Plen
Ședința solemnă comună a Camerei Deputaților și Senatului din 15 septembrie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.118/23-09-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 15-09-2004 Versiunea pentru printare

Ședința solemnă comună a Camerei Deputaților și Senatului din 15 septembrie 2004

  1. Alocuțiuni cu prilejul ședinței solemne a Parlamentului României consacrate aniversării a 140 de ani de la constituirea Senatului României și de la instituționalizarea sistemului parlamentar bicameral
  1.5 Domnul Ioan Vida - președintele Curții Constițutionale

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul Ioan Vida, președintele Curții Constituționale.

Domnul Ioan Vida:

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți ai Camerelor legiuitoare,

Domnule prim-ministru,

Preafericite Patriarh,

Eminența Voastră,

Domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

Onorat auditoriu,

Împlinirea a 140 de ani de la înființarea Senatului și de la nașterea bicameralismului în România îmi oferă prilejul de a confirma că bicameralismul nu este un fenomen legat în exclusivitate de federalism și mai ales că România s-a născut, s-a situat de la începuturile sale pe un trend istoric pozitiv.

Din secolul al XIX-lea și până în secolul XXI bicameralismul a ajuns la cote remarcabile la nivel mondial. Aproape 70 din statele federale și unitare ale lumii au parlamente bicamerale.

Cred că nu întâmplător istoria românilor a legat consacrarea sistemului parlamentar bicameral și constituirea Senatului ca, inițial, Corp Ponderator, de momentul decretării și promulgării de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 2 mai 1864, a primei Legi fundamentale a României, ce emana de la o autoritate românească, anume Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris din 7/19 august 1858.

Născută într-o conjunctură politică internă tensionată, această lege exprima prin conținutul său mai mult decât ar fi putut să o facă orice alt instrument internațional, frământările și necesitățile unei societăți a cărei clase politice își asuma din ce în ce mai evident rolul de reprezentant al nevoilor naționale.

În acest context, realitatea unui joc politic veritabil a condus la tensiuni insurmontabile între instituțiile statului, disensiunile și contradicțiile dintre puterea executivă și cea legislativă unicamerală neputând fi rezolvate.

Astfel, s-a impus necesitatea unei a treia forțe, care, așa cum anunța domnitorul Alexandru Ioan Cuza: "va ști a feri ciocnirile între puterile statului, va menține echilibrul între dânsele și așa va apăra neatinse pactul fundamental și libertățile publice ale României".

Departe de a rămâne doar un moment izolat în istoria parlamentarismului românesc, generat de nevoi temporare, bicameralismul s-a impus și în Constituția din 1866, găsindu-și un generos sprijin în reprezentanții curentului conservator și în însuși noul domnitor Carol I.

Justificată, atât de modelul bicameral al statelor europene, dar și de necesitatea de a modera acțiunea legislativă, reducând atotputernicia unei singure adunări, existența Senatului venea să asigure echilibrul atât de necesar al societății, în procesul elaborării și adoptării unei legislații dedicate, cu precădere, marilor reforme.

Asumat deja ca o tradiție, bicameralismul, și implicit existența Senatului, au fost preluate în Constituțiile din 1923 și 1938.

În toată această perioadă de timp, prin vocea Senatului, au fost exprimate cu curaj, talent și spirit de răspundere, cele mai acute năzuințe naționale. Astfel, pot fi amintite numele lui Constantin I. Nicolaescu, președintele Senatului, care în 1927 se pronunța împotriva tendințelor preconizate de fascism, de desființarea vieții constituționale, a lui Grigore Gafencu, care în 1934 atenționa asupra pericolului care îl reprezintă cel de-al treilea Reich, dar și al senatorului academician Ștefan Ciobanu, care s-a pronunțat în numele parlamentarilor și fruntașilor vieții publice și culturale dintre Prut și Nistru.

După 1946, Senatul a fost desființat, iar reprezentarea voinței poporului a fost conferită unei singure adunări, fapt ce a dus practic la deprecierea vieții parlamentare, devenită un instrument de ratificare facilă a deciziilor adoptate la nivelul Partidului Comunist.

Urmare a Revoluției din decembrie 1989, problema opțiunii între un sistem parlamentar monocameral sau bicameral, s-a conturat iar ca un obiect al preocupării politice, dându-se câștig de cauză bicameralismului.

Subordonându-se acestei idei, Constituanta a îmbrățișat formula bicameralismului integral, de inspirație italiană, care a așezat Senatul pe o poziție de egalitate cu Camera Deputaților, conferindu-i aceeași legitimitate și aceeași putere cu aceasta.

Determinată, așadar, de nevoia de a preîntâmpina concentrarea puterii în Parlament, așa încât nici una dintre camerele acestuia să nu devină despotică sau suport al unui regim autoritar, cât și de dorința de a optimiza procesul de legiferare, organizarea și funcționarea aproape identică a celor două Camere și-au demonstrat eficiența în anii ce au urmat adoptării Constituției din 1991, dar au relevat și o serie de neajunsuri pe care România, în urma exercițiului democratic dobândit, dar și în perspectiva integrării în structurile euroatlantice, trebuia să le soluționeze.

Analizând anii de existență și evoluție a instituției Senatului în societatea românească este greu să nu observăm rolul esențial pe care acesta l-a jucat în momentele cheie ale istoriei noastre, în special în acelea în care România a dorit să se afirme ca un stat democratic, în care suveranitatea națională aparține poporului român, iar separația și echilibrul puterilor în stat reprezintă un principiu suprem, de sorginte constituțională.

Născut ca urmare a năzuințelor și frământărilor interne, Senatul s-a constituit, astfel, într-un adevărat punct de echilibru, atât de necesar societății românești, adaptându-se evoluției acesteia, dar și determinând traiectoria ei.

Acestui trecut glorios îi dorim un viitor pe măsură.

La mulți ani Senatului României și membrilor săi! (Aplauze.)

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti luni, 6 decembrie 2021, 13:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro