Radu-Vasile Roșca
Radu-Vasile Roșca
Ședința Camerei Deputaților din 6 aprilie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.47/15-04-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 06-04-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 6 aprilie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.11 Radu Vasile Roșca - intervenție referitoare la integrarea României în NATO - un succes al clasei politice românești;

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................
Dau cuvântul domnului deputat Radu Vasile Roșca, va urma domnul Virgil Popescu. Deputații Mircea Costache, Ioan Sonea, Ioan Miclea, Puiu Hașotti și Marin Anton au depus la secretariat declarațiile.

Domnul Radu Vasile Roșca:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Intervenția mea se referă la integrarea României în NATO - un succes al clasei politice românești.

Generația mea a aflat despre NATO ca fiind balaurul cu șapte capete, născut cu dorința nestrămutată de a ștangula socialismul victorios și a încerca să impună la orașe și sate capitalismul în putrefacție.

Trăim ziua în care steagul NATO flutură pe cel mai înalt catarg oficial al României, iar drapelul nostru național se află desfășurat la sediul Organizației Nord-Atlantice din Bruxelles.

Istoria a vrut astfel.

Văd în această spectaculoasă schimbare de situații, mai multe posibile surse de reflecție și învățăminte.

NATO numără în prezent 26 de state și are în capătul coloanei cea mai puternică forță militară a lumii - Statele Unite ale Americii. Arsenalul militar de care dispune și potențialul de concepție și acțiune definește NATO drept garantul echilibrului planetar, factorul de supremă autoritate în supravegherea existenței pe Terra, vectorul acreditat să impună reguli în lumea în care trăim.

A te afla sub umbrela NATO înseamnă, înainte de orice, șansa de a aspira la liniște, pace și înțelegere cu alte state și alte popoare, aproape sau departe de casa ta. Înseamnă, s-o recunoaștem, să poți să reduci din grijile furnizate de siguranță, insecuritate și spaimă și să câștigi în siguranță și securitate, să abandonezi frisoanele, spaime proprii celui aflat în bătaia vântului.

Ne-am aflat în bătaia vântului de atâtea ori în istorie. Cronicarii și scriitorii au trudit îndelung pentru a consemna dramatice situații în care, lipsiți de protecția celor puternici, a trebuit să acceptăm gesturile pline de cruzime ale altora, puternici și ei, dar mai ales convinși că îți poți călca în picioare după propria voie sentimente, simț național, teritorii, avuție, cultură.

În politică, se spune, contează nu prieteniile, ci doar interesele. Ei bine, am simțit pe pielea noastră ce înseamnă falsele prietenii și felul în care prieteni declarați și-au servit interesele cum au putut mai bine, doar pentru că se știau în stare să comande orchestra și să dicteze regulile jocului. Suntem obligați să ne cunoaștem trecutul, dar nu avem dreptul să sacrificăm îndatoririle ce privesc viitorul. Trebuie să știm de unde ne tragem și toate prin câte au trecut cei de dinaintea noastră, dar să nu uităm că toți cei de după noi ne vor cântări meritele doar în raport de câte am reușit să facem în a le limpezi gândurile și a le lumina calea, într-o lume strivită de evoluții dramatice, globalizată și prin aceasta greu de cuprins și dirijat, imprevizibilă, provocatoare de interogații, dileme, incertitudini.

Am putea cădea sufocați în euforia ștergerii de pe harta zidului Berlinului, de eliminarea de pe chipul zilei de azi a zâmbetului siberial al războiului rece, de dezagregări neașteptate în sfera puterilor dominante - vezi dispariția de pe harta URSS - am putea cădea, spunem, în erori de calcul, judecăți pripite, urmate inevitabil de sentințe facile.

La ce ne mai trebuie armata?, se întreba cineva, când războiul se terminase. Documentele de pace își ocupaseră locul în ramă, iar bubuitul tunurilor se putea asculta doar în filmele de epocă. S-a văzut, cu timpul, cât de grăbit erau croite ecuațiile momentului. Clepsidra a cernut în liniște și consecvent evenimente capabile să ne tragă de mânecă, pledând pentru precauție și înțelepciune în toate câte țin de existența noastră. Și, ca și cum sfaturile venind dinspre prieteni cu privire la nevoia de a sta cu mâna streașină la ochi, oricât de calme ar părea diminețile de vară, pentru a simți pericolele ce te pândesc, iată-ne izbiți în încrederea noastră, călcați cu forță și insolență de personajul căruia nu-i cunoaștem chipul decât pe apucate: terorismul.

Ziua de 11 septembrie 2001 reprezintă bătaia de clopot spre care ne întoarcem capul toți locuitorii planetei, ca și cum din ceruri ar coborî un semnal avertizor al destinului. "Nu vă credeți niciodată în siguranță!" sunau lugubru, traversând meridiane și paralele, evenimentele care au ras de pe hartă blocurile World Trade Center din inima New York-ului.

Câte ni s-au întâmplat de atunci încoace nu înseamnă decât stări alotropice ale aceluiași fenomen esențialmente respingător și condamnabil - terorismul.

Ce să căuătm în NATO? ce pericol ne mai paște?

Și, totuși, a învins punctul de vedere tulburător de realist și de bine venit. suntem în NATO! avem, deasupra capului, un acoperiș angajat să ne apere și să ne izbăvească de cel viclean, indiferent de numele din buletinul de identitate.

Avem, prin dreaptă judecată, și obligația de a face posibilă funcționarea aparatului chemat spre noi pentru a ne proteja, o dată cu prezentul nostru și viitorul copiilor noștri.

Să salutăm, așadar, reușita clasei noastre politice care și-a pus semnătura pe acest traseu ce leagă ziua în care vedeam în NATO un individ cu satârul deasupra capului și ziua de azi, când deasupra noastră stă desfășurat, alături de tricolor, steagul NATO.

Să le adresăm, așadar, un cuvânt de bine tuturor celor care au făcut posibilă această oră care bate încurajator în istoria României.

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 27 noiembrie 2021, 17:36
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro