Ștefan Giuglea
Ștefan Giuglea
Ședința Camerei Deputaților din 30 martie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.43/08-04-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 30-03-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 30 martie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.50 Ștefan Giuglea - declarație politică intitulată "Neliniște în țara mierlelor";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Ștefan Giuglea:

"Neliniște în țara mierlelor"

După cinci ani de acalmie, vulcanul din Kosovo a început iarăși să erupă. Părea că în Kosovo nu se mai întâmplă nimic, fapt datorat forțelor de menținere a păcii.

În realitate, o pace menținută cu forța generează mai curând sau mai târziu un nou război. Acest pericol este deja recunoscut de forțele militare și polițienești europene care se străduiesc să limiteze conflictul.

Doar după două zile de la conflictul provocat de înecarea a doi copii albanezi, întreaga regiune, scufundată într-o tăcere deplină a presei, a explodat într-o suită de evenimente care nici acum nu par posibile, dar erau de așteptat.

Kosovo a fost tot timpul un loc fierbinte, așa cum a rămas și Bosnia.

Forțele care au gestionat până acum situația din aceste regiuni au comis păcatul capital de a menține informațiile referitoare la starea de fapt într-un circuit închis.

Presa europeană a tăcut fiindcă nimic nu indica depășirea cotei de alarmă. Și iată că lucrurile stăteau la fel de prost ca în timpul războiului, dar lipsea scânteia.

Naționalismul nu a scăzut în Kosovo, fiindcă nici o soluție politică nu a fost găsită în acest scop. Sârbii continuă să fie de vină pentru toate necazurile albanezilor, chiar dacă regiunea e condusă acum de forțe politice albaneze.

Separatismul este la fel de sălbatic ca în 1998.

Nici Belgradul nu și-a înmuiat pretențiile mai ales că, acum, sârbii sunt cu adevărat persecutați de Kosovo.

În acest joc strâns n-a mai fost loc nici pentru redresare economică, nici pentru campanii de informare asupra primejdiei unui nou conflict, toată lumea a trăit de azi pe azi. Mâine a fost un țărm îndepărtat.

Reizbucnirea conflictului, extins în întreaga regiune demonstrează necesitatea menținerii păci doar cu ajutor economic și infuzie de democrație.

Legenda spune că Dumnezeu a aruncat aici tot balastul după facerea lumii. Cele peste 1200 de insulițe de pe coasta estică a Adriaticii ar putea sta mărturie. Iugoslavia "țara sclavilor se sud este un produs al haosului geografic și istoric din Balcani de după primul război mondial". Învingătorii de atunci au remodelat harta regiunii, încercând să îmbine forțat piese de joc incompatibile. S-a format un amestec exploziv, ale cărui ingrediente purtau germenii propriei dispariții: opt popoare care vorbesc cel puțin cinci limbi, folosesc două tipuri de alfabet și au trei religii diferite. Într-un sfârșit, piesele jocului s-au dezmembrat din configurația lor nefirească lăsând în dezechilibru opt milioane de sârbi, 4-5 milioane de croați, două milioane de sloveni, două milioane de macedonenei, alte două de bosniaci, musulmani și 600.000 de muntenegreni, turci, țigani, români, slovaci, cehi, italieni, germani. Dar mai ales două milioane de albanezi.

Rar se întâlnește în istoria popoarelor o încleștare atât de îndărătnică, precum cea care a însoțit conviețuirea sârbilor și albanezilor din Balcani. O revendicare a întâietății, a proprietății asupra istoriei, culturii, până și a geografiei unui petic de pământ mult mai mic decât oricare altă țară din regiune.

O încleștare oarbă pentru două țeluri sacre: o Albanie mare și o Serbie mare.

Pentru sârbi, Kosovo este un mare Ierusalim. Pentru Albanezi el poate deveni o Mecca. Slavii sunt convinși că numele provinciei este de origine sârbă și datează din secolul al XII-lea când localnicii au botezat acest teritoriu Ținutul Mierlelor (Kos-mierla).

Urmele istoricei dispute religioase s-au conservat cel mai bine în rândul albanezilor Kosovari: două treimi sunt musulmani, aproape un sfert ortodocși.

Până nu demult, în satele Kosovare confruntarea sârbă albaneză a fost doar una ideologică. Un milion și jumătate de albanezi și-au suduit "compatrioții" slavi și i-au blestemat pe cei vinovați de configurația etnică nefastă pentru întreg vestul Balcanic. Apoi a fost războiul nervilor. Există pâine albaneză și pâine sârbească, realitate albaneză și realitate sârbă. Adevărurile îmbrăcau haina etnică. Psihoza a ajuns până la căutarea oricăror dovezi care se puteau constitui într-un rechizitoriu împotriva inamicului. În 1988, Câmpia Mierlei, locul bătut de copitele cailor medievali era acum răvășit de șenile, iar păsările ținutului alungate de vâjâitul avioanelor.

De cinci ani, "comunitatea internațională" este prezentă în forță în Kosovo. Trezirea la realitate și confruntarea cu adevărul este o realitate. Din nefericire, răbufnirea recentă de violență etnică din Kosovo a demonstrat că activitatea nu este încheiată. Comunitatea euro-atlantică a așezat Balcanii de Vest pe drumul cel bun al stabilizării și integrării.

Organizațiile principale ale comunității internaționale, ONU, NATO, UE, OSCE, au dovedit același angajament și au rămas implicate în acest proces.

Țările și comunitățile din regiune trebuie să-și arate înțelepciunea și disponibilitatea în această direcție. Viitorul popoarelor lor depinde de aceasta. Liderii politici din Kosovo trebuie să-și exercite autoritatea lor democratic reinstaurată asupra populației din regiune pentru a proteja toate minoritățile și moștenirea lor istorică, culturală și religioasă extrem de importantă.

Oficiali din România, Albania, Macedonia, Serbia, Statele Unite și Elveția vor discuta despre cauza violentă izbucnită săptămâna trecută în Kosovo. În provincia sârbă, forțele ONU și NATO de menținere a păcii au reușit să instaureze un calm relativ.

Au fost incendiate 30 de mănăstiri și biserici ortodoxe, leagăne ale culturii și ale unei identități de care ne leagă o frăție milenară. Trezirea la realitate și confruntarea cu adevărul este o obligație. Se întrezărește ideea că din istorie nu se învață și erorile se repetă.

Este, în consecință, foarte importat ca toți vecinii din regiune să se implice în acțiunile instituțiilor euro-atlantice astfel încât Kosovo să nu se golească de istorie, de oameni, de credință, Ținutul Mierlelor să scape de metamorfozele nesfârșite și să capete forma pe care și-o caută de sute de ani.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 decembrie 2021, 21:32
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro