obținută în perioada 2001-2003, pe baze macroeconomice sănătoase, și va fi continuată în 2004 și în anii următori, fiind prognozat un ritm mediu anual de dezvoltare de peste 5%.

Performanțele obținute în reforma armatei au permis plasarea țării noastre în avangarda statelor candidate la aderare. În acest moment, în proporție de peste 85% reforma structurală și operațională a armatei este încheiată.

În prezent avem cea mai mare contribuție militară la NATO dintre statele invitate să adere. Mai mult, profesionalizarea forțelor armate a contribuit la definirea unei interoperabilități recunoscute, umane și de gândire, de concepție cu Alianța, cu partenerii din statele membre.

Sunt o serie de repere de prestigiu care au consolidat meritele României de a deveni membră a Alianței.

Spre exemplu, în 2002, pentru prima oară România a fost capabilă să ofere infrastructura sa pentru rotirea trupelor aliate dislocate în regiune. Forțele americane au fost rotite prin Portul Constanța.

Tot în 2002 au fost utilizate mijloace proprii pentru dislocarea forțelor în Afganistan, în condițiile în care nici chiar unele state membre nu dispun de asemenea capacități de transport.

Un alt exemplu al modului în care suntem percepuți de către ceilalți aliați: pot spune că decizia NATO de a desfășura în România următoarea reuniune informală a miniștrilor apărării din statele membre arată faptul că ni se acordă un rol semnificativ chiar în participarea directă la transformarea Alianței.

Implicarea noastră în procesele de reconstrucție și stabilizare în Afganistan și Irak a definit noi proiecte de asistență, de securitate pentru alte state. Sprijinul pe care am început să-l acordăm în domeniul reformei armatei pentru statele partenere și candidate să adere la NATO a creat premisele dezvoltării unui nou tip de diplomație, a apărării, din care România va deveni donator de asistență pentru alte state.

Stimați colegi,

Dincolo de rezultatele pe linie militară acumulate în ultimii ani, momentul de astăzi este rezultatul unui proces de acumulări și de transformări profunde ale societății românești.

Este rodul unor ani de eforturi realizate cu tenacitate și răbdare, dublate de reforme interne pe multiple dimensiuni: militară, economică, socială, a consolidării democrației și statului de drept, a luptei împotriva corupției, birocrației și mentalităților învechite. Este emblema unui efort profund de schimbare a întregii societăți românești, la care Guvernul nostru s-a angajat în anul 2001 și la care au fost chemate să contribuie forțele democratice ale țării, societatea civilă, partenerii sociali.

Reușita de astăzi arată meritele unui pact de stabilitate socială pe care dorim să-l promovăm și care va conferi o bază solidă de construcție pe fundamentul interesului național.

Tocmai de aceea această reușită are meritele sale, fiind un bun exemplu care demonstrează forța consensului politic pe marile teme de politică externă, de interes național, în primul rând integrarea europeană și euroatlantică; demonstrează în același timp meritele menținerii acestor mari obiective strategice ale României în afara controverselor și disputei. Dincolo de politica zilei, de ciclurile electorale, marile repere ale efortului național, în interesul României, trebuie să rămână deasupra tuturor intereselor de moment.

Aceasta a fost calea împlinirilor de anvergură, a momentelor de referință în istoria modernă a României, iar lecțiile istoriei noastre sunt mult prea importante pentru a nu le pune astăzi în adevărata lor valoare.

O altă lecție a acestui parcurs este rezultatul obținut prin temeinicie și seriozitate în îndeplinirea angajamentelor.

Să nu uităm că pregătirea pentru aderarea la NATO a fost jalonată de planurile naționale anuale, iar modul metodic de îndeplinire de către Guvern a angajamentelor pe care ni le-am asumat a avut o greutate semnificativă în decizia de la Praga. Aplicarea lor ne demonstrează cât de importantă este continuitatea pentru a duce până la capăt proiectul de modernizare a României. Aceasta este datoria politică pe care ne-am asumat-o.

Aderarea nu este un proces mecanic, bazat pe o simplă îndeplinire a unor criterii minimale. De aceea, în strategia noastră de guvernare, pregătirea pentru aderarea la NATO s-a corelat cu obiectivele privind pregătirea pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Economia, societatea românească au evoluat pentru a putea răspunde exigențelor acestor procese simultane.

Merită să subliniem astăzi, aici, faptul că pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană și NATO a însemnat pentru români redescoperirea valorilor noastre europene, a armoniei naționale și împăcării cu trecutul, a însemnat o acțiune sistematică de asanare a societății românești de fapte și fenomene contrare statului de drept, contrare valorilor umane. Și reamintesc de intervenția mea, aici, în Parlament, în aprilie 2002, când am spus clar că planul de acțiune pentru aderarea la NATO înseamnă în același timp lupta contra discriminării, lupta împotriva corupției, acțiunea fermă împotriva practicilor perpetuate în ultimul deceniu în instituțiile de protecție a copiilor, reforma privind accesul la informații clasificate și îndepărtarea definitivă a umbrelor trecutului.

Toate acestea au contribuit la afirmarea mai vizibilă a demnității cetățenilor români. Par acum repere lipsite de relevanță, dar ele s-au petrecut în ultimii trei ani. Cred că nu este puțin lucru să reușim să dăm încredere și să afirmăm demnitatea românilor. Dacă acum este posibil ca ei să călătorească liber în Occident, este și aceasta o realizare a demnității pe care am reușit să o redăm în ultimii ani cetățenilor noștri.

Neîndoielnic, ambițiile noastre sunt mai mari și trebuie să fie mai mari, și ele nu sunt legate strict de un proiect de etapă. Tocmai de aceea am tratat cu toată seriozitatea evaluările pe care NATO le-a făcut pentru cele patru planuri de aderare parcurse până în prezent.

Astfel, aderarea noastră la Alianța Nord-Atlantică confirmă îndeplinirea criteriilor politice incluse în aceste planuri și capacitatea României de a susține dezvoltarea democrației, securității și stabilității, valori împărtșite în egală măsură și de Uniunea Europeană.

De aceea, cred că este bine să recunoaștem că aderarea la NATO ne-a ajutat pe toți să înțelegem mai bine, să ne asumăm atributele și valorile esențiale ale familiei euroatlantice, fără de care aderarea la Uniunea Europeană și la NATO nu ar fi posibilă.

Doamnelor și domnilor,

Progresele pe care România le-a făcut în pregătirea deciziei de la Praga și mai apoi, în pregătirea aderării efective la NATO, sunt convergente cu cele pe care le face în cadrul negocierilor cu Comisia Europeană și în relația noastră cu alte instituții și parteneri europeni. De aceea este important, poate, să fac unele precizări privind această convergență, pentru că nu ne poate fi indiferentă calitatea inegală a statutului României față de cele două repere fundamentale ale familiei europene și euroatlantice, Uniunea Europeană și NATO.

Ieri am prezentat președintelui Comisiei Europene, Romano Prodi, comisarului Gunther Verheugen și președintelui Pat Cox lista concisă de acțiuni concrete pe care Guvernul României le va întreprinde până în luna iunie, când este programat Consiliul de Asociere România-Uniunea Europeană. Acest angajament, agreat de reprezentanții Comisiei, este structurat pe prioritățile de reformă care vor consolida capacitatea României de a încheia negocierile de aderare în cursul anului 2004.

În acest moment putem spune că România și Comisia Europeană au un plan comun pentru îndeplinirea acestui obiectiv și contăm pe interacțiunea continuă cu structurile europene, pe sprijinul și pe cooperarea lor. Reușita acestui program în termenul convenit va reprezenta o ancoră solidă pentru aderarea la Uniunea Europeană în 2007.

Domeniile prioritare sunt: reforma justiției, lupta împotriva corupției, protecția copilului, reforma administrației publice, concurența, energia, politica fiscală și capacitatea administrativă. Fiecare domeniu este însoțit de repere temporare precise. Veți avea posibilitatea în cursul zilei de astăzi să vedeți în detaliu acest plan pe care l-am dat publicității și la București, nu doar la Bruxelles.

Din această perspectivă, reorganizarea Guvernului va avea ca scop concentrarea mai eficientă pe priorități și o coordonare mai riguroasă a eforturilor pentru pregătirea aderării.

Am avut de îndeplinit un plan similar, concret în cadrul aderării la NATO și astăzi suntem capabili să constatăm și putem să vedem că el a reușit.

Discuțiile avute ieri la Bruxelles, dar și cele anterioare cu președinția Uniunii Europene, cu alți parteneri europeni, ne dau încrederea că proiectul nostru național de a respecta calendarul aderării este posibil și este în puterea noastră să-l îndeplinim. Cu mai multă energie, cu mai multă hotărâre pe domeniile critice, cu o mai mare susținere politică din partea forțelor politice și a societății civile, încheierea negocierilor cu actuala Comisie Europeană este posibilă.

Aderarea la NATO este un îndemn pentru toți să punem valoarea consensului politic în prima linie a solidarității noastre naționale.

Cred că acest an, complicat pentru politica internă, dar și pentru Europa, trebuie să însemne pentru România un exemplu de ambiție și de succes național. Avem ambiția de a demonstra că pentru noi, ca parte a Europei, aderarea la NATO nu este intrarea într-un labirint, este o parte din drumul precis până la aderarea la Uniunea Europeană. Acesta este un angajament politic esențial pe care nu îl vom rata.

Reformele duse până la capăt cu rigoare și hotărâre pentru aderarea la Uniunea Europeană, aceasta va fi cea mai bună politică electorală în acest an.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Eforturile noastre de pregătire pentru aderarea la NATO, pe plan intern și extern, nu s-au încheiat o dată cu dobândirea calității de membru al Alianței.

Summit-ul de la Praga a marcat absolvirea de către România a unei etape de consolidare politică, democratică și economică. Praga a însemnat însă și începutul unei noi etape, cu responsabilități complexe pentru comunitatea euroatlantică. Aderarea la NATO va aduce României atât beneficii substanțiale, cât și obligații sporite.

Beneficiile sunt indiscutabile, noul statut va însemna prestigiu și credibilitate pe plan internațional, acces la decizii politice esențiale pentru securitatea europeană și euroatlantică. Garanțiile de securitate primite de România prin aderarea la NATO sunt fără precedent în istoria sa.

Vom beneficia de aceste garanții în cadrul unei alianțe democratice, la al cărei proces decizional privind inclusiv securitatea României și a regiunii sale vom participa pe deplin.

Aderarea la NATO înseamnă stabilitate democratică, ca bază esențială a unei dezvoltări economice durabile.

Un mediu economic sănătos, curățat de corupție și de birocrație, un climat de stabilitate socială și de securitate regională vor avea o influență decisivă în perceperea României de către mediile politice și de afaceri din exterior ca o țară predictibilă și stabilă. (Aplauze puternice.)

Aderarea presupune costuri ce decurg din obligațiile României ca stat membru al Alianței privind alinierea la standardele NATO, dar ele vor fi oricum mai scăzute decât încercarea de a asigura în mod individual securitatea. Astăzi securitatea națională înseamnă mai mult decât puterea militară sau apărarea, în condițiile în care principalele amenințări de securitate sunt generate de triada terorism, regimuri nedemocratice și proliferarea armelor de distrugere în masă.

Pentru a-și putea îndeplini obligațiile de stat membru al Alianței și de a contribui la transformarea acesteia în noul mediu de securitate, România va continua s-și consolideze noul său profil strategic.

România se află în prezent în situația, poate unică în istoria sa, de a-și consolida statutul de furnizor de stabilitate și cooperare.

Vom pune astfel în valoare meritele noastre naționale, voința, ambiția, competența și curajul, prin deschiderile pe care vom continua să le facem în relația noastră cu vecinii, cu statele din Balcanii de Vest, cu noua vecinătate estică a Uniunii Europene și în zona Orientului Mijlociu lărgit.

Vom rămâne activi în lupta împotriva terorismului, inclusiv prin realizarea unei contribuții de substanță la stabilizarea și reconstrucția Irakului și Afganistanului.

Vom rămâne ferm angajați în consolidarea Parteneriatului pentru Pace, ca instrument de promovare a securității și stabilității în spațiul euroatlantic.

Prin aderarea la NATO vom continua politica de sprijinire a unei relații transatlantice puternice. Ca viitor membru al NATO și al Uniunii Europene, țara noastră va fi un promotor constant al unei alianțe cu capabilități militare sporite și cu un rol viguros într-o Europă puternică la nivel global.

Doamnelor și domnilor,

Astăzi Parlamentul va da răspunsul la invitația oficială primită de România de a face parte din amplul proiect de reîntregire a Europei, început în 1997. Prin votul dumneavoastră de astăzi România întoarce definitiv o pagină a istoriei și își consacră noul său statut internațional.

Vă solicit, stimați membri ai Parlamentului României, ca votul dumneavoastră să însemne confirmarea încrederii românilor în puterile lor, în calitățile lor și în destinul României, ca membră a Uniunii Europene și a NATO. (Aplauze puternice.)

Îmi exprim încrederea că această decizie ne va încuraja pe toți, partidele politice, societatea civilă, partenerii de dialog social, întreaga noastră societate, să ne concentrăm în continuare pe atingerea cu succes a țintelor din parcursul pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze puternice.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule prim-ministru.

În continuare, domnul senator Sergiu Nicolaescu va prezenta raportul Comisiilor de politică externă din cele două Camere ale Parlamentului și al Comisiilor pentru apărare, ordine publică și siguranța națională.

Aș ruga insistent și respectuos reprezentanții presei să ne permită să desfășurăm în normalitate lucrurile.

Fotoreporterii și cameramanii rog s-și păstreze aceleași locuri.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Sergiu Nicolaescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule Ion Iliescu, președinte al României,

Domnule Adrian Năstase, prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi și invitați,

Este un privilegiu, mărturisesc, pentru mine ca astăzi, 26 februarie 2004, să citesc în fața Domniilor voastre raportul comun privind proiectul de Lege pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949.

Potrivit hotărârii Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului din 10 februarie 2004, Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și Comisiile pentru politică externă ale celor două Camere, prin adresele de 10 februarie 2004, au fost sesizate în fond cu proiectul de Lege pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington 4 aprilie 1949.

În raport cu obiectul de reglementare, proiectul de lege urmează să fie adoptat în conformitate cu art. 149 din Constituția României, care prevede că aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege dezbătută în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor.

Proiectul de lege a primit avizul favorabil de la Comisia juridică, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților și de la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului. Consiliul Legislativ a avizat, de asemenea, favorabil acest proiect de lege.

La lucrările ședinței comune au fost prezenți 61 de senatori și deputați, din totalul de 75 de membri.

În conformitate cu art. 11 din Regulamentul ședințelor comune, la dezbatere au participat, în calitate de invitați, și domnul Ioan Mircea Pașcu, ministrul apărării naționale, precum și domnii Sorin Encuțescu, George Cristian Maior, secretari de stat, Mihai Popescu, șeful Statului Major General, general de brigadă Corneliu Dobrițoiu, locotenent-colonel Constantin Zamfir și doamna Mihaela Matei, din partea Ministerului Apărării Naționale, domnul Cristian Diaconescu, secretar de stat, și doamna Anca Vișan, director general, din partea Ministerului Afacerilor Externe.

Comisiile sesizate pentru întocmirea raportului comun la acest proiect de lege au luat cunoștință de conținutul Decretului nr. 29 din 27 ianuarie 2004, prin care, la propunerea Guvernului, președintele României supune spre aprobare Parlamentului aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (1) din Constituția României, republicată, precum și ale art. 1 și art. 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea și ratificarea tratatelor, lege aflată în vigoare la data emiterii decretului menționat mai sus.

Comisiile au subliniat faptul că aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord reprezintă un moment istoric care marchează materializarea unuia dintre obiectivele fundamentale ale politicii externe și de securitate a României, obiectiv urmărit în mod constant de toate Guvernele care s-au succedat începând cu 1990 și sprijinit de marea majoritate a populației țării.

Acest consens politic și public pentru aderarea la Alianță a permis abordarea dinamică a proceselor de pregătire pentru aderare și parcurgerea cu succes a unui lung și complex proces de reforme militare și economice la consolidarea democrației și a statului de drept.

În cadrul dezbaterilor membrii comisiilor au apreciat că prin aderarea la Tratat România dobândește, în virtutea art. 5, cele mai solide garanții de securitate din întreaga sa istorie.

În actualul context de securitate, rolul NATO este în deplină concordanță cu interesele strategice ale României. Aderarea țării noastre la Tratat oferă un nou spațiu de manifestare atât pentru remodelarea și evoluția NATO, cât și pentru prevenirea conflictelor, crizelor și noilor tipuri de amenințări.

În calitate de membru cu drepturi depline, România va putea promova pe agenda Alianței teme menite să servească interesul național, contribuind la configurarea politicii NATO în domeniul securității internaționale.

Aderarea României la NATO va asigura cadrul de securitate necesar pentru consolidarea democrației și a instituțiilor sale, pe principiile respectului față de cetățean și supremația legii pentru amplificarea reformei și a creșterii economice, valorificând potențialul propriu de dezvoltare durabilă.

Totodată, aderarea României la NATO va impulsiona procesul de integrare a țării noastre în Uniunea Europeană în 2007.

În conformitate cu art. 149 din Constituția României, republicată, și ale art. 9 și art. 10 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, membrii comisiilor, cu unanimitate de voturi pentru, au hotărât să supună spre dezbatere și adoptare în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului proiectul de Lege pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington în 4 aprilie 1949.

Vă mulțumesc. (Aplauze puternice.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

În continuare urmează dezbateri generale pe baza acestui proiect de lege. Potrivit deciziei Birourilor permanente, în cadrul acestei proceduri vor lua cuvântul câte un reprezentant al grupurilor parlamentare din cele două Camere ale Parlamentului.

Din partea Partidului Social Democrat are cuvântul domnul deputat Ovidiu Petrescu, șeful delegației române în Adunarea Parlamentară NATO.

Aveți cuvântul, domnule deputat Petrescu.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Stimați invitați,

Este evident dificil ca să iei cuvântul după ce atât de multe lucruri s-au spus referitor la semnificațiile acestui proiect de lege. Dar, deși fiecare orator se va strădui să nu repete ceea ce s-a spus, eu cred că anumite lucruri merită să fie repetate.

Sunt atât de importante pentru țara noastră, semnificația lor este cu totul remarcabilă încât merită să spunem de câte ori avem ocazia că prin acest act de aderare România este o participantă la luarea deciziilor privind securitatea spațiului euroatlantic. Este un lucru extrem de important să fii participant la luarea unor decizii de importanță fundamentală. Este, de asemenea, extrem de important să faci parte din cea mai importantă alianță de securitate a lumii, din cea mai puternică alianță. Este foarte important să ai garanții extrem de solide de securitate.

În acest context, relațiile noastre cu toate țările membre, cu toți vecinii noștri, sunt într-un alt context. Ele vor fi mai puternice, mai stabile, România va fi un partener important al tuturor acestor state.

De asemenea, această admitere este o confirmare a faptului că România împărtșește valorile democrației și economiei de piață. Pentru noi se va crea, de asemenea, și un context de consolidare a acestor valori.

Nu este lipsit de importanță că în acest context de credibilitate vom putea să ne desfășurăm mai bine activitatea externă, vom putea să ne apărăm mai bine interesele naționale.

Nu lipsit de importanță este faptul că, deși pe termen scurt anumite cheltuieli în domeniul apărării vor crește, pe termen mediu și lung cheltuielile României pentru apărare nu vor fi atât de mari ca în situația în care am fi fost în afara acestei Alianțe.

S-a spus aici, și sunt sigur că se va spune în continuare, că acest moment este un moment istoric. Și este foarte adevărat! De multe ori avem tendința să fugim de cuvintele care par mari, care par exagerate, dar în această situație în nici un caz nu putem considera că evaluarea aceasta, a momentului de aderare ca un moment istoric pentru România, este pe deplin reală.

În anii care au trecut de la Revoluție, presați fiecare dintre noi, atât la nivel executiv, cât și la nivel legislativ, dar și fiecare cetățean în parte, luptând cu anumite probleme pe care realitatea ni le pune în față, neglijăm poate faptul că această trecere de la un anumit sistem social-politic la un cu totul alt sistem este un fapt de istorie.

Această hulită clasă politică născută după 1990, practic, creează momente de istorie remarcabile în viața societății românești. Pentru că noi suntem aceia care schimbăm lumea aceasta în care trăim. Și este un lucru pe care nu trebuie să-l uităm, este un lucru pe care trebuie să îl înțelegem și să acționăm întotdeauna responsabil față de istorie și față de noi înșine.

Vor fi foarte mulți care, în stilul nostru obișnuit, uneori vor încerca să minimalizeze acest eveniment. Vor spune că oricum NATO trebuia să se extindă, vor spune că am fost primiți în Alianță numai datorită faptului că America a fost atacată la 11 septembrie și multe alte astfel de argumente.

Nu este adevărat și vă voi spune că sunt elemente care să demonstreze că România, în afară de faptul că merită să fie primită în Alianța Nord-Atlantică datorită realizărilor pe care le-am putut obține până acum și care evident că vor continua, dar merită și datorită faptului că trăim într-o lume în profundă schimbare.

De fapt, alianța în care intrăm nu mai este alianța în care am cerut să intrăm în 1993. NATO s-a schimbat el însuși profund și continuă un proces de schimbare radicală. Dacă în trecut el trebuia, în termenii Războiului Rece, să apere lumea occidentală, acum NATO se deschide foarte mult către întregul spațiu euroatlantic și dincolo de acest spațiu. Este căutarea unor noi atribuțiuni, este vorba de asumarea unor noi responsabilități, este vorba de asigurarea stabilității și securității nu numai în spațiul euroatlantic, ci, în general, în lume.

Această nouă înțelegere a determinat și o modificare a atitudinii Tratatului Nord-Atlantic față de extindere.

Pentru că nu întotdeauna a fost importantă în acest proces de extindere capacitatea militară a unui stat sau a altuia. Pentru că sunt admise state cu puțină relevanță militară unele dintre ele. Nu este cazul României, care are o performanță deosebită în acest domeniu. Dar esențială a fost extinderea influenței politice, extindere care este mult mai importantă decât pregătirea pentru apărarea împotriva unui potențial inamic, extinderea influenței valorilor democrației și economiei de piață. De aceea, NATO este preocupat foarte puternic de situația din spațiul mediteranean, de situația din Orientul Mijlociu, de situația din vestul Balcanilor, de situația din Caucaz, de situația țărilor din Asia chiar. Veți vedea schimbări remarcabile care se vor produce în doctrina NATO, în concepția ei.

Dar aceste schimbări nu trebuie să rămână numai la nivelul Alianței. Fiind parteneri ai acestei puternice alianțe, noi înșine trebuie să ne schimbăm. Și nu este vorba de niște schimbări numai în domeniul economic sau politic.

Este vorba, practic, și de niște schimbări profunde în mentalitățile noastre, nu numai ale clasei politice, dar și ale fiecărui cetățean în parte. Este vorba de depșirea granițelor, a unor granițe nu în sens neapărat geografic, ci a unor bariere și granițe psihologice. Pentru că sute și sute de ani România a gândit că trebuie să își apere granițele țării. Acum trebuie să gândim că suntem cetățeni ai Europei, suntem cetățeni ai lumii și suntem responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă și în Europa, și în lume. Această însumare de responsabilități, evident, cu păstrarea identității noastre naționale, evident, cu apărarea intereselor noastre naționale ne va face cunoscuți, mult mai cunoscuți în lume, mult mai credibili în lume.

Dacă ne gândim, orice român, fie că a fost om de știință, fie că a fost un artist, fie că a fost un sportiv, fie că a fost un politician, este cunoscut și apreciat de oamenii din Occident, de națiunile înconjurătoare numai pentru că a participat într-o activitate externă, numai pentru că s-a confruntat cu alte valori. Pentru că fără aceste lucruri oamenii nu ne vor cunoaște, nu vor înțelege ce înseamnă România, ce poate să însemne România, ce poate ea să dea umanității. Această participare, chiar dacă nu este agreată întotdeauna de toată lumea, pentru că mulți se întreabă ce căutăm noi în anumite locuri ale lumii, în Balcanii de Vest, ce căutăm în Afganistan, ce căutăm în Irak, ei bine, această participare ne face să fim luați în considerare de celelalte națiuni, apreciați de celelalte națiuni, ne face să avem un cuvânt de spus în dezbaterile care privesc securitatea și politica la nivel european și mondial.

De aceea este atât de important ca noi să ne extindem participarea în toate domeniile și, în cazul acesta, participarea la toate activitățile NATO, cum deja am făcut-o, de altfel. România și-a marcat dintotdeauna această dorință de participare, mai ales că încă din iulie 1990 au fost derulate primele contacte cu NATO, iar la Adunarea Atlanticului de Nord, așa cum se numea la momentul acela Adunarea Parlamentară NATO, participăm din noiembrie 1990, iar din aprilie 1991 avem statut de delegație asociată la Adunarea Parlamentară NATO.

Ei, bine, să sperăm că aderarea la NATO va constitui o schimbare majoră de atitudine și de viziune în ceea ce privește atât clasa politică, cât și cetățeanul obișnuit. Și, fără a-mi fi teamă de repetiție, repet anumite cuvinte care ar putea fi considerate cuvinte mari, dar nu sunt deloc, trăim un moment istoric, acesta în care toate grupurile parlamentare cred că vor vota acest proiect de lege, un moment istoric care este cu totul special și este bine să ne bucurăm că am avut posibilitatea să-l trăim împreună.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, stimate coleg.

Din partea Grupurilor parlamentare P.R.M., are cuvântul domnul deputat Tudor Marcu.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți ai Camerelor,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Mai înainte de a-mi începe cuvântul, vă mărturisesc că, nefiind un emotiv din fire, văzând însă și emoția domnului Ovidiu Petrescu, evidentă în vocea Domniei sale, explicabilă, de altfel, și pe mine mă cuprinde o oarecare emoție datorită acestui moment cu totul deosebit, pe care l-am așteptat, în ce mă privește, de atâta timp și de care sunt extrem de bucuros. (Aplauze.)

Vă mulțumesc.

Peste câteva zile se vor împlini 55 de ani de la semnarea la Washington, la 4 aprilie 1949, a Tratatului Atlanticului de Nord, o alianță de țări independente pentru menținerea păcii și apărarea propriei libertăți.

După schimbările petrecute, mai ales în Europa, după anul 1990, această alianță și-a concentrat atenția în special asupra politicilor de cooperare pentru asigurarea unei securități și stabilități de care depinde viitorul Europei.

Această orientare, dar nu numai, a făcut ca aproape toate țările Europei să dorească aderarea la Tratat, pentru a-și asigura fiecare dintre ele pacea și securitatea.

A fost firesc, deci, ca și țara noastră s-și impună ca scop aderarea la Tratat și în acest fel s-a reliefat rapid orientarea în această direcție a tuturor curentelor politice, a tuturor partidelor și formațiunilor politice care au participat sau nu la guvernare, au fost sau nu parlamentare.

Partidul România Mare a înțeles, încă de la bun început, că, în actuala conjunctură istorică în care se află România, singura soluție viabilă în destinul ei este aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, concomitent cu eforturile necesare pentru integrarea în structurile Uniunii Europene. Astfel, partidul și membrii săi au susținut și semnat toate documentele necesare, începând chiar cu primul dintre ele, de la Snagov, din anul 1995. Toate punctele de vedere cuprinse în aceste documente au fost susținute și mediatizate prin mijloacele de care dispunem, atât pe plan intern, cât și internațional. Am considerat și considerăm în continuare că scopurile Tratatului, prevăzute în toate cele 14 articole ale sale, corespund, în mod evident, în bună măsură cu necesitățile României în drumul ei spre dezvoltare și securitate. În mod deosebit aș argumenta următoarele angajamente reieșite din primele 5 articole, astfel.

Dați-mi voie să enumăr succint pe fiecare dintre ele, să vedeți argumentele noastre pentru care am aderat fără nici o reținere la semnarea acestui Tratat.

"Art. 1. Soluționarea pe cale pașnică a oricărui diferend internațional în care ar putea fi implicată țara, astfel încât să nu se aducă atingere păcii și securității internaționale și justiției." De fapt, asigurarea păcii este un deziderat al țării noastre în toată existența ei milenară.

"Art. 2. Promovarea condițiilor de asigurare a stabilității și bunăstării, prin eliminarea diferențelor între politicile economice internaționale și încurajarea colaborării economice între toate părțile semnatare." Această prevedere poate asigura garanția unei cooperări economice între țara noastră și țările aliate cu o economie mai dezvoltată, fără discriminare și fără impunerea unor condiții prealabile deosebite și greu de îndeplinit, așa cum, poate pe bună dreptate, ni se impun în alte direcții.

"Art. 3. Țările semnatare, prin acordarea de sprijin reciproc în mod continuu și eficace, își vor menține și dezvolta capacitatea individuală și pe cea colectivă de a rezista unui atac armat." Este foarte important acest articol, deoarece el ține de restructurarea armatei și de înzestrarea ei cu tehnică militară, armament și muniție.

România este, într-adevăr, într-o plină restructurare a armatei și dacă până nu de mult am putut asigura această înzestrare din producția industriei proprii, care asigura și fonduri substanțiale economiei naționale prin exportul excedentului de producție, în prezent această industrie este aproape desființată, urmând a ne asigura necesarul de înzestrare în noua concepție din import.

Pentru asigurarea tuturor necesităților armatei române, însă, țara noastră nu va putea face efortul financiar necesar în actualele condiții economice. În virtutea posibilităților oferite însă de acest tratat, acționând inteligent și animați de bune intenții, și nu de dorința de îmbogățire cu orice risc, vom putea atrage interesul investitorilor străini pentru obținerea tehnologiilor necesare revigorării industriei de apărare, atât pentru înzestrare, cât și pentru export.

"Art. 5. Țările membre ale Tratatului vor sprijini un eventual atac armat considerat a fi îndreptat asupra Alianței, în vederea restabilirii și menținerii securității tuturor țărilor semnatare."

În prezent, pentru România, sprijinul necondiționat este cea mai sigură cale de acțiune în scopul asigurării securității necesare dezvoltării economice corespunzătoare unui nivel de trai îndestulător întregului popor, acesta fiind, de fapt, și scopul politicii Partidului România Mare.

Eforturile de până în prezent, însă, ale celor care au condus România într-o formă sau alta nu au fost decât parțial încununate de succes, acestea fiind umbrite de o imagine internă și externă nefavorabilă.

Flagelul corupției s-a manifestat în toate aspectele sociale, în economie, justiție, armată, administrație etc.

Este inutilă o încercare de enumerare a acuzelor de corupție și de incompetență asupra regimurilor postrevolu ționare, cel puțin unele dintre ele, deoarece o înșiruire a acestora, chiar și numai cele recunoscute ca atare de către oficialii organismelor internaționale care monitorizează țara noastră, ar consuma timpul afectat tuturor partidelor parlamentare din această ședință. Însă Partidul România Mare atrage atenția în mod serios asupra modului cum s-au folosit fondurile alocate pentru restructurarea și înzestrarea armatei, care se constituie într-un factor definitoriu pentru îndeplinirea cerințelor asumate prin semnarea Tratatului.

Până în prezent, fondurile alocate acestui scop, după ce că au fost reduse în comparație cu cele alocate de celelalte țări membre NATO, fapt datorat, bineînțeles, economiei deficitare a țării noastre, au fost folosite în unele cazuri, necorespunzător. Mă refer aici la unele programe de înzestrare nefundamentate tehnic și economic, cu costuri foarte mari, unele dintre ele obținute prin ofertă directă și fără licitație, cu toate că nu era vorba de furnizori unici, deci cu încălcarea legii. Și vă rog să rețineți că spun asta cu toată responsabilitatea, deoarece vin din această structură. Au rezultat aparate astfel importate, fabricate, cu licență sau modernizate, de slabă factură tehnică, cu performanțe depșite pe plan mondial, necompetitive, cu toate laudele pe care le afișează unii responsabili din armată, care, de altfel, nu conving pe nimeni. Este vorba de aparate din domeniul aviației, telecomunicațiilor, marinei și artileriei. Din nefericire, din aceste cauze, unele, de fapt, se traduc și prin morți în timpul exercitării serviciului militar.

Pentru anul în curs s-au alocat armatei 2,38% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă 1.400.000.000 dolari, iar pentru anii următori sumele alocate anual prin convenție nu pot coborî sub 2% din produsul intern brut.

Sumele sunt mari. Se iau din celelalte sectoare ale economiei naționale: din educație, din învățământ, din sănătate, din protecție socială etc., în mare măsură, și poporul român le suportă cu greutate. Acești bani trebuie folosiți mai bine și cu un control mai eficient al Parlamentului și al organismelor corespunzătoare din Guvern.

Este cazul să o spunem clar chiar cu acest prilej, oarecum festiv, că există corupție și în armată, ca și în toate celelalte sectoare, cu toate eforturile depuse pentru înlăturarea ei, dar nu numai corupția dovedită în ultimul timp a unor ofițeri superiori, oricum, descoperită nu de către controalele executate de organismele din cadrul armatei, ci de către Parchetul Național Anticorupție.

În urma votului nostru de astăzi, se poate considera că s-a creat cadrul necesar pentru a putea acționa în interiorul Alianței în mod inteligent, fără acte de corupție sau injustiție. Mulți dintre noi sunt loviți direct de către această injustiție din țara noastră, indiferent cum o socotim în relațiile internaționale, în propovăduirea politicilor partidelor care guvernează țara, care sunt, oricum, mai ușor de monitorizat de către celelalte țări componente decât până acum. Trebuie să profităm de acest mediu internațional propice dezvoltării economice a țării noastre, pe fondul unei stabilități externe și asigurării unei siguranțe naționale în completarea activităților din cadrul Uniunii Europene în această direcție. Credem în dezvoltarea acestor posibilități, mai ales că se prefigurează în viitorul apropiat o nouă configurație politică în conducerea treburilor țării, în mare măsură și prin contribuția Partidului România Mare. Vom scăpa astfel de una din acuze, anume, de corupție, promovată într-un fel sau altul de partidele aflate la guvernare în ultimii 14 ani. Vom putea conduce cu specialiști în fiecare domeniu, nu neapărat cu oameni politici, care s-au dovedit în mare măsură incompetenți și foarte adesea corupți, specialiști cărora li se cere dovada de profesionalism, cinste și patriotism. Din punctul nostru de vedere, preferăm să fim acuzați de un exces de justiție decât de corupție, fie ea și cât de mică.

România are în continuare, în paralel, de urmat sarcini pe ambele planuri, în cadrul Tratatului Atlanticului de Nord, pentru îndeplinirea sarcinilor asumate prin aprobarea Legii pentru aderare, dar și în cadrul Uniunii Europene, pentru finalizarea ultimelor 8 capitole din Planul de integrare. Va trebui să le rezolvăm cât mai corect, cu inteligență, profesionalism și patriotism. De acum încolo vom fi monitorizați la sânge și nu se vor mai permite sincope în politica internă, internațională și în guvernarea țării, acestea ducând instantaneu la îndepărtarea noastră de la țelurile propuse și, astfel, la mărirea decalajului, deja în creștere, al României față de țările dezvoltate și cu o reală democrație.

Ca un punct de vedere personal, pot afirma, domnilor, cu respectul cuvenit funcțiilor fiecăruia dintre noi, că în cuvântul meu inițial am fost mult mai critic, iar în unele paragrafe chiar extrem de tăios la adresa unor structuri din viața țării, și pe bună dreptate, lucruri pe care le cunoaștem cu toții, inclusiv asupra noastră, a parlamentarilor prezenți sau neprezenți astăzi la această fericită adunare, dar nu am vrut să stric tocmai eu momentul deosebit mult așteptat de către noi toți al acestei adevărate festivități.

Cuvintele domnitorului Petru Rareș, care constituie, de altfel, sloganul Partidului România Mare, dacă-mi este permis, "Vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât", își găsesc o fericită împlinire astăzi în această memorabilă adunare.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, are cuvântul domnul deputat Cornel Popa.

Domnul Cornel Popa:

Domnule președinte al României,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Excelențele voastre, domnilor ambasadori,

Distinși invitați,

Stimați colegi parlamentari,

Doamnelor și domnilor,

Noi, membrii Parlamentului României, suntem astăzi privilegiați. Suntem privilegiați, pentru că avem onoarea de a fi actorii unui moment fericit al istoriei țării noastre, și au fost mult prea puține astfel de momente. Atât de rar au reușit românii s-și vadă visele împlinite.

În 1990, adică acum doar 14 ani, un astfel de vot în Parlamentul României părea un vis nebunesc.

Pentru România sfășiată de mineriade, pentru România care nu dădea semne că se va desprinde vreodată cu adevărat de trecutul comunist, NATO reprezenta o altă lume. Pentru că Alianța Nord-Atlantică nu mai este doar alianța militară înființată în 1949, în timpul Războiului Rece. NATO este alianța statelor care împărtșesc valorile democratice și apără principiile libertății individuale și supremația legii. Și iată că, totuși, astăzi, 26 februarie 2004, reprezentanții poporului român, membrii Parlamentului sunt chemați să împlinească voința cetățenilor acestei țări, aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord. Pentru că voința românilor a fost cea care a întors, în cele din urmă, toate forțele politice ale acestei țări cu fața spre Europa.

Într-un moment de împlinire, în momentul înfăptuirii unui vis urmărit din 1993, atunci când România și-a depus candidatura pentru admiterea în structurile NATO, trebuie să privești în urmă cu realism și obiectivitate.

Pentru a porni cu dreptul pe acest nou drum ce se deschide României, credem că este bine să cunoaștem și să ne recunoaștem greșelile.

Trebuie să avem puterea să recunoaștem că, poate pentru prima oară în istorie, România a beneficiat de o conjunctură favorabilă și de punerea în valoare a unor atuuri care nu au depins de noi, clasa politică.

Poziția geostrategică, războiul împotriva terorismului, schimbarea principiilor strategice ale Alianței NordAtlantice, nu sunt merite ale guvernelor României. Este meritul românilor că, în toată această perioadă, au rămas consecvenți în dorința lor de a fi parte din familia nordatlantică.

Nu este vina lor că au fost necesari 3 ani conducerii României din perioada 1990-1993 pentru a concepe măcar ideea de a orienta România spre democrație, spre NATO și Uniunea Europeană.

Este meritul societății civile că a militat în permanență pentru a îndrepta România spre valorile și principiile Alianței. Nu este vina societății civile că, până în 2004, există acțiuni politice la cel mai înalt nivel împotriva valorilor și principiilor democratice. Aceste acțiuni au îngreunat indiscutabil procesul de aderare NATO.

Este și meritul liberalilor că au folosit toate pârghiile externe care le-au stat la dispoziție pentru a susține cauza României.

Este meritul tuturor partidelor, care, mai devreme sau mai târziu, au urmat acest exemplu, dar nu trebuia să dureze atât de mult.

Avem dreptul să ne felicităm pentru momentele când am știut să arătăm celor care acum ne devin aliați că România este un partener de nădejde.

Atunci când Guvernul României a avut tăria de a lupta cu opoziția din acea vreme și cu cvasimajoritatea opiniei publice, sprijinind acțiunea NATO în Kosovo, am demonstrat ce înseamnă cuvântul României.

Când următorul Guvern a reușit, în pofida unor convingeri de până atunci, să schimbe opțiunea, întorcându-și, în fine, fața spre Vest, am demonstrat că vom fi alături de Alianță, indiferent de formațiunea politică aflată la guvernare. Comportamentul României, ca un membru de facto al NATO, a probat în multe ocazii hotărârea românilor de a urma acest drum. Așa cum au afirmat atât oficialii Alianței, cât și analiști prestigioși, trebuie avut în vedere că aderarea României la NATO s-a bazat, în primul rând, pe considerente strategice și politice.

România a primit un vot de încredere, care are menirea, în viziunea partenerilor noștri, nu de a răsplăti, ci de a responsabiliza. De aceea, avem datoria de onoare față de aliații noștri de a pregăti România, de a face față noii conjuncturi internaționale.

Atentatele care au avut loc pe 11 septembrie 2001 în Statele Unite nu au fost doar o lovitură dată intereselor americane, ci și națiunilor care cred în valorile libertății, democrației și progresului. În mod firesc, ele au determinat o uriaș acțiune de solidarizare a tuturor celor care împărtșesc aceste valori. Printr-o mișcare politică fără precedent, Statele Unite au reușit să realizeze o largă coaliție internațională, care a declanșat un război necruțător împotriva terorismului. Lupta pentru eradicarea terorismului presupune, însă, o acțiune masivă de reajustare a structurilor interne și internaționale, care să ofere securitatea statelor. În această nouă conjunctură, calitatea de membru al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord pune România în fața unor provocări extraordinare. Din acest moment, reforma profundă a societății românești nu mai reprezintă doar un angajament în fața cetățenilor români, ci și o datorie de onoare față de partenerii noștri din NATO. Nu ne mai putem juca acum cu spectacole de imagine, cu rapoarte triumfaliste, cu programe pe care Guvernul nu se obosește să le respecte. Este în joc imaginea și, în final, chiar viitorul României.

În plan politic, României nu îi este suficientă doar stabilitatea politică. Țara noastră trebuie să devină cu adevărat un stat de drept. Ce înseamnă asta? Sunt convins că și liderii P.S.D. știu. Un stat cu o justiție dreaptă și independentă, un stat în care să fie respectată și aplicată legea, un stat în care să nu existe diverse persoane, în general numite baroni, care să se afle deasupra legii. Oficialii NATO au transmis mesaje foarte clare cu privire la necesitatea punerii în practică a unor măsuri care să conducă la o luptă reală, nu mimată, împotriva corupției instituționalizate. De asemenea, sperăm că reprezentanții P.S.D. vor înțelege și cererile NATO cu privire la securizarea informațiilor, la reforma serviciilor secrete, renunțând la interesele și prieteniile de partid. În plan militar, România trebuie să continue în ritm foarte alert procesul de reformare, de profesionalizare a armatei. Va trebui găsită voința politică pentru depșirea diverselor orgolii și interese care afectează ritmul acestei reforme.

Partidul Național Liberal își afirmă, încă o dată, convingerea că un pas obligatoriu către profesionalizarea armatei române este și renunțarea la serviciul militar obligatoriu, iar Ministerul Apărării Naționale trebuie să înțeleagă acest lucru.

Fie și dacă avem în vedere doar efortul imens presupus de aducerea armatei române, din punct de vedere al dotării, la nivelul armatelor NATO, reforma economică este esențială. Investitorii străini de anvergură nu vor veni în țara noastră doar pentru că am devenit membri ai NATO. Ei cer, în continuare, stabilitate legislativă, un sistem fiscal normal, reducerea birocrației și a corupției. Fără o economie de piață funcțională, fără investiții masive, fără o creștere economică reală, care să ducă la creșterea veniturilor bugetare, altfel decât în rapoartele guvernamentale, România nu își va putea îndeplini angajamentele și nu va putea susține creșterea bugetului destinat apărării.

Pe scurt, toți cetățenii acestei țări trebuie să înțeleagă că România are o foarte mare responsabilitate. Unul dintre cele mai importante obiective din istoria țării noastre a fost îndeplinit. Pentru prima oară în istorie, securitatea românilor este asigurată. Prin articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord, vechile noastre temeri își pierd orice temei. Orice atac armat asupra României va presupune un atac armat asupra tuturor statelor membre ale NATO, care, împreună, vor ști s-și apere pacea și libertatea. Putem fi mândri că am reușit să oferim această garanție copiilor noștri. Nu trebuie să uităm, însă, că în viață primești atât cât oferi. Toți românii trebuie să înțeleagă că ne putem bucura din plin de urmările acestui eveniment doar în funcție de acțiunile noastre.

Să sărbătorim momentul actual gândindu-ne la următorul - integrarea în Uniunea Europeană.

Dacă vom înțelege să nu repetăm greșelile, vom avea prilejul să spunem că am construit, pentru totdeauna, o Românie prosperă, democratică, europeană.

Argumentele de mai sus sunt doar câteva dintre cele care determină Grupurile parlamentare ale Partidului Național Liberal din Senat și Camera Deputaților să voteze pentru proiectul de Lege pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Partidului Democrat, are cuvântul domnul deputat Sorin Frunzăverde.

Domnul Sorin Frunzăverde:

Domnule președinte al României,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Distins auditoriu,

Într-un interval de timp caracterizat de profunde deveniri politice, economice și sociale, începând din primăvara anului 1991, politica de aderare a României, cu dimensiunea sa strategică concretă, exprimată prin reforma sistemului militar, a generat fundamentarea noului concept de securitate a țării, dar și demersuri diplomatice oportune și eficiente în actualul context internațional. Așa se face că, indiferent de ideologia factorului politic aflat la putere, în mod treptat, politica de apărare a devenit tot mai dinamică și creativă, adaptabilă la fluiditatea mediului internațional, marcat de pericole și situații periculoase, extinzându-se conceptual și geografic spre o abordare multidimensională a securității și apărării României.

Pe aceste temeiuri, în plan extern s-a activat, cu multă credibilitate, de fapt, politica de apărare, strategia de securitate și instituția militară devenind promotorii și factorii principali ai integrării euroatlantice. Valoarea strategică, oportunitatea, claritatea și consecvența politicii noastre de apărare au rezultat din obiectivele asumate integral și la termenele fixate îndeplinite și care au vizat restructurarea armatei, planurile de aderare, capacitatea politico-diplomatică și militară de securitate și cooperarea cu statele membre NATO. Un moment important a fost constituit semnarea, în 1994, a Parteneriatului pentru Pace. Exemplară a fost colaborarea României, pentru prima dată aliat al Tratatului Atlanticului de Nord în timpul conflictului din Balcani. Între anii 1999 și 2000, România a derulat primul plan anual de aderare. Efortul național făcut de către populație, armată și clasa politică nu a fost zadarnic. Rezultatele pozitive înregistrate în procesele de reformă militară și integrarea euroatlantică au permis ca numai la trei luni de la tragicele evenimente de la 11 septembrie 2001, România să se implice major într-un amplu demers politic și militar, de construcție și operaționalizare a unei coaliții internaționale de luptă împotrivă terorismului. În toată această perioadă, comportamentul politico-militar al României a fost de fiecare dată cel al unui membru de facto, dar și de iure al Alianței Nord-Atlantice. Summit-ul NATO de la Praga din noiembrie 2002 ne-a adus, îndreptățit, statutul de invitat la aderare, ceea ce ne-a obligat să păstrăm același comportament de aliat, în plan extern, și să intensificăm programul de aderare în interiorul armatei.

Anul acesta istoria va consemna o realitate unică pentru noi.

România devine membru NATO, eveniment marcat de armata noastră prin prezența a circa 2.000 de militari dislocați în Peninsula Balcanică, în Afganistan și în Irak.

În fapt, participarea pentru prima dată la cinci operațiuni majore în afara granițelor.

În contextul politicii de apărare comună, în conformitate cu Directiva politico-militară a NATO, apreciem că suntem deja integrați efectiv în procesele politice și militare ale Alianței, ipostază strategică de mult așteptată, riguros pregătită, realizată cu multe sacrificii, dar binemeritată.

În primăvara acestui an, sistemul militar românesc integrat se află într-un proces structural, cu parametrii clar definiți. Factorul politic autohton este angajat în realizarea obiectivelor asumate, inclusiv în ceea ce privește participarea la transformarea Alianței, iar România a devenit furnizor de asistență de securitate în Europa de Sud-Est, prin politici regionale coerente.

Această nouă ipostază îi conferă României o identitate strategică și politică distinctă în aranjamentele de securitate regională, zonală și europeană.

S-a ajuns aici printr-o strategie a utilizării echilibrate în timp a factorilor politici, economici, militari și sociali.

Acum, noua calitate politico-strategică externă trebuie să genereze o realitate internă la standarde și valori euroatlantice.

Aderând la Tratatul de la Washington, România primește cele mai autentice garanții de securitate din întreaga sa istorie. În același timp, România este obligată să acorde asemenea garanții tuturor celorlalte state NATO, ceea ce reprezintă pentru noi o provocare politico-militară fără precedent. De acum încolo începe greul responsabilităților privind respectarea angajamentelor și înfăptuirea obiectivelor asumate.

În vederea participării la apărarea colectivă, dar și la prevenirea și gestionarea crizelor politico-militare, conducerea strategică a României, angajată în structura militară integrată și în procesul planificării colective a apărării, va trebui să răspundă precis, elaborat și angajat la perfecționarea constantă a capacităților militare, alocând pentru aceasta resursele necesare.

În acest mod, România va face dovada respectării contribuției angajate și, deopotrivă, a îndeplinirii obligațiilor ce decurg din statutul de aliat.

Cele mai mari provocări la nivelul deciziei politice decurg din conceptul strategic NATO, completat la Summit-ul de la Praga, din care cităm: "Pentru majoritatea aliaților, nevoia de a menține vechile forțe supradimensionate a fost reevaluată, în sensul reducerii acestora, punându-se accent, în schimb, pe proiectarea unor noi structuri de forțe moderne, mobile și foarte bine echipate și dotate, ce pot fi susținute din punct de vedere al resurselor, care pot acționa oriunde este nevoie, în afara granițelor naționale, precum și foarte bine pregătite să răspundă la întregul spectru de misiuni și scenarii anticipate." În consecință, România va trebui să facă eforturi susținute pentru a duce la bun sfârșit procesul intern de revizuire a structurii de forțe, astfel încât să se adapteze ușor la cerințele angajamentului de la Praga privind capabilitățile, deoarece numai așa își va putea asuma misiuni combatante.

Doamnelor și domnilor,

România aparține Europei, geografic, istoric și prin tradiția civilizației.

Aderarea la NATO vine să confirme apartenența noastră și la valorile euroatlantice, bazate pe principiile democrației, libertăților individuale și statului de drept, așa cum sunt ele exprimate în preambulul Tratatului de la Washington.

Statutul de membru NATO conferă României garanții de securitate cum nu a mai avut.

Acum, când mediul de securitate internațional este caracterizat prin existența unor factori majori de instabilitate, de apariția și difuziunea unor noi riscuri și amenințări, din punct de vedere geopolitic și geostrategic, aderarea României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord consolidează pozițiile Alianței în arhitectura de securitate a spațiului central sud-est european. Nimeni, în plan extern, nu poate contesta această realitate. În același timp, însă, după ani de sacrificii și eforturi, românii au de acum dreptul să trăiască într-o societate bazată pe sistemul de valori propriu lumii libere - democrația, egalitatea în fața legii, libertatea de opinie, justiția socială. Nimeni, în plan intern, nu poate contesta această realitate. Nimeni nu mai poate refuza românilor, în țara lor, dreptul la libertate și la un trai decent, într-un stat membru al Alianței Nord-Atlantice, ce de acum nu poate fi decât de drept.

Partidul Democrat va vota aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare, din România are cuvântul domnul senator Szabó Károly-Ferenc.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Szabó Károly-Ferenc:

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți ai Camerelor Parlamentului,

Domnule prim-ministru,

Distinși membri ai Executivului,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Nu este nici o exagerare în enunțul conform căruia acest act, pe care noi îl înfăptuim astăzi, este un moment istoric, moment la care suntem nu numai martori, dar, mai ales, actori efectivi. Faptul că astăzi a devenit posibilă punerea pe ordinea de zi a Parlamentului României a Legii pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord este o piatră de hotar și o etapă a unui proces care a început în decembrie 1989 și va continua și de acum înainte, și care a căpătat valențe în planul securității regionale prin faptul că Alianța NordAtlantică a luat cunoștință de disponibilitatea și capacitatea României de a-și asuma misiuni în aria sa de responsabilitate, în concordanță cu noile sale îndatoriri, în concordanță cu noul context de securitate european și regional, asupra căruia și-au pus, fără îndoială, amprenta evenimentele din 11 septembrie 2001, pe de o parte.

Pe de altă parte, Alianța a constatat faptul că România și-a dovedit disponibilitatea și capacitatea de a se conforma criteriilor de aderare la NATO. Acest proces a fost îndelung și în mod aprofundat măsurat, cuantificat și constatat de către entitățile care compun Alianța, atât în contextul lor politic, cât și militar.

Aș vrea să amintesc câteva dintre aceste criterii.

Criteriul economic se referă la instaurarea domniei economiei de piață în locul economiei de stat, centralizate. Acesta este un proces care nu este nici pe departe pe cale de a fi terminat și reprezintă, în continuare, un obiectiv legat de integrarea în Uniunea Europeană.

Criteriul care se referă la statul de drept și domnia legii este unul dintre cele mai importante, iar îndeplinirea acestui criteriu se află într-un stadiu, să-i spunem așa, avansat.

Legat de criteriul care se referă la minoritățile naționale și abordarea problematicii minorităților naționale în contextul securității naționale și regionale, trebuie să amintesc aici faptul că organizația pe care o reprezint în Parlament și-a dat concursul efectiv, atât în plan intern, cât și în plan internațional, în măsura posibilităților pe care le are, pentru ca România, pe de o parte, să corespundă criteriilor și, pe de altă parte, într-adevăr, efectiv să fie invitată să adere la Alianță, constatând faptul că în țara noastră, în domeniul reformei legislative și constituționale, s-au făcut pași importanți, care pleacă din abordarea problematicii minorităților prin prisma securității naționale și regionale. În cadrul acestui proces, avem de-a face cu crearea unui cadru legal și constituțional, în care minoritățile să poată deveni un element de amplificare a securității, și nu o sursă de insecuritate.

În sfârșit, un alt criteriu care ține de exercitarea îndatoririlor Parlamentului este acela al controlului democratic asupra instituțiilor din sfera apărării și a securității. Aș insista asupra acestui aspect, în legătură cu faptul că, dacă vorbim despre controlul democratic, dar cu deosebire insistăm asupra controlului parlamentar, trebuie să spun că mai avem foarte multe de făcut în ceea ce privește consistența și eficacitatea acestuia, care trebuie să constituie unul dintre obiectivele noastre de imediată urgență. Mă refer în special la faptul că este cazul reglementării problemei accesului la informațiile clasificate, în ceea ce-i privește pe parlamentarii care, prin îndatoririle lor, exercită controlul prin comisiile de specialitate și la acea chestiune a certificatului de securitate. De asemenea, controlul parlamentar trebuie să se extindă, în opinia mea, și nu sunt singur în această opinie, și asupra unor domenii care până acum au fost oarecum departe de focusul pe care Parlamentul, în țările care s-au conformat acquis-ului NATO o fac, și anume, chestiunea achizițiilor. În etapa următoare urmează adoptarea legislației și adaptarea ei față de cerințele care decurg din calitatea României de membru de iure, nu numai de facto, al Alianței, și mă refer la problematica reformei mecanismului militar, la chestiunea reglementării, în spiritul anului 2004, a Legii privind pregătirea populației pentru apărare și, în cadrul acesteia, a problematicii serviciului militar obligatoriu, care trebuie aliniată nu numai prevederilor Constituției, dar și practicii curente din țările NATO.

Mai insist asupra unor elemente care țin de activitatea Legislativului în legătură cu acest domeniu și care privesc reglementări decurgând din folosirea, utilizarea forțelor armate ale României în afara teritoriului național și, respectiv, din prezența și activitatea unor forțe ale Alianței, deci forțe armate ale altor state pe teritoriul țării noastre, care implică o anumită flexibilitate legislativă. Îmi permit să afirm aici că legea care se află în dezbaterea Parlamentului, și a ajuns chiar într-o fază avansată, reglementând utilizarea trupelor române în misiuni în afara graniței, trebuie să ofere, pe de o parte, celeritatea și flexibilitatea decurgând din adaptarea la mecanismele decizionale ale NATO și, în același timp, să mențină Parlamentul în postura de a adopta decizii majore în această privință.

Sunt multe elemente care trebuie spuse în acest context. Eu m-am limitat la acestea și, în concluzie, vă rog, onorați colegi, să luați act de intenția declarată a Grupurilor parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România de a vota favorabil această lege.

Mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al Minorităților Naționale, are cuvântul domnul deputat Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți ai celor două Camere ale Parlamentului României,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Aceasta nu este o zi obișnuită și, nefiind o zi obișnuită, cred că nu are sens nici să facem bilanțuri, nici să ne facem planuri de viitor.

Aceasta este o zi atât de rară în istoria unei națiuni, încât eu cred că singurul lucru pe care îl putem face, în mod natural și cu sinceritate, este să ne bucurăm, să ne bucurăm că lucruri care păreau de neatins atunci când stăteam în bucătărie și ascultam Radio Europa Liberă se întâmplă astăzi, în această clădire, unde vedem steagul României alături de steagul Alianței Nord-Atlantice.

Să ne bucurăm că am intrat într-o alianță a libertății și a normalității, într-o zonă a circulației libere, a celei mai avansate tehnologii, într-o zonă a lumii în care fiecare cetățean poate spera că mâine va fi mai bine decât ieri, cu temei.

Nu este o zi obișnuită, este o zi rară. O zi rară, în care fiecare dintre noi își regăsește gândurile sale, meritele sale, și când spun fiecare dintre noi nu mă refer la fiecare dintre noi ca oameni politici sau ca profesioniști în diverse domenii, ci mă gândesc la fiecare dintre noi ca cetățeni ai acestei țări. Ea nu este un accident al istoriei. Ea este o consecință firească a istoriei, și pentru că este o consecință firească a istoriei, cred că tot ceea ce merită cu adevărat să facem astăzi este să ne bucurăm.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Au vorbit reprezentanți ai tuturor grupurilor parlamentare. Știți că în Parlamentul României există și mai mulți independenți. Vă rog să fiți de acord ca, în numele a șase dintre aceștia, care nu sunt afiliați pe lângă grupuri parlamentare, să ia cuvântul domnul Cornel Boiangiu, cumulând timpii afectați celor șase colegi ai Domniei sale.

Aveți cuvântul, domnule deputat Boiangiu.

Domnul Cornel Boiangiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți ai celor două Camere ale Parlamentului României,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic, Și, nu în ultimul rând, domnule Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, pentru că dumneavoastră, așa cum s-a spus și de către antevorbitorii mei, ați fost reprezentantul cel mai autorizat, șeful diplomației României, în diversele acțiuni pe care armata noastră le-a întreprins și care s-au soldat cu respect față de România, în primul rând, eu aș dori să readuc în memoria prietenilor care ne găsim și, într-adevăr, avem de ce să fim mândri acum, faptul că țara noastră, în conjunctura în care știm că lumina nu vine de la Răsărit, ci ne vin, din nou, pericole de la Răsărit, știm bine ce se întâmplă acolo, știm bine ce se întâmplă în Moldova lui Voronin și ce se întâmplă cu armate rămase pe teritoriile pe care le știm. Această acțiune a diplomației românești, de-a lungul timpului, a fost extraordinară, ne asigură independența acestui stat și să apărăm, măcar, ce ne-a rămas, după cel de-Al Doilea Război Mondial.

De aceea, aș vrea să readuc în memoria dumneavoastră parteneriatul strategic din 1997, când președintele Statelor Unite de atunci s-a deplasat la București și s-a încheiat acest parteneriat, să readuc în memoria dumneavoastră ceea ce s-a realizat în 1999 când, așa cum știm, s-a dat dreptul de survol, pentru prima dată, într-un moment de cotitură, armatelor NATO și armatei Statelor Unite pentru a survola teritoriul României, și, mai mult decât atât, s-a dat ordin să se interzică avioanelor Federației Ruse să ajute pe cei pe care nu trebuia să-i ajute, pentru că îi vedem astăzi în fața Tribunalului Internațional, ca și criminali de război.

Din acest motiv, trebuie să fim mândri cu adevărat că toate aceste forțe au colaborat și au ajuns la această situație, în care România este apărată de prieteni de nădejde, și să fim bucuroși cu toții.

Dumnezeu să ne ajute! (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, stimate coleg.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, am încheiat dezbaterile generale. Trecem la dezbaterea proiectului de lege, pe textele acestuia.

La titlul proiectului de lege dacă aveți obiecțiuni?

Supun votului dumneavoastră titlul proiectului de lege.

Cine e pentru? 454 de voturi, adică unanimitatea celor prezenți.

Dacă sunt, totuși, voturi pe care nu le-am observat eu, împotrivă sau abțineri? Nu sunt.

Trecem la articolul unic. Dacă la acesta există obiecțiuni? Articolul unic conține dispoziția de aderare la tratat. Tratatul îl aveți anexat legii. Dacă există obiecțiuni?

Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră textul articolului unic.

Cine e pentru? Dacă sunt voturi contra sau abțineri?

Nu.

454 de voturi, unanimitatea celor prezenți.

Stimate colege și stimați colegi, în conformitate cu art. 149 din Constituția României, aderarea la Tratatul Nord-Atlantic se face prin votul a două treimi din numărul total al deputaților și senatorilor.

Cu această precizare, supun votului dumneavoastră legea în ansamblu.

Cine este pentru?

Mulțumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă sau abțineri?

Unanimitatea celor 454 de senatori și deputați. (Aplauze puternice.)

Stimate colege și stimați colegi, voturile și aplauzele dumneavoastră sunt, cred eu, un semnal semnificativ, și pentru NATO, dar, cred eu, și pentru Uniunea Europeană, cu privire la unanimitatea și dorința poporului român de a-și urma cele două deziderate.

Dați-mi voie, în încheierea acestei ședințe, să dau cuvântul președintelui României, care va prezenta, cu acest prilej, un mesaj. (Aplauze.)

Domnul Ion Iliescu - președintele României:

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Doamnelor și domnilor membri ai Corpului diplomatic,

Onorată asistență,

Am dorit să vin astăzi în fața dumneavoastră, la finalul votului privind aprobarea Legii pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, pentru a vă transmite felicitările și aprecierile mele cu prilejul acestui eveniment important, care reprezintă încununarea eforturilor comune ale tuturor forțelor politice și ale societății românești în ansamblu, pentru realizarea acestui obiectiv strategic de politică externă a României postrevoluționare.

Se cuvine să mulțumim tuturor acelora care, prin munca lor, prin angajamentul lor, fără echivoc, în slujba României, a intereselor națiunii române, au făcut posibilă integrarea țării într-un sistem de securitate colectivă, care și-a dovedit, în timp, viabilitatea, eficiența și stabilitatea.

Nu voi rosti nici un nume și nu voi evidenția meritele personale ale nimănui, deși sunt mulți cei care merită acest lucru. Suntem cu toții în slujba interesului național, iar cetățenii acestei țări așteaptă de la noi performanță, profesionalism și patriotism.

Voi evidenția doar modul exemplar în care armata și-a asumat reformele, care i-au permis s-și îndeplinească noile misiuni și să participe la acțiuni complexe în afara granițelor țării.

Se cuvine să aducem omagiul nostru celor căzuți la datorie pe câmpul de onoare, inclusiv în zilele fierbinți ale Revoluției din Decembrie. (Aplauze.)

Ei au plătit cu viața pentru asigurarea, afirmarea și apărarea valorilor democratice, iar jertfa lor ne amintește mereu care ne sunt obligațiile morale, legale și constituționale.

Practic, ne aflăm astăzi la capătul unui proces care a permis României să se desprindă definitiv și irevocabil de acea perioadă, care a însemnat ruperea de evoluția sa firească, alături de familia națiunilor membre ale comunității euroatlantice.

Acest proces a însemnat, în primul rând, recuperarea valorilor democrației, construirea statului de drept și a structurilor economiei de piață, elaborarea unui set de garanții constituționale și a unui cadru legislativ puse în slujba cetățenilor României.

Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord aduce țării noastre nu doar solide garanții de securitate, dar și noi obligații și responsabilități.

În acești ani de pregătire a aderării am învățat cu toții importanța solidarității și a concentrării eforturilor întregii națiuni pentru reușita proiectului strategic al României, integrarea sa europeană și euroatlantică.

Cred sincer că am învățat, în toți acești ani, să prețuim la adevărata sa valoare abordarea consensuală a problemelor care țin de viitorul României, să lucrăm împreună pentru afirmarea intereselor noastre de securitate, într-o lume în rapidă și permanentă schimbare.

Nu am fi atins obiectivele propuse fără sprijinul prietenilor și partenerilor noștri europeni și americani, cărora le mulțumim și le suntem recunoscători. Fără ei...(Aplauze.)

... Fără ajutorul lor ne-ar fi fost cu mult mai greu în acești ani. Extinderea NATO și a Uniunii Europene este un exercițiu de solidaritate între națiuni, fără precedent în istorie.

Avem astăzi datoria să ne aplecăm cu atenție asupra istoriei noastre postdecembriste, pentru a înțelege mai bine semnificația și consecințele deciziilor noastre, pentru a nu mai repeta greșeli și pentru a nu mai pierde oportunități de dezvoltare.

Evenimentul de astăzi este un moment de satisfacție și de bucurie, pe care merită să-l trăim cu decență și cu demnitate, cu sentimentul datoriei împlinite.

Totodată, nu trebuie să ne pierdem spiritul de angajare responsabilă în ceea ce avem de făcut în continuare. Trebuie să fim conștienți că intrăm într-o nouă etapă, care cere eforturi la fel de susținute, pentru a dovedi că suntem parteneri de nădejde într-o organizație care se bazează pe solidaritate și pe responsabilitate.

Doamnelor și domnilor, așa cum am știut să lucrăm împreună pentru reușita aderării la Organizația Atlanticului de Nord, trebuie să lucrăm și pentru succesul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Ne aflăm într-un moment critic al procesului de negociere, când trebuie să ne concentrăm atenția asupra progreselor pe care trebuie să le facem în însușirea și aplicarea acquis-ului comunitar.

Am adus modificări necesare Constituției țării. Acum trebuie să introducem rapid toate schimbările cerute de noul cadru constituțional în legislație, în structura și în funcționarea instituțiilor statului, pentru creșterea eficienței și capacității lor administrative, pentru compatibilizarea societății noastre și a instituțiilor statului cu acquis-ul comunitar, cu criteriile Uniunii Europene.

Este un an electoral care are dinamica lui în plan politic. Fără a renunța la spiritul critic firesc, specific democrației și confruntărilor electorale, trebuie să ne gândim la consecințele și la costurile folosirii subiectului integrării europene în campania electorală. Este mai profitabil pentru țară și pentru partidele politice, dar mai ales pentru cetățeni, să identificăm problemele, să ierarhizăm prioritățile și să lucrăm împreună pentru rezolvarea acestora.

Fac un apel la responsabilitate din partea tuturor forțelor politice și organizațiilor societății civile. Știm bine care sunt slăbiciunile noastre și rămânerile în urmă. Să ne concentrăm asupra lor și să dovedim partenerilor europeni că știm să răspundem cu promptitudine și profesionalism observațiilor lor întemeiate pe fapte, că avem capacitatea de a acționa cu fermitate și în spirit de solidaritate pentru rezolvarea problemelor.

Corupția rămâne o problemă de maximă importanță în condițiile actuale, în special din cauza unui răspuns nu întotdeauna ferm și adecvat al tuturor celor abilitați să o combată. Avem suficiente legi, să le aplicăm, indiferent de statutul politic, economic sau social al celor care au încălcat legea. Să-i mobilizăm pe cetățeni, să-i responsabilizăm, să-i conștientizăm de importanța atitudinii lor civice.

Avem datoria să rezolvăm, o dată pentru totdeauna, problema copiilor instituționalizați și a adopțiilor, printr-o lege în spirit european. Este obligația acestui Parlament să adopte noua lege din perspectiva asumării responsabilității națiunii române față de copiii aflați în dificultate.

Revine tot Parlamentului obligația de a adopta o soluție legală care să ofere toate garanțiile necesare unei justiții nu doar independente politic, ci și accesibile și egale pentru toți cetățenii României.

Îmi exprim convingerea că vom ști să demonstrăm maturitate, responsabilitate și devotament, că vom ști să lucrăm împreună pentru binele națiunii române.

Lumea ne va judeca după faptele noastre și, în aceste clipe încărcate de profunde semnificații, mă adresez cetățenilor României, solicitându-le să ne sprijine în continuare în eforturile de integrare europeană și euroatlantică.

Doresc să închei, mulțumind, încă o dată, tuturor celor care au contribuit la succesul integrării noastre în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, tuturor liderilor și partidelor politice, națiunii române, cetățenilor pentru eforturile și sacrificiile lor.

Vă mulțumesc pentru atenție! (Aplauze puternice.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule președinte, dați-mi voie să traduc aceste călduroase aplauze în sincere și călduroase mulțumiri, pe care vi le adresăm.

Noi o să vă transmitem legea spre promulgare. Nu avem, însă, din mesajul dumneavoastră, nici o îndoială că acest lucru se va petrece. Până atunci, din acest moment, legea se află depusă la secretarii celor două Camere ale Parlamentului.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 7 decembrie 2021, 23:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro