Constanța Popa
Constanța Popa
Ședința Camerei Deputaților din 30 martie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.43/08-04-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 30-03-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 30 martie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.23 Constanța Popa - referire la situația cadrelor superioare nemedicale din laboratoarele medicale din România;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Doamna Constanța Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În declarația de astăzi mă voi referi la situația cadrelor superioare nemedicale din laboroatoarele medicale din România, în mod special la sepcializarea și pregătirea post-universitară a acestora. Situația acestui personal poate fi analizată ca:

  1. Pondere numerică în totalul personalului cu studii superioare din laborator;
  2. Normare;
  3. Specializare și perfecționare.

În laboratoarele medicale din România își desfășoară activitatea următoarele categorii de personal (datele sunt la nivelul anului 2003) și următoarea pondere numerică în totalul personalului cu studii superioare:

  • medici cu specialitatea medicină de laborator, 1390;
  • biologi, 1068
  • chimiști, 1046
  • biochimiști, 171
  • farmaciști, 211

Ponderea este de 35% cadre superioare medicale (medici) și 65% cadre superioare nemedicale (biologi, chimiști, biochimiști și farmaciști), valoare foarte apropiată de media existentă în țările membre ale Uniunii Europene.

2. Normarea pentru "alt personal cu studii superioare (biochimiști, biologi, chimiști și farmaciști)", conform Ordinului MS nr.135/06.03.2002, este de:

  • 20000-40000 de locuitori/post în laboratoarele din ambulatoriul de specialitate,
  • 40-60 paturi/post pentru unitățile sanitare clinice cu paturi,
  • 140-160 paturi/post pentru spitale

Medicii de laborator nu sunt normați pentru ambulatoriul de specialitate, deși funcția de șef de laborator este deținută "în mod obligatoriu" de către un medic de laborator, conform Ordinului MS nr.135/6.03.2002. Cum poate avea calitatea de angajat și, obligatoriu, șef, o persoană pentru a cărei profesie nu este prevăzută nici măcar normarea? (nu există normare pentru medici cu specialitatea medicină de laborator pentru ambulatorii, conform Ordinului MS nr. 135/6.03.2002.

3. Specializare și perfecționare.

Importanța profesiilor de biolog, chimist și biochimist pentru unitățile sanitare publice este recunoscută de MS în Ordinul nr.698/9.09.2001 privind angajarea, transferarea și detașarea medicilor, farmaciștilor, biologilor și chimiștilor, precum și a altui personal de specialitate cu studii superioare din unitățile sanitare publice. După cum se observă, ordinul nu face referire la "medici, farmaciști și alt personal de specialitate cu studii superioare din unitățile sanitare publice", ci, face referire la "medici, farmaciști, biologi, chimiști și biochimiști și alt personal de specialitate cu studii superioare din unitățile sanitare publice".

În ceea ce privește specializarea personalului cu studii superioare medicale care lucrează în laboratoarele medicale pentru medicii de laborator, ordinul MS nr.197/23.02.2004 stabilește în anexa nr.1 la specialități paraclinice la poziția 5, specialitatea medicină de laborator, 5 ani.

De asemenea, HG 1477/2003 aprobă criteriile minime de autorizare și acreditare pentru instituțiile de învățământ superior, care pregătesc, pe lângă alte câteva profesii, pentru profesiile de medic și asistent medical, pe baza unor criterii minime care să satisfacă cerințele Uniunii Europene.

În ceea ce privește pregătirea profesională post-universitară a biologilor, chimiștilor și biochimiștilor care lucrează în laboratoarele medicale, aceasta nu se realizează în conformitate cu recomandările Uniunii Europene.

În răspunsul la o interpelare adresată, în calitate de deputat, în anul 2002, Ministerului Sănătății, ministrul sănătății de atunci, d-na Daniela Bartoș, spunea că: "În perspectiva armonizării legislației naționale cu cea europeană, Ministerul Sănătății va avea în vedere stabilirea unei perioade de pregătire de minimum 5 ani pentru personalul care își desfășoară activitatea în laboratoare de analize medicale, ținând seama de necesitatea realizării unuil nivel ridicat de cunoștințe de specialitate și de responsabilitatea pe care o implică această activitate".

În răspunsul MS nr.DB 11757/7.11.2002, la interpelarea nr.742 A/2002, privind formele și durata de pregătire post-universitară a personalului cu studii superioare nemedicale încadrat în laboratoarele medicale (conform Legii nr.84/1995 republicată) sunt enumerate:

  • studii aprofundate de specialitate cu durata de 2-3 trimestre;
  • studii de masterat cu durata de 2-4 trimestre;
  • studii academice post-universitare cu durata de 2-4 trimestre
  • studii post-universitare de specializare cu durata aprobată de senatele universitare;
  • studii post-universitare de perfecționare cu durata aprobată de senatele universitare.

Se observă că:

  • aceste cursuri absolvite cumulează împreună cu anii de studiu universitar mai mult de 5 ani, iar dacă se adaugă și un doctorat, durata de pregătire (universitară și post-universitară) este de peste 11 ani;
  • de aproximativ 10 ani, chiar dacă România se apropie de data aderării la Uniunea Europeană, se păstrează aceleași forme de pregătire post-universitare opționale pentru aceste categorii de personal.

Răspunsul MS cu nr.DB 11011, la o interpelare privind accesul specialiștilor cu studii superioare nemedicale din laboratoarele medicale la funcții de conducere este următorul:

"Având în vedere dreptul pacienților la servicii medicale de calitate, considerăm că nu este în interesul acestora accederea în poziții ce implică o deosebită responsabilitate a unor persoane pentru care durata obligatorie de pregătire este de 4-5 ani, față de 11 ani cât prevede ordinul sus-menționat".

De ce nu aplică MS recomandările forurilor europene de specialitate privind specializarea personalului nemedical cu studii superioare din laboratoarele medicale? Sunt cunoscute aceste recomandări?

De ce nu introduce MS o perioadă obligatorie de pregătire de minimum 9 ani, conform recomandărilor forurilor europene de p5rofil pentru toate țările membre ale Uniunii Europene sau care vor să adere la Uniunea Europeană?

Ungaria, de exemplu, a introdus pentru personalul cu studii superioare nemedicale din laboratoarele medicale, pregătirea post-universitară medicală cu durata de 4 ani (teoretică și practică).

Ordinul 716/27.09.2002 publicat în MO nr.766/22.10.2002, privind acreditarea programelor educaționale, formatorilor și formatorilor de formatori din sistemul sanitar dezvoltate de către Centrul Național de Pregătire Postuniversitară a Medicilor, Farmaciștilor, Altui Personal cu Studii Superioare și Asistenților Medicali, la art.4, alin.3 referitor la participanții în "comisia de verificare a îndeplinirii standardelor de acreditare", pe lângă alți reprezentanți, se numesc și cei ai "asociațiilor profesionale ai altui personal cu studii superioare pentru care se face formarea".

În această categorie, datorită ponderii numerice, participării la baza actului medical și a "responsabilității pe care o implică această activitate"" pe care o recunoaște chiar și MS în răspunsul sus-menționat, intră și specialiștii cu studii superioare nemedicale care lucrează în laboratoarele medicale.

După 1990, legiferarea activității biologilor, chimiștilor și biochimiștilor în sistemul sanitar a cunoscut un drum legislativ sinuos.

Astfel, Ordinul MS nr.527/29.07.1999 prevede la art.2 ca activități de laborator de analize medicale: biologie medicală; biochimie medicală; chimie medicală

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.83/19.06.2000 prevede, de asemenea, la art.1 pct.2: "Serviciile conexe actului medical pot fi furnizate de persoanele autorizate de Ministerul Sănătății, altele decât medicii, să exercite în mod independent una din următoarele profesii prevăzute în Nomenclatorul de funcții al MS: ".. biolog, biochimist, chimist..."

În anul 2001, cu totul surprinzător, s-a propus modificarea OU nr.83/2000, eliminându-se cele trei profesii dintre profesiile conexe actului medical, fără însă a se propune din ce categorii fac parte.

Ordinul comun al MS și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate din 4.09.2001, la punctajul acordat personalului care lucrează în laborator, pentru "medici rezidenți în anii IV și V" se acordă 3 puncte, iar pentru "biologi, chimiști" (fără a se menționa și biochimiștii), indiferent de gradul profesional sau existența unui doctorat, se acordă 2 puncte.

Ordinul 609/12.08.2002 se referă și la "alt personal cu studii superioare autorizate să lucreze în domeniul medical (biologi, biochimiști și chimiști)".

Aceștia, conform art.7 alin.2. "își desfășoară activitatea ".. și efectuează analize ".. doar în domeniul pentru care a urmat pregătire de specialitate postuniversitară atestată cu documente corespunzătoare și numai în subordinea unui medic cu specialitate medicină de laborator".

Această prevedere este în contradicție nu numai cu răspunsul MS nr.DB 11011 din 28.10.2002 la interpelarea nr.491B, dar și cu prevederile European Communities Confederation of Clinical Chemistry (EC4), care recomandă statelor membre Uniunii Europene o pregătire unitară de minimum 9 ani (teoretică și practică), pe baza unui program unic care să ofere o pregătire de bază în "chimia clinică și medicina de laborator".

Această pregătire permite absolventului să fie înregistrat ca "Specialist european de chimie clinică și medicină de laborator" recunoscut la nivel național și/sua internațional (de exemplu, înregistrat în EC4 Euro-Registru), abreviat în toate țările membre ale Uniunii Europene "Eurclinchem".

Specializarea și pregătirea profesională a specialiștilor nemedicali cu studii superioare care lucrează în laboratoarele medicale trebuie să fie în conformitate cu cea existentă în țările membre Uniunii Europene.

Pentru aceasta este nevoie de adoptarea documentelor elaborate de organizațiile europene și internaționale de profil:

  • European Communities Confederation of Clinical Chemistry (EC4)
  • Forum of European Societies of Clinical Chemistry and Laboratory Medicine (FESCC)
  • International Federation of Clinical Chemistry and Laboratory Medicine (IFCC).

"Specialistul European de Chimie Clinică" trebuie să aibă în toate țările europene aceeași schemă de pregătire: educația universitară într-una din facultățile: medicină, chimie, biochimie, farmacie sau biologie, urmată de specializarea post-universitară în chimie clinică, cu o durată cumulată de minimum 9 ani.

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, Parlamentul, Ministerul Sănătății și asociația profesională a biologilor, chimiștilor și biochimiștilor trebuie să introducă pregătirea profesională a cadrelor superioare nemedicale din laboratoarele medicale conform legislației din țările membre ale Uniunii Europene.

Aderarea trebuie să se facă integral, în toate domeniile, și nu secvențial, în funcție de interese particulare sau de grup.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 decembrie 2021, 20:21
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro