Petre Posea
Petre Posea
Ședința Camerei Deputaților din 5 octombrie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.132/12-10-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 05-10-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 5 octombrie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.31 Petre Posea - intervenție cu titlul "satul românesc riscă să-și piardă veșnicia și perenitatea!"

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Petre Posea:

"Satul românesc riscă să-și piardă veșnicia și perenitatea!"

Veșnicia satului românesc aproape că a rămas de izbeliște. A fost luată de apa sâmbetelor ultimului deceniu și dusă a fost. În locul ei a rămas din păcate un prezent acru măcinat de grija clipei, pribegit de sărăcia din noi, dar, mai ales, întunecat de pierderea speranței, iar satul românesc, nesecat izvor de spiritualitate a fost nu numai trădat, ci și distrus, în mare parte chiar de fiii pe care i-a crescut și protejat.

Pentru că ei, copiii de altă dată și-au schimbat opincile cu încălțările de oraș și au năvălit în vechile vetre pentru a-l stoarce și de la ultima lui bogăție, spiritualitatea, iar dacă un regim l-a secătuit de puterea materială, libertatea i-a strivit sub nepăsare perenitatea născătoare de valori.

De aceea, înfometat, sărăcit și părăsit, material și moral de cei crescuți la pieptul său, satul nostru s-a predat. A lăsat de o parte tradițiile și obiceiurile care i-au dus faima în lume și a intrat în hora dictată de firi străine simțirii lui. Prosperitatea pământurilor lui a ajuns în mare parte pe mâna unora care credeau că agricultura se poate face cu un pumn de cupoane și l-au lăsat să se descurce de unul singur.

Îngropat în datorii, umilit de nevoia de a lucra ca în Evul Mediu, răvășit de vremea capricioasă și indolența unora, satul românesc trăiește poate cea mai tristă istorie din existența lui, falimentul pământului și a tradițiilor legate de munca ogorului. Pe de altă parte, tot mai multe obiceiuri au fost și sunt strivite de "progresurile" noii societăți de consum. Așa se face că, acum, în satul românesc nici măcar nu se mai brodează, cel puțin nu modelele tradiționale.

Pentru că nici rombul, nici cercul, nici "zig-zagul" nu-și mai găsesc loc pe pânzele noastre de in cu destinație europeană. Nu, la comanda unor "firme" din străinătate (în spatele cărora se află diverse asociații de misionari), țărăncile noastre lucrează tablouri reprezentând scenele "biblice" specifice unor secte mai mult sau mai puțin legale. Și n-ar fi vorbă că nu sunt lucruri frumoase, în fond, un asemenea tablou reprezintă o îngemănare de muncă și răbdare care își găsește ușor locul în universul admirației, dar parcă e prea de tot.

În primul rând, "produsele" acestor lungi ore de muncă (în care lucrătoarea coase doar după desenul șablon), nu mai cuprind în ele nici un fel de elemente naționale. Cu atât mai puțin se poate vorbi de o reflectare a tradițiilor locale, fiind trist că în tot mai multe sate se lucrează doar pentru paralele primite pe astfel de lucruri.

Și apoi, nu se pierd doar tradițiile, ci se corup și sufletele lucrătoarelor noastre cu felurite povești "religioase". Or, prin înstrăinarea care se produce în acest fel (pentru că, în fond, prin reproducerea în zeci și zeci de exemplare a temelor "biblice" se realizează o îndoctrinare religioasă) se dă o grea lovitură spiritualității românești, atât prezenței, dar, mai ales, expresiei sale în universul cultural mondial.

În plus, dacă în satele noastre nimeni nu mai are timp să coasă haine tradiționale, atunci nu peste multă vreme portul specific va deveni și el o amintire, după care se vor pierde și alte tradiții, poate ultimele neștirbite de "foamea civilizației moderne".

Satul nostru nu se mai clădește așadar din propriile tradiții și trăiri, din obiceiurile și ritualurile specifice fiecărui loc în parte. Nu, el se străduiește să supraviețuiască la marginea holdelor crescute din sămânță străină (acolo unde mai sunt holde).

Și, cel mai trist, importul a devenit șablon de trai și "la țară". Atât importul de produse, cât mai ales cel de modele de câștig de existență. Motiv pentru care satul nostru riscă să se transforme într-un banal kitsch comercial, fără prezent, fără viitor, fără veșnicie, ci doar cu un bazar în care totul este de vânzare, tradițiile și, în final, Doamne ferește, oamenii.

Vă mulțumesc.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 decembrie 2021, 21:29
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro