Gheorghe-Eugen Nicolăescu
Gheorghe-Eugen Nicolăescu
Ședința Camerei Deputaților din 28 septembrie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.126/05-10-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 28-09-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 28 septembrie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.26 Gheorghe Eugen Nicolăescu - intervenție politică intitulată: "Un alt mod de a privi lucrurile";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

"Un alt mod de a privi lucrurile".

Trebui să spun de la început ca nu sunt adeptul liberalismului sălbatic, cred în rolul statului de mediator în societate și de apărător al drepturilor celor slabi în fața celor puternici.

Cred în respectul față de lege și cred că fiecare dintre noi trebuie să o respectăm. Cred, de asemenea, că fiecare dintre cetățenii acestei țări trebuie să contribuie la finanțarea de către stat a învățământului, sănătății, poliției sau armatei. Cred, de asemenea, că fiecare companie, română sau străină, care obține profituri din România, trebuie să contribuie la bugetul din care se finanțează bunul mers al societății.

Nu cred însă că munca eficientă trebuie să fie penalizată. Nu cred că este normal ca statul să își bage mâinile până la cot în buzunarele oamenilor care au reușit să se impună din punct de vedere profesional, al oamenilor care trudesc din greu pentru a câștiga salarii comparabile cu cele ale omologilor lor din vest, pentru a finanța lenea și nepăsarea unora.

Recent e existat un investitor german care a dorit să angajeze aproape 2000 de oameni în Brașov și nu a avut de unde. Și asta în orașul în care giganți industriali, precum Autocamioane sau Tractorul, stau să moară, iar oamenii blochează șoselele pentru că nu își primesc salariile... Oamenii aceștia pur și simplu au preferat să stea acasă și să-și primească pomana electorală (în limbaj juridic îi zice "salarii compensatoare") sau să aștepte să fie dați afară, ca să primească și ei ce alții deja primesc. Și acesta este doar un exemplu... Nu vreau să insist pe acest gen de exemple, sunt mult prea multe. Nu sunt împotriva protecției sociale, dar nu așa se face.

Prea mulți oameni așteaptă să "li se dea", și nu este neapărat vina lor, ci a sistemului care le-a pervertit percepția despre rolul statului, timp de aproape o jumătate de secol.

Un sistem care a fost adus de tancurile sovietice și care, din păcate, a fost perpetuat după 1990 deoarece, din păcate, toți guvernanții de după Revoluție au început să dea, să mituiască oamenii pentru a câștiga liniște și/sau voturi. În 1990 mi-am întrebat o rudă care lucra la Rovinari de ce votează FSN-ul. Răspunsul a fost dezarmant: "Băi, cine crezi că mai îmi dă mie șapte mii fără să fac nimic?" Nici unii nu au avut puterea sau înțelepciunea de a nu da pește, ci de a învăța oamenii să pescuiască. Cam la asta s-a rezumat protecția socială în țara asta: la "a da", dar puțin, doar cât să nu se moară de foame! Din păcate, pentru prea mulți acest lucru este suficient...

Poate vă întrebați ce are acest lucru cu cota unică? Are, pentru că acest sistem de impunere a veniturilor oamenilor este unul care are darul de a stimula munca, de a nu mai penaliza prin cote progresive pe cei care într-adevăr duc greul în această țară. S-a spus că nu este firesc ca oamenii care câștigă mult să plătească la fel ca cei care câștigă puțin. Nimic mai adevărat, nimeni nu susține acest lucru. Ceea ce spunem noi, suporterii cotei unice, este că cei care câștigă mai mult trebuie să plătească mai mult, dar proporțional.

Nu sunt de acord cu faptul că introducerea unei cote unice rezonabile nu va contribui la reducerea evaziunii fiscale. Repet exemplul cu impozitul pe chirii în 1998. De asemenea, exemplul Rusiei. Nu am văzut nici un argument în favoarea tezei a doua din argumentația domnului Pasti. Îi atrag atenția însă că nu asprimea legilor face ca evaziunea să scadă, ci determinarea cu care organele statului aplică aceste legi. Neplata accizelor, ca de altfel neplata oricărei taxe, a fost dintotdeauna o infracțiune și s-a pedepsit cu închisoare, conform Legii nr.87/1994. Accizele au început însă să fie plătite în momentul în care Garda Financiară și Vama au început să-și facă ceva mai bine treaba. Vorbim însă de două lucruri complet diferite: evaziunea la accize este relativ ușor de controlat: organizezi filtre de circulație, în țară și la vamă, controlezi spații de producție și documente de transport. Potențial, ai câteva sute, poate mii de evazioniști (să nu uităm că primii care au cerut respectarea legii au fost tocmai producătorii onești, care erau falimentați de concurența neloială din partea celor ce nu-și plăteau impozitele).

Când vorbim însă de impozitul pe venit, situația este complet diferită: potențial există câteva milioane de evazioniști: de la instalatorul care nu-ți da chitanță că îți repară o țeavă, până la constructorii care nu trec toată valoarea pe deviz sau antreprenorii care nu-și declară activitatea. Aici mai există o categorie de neplătitori de impozite, și anume cei care nici măcar nu încalcă legea, ci evită să plătească, prin metode legale. Are statul puterea să forțeze aplicarea legilor în acest caz? Să fim serioși! Și atunci, rămâne cea de-a doua alternativă: reducerea impozitelor până la un nivel la care plata impozitului să fie regula (acceptată voluntar!), iar neplata să fie doar excepția. De abia atunci statul va putea impune legea, deoarece resursele îi vor fi la îndemâna.

În încheiere, vreau să remarc un lucru: toată lumea este de acord că actualul sistem fiscal lasă mult de dorit. Există o propunere pentru reformarea acestuia într-un mod în care s-a dovedit că a produs rezultate excelente în țările care l-au introdus. Mai mult ca sigur, exemplul acestor țări va fi urmat de altele, și acestea vor deveni la rândul lor povești de succes.

De ce, dacă nu suntem în stare să venim cu ceva genial, care să ne propulseze mai spre capul listei țărilor bogate, ne încăpățânăm să nu folosim experiența altora?

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 30 noiembrie 2021, 17:58
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro