Plen
Ședința Senatului din 14 februarie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.11/21-02-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 14-02-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 14 februarie 2005

Aprobarea retrimiterii la Comisia pentru apărare, ordine publică și securitate națională a Legii privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate (reexaminare - retrimitere pentru reevaluarea elementelor reexaminării).  

Ședința începe la ora 15.35.

Lucrările sunt conduse de domnul senator Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, asistat de doamna senator Paula Ivănescu și domnul senator Puskas Valentin Zoltan, secretari ai Senatului.

   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Dați-mi voie să deschid ședința noastră de astăzi. Lucrările vor fi conduse de subsemnatul, ajutat de către cei doi secretari, doamna senator Paula Ivănescu și domnul senator Zoltan Valentin Puskas.

Vă anunț că, din totalul de 137 de senatori, și-au anunțat prezența un număr de 102 senatori. Avem 18 colegi absenți motivat.

Legat de ordinea de zi, stimați colegi, dacă aveți observații?

Da, domnule senator Stroe. Vă rog.

 
   

Domnul Radu Stroe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să vă rog ca pct.8, respectiv Legea privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, reexaminare, să fie scos de pe ordinea de zi și trimis la noua Comisie pentru apărare, pentru a trece în revistă toate elementele acestei reexaminări.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Este de acord grupul parlamentar, da?

 
   

Domnul Radu Stroe:

Da, este în numele Grupului parlamentar al Alianței "Dreptate și Adevăr PNL-PD", bineînțeles.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

S-a înțeles. Supun la vot această propunere de scoatere a punctului de pe ordinea de zi, retrimiterea la comisie, pentru ca și comisia să-și formuleze un punct de vedere. Este vorba de Legea privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Vă rog să votați.

S-a aprobat cu 86 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și o abținere.

 
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru.  

Vă rog, dacă mai sunt intervenții legate de ordinea de zi? Nu mai sunt.

Supun la vot ordinea de zi. Vă rog să votați.

S-a aprobat cu 97 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și o abținere.

Programul de lucru, îl cunoașteți, până la ora 19.30.

Supun la vot și programul de lucru. Vă rog să votați.

S-a aprobat cu 94 de voturi pentru, nici un vot împotrivă, 4 abțineri.

Declarații politice prezentate de către domnii senatori:  

Trecem la primul punct, stimați colegi: declarații politice.

Vă reamintesc, Grupul parlamentar al Alianței "Dreptate și Adevăr PNL-PD" are la dispoziție 32 de minute, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat - 30 de minute, Grupul parlamentar al Partidului România Mare - 14 minute, Grupul parlamentar al Partidului Umanist din România - Social Liberal - 7 minute, Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România - 7 minute.

  Puiu Hașotti (PNL-PD) - lipsa de fair-play din partea actualei opoziții față de coaliția aflată la putere.

Vă rog să-mi permiteți să-l invit la cuvânt pe domnul senator Puiu Hașotti, din partea Alianței "Dreptate și Adevăr PNL-PD".

Domnule senator, aveți cuvântul.

   

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori,

Accept fără rezerve și plec de la premisa că opoziția, ca instituție "sine qua non" a sistemului politic democratic, trebuie să fie mereu în gardă și să taxeze, ori de câte ori are prilejul, intențiile și acțiunile puterii.

Așa e de când lumea, repet, lumea democratică, și nu altfel am procedat noi înșine, cei care, în urma scrutinului electoral din noiembrie trecut, am trecut, grație votului de încredere pe care ni l-au dat alegătorii României, din opoziție, la putere.

Ceea ce nu pot accepta însă sunt criticile, ca să nu spun atacurile lipsite de moralitate politică, care, uneori, se revarsă, pe diferite canale, asupra actualei coaliții aflate la putere, din partea oponenților noștri, până mai ieri, aflați în postura de guvernanți. Guvernanți cu rezultatele știute, în plan economic și social, drastic taxate la examenul votului din toamna anului trecut. Și atunci, de unde atâta vehemență, de unde atâta pretinsă îndreptățire a băncilor opoziției, cu precădere din partea celor ocupate de către PSD, partidul-stat aflat la cârma țării în perioada 2000 - 2004, de a se repezi cu parul asupra primelor măsuri legislative și guvernamentale ale coaliției aflate acum la putere? Ce mână opoziția de azi la luptă și, mai ales, ce o îndreptățește să dea lecții de moralitate și de conduită politică?

Răspunsul este, pentru a prelua titlul unei arhicunoscute piese a unui celebru muzician și poet american: vânare de vânt.

Vântul schimbării a spulberat însă, în 2004, moralitatea politică a PSD-ului... (proteste din rândurile senatorilor PSD)

Domnule președinte, vă rog să aveți amabilitatea să mențineți ordinea în sală.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să faceți liniște, stimați colegi!

 
   

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

... moralitatea politică a PSD-ului, cum spuneam, și sper că aceeași soartă vor avea și criticile de dragul criticii, pe care distinșii noștri adversari politici de astăzi le formulează, inclusiv de la înalta tribună a Senatului României, la adresa noastră. Și din bănci, după cum se vede.

Nu înseamnă, Doamne ferește, că noi suntem infailibili, că suntem mai presus de eroare, că vom avea succes în tot ceea ce vom întreprinde, în calitatea noastră onorantă și obligantă, de gestionari efemeri ai vieții sociale, economice și politice din România. Avem, în schimb, un proiect coerent de guvernare, avem credința în dreptate și adevăr, dorim să punem țara pe roate, să lucrăm pentru a avea o Românie prosperă și dinamică, modernă și europeană, o Românie în care toți cetățenii să se simtă responsabili pentru bunăstarea tuturor și a fiecăruia în parte, dar și în care oamenii politici să fie, întâi de toate, primii slujitori, în sensul responsabilităților și al obligațiilor, ai comunității.

Altfel spus, un model de moralitate politică și civică, deși nu a rămas în istoria noastră modernă drept un liberal, îmi permit aici să-l citez pe P.P. Carp, care, în 1911, rostea următoarele cuvinte, ce ar trebui, după cum bine sublinia, recent, un istoric de mare autoritate, înscrise pe pereții Parlamentului nostru de astăzi - citez - : "Autoritatea morală a unui om politic nu se judecă decât după două lucruri și nu se câștigă decât printr-un singur mijloc: în viața ta privată să fii întotdeauna corect, în viața publică să fii întotdeauna dezinteresat".

Stimați colegi,

Cine are urechi de auzit să audă. Pe băncile noastre parlamentare sau ministeriale, dar, mai cu seamă, pe cele ale opozanților noștri, care, să o spun răspicat, la capătul intervenției mele, nu au dat încă, vorba cronicarului, seama de guvernarea exercitată până în 2004.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

 
  Antonie Iorgovan (PSD) - corsarul moralist.

Stimați colegi, îl invit la microfon pe domnul senator Cristian Diaconescu.

Din sală: Primul este domnul senator Iorgovan.

   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu este aici.

Din sală: A venit acum.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

A venit? Scuzați-mă, atunci. S-a înscris primul... Domnule senator Antonie Iorgovan, aveți cuvântul. Ați venit bine.

 
   

Domnul Antonie Iorgovan:

Domnule președințe,

Onorat Senat,

Declarația mea politică ar putea fi intitulată "Lupta împotriva corupției, prin simbolul la vârf, între formal și real". (intervenție din sală, neinteligibilă) Atunci, să-i spunem mai scurt: "Corsarul moralist".

În urmă cu mai mulți ani, nu foarte mulți ani, unul dintre deputații din Parlamentul României, cu foarte multă agitație și cu foarte multă mediatizare, fiind acuzat de multe în ale fărădelegilor, își dă demisia din Parlamentul României și se pune - spune domnia sa - "la dispoziția autorităților competente". Și de aici o anumită imagine a respectivului personaj în viața publică și politică, mai ales, a României.

Despre ceea ce n-a spus nici un cuvânt și nu s-a mediatizat, și s-a trecut cu tăcerea, ca și cum n-ar fi existat, au fost aspectele legate de niște conturi dintr-o bancă din Anglia, probleme care au fost anchetate de Procuratura României, a României - și Procuratura este o instituție, prevăzută ca Minister Public, în Constituție, iar România pretinde, prin Constituție, că este stat de drept - dar acea bancă nu a dat informațiile respective. Așa a gândit ea la momentul respectiv și, când personajul în chestiune a avut certitudinea că autoritățile care îi anchetează faptele pe care le-a săvârșit nu au probe, s-a pus la dispoziție: "Verificați-mă, să văd de unde aduceți probe".

În sfârșit, acel dosar s-a mișcat și, când el a intrat pe rolul instanțelor, cu denumirea cunoscută, respectivul personaj, de data asta, a trecut în postură de victimă. Deci, "sunt lovit sub aspect politic, dosarul este o manevră"... Și exemplele pot continua. A păcălit opinia publică și a ajuns unde a ajuns.

Recent - și este pe rolul presei - opinia publică află cu uimire, ca și când în legătură cu acest personaj, care are fărădelegea în modul lui de a fi, pentru care nu există Constituție, nu există lege și se vede, cum am să demonstrez foarte rapid, că nu există nici Cod penal, nu s-au scris atâtea, află opinia publică că a făcut niște matrapazlâcuri, spun unii, niște găinării, spun alții, mă rog, oarecum, tratându-l cu îngăduință, inclusiv reputați profesioniști ai mass-media.

Există o vorbă la noi, cu ulciorul, și mai există alta, cu lupul. Spune românul, în înțelepciunea sa, că "Lupul își schimbă părul, dar năravul niciodată".

Că se poate spune, din punct de vedere gazetăresc, că este o găinărie, că se poate spune că este o șmecherie, o inginerie imobiliară - și metaforele aparțin oamenilor din presă - sigur, aparțin presei, dar o spune un profesionist, atât cât este el, al dreptului și un om politic format pe un fond de profesionist al dreptului, că ceea ce a săvârșit cetățeanul Traian Băsescu înseamnă concurs real de infracțiuni.

Codul penal în vigoare - când acest Cod încetează să producă efecte, intră altul în vigoare, care nu dezincriminează aceste fapte - vorbește despre abuz în serviciu, vorbește despre infracțiunea de fals în declarații și despre infracțiunea de uz de fals.

Să lămurim lucrurile, să nu rămână cineva cu impresia că este o declarație politică fără acoperire. Nu, stimați senatori, onorat Senat. Este vorba de încadrarea pe care o dăm, sub aspect penal, faptei de a fi mințit și, prin această declarație mincinoasă, ți-ai creat avantaje juridice. Pentru că Legea nr.10, care a intrat în vigoare în 2001, spune că "imobilele destinate ca locuințe și care nu au fost restituite în natură persoanelor îndreptățite pot fi vândute, potrivit legislației în vigoare". Sintagma "potrivit legislației în vigoare" din Legea nr.10/2001 trimite la legislația în materie, iar legislația în materie este Legea nr.112/1995, pe care, de altfel, nici măcar documentul oficial de la Cotroceni nu a putut să o conteste. Au invocat-o, numai că au invocat-o într-o manieră șmecherească, pentru că în art.9 alin.6 din Legea nr.112 se spune: "Chiriașii titulari ai contractelor de închiriere sau membrii familiilor care au dobândit sau înstrăinat o locuință proprietate personală după 1.01.1990 în localitatea de domiciliu - și citez - "nu pot să cumpere apartamente în temeiul Legii nr.112/1995".

"Nu pot să cumpere" este valabil pentru toți cetățenii României, inclusiv pentru cel care, într-o anumită perioadă, era primar general al Capitalei.

Faptul că a avut o locuință proprietate personală, pe care a înstrăinat-o, ca să-și creeze situația de persoană fără locuință proprietate personală, nu înseamnă exonerare de răspundere penală și nu înseamnă, de fapt, înlăturarea laturii obiective a înfracțiunii de fals în declarații.

Și cum această declarație, care este falsă, și nu cred că este cazul să insist asupra conceptului noțiunii de fals din Codul penal, pentru că oricine poate să deschidă Codul penal - și să mă urmărească la 292 din Codul penal - mai departe s-a făcut uz de ea, s-a uzat de fals, ceea ce înseamnă o altă infracțiune, cea prevăzută la art.291 din Cod penal. Și cum toată această combinație, zisă juridică, în optica cetățeanului Traian Băsescu și a altora care l-au sprijinit, care devin complici în această afacere penală, s-a realizat de către un funcționar public în exercițiul funcțiunii sale, în dauna intereselor altor persoane și a interesului serviciului public, s-a ajuns la altă infracțiune. Aici are organul de urmărire penală de a aprecia dacă sunt întrunite elementele atât ale infracțiunii de la 246, care înseamnă "abuzul contra intereselor persoanelor", pentru că acel apartament nu trebuia să ajungă la cetățeanul Traian Băsescu, el trebuia scos, în final, la licitație, și din banii respectivi trebuia să fie despăgubite persoanele îndreptățite care nu au putut să primească locuințele în natură, cât și ale infracțiunii prevăzută de art.248.

Aceste aspecte, apreciem noi că îndreptățesc Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să se sesizeze.

Și-mi îngădui să fac o scurtă precizare, pentru că este pentru prima dată în istoria post-revoluționară a României, când se solicită, pentru fapte săvârșite înaintea ocupării funcției de președinte, să se sesizeze Parchetul.

Potrivit art.84 alin.2 din Constituție, republicată, președintele României se bucură de imunitate.

Imunitatea este o soluție de protecție pe care nu o prevede numai Constituția României, o prevăd multe constituții. Legiuitorul constituant s-a înscris într-un curent de idei, dar imunitatea președintelui nu înseamnă exonerarea de răspundere a cetățeanului României Traian Băsescu. Parchetul general are obligația, iar partidul pe care am cinstea să-l reprezint își rezervă dreptul de a formula un denunț penal redactat în termeni tehnici, juridici, să instrumenteze în faza care se cheamă faza actelor premergătoare, urmând ca, în funcție de probatoriul administrat, împotriva cetățeanului Traian Băsescu, să se pună în mișcare acțiunea penală, atunci când nu va mai exista această interdicție constituțională.

Iese în evidență din ceea ce am evocat mai sus că, de fapt, suntem departe de a fi în prezența unui cruciat al luptei împotriva corupției, dimpotrivă suntem în prezența unui personaj care a promovat prin funcția pe care a avut-o și a săvârșit acte de corupție, a săvârșit fapte care intră sub incidența acestei legi.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
  Corneliu Vadim Tudor (PRM) - subordonarea justiției politicului; - emisiunea postului OTV din 13 februarie a.c.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Corneliu Vadim Tudor, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare (PRM).

   

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Nu eram pregătit să vorbesc, dar un coleg liberal pe care, de altfel, îl stimez foarte mult, mi-a reproșat pe un ton amical că nu ar fi trebuit să dau un comunicat de presă atât de violent împotriva domnului Traian Băsescu, publicat într-un cotidian central. Analizând, acum, la rece, cred că el are dreptate. Într-adevăr, excesele de limbaj, chiar pentru un pamfletar de meserie, nu sunt bune, cu atât mai puțin în politică.

Deci, am cavalerismul să spun că regret sincer că am putut să folosesc unele sintagme mai policrome decât de obicei și nu un asemenea limbaj ar trebui să guverneze relațiile dintre oamenii politici. Însă, puneți-vă în situația mea care sunt hăituit ca un criminal de război, de dimineață până seara, pentru niște aberații care nu pot fi dovedite nici într-o mie de ani. Dar, hai să zicem că problema mea contează mai puțin. Ce ne facem cu instituțiile statului care ar trebui să nu fie subordonate politic în cea mai mare parte a lor, în primul rând justiția. Astăzi, a venit pe fluxurile informative un comunicat al Agenției Rompres din care reiese, poate nu știți, sunt convins că 90% dintre colegii senatori nu știu despre ce este vorba. Eu fiind și ziarist la origine, sunt mai sensibil la asemenea comunicate pentru că reprezintă seismografe vii a ceea ce se întâmplă în societatea românească.

În procesul de calomnie intentat de Traian Băsescu împotriva purtătorului de cuvânt al Acțiunii Populare, Mugur Ciuvică, instanța Tribunalului București l-a obligat, luni, pe acuzat să achite părții reclamante, care s-a constituit în parte civilă, suma de 500 milioane lei.

De asemenea, potrivit aceleiași decizii, Ciuvică trebuie să achite și 15 milioane lei, reprezentând onorariul avocatului care l-a reprezentat în cauză pe Traian Băsescu, precum și cheltuielile judiciare care se ridică la aproximativ 2 milioane lei.

Decizia este definitivă și irevocabilă. Semnat Rompres.

Nu am cele mai bune relații cu domnul Ciuvică. În numeroase rânduri, deși nu-l cunoaștem, nu i-am făcut nimic, domnia sa ne-a atacat. Și pe noi, și pe alții. Are o natură conflictuală. E treaba lui. Dar eu țin minte că, la instanțele precedente, domnul Ciuvică fusese achitat. Și deodată, de când justiția e condusă, de cine e condusă și cum e condusă, de fapt de Fundația Soros, haideți să spunem lucrurilor pe nume, și peste 2-3 zile voi publica un material din care vor reieși câte milioane de dolari pompează Fundația Soros în paralizarea centrilor nervoși ai societății românești, deodată omul este condamnat la niște sume exorbitante. Sunt convins că nu are banii ăștia. Dar nu e normal ca șeful statului să se judece cu un anonim, anonimul Ciuvică, și să fie condamnat acesta din urmă la despăgubiri de mai mult de o jumătate de miliard lei.

Revenind la situația care mi-a provocat mie excesul de limbaj, pe care acum îl regret și sper să nu se mai repete, dar, cum zicea cancelarul de fier al Germaniei, Bismarck, "lovesc și eu atunci când sunt lovit, nu rămân nimănui dator", vreau să vă spun că adversarii mei cred că, dacă vor spune minciuni despre mine, mă vor împiedica pe mine să spun adevărul despre ei. Așa ceva nu se va putea întâmpla.

Am aici un document pe care am să vi-l prezint, să vi-l supun atenției, și acele ziare care au primit bani grei ca să mă împroaște cu noroi ar putea să aibă decența să dea și comunicatul ăsta de presă.

În cadrul unei emisiuni de televiziune transmisă în direct de către postul OTV, în seara zilei de duminică, 13 februarie, a.c., generalul în rezervă Aron Bordea, șeful Direcției I de Securitate Internă, Unitatea Militară 0610, care supraveghea practic tot ceea ce se întâmplă în România, inclusiv urmărirea operativă a tuturor personalităților incomode pentru acel regim, a dezmințit categoric, în auzul a peste 3 milioane de oameni, acuzațiile stupide care mi se aduc atât mie, cât și lui Eugen Barbu.

Iată, în sinteză, declarația venerabilului general, aflat în vârstă de 75 de ani, care va constitui o probă cheie în procesele penale intentate de mine împotriva președintelui CNSAS, Gheorghe Onișoru, și Academiei "Cațavencu", cărora le-am cerut, fiecăruia în parte, daune morale de 10 miliarde lei.

Citez: "Din datele pe care le cunosc, din materialele studiate, reieșite din mijloacele muncii informative operative care erau folosite în acea perioadă, nu a rezultat din nici un document că Corneliu Vadim Tudor ar avea niște acțiuni și niște fapte din cele care au fost scrise în presă".

Vreau să vă spun că Vadim Tudor era un băiat frumos - aici mă pufnește și râsul, vă dați seama ce ruine face scurgerea vremii de fiecare dintre noi, asta ca să nu ne pierdem umorul, că e și de râs, la urma-urmei, dar pierzi timp, pierzi timpul cu explicații de genul ăsta - era un băiat frumos în perioada aceea. Nu avea el, cum să zic, nevoie de fete de 14-15 ani, iar în ceea ce-l privește pe marele cărturar Eugen Barbu, eu cred că este o blasfemie să defăimezi și să profanezi ceea ce este considerat sfânt, un om în mormânt. Să-l lăsăm acolo să se odihnească. Să-l aibă în pace Dumnezeu, nu să-l ponegrim acum, fiindcă a fost unul dintre cei mai cărturari ai țării noastre.

În ceea ce-l privește pe senatorul Vadim Tudor, nu rezultă din nici un document că el a făcut așa ceva.

La întrebarea mea, aflat în studio, dacă în eventualitatea unor asemenea aberații, cum este pedofilia, nu se efectua o anchetă la miliție sau la partid, generalul Aron Bordea a răspuns: "Știți ce să făcea? Imediat se dădeau materialele la poliție și cred că în câteva zile erați trimis în judecată și erați condamnat. Au fost cazuri de genul acesta, de homosexualitate sau pedofilie, care s-au finalizat cu anchete și pușcărie. Nu s-a trecut nimic cu vederea, dar nu există probe".

Întrebat dacă, după decembrie 1989, s-au introdus ori s-au sustras documente din arhiva securității, și asta ne privește pe toți, pentru că mai devreme sau târziu, probabil, vor ieși făcături de genul ăsta împotriva unor oameni incomozi, generalul a afirmat: "Noi am avut informații că s-au luat și dosare din arhivă. S-au vândut pe bani. Am avut date că au ajuns și prin străinătate anumite dosare. Eu zic că era posibil orișice în condițiile în care nu a mai fost o siguranță a documentelor, a materialelor, ca să fie păstrate în condiții secrete. Au fost chestiuni mult mai vechi, aberații comportamentale de acest gen, în perioada 1972-1990. Nu am avut chestiuni din acestea. Nu rețin din dosarul "Arte și cultură". Am încheiat citatul.

În ceea ce mă privește, am o echipă de 12 avocați, dintre cei mai buni din țară și-i voi da în judecată pe toți acei iresponsabili care vor mai colporta asemenea mârșăvii împotriva mea.

Am nervii tari. Adevărul este sută la sută de partea mea și voi câștiga lejer toate procesele.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
  Puskas Valentin Zoltan (UDMR) - revederea contractelor pentru medicii de familie și vindecarea sănătății.

Invit la microfon pe domnul senator Puskas, din partea Grupului parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR).

   

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Distins Senat,

În legislatura trecută am vorbit de la acest microfon de mai multe ori despre boala sistemului de sănătate.

Guvernele pleacă, guvernele vin, dar boala rămâne. (hohote de râs în sală, replici de genul: și UDMR-ul rămâne...)

Chiar dacă este vorba de UDMR... (hohote de râs și aplauze)

Chiar dacă este vorba de UDMR, să știți că problema este mult mai serioasă decât la primul contact, perceput de dumneavoastră.

În legislatura trecută am propus - și Comisia pentru sănătate, ecologie și sport a acceptat - să facă o anumită verificare a problemelor ivite și să întocmească un plan de măsuri pentru eliminarea problemelor care sunt în sistemul de sănătate de foarte mulți ani. Nu s-a întâmplat nimic deosebit, s-au mai schimbat listele pentru medicamentele compensate, s-au mai dat anumite aparate medicale și așa mai departe, dar problema principală care mistuie sistemul de sănătate rămâne și în prezent.

De aceea, la începutul acestui mandat, nu vreau să mă adresez Guvernului, vreau să mă adresez dumneavoastră, distinși senatori, pentru că cu toții am fost votați de niște oameni care sunt și sănătoși, dar mai vine și boala și atunci când vine boala au probleme deosebite. Și nu numai bolnavii, ci și medicii de familie - cei care au fost în legislatura trecută își amintesc că am prezentat un grafic, o situație - în proporție de 70 % din județul Covasna, de unde sunt eu, rămân cu numai 3.000.000 - 3.500.000 lei după ce își achită toate cheltuielile din banii primiți de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Și această problemă a rămas. Mai mult, de la începutul anului, anumite prestații medicale au fost încadrate la alte tarife, bineînțeles mai mici, și, astfel, un medic care merge la o familie pentru consultație, face injecții și așa mai departe, acum nu mai primește 6.000.000 lei, primește numai 4.000.000 lei, iar contractele întocmite de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate sunt în așa fel concepute încât îi ajută pe cei care au înscriși pe listele lor mai multe persoane, fie bolnavi, fie sănătoși, dar cei care prestează mai multe servicii primesc acum mai puțini bani. Bineînțeles trebuie făcut ceva. Și oamenii, cel puțin din circumscripția mea electorală, așteaptă ajutorul de la Parlament. (Replică neinteligibilă din sală) Domnu' senator Cozmâncă, ajutor și de la dumneavoastră și de la mine așteaptă oamenii...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Știu că e o zi specială astăzi, dar, vă rog eu să ascultați...

 
   

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

E Sfântul Valentin...

 
   

Domnul Valentin Zoltan Puskas:

De aceea, da. (se amuză; sala se amuză)

De aceea, pentru a veni în ajutorul tuturor cetățenilor, pentru că boala nu are culoare politică, eu propun ca în această lună Comisia pentru sănătate, ecologie și sport să-și gândească o strategie prin care am putea rezolva cel puțin problemele cele mai arzătoare din sănătate. Astea ar fi, bineînțeles, pe lângă medicamentele compensate, pe lângă plățile efectuate cu întârziere de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate ar fi și revederea contractelor pentru medicii de familie ca și acești medici să aibă posibilitatea de a realiza un venit cât de cât decent. Cunosc pe colegii mei medici din Senat, sunt medici eminenți, profesioniști și cred că prin aportul dânșilor și prin aportul nostru, în acest an vom putea cel puțin ajuta cu ceva și poate, poate vom putea contribui la vindecarea sănătății. Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
  Mircea Mereuță (PNL-PD) - televiziunea publică și președintele - director general Valentin Nicolau. Invit la microfon pe domnul senator Mircea Mereuță, din partea Alianței PD-PNL.
   

Domnul Mircea Mereuță:

Alianța PNL-PD, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

De câteva timp, președintele - director general al Societății Române de Televiziune, domnul Valentin Nicolau, practică jocul de-a demisia, dar nu oricum. Domnia sa și-a înaintat demisia președinților celor două Camere ale Parlamentului, condiționând acest act de promulgarea noii Legi de organizare și funcționare a Societății Române de Radio și Televiziune, care să fie conformă cu modelul european.

Cu alte cuvinte, domnul Nicolau nu numai că nu-și asumă responsabilitatea pentru slaba calitate a jurnalelor de știri ale TVR, dar își permite chiar să șantajeze Parlamentul.

Îi reamintim domnului Nicolau că Televiziunea publică are, în primul rând, rolul de a informa corect. Din păcate, am constatat în ultimii ani că tocmai acest rol n u a fost respectat ci, dimpotrivă, deontologia profesională a fost înlocuită cu cenzurarea jurnalelor de știri sau cu manipularea acestora.

Ca urmare, cetățenii României, plătitori de taxe, nu au avut altă variantă de informare decât posturile private de televiziune. Concret, populația a fost dezinformată, pe de o parte, prin prezentarea într-o lumină favorabilă a PSD-ului și a Guvernului Năstase și, pe de altă parte, prin difuzarea de știri exclusiv negative la adresa partidelor de opoziție. Mai mult decât atât, când liderii opoziției făceau declarații publice aceștia fie nu erau prezentați în direct, fie informațiile respective erau pur și simplu omise.

Ceea ce ne uimește este însă faptul că în mod cu totul inexplicabil după alegeri domnul Nicolau și-a descoperit o nouă virtute: echidistanța. Și, pentru a-și proba această calitate, domnia sa, în loc să facă o analiză riguroasă a politicii editoriale a TVR-ului din ultimii ani, se decide să șantajeze Parlamentul României, depunând o demisie condiționată, de modificare a Legii de funcționare a TVR-ului, ca și cum Parlamentul trebuie să-și organizeze programul legislativ după bunul plac al domnului Nicolau.

În realitate, problema este extrem de simplă, dar nu înțelegem de ce președintele - director general al TVR ne consideră atât de naivi. Îi reamintim că, potrivit legii, dacă plenul celor două Camere va respinge rapoartele de activitate ale Societății de Radio și TV, Consiliul de Administrație al acestei instituții va fi demis și, deci, implicit și domnul Nicolau care este președinte-director general.

Atragem atenția, totodată, că, până la 15 aprilie 2005 domnul Valentin Nicolau este obligat să depună raportul de activitate al instituției pe anul precedent. Cu alte cuvinte, Parlamentul este cel căruia îi revine atribuția de demitere sau nu a președintelui TVR, pe baza analizării raportului. Pe de altă parte, Raportul de activitate al Societății de Televiziune pe anul 2003 a primit aviz negativ din partea comisiilor parlamentare de specialitate.

Trebuie, de asemenea, să ne reamintim și faptul că a fost propusă înființarea unei Comisii de anchetă asupra activității TVR. Sperăm că rezultatele evaluării acestei comisii ne vor fi utile pentru a discuta în cunoștință de cauză și a ne putea da votul asupra raportului de activitate. Evident, Legea de funcționare a Societății Române de Televiziune este perfectibilă, dar pentru a fi îmbunătățită trebuie să dispunem de o evaluare exactă. Până se va lua o decizie însă îi recomandăm domnului Valentin Nicolau, devenit peste noapte echidistant, să-și desfășoare activitatea în mod serios, să vegheze la calitatea jurnalelor de știri, astfel încât românii să nu mai fie dezinformați în favoarea unuia sau altuia dintre partidele politice.

Credem că a sosit, în sfârșit, timpul ca Televiziunea publică să devină cel mai important canal de actualitate românească și nu un oficiu de propagandă. (Aplauze)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, mulțumesc.

 
  Cristian Diaconescu (PSD) - procesul de reformă a sistemului judiciar. Din partea parlamentar al Partidului Social Democrat, invit la microfon pe domnul senator Cristian Diaconescu.
   

Domnul Cristian Diaconescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Permiteți-mi, foarte succint, să mă refer la o chestiune care poate face mai puțin obiectul unei declarații cu nuanță politică, cât un mesaj către dumneavoastră, toți membrii Parlamentului României, în ceea ce privește procesul de reformă a sistemului judiciar, în contextul obligațiilor asumate de România în procesul de integrare europeană. (rumoare în sală)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi, vă rugăm foarte mult să ascultăm pe fiecare coleg. Aveți cuvântul, domnule senator.

 
   

Domnul Cristian Diaconescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

După cum știți, "Capitolul de justiție și afaceri interne" reprezintă un element încă sensibil în ceea ce privește procesul de integrare europeană a României. Avem semnale, din păcate confuze, ușor contradictorii, din partea Bruxelles-ului în ceea ce privește în continuare, în anul 2005, situația României față de acest capitol. Există o clauză de salvgardare care odată activată ar putea bloca integrarea României în Uniunea Europeană.

În contextul acestor chestiuni, dați-mi voie, foarte succint , să mă refer la o serie de obligații îndeplinite total sau parțial în 2004 și modul în care acestea ar trebui abordate în anul 2005 pentru a rezolva odată pentru totdeauna problema reformei sistemului judiciar.

După cum știți, în ultima perioadă noi, cel puțin, am observat cu îngrijorare și preocupare crescândă existența unor tensiuni din ce în ce mai puternice între Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii. A fost înlocuit discursul promovat în urmă cu câteva săptămâni de actuala echipă de guvernare, atunci în opoziție, prin care se susținea asigurarea independenței totale a sistemului justițiar, cu o critică repetată a tuturor deciziilor, precum și a componenței Consiliului Superior al Magistraturii.

După cum cunoașteți, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colegial, alcătuit din 19 membri - 9 judecători, 5 procurori, 2 reprezentanți ai societății civile. Aceștia au fost aleși în decembrie 2004 prin votul deschis a 6.000 de magistrați, iar componența sa a fost validată de către Senat în unanimitate. La acești membri ai CSM-ului se mai adaugă, de drept, conform Constituției, ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Preluarea de către CSM a competențelor Executivului privind cariera și eventuala sancționare a magistraților găsiți vinovați de săvârșirea unor fapte, au reprezentat obiective clare de integrare a României, convenite cu Uniunea Europeană. Dar nu numai cu Uniunea Europeană, ci și cu magistrații, cu clasa politică, dar și cu societatea civilă. Ideea de a reveni asupra acestei măsuri pune în pericol real mersul reformei sistemului judiciar.

Aș vrea să vă spun că încă din 2002, prin scoaterea mecanismului de alegere a CSM de sub autoritatea politică, s-a realizat filozofia necesară asigurării independenței reale a acestei instituții. Această filozofie a fost preluată în Constituția din 2003 și stabilită prin cele trei legi de organizare din 2004. Sigur că se implică o schimbare structurală majoră. Ministrul justiției a renunțat la acele atribuții care puneau problema unei eventuale imixtiuni a politicului în justiție, acum soarta magistraților este în puterea CSM, organ colegial independent format din magistrați aleși prin vot secret de adunările generale ale magistraților. Există o dublă întrebare: putem alege varianta, chiar anevoioasă, de a crea o maiotică specială pentru acest CSM și de a-i da posibilitatea să se afirme într-adevăr ca un organism independent al justiției, deci că funcționăm ca un stat civilizat sau există posibilitatea să ne reîntoarcem - ambele variante sunt egal valabile tehnic - la diverse forme de ingerință a Executivului și să reluăm aceeași situație din anii anteriori pe care toți o criticăm în funcție de cum suntem - la putere sau în opoziție - și atunci să dăm dovada faptului că nu suntem în stare, sub aspectul criteriilor politice, să ne încadrăm în calitatea de stat civilizat?

Vreau să mai spun, totodată, legat de CSM, un singur element. La sfârșitul anului 2004 au fost elaborate planurile de implementare pentru legile care consfințesc reforma justiției în România. Cele trei planuri au fost aprobate printr-un protocol încheiat între CSM, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public și Ministerul Justiției. Aceste planuri detaliază obiectivele cuprinse în Strategia de reformă. Considerăm util să știm ce se întâmplă cu aceste planuri acum, dacă au fost preluate în logica anului 2005 privind reforma justiției, iar dacă nu, ce se va pune în loc? Vreau să menționez o singură subliniere: aceste planuri sunt făcute cu avizul și cu sprijinul experților europeni din cap în coadă.

Câteva chestiuni foarte rapide aș vrea să-mi permiteți să parcurg. Pentru a aplica Legea falimentului, deci pentru a asigura criteriile necesare statutului de economie de piață funcțională în România, precum și pentru a crea un regim de protecție al minorilor, conform standardelor europene, am trecut la înființarea tribunalelor comerciale și a tribunalelor pentru minori. Nu știm ce se întâmplă cu acest proces și am fi foarte interesați să cunoaștem dacă se mai dorește ca aceste instituții specializate să funcționeze în România?

În anul 2004 am realizat 60 % din informatizarea sistemului judiciar. Pentru 2005 informatizarea a reprezentat o prioritate și bugetară, este bugetată special, vrem să știm dacă acești bani în continuare vor fi utilizați pentru finalizarea procesului de informatizare?

Repartizarea aleatorie a dosarelor am înțeles că reprezintă în continuare o prioritate. Este foarte bine.

Noi am alocat, din bugetul de stat, 13 miliarde. Practic, în două luni din 2005, acest proces, conform fondurilor care există, ar fi trebuit să fie finalizat. Această informatizare a distribuției aleatorie a dosarelor este un proces foarte necesar, atât pentru funcționarea mecanismului justiției, cât și ca instrument anticorupție.

Și pentru că vorbeam de instrumentul de luptă anticorupție, sigur se fac foarte multe discuții, extrem de multe politizate. Dați-mi voie să am și eu o simplă și scurtă abordare tehnică, din acest punct de vedere. Lăsând la o parte elementele deja complinite, vreau să fac două precizări. În primul rând, sunt incertitudini, cel puțin din câte am înțeles din declarațiile publice, în ceea ce privește statutul Parchetului Național Anticorupție. Vreau să fac aici două mențiuni, sigur, decizia politică poate fi a oricui și și-o asumă cel care o ia. În primul rând, Parchetul Național Anticorupție este instituție fixată deja în EUCP - mă rog - în European Union Common Position, adică documentul de poziție Uniunea Europeană - România care este instrumentul juridic prin care noi am finalizat negocierea pe Capitolul 24. Iar a doua mențiune pe care aș dori să o fac este că există 6 proiecte de lege pe care Ministerul Justiției, în anul 2004, le-a elaborat împreună cu Transparence International, cu referire directă la întărirea elementelor concrete privind lupta anticorupție. Sunt legi privind creșterea eficienței prevederilor legale privind conflictul de interese și incompatibilități, asigurarea protecției persoanelor care notifică încălcările legii, acționând cu bună credință, stabilirea unor reguli stricte și clare de conduită a personalului, deci Codul de conduită a personalului contractual din autorități și instituții, este vorba de asigurarea transparenței urmăririi penale, obligativitatea pentru procurori de a comunica deciziile pe care le iau, extinderea sferei infracțiunilor de corupție, precum și, în sfârșit, Consiliul Național al Integrității. Toate aceste legi se află aici, în Parlament.

Din păcate, nu am găsit nici o mențiune în ceea ce privește interesul actualei puteri de a se reactiva discuțiile pe aceste legi, dacă, într-adevăr, dorim să avem o percepție clară în ceea ce privește lupta anticorupție.

Un singur element, domnule președinte, doamnelor și domnilor, și voi încheia, vă mulțumesc, este vorba de raportul de țară al Uniunii Europene. Vreau să vă spun că, înainte de prefigurata și dorita de noi toți semnare a tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, va fi un raport al parlamentarului european Moscovici care se va referi, în mod direct și clar la elementele față de care încă există obligații din partea României. Totodată, în luna iunie a acestui an, va exista o delegație de experți de evaluare în ceea ce privește exact reforma sistemului judiciar care va fi reluată în luna septembrie a acestui an. Pe baza concluziilor acestor misiuni și acestor evaluări, se va stabili dacă România îndeplinește criteriile necesare și nu este necesară aplicarea clauzei de salvgardare.

Vreau să vă asigurăm, în numele Partidului Social-Democrat și al grupului nostru parlamentar, că asigurăm tot sprijinul, de bună credință, pentru a ieși bine din aceste evaluări. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
  Eugen Mihăescu (PRM) - lipsa unei strategii unitare pe termen lung în politica externă; - restructurarea Ministerului Afacerilor Externe pe criterii de profesionalism și competență.

Invit la cuvânt pe domnul senator Eugen Mihăescu din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Vă rog, aveți cuvântul !

   

Domnul Eugen Mihăescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Câteva evenimente recente m-au determinat să fac această declarație, în acest moment.

Primul se referă la participarea colegilor noștri, doamna senator Norica Nicolai și domnul senator Mircea Geoană, la Dejunul de rugăciune de la Washington. Așteptam ca, la prima întâlnire a Comisiei pentru politică externă a Senatului, din 8 februarie, să aflăm cum a decurs dejunul. Dintr-un întârziat reflex de ministru al afacerilor externe, colegul Geoană nu ne-a prezentat nici un raport.

 
   

Domnul Mircea Geoană (din sală):

Vă înșelați.

 
   

Domnul Eugen Mihăescu:

Nu, l-ați prezentat astăzi, colega dragă, astăzi. Au trecut două săptămâni. Să ne informeze... Azi a venit la comisie.

Însă nu a uitat să informeze, în amănunt, presa despre contactele și discuțiile pe care le-a angajat cu acest prilej.

Un alt eveniment este vizita care a început astăzi, cu o mare discreție, a președintelui României la Moscova. După declarațiile sale de politică externă în care angajat direct țara pe axa Washington - Londra - București, inițiativa sa poate fi salutară, dar cred că și noi parlamentarii ar fi trebuit să fim la curent cu ea.

Aceste două exemple, ca și faptul că, mai bine de o săptămână, nu reușesc să fixez o întrevedere cu proaspătul numit ministru al afacerilor externe m-au pus pe gânduri.

Stimați colegi, în lume există câteva state care-și proiectează interesele strategice pe intervale lungi de timp. Rusia, China, Turcia își gândesc viitorul pe perioade cuprinse între zeci și sute de ani, iar Israelul îl gândește în termenii eternității. Timpul acestor state se măsoară altfel decât îl înțeleg statele mici, altfel decât îl percepem noi, românii. De aceea, istoria lor a cunoscut și faze imperiale, și multinaționale.

Astăzi, conducătorii români nu știu ce vor face peste un an, iar românul de rând nu știe cum se va descurca a doua zi.

De la Marea Unire și până astăzi, politicienii au înțeles să folosească, să se folosească de politica externă pentru a acumula capital politic sau economic, nu o dată în detrimentul interesului național.

Cred că am ajuns în ceasul al doisprezecelea și că trebuie să ne gândim ce se va întâmpla cu țara noastră, chiar dacă se va integra în Uniunea Europeană și, mai ales, să evaluăm situația României în eventualitatea că proiectul european în sine ar eșua. Lipsa unei strategii unitare pe termen lung în politica externă, a căror obiective să depășească interesele personale sau partinice stă la baza nereușitelor României, pe toate planurile, în procesul tranziției de la comunism la economia de piață. Faptul că, în structurile Ministerului Afacerilor Externe, se cuibăresc în continuare funcționari din timpul lui Ceaușescu sau chiar rudele celor care au servit pe vremea lui Dej este explicația încetinelii cu care se schimbă imaginea României în lume. Fiecare ezitare, fiecare bâlbă din centrală, fiecare gafă a celor care conduc sau, pur și simplu, lucrează în misiunile din străinătate costă România.

Nici unul dintre cei care s-au perindat la conducerea acestui minister, în ultimii 15 ani, nu a dorit, sau nu a vrut, sau nu a avut curajul să-l restructureze din temelii. Cu diplomați care au servit socialismul multilateral dezvoltat și Tratatul de la Varșovia, este greu să înțelegem că NATO ne-a primit în structurile sale nu pentru a ne arăta mușchii vecinilor mai mari sau mai mici, ci pentru ca să cerem ajutor... nici să cerem ajutor pentru reglări de conturi pe plan local. NATO și, din 2007, Uniunea Europeană doresc o Românie puternică la frontiere, capabilă de o diplomație constructivă și dacă nu vom reuși să ne asumăm această misiune, atunci vecinii și marile puteri se vor înțelege, ca de atâtea ori, peste capul nostru.

Restructurarea Ministerului Afacerilor de Externe pe criterii de profesionalism și competență, și nu pe grad de rudenie, este esențială și a devenit imperioasă. Între timp, Parlamentul și Președintele țării trebuie să monitorizeze îndeaproape diplomația. Numai Parlamentul, în structurile căruia nu există subordonare propriu-zisă, căci este compus din aleșii poporului, împreună cu președintele, pot monitoriza împlinirea obiectivelor strategiei de politică externă care transcend intereselor partinice.

Strategia pe termen lung servește interesele țării, indiferent de doctrina celor care, vremelnic, se află la conducerea ei. Parlamentul României a fost deturnat de la adevărata sa misiune și transformat într-o mașină de vot.

Pe timpul mandatului meu, însă, voi veghea să nu se irosească idealul pentru care s-au sacrificat eroii Marii Uniri. De asemenea, mă voi opune ca România să mai fie reprezentată de turnători ai Securității, asemeni lui Andrei Magheru de la UNESCO sau de obosiți gen Oliviu Gherman, trimis la odihnă la Agenția Națiunilor Unite pentru Energie Atomică.

Cea mai mare mulțumire pentru mine ar fi să-l putem contrazice pe istoricul Nicolae Iorga care spunea, citez: "România nu mai face ce vrea, ci numai ce poate."

Vă mulțumesc din suflet.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Grupul parlamentar România Mare și-a epuizat timpul alocat, chiar dacă mai sunt 3 colegi care doreau să ia cuvântul. Deci, pe data viitoare.

 
  Ion Mihai Dumitrescu (PNL-PD) - legitimațiile de parlamentar; - reprimarea libertății de exprimare a presei; - activitatea Senatului să fie prezentată pe Internet.

Invit la microfon pe domnul senator Mihai Dumitrescu, din partea Alianței "Dreptate și Adevăr PNL-PD".

   

Domnul Ion Mihai Dumitrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Intervenția mea de astăzi este foarte scurtă și îmi doresc foarte mult să fie cât se poate de eficientă.

Aș vrea să amintesc, în trecere, despre frumoasele legitimații de senator pe care le purtăm în buzunare. Aceste minunate carnete roșii lăsate parcă, cu limbă de moarte, de cei care îl preaslăveau pe mult iubitul și stimatul conducător. Toată era tehnologiei este astăzi îngenuncheată și umilită de impunătorul carnet roșu, lipsit de însemnele naționale. Dar poate că unii oameni se simt bine cu astfel de legitimații de membri și nu vor să dea uitării vechile obiceiuri.

De altfel, vechiul și poate cel mai prost obicei al omului politic de la noi este acela de a-l călca în picioare pe cel care-l contestă. A se vedea repetatele scandaluri în care vechea putere a agresat, dacă nu chiar a reprimat libertatea de exprimare a ziariștilor.

N-aș fi crezut ca, la peste 10 ani de la revoluție, un ziarist poate fi amenințat că o să fie călcat pe gât. La fel însă cum n-aș fi crezut că, în 2004, partidul de la putere face liste cu "aplaudici", cu ghilimelele de rigoare, și forțe de mobilizare de la instituțiile publice.

Respectul față de alegători pleacă, dacă vreți, de la asumarea greșelilor și de la acceptarea criticii.

Vreau ca, în acest mandat, să fim criticați și să reparăm unde s-a greșit.

Ce au lăsat colegii de la PSD în urmă ? Creștere economică și stabilitate. La momentul alegerilor, electoratul i-a sancționat cu trecerea în opoziție. Probabil, pentru creștere economică și stabilitate sau poate pentru scandaluri și afaceri dubioase, pentru aroganță, pentru baroniadă sau chiar pentru concurență neloială în viața social-politică și economică. Păi, unde sunt șansele egale când partidul și prietenii lui filtrează tot, chiar și publicitatea pentru presă. Se le mulțumim deci românilor care au răbdat creșterea economică a PSD-ului și a acționat inteligent. Dar, atenție !, nici să nu-i dezamăgim.

În final, o ultimă recomandare pe care am preluat-o la sugestia ziariștilor. Am rugămintea ca măcar noi, parlamentarii, să ținem la imaginea noastră și să avem grijă ca informațiile despre activitatea noastră să fie prezentate corect și cât mai repede cu putință pe Internet. Dacă tot ne propunem să respectăm presa, trebuie să înțelegem că ziariștii au nevoie de noutăți și de informații corecte, iar paginile de Internet ale Senatului și Camerei Deputaților trebuie să fie surse credibile. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

 
  Doina Silistru (PSD)- introducerea taxelor pentru serviciile de consultanță agricolă.

Invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

   

Doamna Doina Silistru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Intervenția mea se referă la o serie de aspecte privind introducerea taxelor pentru serviciile de consultanță agricolă.

Calitatea, capacitatea și performanțele agricole ale fermierilor reprezintă indicatorul de bază pentru nivelul de eficiență, productivitate, dezvoltare și susținere a sectorului agricol din fiecare țară. Capacitatea și performanțele bune ale fermierilor nu sunt însă, calități înnăscute, ci trebuie dobândite. Chiar și acei fermieri care au beneficiat de avantajul unei școlarizări medii sau superioare nu sunt întotdeauna la curent cu noile tendințe și cerințe ale agriculturii moderne.

Din aceste motive, majoritatea organizațiilor și instituțiilor internaționale recunosc necesitatea sprijinirii și dezvoltării activității de consultanță și extensie.

În Europa, raportul de un consultant la 431 de fermieri, existent în acest moment, este considerat inadecvat și, în ciuda eforturilor sectorului public de a asigura servicii de consultanță și extensie, numărul fermierilor ce nu beneficiază de aceste servicii rămâne ridicat.

Acest lucru se datorează, în special, ponderii destul de importante reprezentate de fermele de subzistență și micilor fermieri, cum sunt majoritatea în țara noastră.

În România, după 1962, consultanța agricolă a fost asigurată sporadic prin activitatea specialiștilor agricoli.

După anul 1990, această activitate s-a redus aproape până la desființare, proces care a contribuit, în mare măsură, la declinul agriculturii românești.

În anul 1996, au fost înființate - în cadrul direcțiilor generale pentru agricultură, la recomandarea Comisiei Europene pentru Agricultură - servicii de consultanță și formare profesională, iar în anul 1998, prin Hotărârea de Guvern nr.676, s-a înființat Agenția Națională de Consultanță Agricolă, creându-se, astfel, cadrul legislativ și organizatoric pentru realizarea unei activități eficiente de consultanță agricolă atât de necesară, în prezent, pentru agricultura românească.

Cererea fermierilor pentru serviciile de consultanță și extensie variază, însă, de la un tip de fermier la altul. În funcție de cererea lor potențială pentru serviciile de consultanță agricolă, se poate face distincție între fermierii de subzistență, care, în județul pe care îl reprezint, respectiv, județul Vaslui, înseamnă circa 90%, micii fermieri, cei cu o mică producție comercializabilă, care reprezintă, în județul Vaslui, 46%, și marii fermieri, adică cei cu producții comercializabile medii și mari. Plătind o taxă fixă sau negociabilă pentru serviciile de consultanță, marii fermieri pot să înmulțească efectele, costul pe unitatea de producție a serviciilor de consultanță devenind, astfel, mai scăzut și accesibil. Pe măsură ce activitățile fermelor devin tot mai comerciale și fermierii au nevoie de tehnologii agricole tot mai avansate din punct de vedere tehnic, serviciile de extensie sunt obligate să asigure informații specifice necesare pentru sprijinirea acestor activități. O asemenea specializare îi va duce la exclusivitatea informațiilor și, în consecință, a activităților de extensie. De exemplu, rezultatele unei analize de sold sau conceperea unui program informatic care să optimizeze activitățile fermelor sunt specifice situației sau clientului respectiv.

Asemenea informații nu sunt neapărat folositoare altor fermieri și, chiar dacă ar fi, clienții pot să-și rezerve dreptul la exclusivitatea informațiilor și să nu le transmită gratuit altor potențiali utilizatori, încetinind, astfel, procesul de difuzare. Aceste caracteristici fac din informațiile specifice bunuri taxabile și constituie un stimulent adecvat pentru ca sectorul privat să le furnizeze la un nivel optim. În cazul micilor fermieri, însă, producția lor comercializabilă mai mică duce la un cost pe unitatea de producție mai ridicat, fiind pentru ei mai puțin profitabil sau chiar neprofitabil să plătească pentru serviciile de consultanță.

Fermierii care se limitează să producă doar pentru nevoi proprii, dacă nu doresc sau, de fapt, nu au capacitatea să treacă la producția comercializabilă, sunt tentați prea puțin sau deloc să plătească pentru serviciile de extensie.

Resursele și finanțările din sectorul public rămân, însă, esențiale pentru fermieri, indiferent de mărimea fermei, dacă informația respectivă privește domenii de interes public, cum ar fi: pregătirea pentru integrarea în Uniunea Europeană a populației rurale, care desfășoară activități agricole, piscicole, silvice și de diversificare a activităților în mediul rural, diseminarea prevederilor legislative armonizate cu cele ale Uniunii Europene, promovarea în rândul populației a programelor de dezvoltare rurală, pregătirea și perfecționarea profesională în domeniul agricol, silvic și piscicol a populației din mediul rural.

Din experiența altor țări, precum: Marea Britanie, Germania, Olanda, Franța, trecerea de la o consultanță gratuită la un sistem mixt public privat, pe bază de taxe percepute de la beneficiari și subvenții de la stat, s-a realizat în momentul în care au apărut organizații ale fermierilor sau marii fermieri, care au dorit să se conecteze direct la fluxul informațional și la o bază de date utilă.

Astfel, în Marea Britanie, activitatea de extensie se desfășoară încă din anul 1920 și - după mai bine de 60 de ani, și după aderarea la Comunitatea Europeană - s-a pus problema introducerii taxelor pentru serviciile de consultanță, după care, în anul 1997, serviciul de extensie și consultanță a fost privatizat în totalitate.

În Germania, structura federativă a impus servicii de extensie și consultanță pentru agricultură, care diferă de la un land la altul. În landurile în care structura agricolă, la scară mică, este dominantă, serviciile de consultanță sunt gratuite. În landurile în care predomină fermele mari, există servicii mixte sau total private pe bază de taxe. În prezent, Bavaria este singurul land, în Germania, unde aceste servicii sunt, în continuare, gratuite. Motivul - așa cum a fost prezentat de Guvernul Bavariei - este structura la scară mică și situația agro-ecologică specifică ce situează agricultura Bavariei pe o poziție dezavantajată în comparație cu alte regiuni ale Germaniei.

Având în vedere cele câteva aspecte prezentate în acest material, atragem atenția că nu este momentul oportun, ca în România, să fie introduse tarife directe în munca de consultanță, dacă vrem ca aceasta să-și atingă scopul pentru care a fost creată, din următoarele motive: fermierii cu venituri mici nu-și pot permite taxele pentru consultanță, existând riscul pierderii influenței consultantului asupra acestor grupuri, care reprezintă majoritatea din numărul total al fermierilor din România.

Activitatea de consultanță nu va mai fi în beneficiul tuturor agricultorilor, consultanții se vor reorienta spre fermierii dispuși să plătească. Acest lucru nu ar fi atât de grav dacă micii fermieri ar avea acces la informații din surse, altele decât consultanții agricoli.

Taxarea serviciilor de consultanță destinate micilor fermieri și fermierilor de subzistență va fi posibilă doar în momentul în care aceștia se vor asocia, creând asociații puternice de fermieri, capabile să-și permită o consultanță contra cost.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumim.

Stimate colege și stimați colegi, am încheiat primul punct declarații politice.

 
Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art.17 alin.2 și 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:  

Trecem la punctul următor. Dați-mi voie să vă anunț că, în conformitate cu prevederile art.17 alin.(2) și (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, puteți să vă adresați Curții Constituționale, fiind depuse la secretariatul general al Senatului următoarele legi:

  • Legea pentru înființarea comunei Spulber, privind reorganizarea comunei Paltin, județul Vrancea;
  • Legea privind schimbarea denumirii și a satului de reședință ale comunei Dorgoș, județul Arad;
  • Legea pentru ratificarea Acordului de împrumut (Primul împrumut de ajustare programatică - PAL 1) dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, semnat la București, la 27 septembrie 2004.
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 3/2005 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice.  

Următorul punct: proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.3/2005 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice.

Vă rog, vă ascultăm, domnule ministru Bogdan Olteanu.

   

Domnul Bogdan Olteanu - ministru delegat pentru relația cu Parlamentul:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Din partea Guvernului va prezenta doamna secretar de stat Doina Dascălu.

 
   

Doamna Doina Dascălu - secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Permiteți-mi să prezint conținutul proiectului de Lege privind modificarea Ordonanței Guvernului nr.3/2005 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice.

Prin acest act normativ se reglementează reevaluarea de către evaluatori autorizați a bunurilor din patrimoniul cultural național, până la data de 31 decembrie 2007, iar rezultatele acestei operațiuni urmează să fie înregistrate în contabilitatea instituțiilor publice până la finele anului 2007.

Termenul inițial prevăzut în reglementările din anul 2003, 31 decembrie 2004, se propune a fi prelungit, întrucât instituțiile publice nu au reușit să-și facă această operațiune de inventariere și reevaluare în termenul propus inițial.

În același timp, toate activele fixe corporale - aflate în proprietatea publică și care, în prezent, sunt evaluate în unități naturale - urmează, de asemenea, să fie inventariate și evaluate până la același termen, 31 decembrie 2007, la fel, cu obligativitatea înregistrării în evidența contabilă, până la finele acestui an, a rezultatelor din reevaluare.

Potrivit art.75 din Constituție, republicată, prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul fiind competent, ca prima Cameră sesizată, pentru dezbaterea și adoptarea actului normativ.

Competența decizională aparține Camerei Deputaților, conform prevederilor art.86 alin.3, pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Senatului a întocmit raport de adoptare, fără amendamente, iar Ministerul Finanțelor Publice propune și susține, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ în forma rezultată din raport.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Mulțumim doamnei secretar de stat Doina Dascălu, da?

 
   

Doamna Doina Dascălu:

Da.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Îl invit pe domnul președinte Varujan Vosganian, pentru a prezenta raportul Comisiei pentru buget, finanțe și bănci.

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

Mulțumesc, domnule președinte.

În raportul Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, după ce raportul prezintă conținutul proiectului de lege în forma care a fost deja prezentată plenului, se menționează:

Consiliul Legislativ, cu avizul nr.9/2005, a avizat favorabil proiectul de ordonanță.

Totodată, Comisia economică a avizat favorabil proiectul respectiv.

La dezbaterea actului normativ au participat reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice.

În cadrul ședinței, comisia a examinat proiectul de lege și a aprobat, în unanimitate, să întocmească raport favorabil, fără amendamente.

În baza art.89 alin.1 din Regulamentul Senatului, Comisia pentru buget, finanțe și bănci propune, spre dezbatere și adoptare, proiectul de lege, care face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Dezbateri generale, dacă sunt luări de cuvânt? Nu sunt. Bun. În aceste condiții, conform prevederilor Regulamentului, supun votului dumneavoastră - neavând amendamente, având raport favorabil al comisiei - atât raportul, cât și proiectul de lege în forma prezentată de către Guvern. Vă rog să votați.

Legea are caracter ordinar.

S-a aprobat cu 86 de voturi pentru, nici un vot împotrivă și o singură abținere.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.4/2005 pentru aprobarea plafonului de îndatorare publică a României pentru anul 2005.  

Trecem la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.4/2005 pentru aprobarea plafonului de îndatorare publică a României pentru anul 2005.

Doamna secretar de stat, Doina Dascălu, vă rog, aveți cuvântul.

   

Doamna Doina Dascălu:

Permiteți-mi să prezint și acest proiect de lege.

Deci, el are ca obiect de reglementare stabilirea plafonului de îndatorare publică, internă și externă, pe anul 2005.

Cu precizarea că plafonul de îndatorare publică externă reprezintă suma maximă a împrumuturilor externe pe care le pot contracta și garanta autoritățile administrației publice centrale și autoritățile administrației publice locale, pe o perioadă de 1 an, și se determină prin corelarea indicatorilor datoriei publice cu o serie de indicatori macroeconomici, și anume, produsul intern brut, volumul exporturilor de bunuri și servicii, deficitul balanței comerciale și rezerva valutară a statului.

Prin acest act normativ, se stabilește plafonul de îndatorare publică internă pe anul 2005, la nivelul sumei de 110.000 miliarde lei, iar cel extern la 3.500 milioane euro.

Potrivit art.75 alin.1 din Constituția României, republicată, proiectul face parte din categoria legilor ordinare, Senatul fiind competent, ca primă Cameră sesizată, pentru dezbaterea și adoptarea actului normativ.

Competența decizională aparține Camerei Deputaților, iar Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Senatului a întocmit raport de adoptare în forma prezentată, fără amendamente.

Ministerul Finanțelor Publice propune și susține, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ în forma rezultată din raport.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Invit pe președinte al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, domnul Varujan Vosganian, să prezinte raportul comisiei.

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Raportul Comisiei pentru buget, finanțe și bănci la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței nr. 4/2005, include, pe scurt, conținutul proiectului de lege în forma prezentată de reprezentantul Guvernului, adăugând faptul că în Consiliul Legislativ, cu adresa nr. 7/2005, a fost avizat favorabil, că la dezbaterea proiectului de lege, în cadrul Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, au participat - în calitate de invitați - reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice și, în cadrul ședinței, comisia a examinat proiectul de lege și a hotărât, cu majoritate de voturi, să întocmească raport favorabil, fără amendamente.

Comisia pentru buget, finanțe și bănci propune plenului Senatului dezbaterea și adoptarea proiectului de lege în forma transmisă de Guvernul României. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Vă rog, dezbateri generale, dacă sunt. Domnul senator Ștefan Viorel.

 
   

Domnul Ștefan Viorel:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Este vorba despre un act normativ cu un caracter absolut tehnic, este aproape în obișnuința noastră, a Senatului, ca în fiecare an să ne dăm votul pe legea prin care se aprobă plafonul de îndatorare a României. Iată că și de această dată ni se propune un plafon de îndatorare cu două componente: o componentă pe datoria externă și ni se propune un nivel comparabil, chiar egal, cu nivelul aprobat pentru anul 2004; a doua componentă care ni se propune se referă la datoria publică internă, la un nivel de trei ori și ceva mai mare decât cel aprobat pentru anul 2004.

Ca explicație, în expunerea de motive, se face trimitere la necesitatea asigurării fondurilor pentru refinanțarea titlurilor de stat, pe de o parte, pe de altă parte, finanțarea deficitului bugetar, și, pe de altă parte, finanțarea, prin împrumuturi, a bugetelor autorităților administrației publice locale.

Eu aș avea rugămintea la doamna ministru - sau altcineva din partea inițiatorului - să dea mai multe explicații referitor la această spectaculoasă creștere, pe de o parte, și, pe de altă parte, aș formula o întrebare legată de impactul pe care introducerea cotei unice l-a creat asupra bugetelor administrației publice locale și, în conexiune cu faptul că la audierea domnului ministru Ionuț Popescu, în fața Comisiilor pentru buget, finanțe, la întrebarea mea, de unde vor fi compensate golurile de resurse pentru administrația locală, dânsul a făcut trimitere la posibilitatea acestor autorități de a se împrumuta. Dacă atunci când, în proiectul de lege, la fundamentarea sumei s-au luat în calcul 15.000 de miliarde ca plafon de îndatorare a administrației publice locale, ceea ce, dacă comparăm cu plafonul total pentru datoria publică internă de anul trecut - de 33.000 de miliarde - înseamnă aproape jumătate din cât putea să se împrumute România anul trecut, pentru anul acesta văd că se fixează un plafon doar pentru comunitățile locale. Dacă între cele două probleme pe care le-am subliniat eu este vreo legătură ?!

Într-adevăr Guvernul actual consideră că este o soluție de a completa golul de resurse la administrația locală prin contractare de împrumuturi la acest nivel sau există o altă explicație ?!

De asemenea, aș dori - și cred că este bine să știm, să fim în cunoștință de cauză - o detaliere în legătură cu componența datoriei publice externe.

Se spune că estimarea, pentru 31 decembrie 2004, este cifrată undeva la 20,8 miliarde euro, din care 10,8 înseamnă datoria propriu-zisă și diferența este dată, în expunerea de motive, de garanțiile acordate de stat. Aș ruga pe doamna ministru să detalieze: chiar suma de aproape 10 miliarde euro înseamnă garanțiile eliberate de Guvern pentru împrumuturi contractate de persoane de drept privat din România sau în acea sumă discutăm de o structură care presupune și alte componente ? Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Doina Dascălu:

Am să încerc să dau...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Numai o secundă, vă rog să așteptați, la sfârșit vă dau cuvântul. Dacă mai sunt luări de cuvânt ? Domnul senator Dina Carol.

 
   

Domnul Carol Dina:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În cei 15 ani de tranziție datoria publică a României a crescut enorm. Dacă în ianuarie 1990, România avea în cont 240 milioane dolari și creanțe externe în sumă de aproape 3,5 miliarde dolari, prin politica nefastă dusă de guvernările care au condus țara în primul deceniu, la sfârșitul anului 2000, datoria externă a crescut la aproape 10 miliarde dolari.

În perioada guvernării PSD, între anii 2001-2004, datoria externă a statului crește fabulos și, împreună cu serviciul datoriei externe, a ajuns, la sfârșitul anului 2004, la aproape 30 miliarde de dolari.

Dobânzile plătite de România la datoria publică externă, în perioada celor 15 ani de tranziție, depășesc 14 miliarde dolari.

Dacă la datoria publică externă se adună și datoria publică internă, în sumă de circa 210.000 de miliarde lei, respectiv 5,6 miliarde dolari, la sfârșitul anului 2004, datoria publică totală s-a apropiat de 36 miliarde dolari.

Continuând politica de îndatorare publică a României, Guvernul Tăriceanu a emis Ordonanța nr. 4/2005, pe care o discutăm acum, prin care solicită Parlamentului aprobarea plafonului de îndatorare publică pentru anul 2005.

Astfel, la art. 1, plafonul de îndatorare publică externă a României pentru anul 2005 se stabilește în sumă de 3,5 miliarde euro, respectiv 4,55 miliarde dolari, ca să avem o unitate de referință unică, iar la art. 2 plafonul de îndatorare publică internă a României pentru anul 2005, se stabilește în sumă de 110.000 de miliarde lei, respectiv 3,8 miliarde dolari.

Prin această ordonanță Guvernul Tăriceanu - ca și predecesorii săi - îndatorează statul român cu încă 8,42 miliarde dolari și aceasta numai pentru anul 2005. Dacă avem în vedere și suma cumulată până acum, de 36 miliarde, trebuie să ne așteptăm ca la sfârșitul acestui an să ajungem undeva la aproape 45 miliarde dolari. Acesta este subiectul discuției noastre.

Acest volum considerabil de resurse financiare, mobilizat pentru îndatorare, care va apăsa greu pe umerii populației, este determinat, în principal, de deficitul balanței comerciale care, la rândul său, este generator principal al deficitului de cont curent.

Deficitul de cont curent s-a lărgit la nu mai puțin de 8,2% din produsul intern brut, față de 6,5% în anul 2003, ajungând la astronomica sumă de aproape 8 miliarde dolari.

În primul rând, pentru informarea dumneavoastră corectă , vreau să știți că, în ceea ce privește datoria externă, folosim mai multe noțiuni: datorie externă contractată, datorie externă angajată și utilizată, și datorie externă efectivă. Or, a arunca astfel de cifre, care sunt preluate imediat și difuzate către populație, creează o confuzie generală, mai mult, unii sunt tentați chiar să exagereze, să vină peste aceste date și să prezinte situația, ca și cum România s-ar afla într-o situație de-a dreptul fără ieșire: "Iată, cât s-a îndatorat statul român și de aici probleme serioase pentru România de mâine". Am luat cuvântul pentru a vă spune și a vă face o informare corectă, pentru a nu se mai vehicula cifre care n-au nici o legătură cu realitatea. Datoria externă a statului român, la 31 decembrie 2004, este de 10,1 miliarde euro, iar acest 10,1 miliarde euro și nu 20 miliarde euro, stimați colegi, datoria externă efectivă este de 10,1 miliarde euro. Din acești 10,1 miliarde euro - datorie externă contractată direct de către statul român - este de 6,4 miliarde euro și datorie externă garantată de statul român pentru diverse instituții - 3,7 miliarde euro. Însumați-le și vă dă datoria externă efectivă a statului român, la 31 decembrie 2004, de 10,1 miliarde euro. Dacă vrem să cunoaștem datoria externă totală a României se adaugă împrumuturile luate de către sectorul privat, care reprezintă, stimați colegi, 7,5 miliarde euro, care n-au legătură cu statul român. Sunt împrumuturi luate de bănci românești, bănci străine care lucrează în România, de agenți economici direct, din sectorul privat, repet, deci, iată că avem o datorie externă efectivă a statului român contractată direct și garantată de 10,1 miliarde euro, la care se adaugă acești 7,5 miliarde euro, datorie externă privată și obținem un total al datoriei României, care înseamnă 17,6 miliarde euro.

Datele pe care vi le-am spus sunt date care aparțin Ministerului Finanțelor Publice și Băncii Naționale a României. Oricine vehiculează o altă cifră o face cu rea intenție. Și eu atrag atenția Ministerului Finanțelor Publice, atunci când el este autorul unei legi, și întocmește o expunere de motive, că are la dispoziție o direcție generală de specialitate care trebuie să facă acest lucru. S-ar putea să mi se răspundă: "Vedeți, noi am spus garantată și contractată". Deci, contractată direct sau pe care a garantat-o statul și astea fac 20 miliarde euro, ceea ce este, din nou, fals. Deci, repet, dacă s-a făcut cu rea intenție este una, atunci acuzăm Ministerul Finanțelor Publice că a vrut să facă o imagine falsă: ce moștenire teribilă i-a lăsat PSD-ul. Dacă este așa, este foarte grav. Înseamnă dezinformarea opiniei publice. Pot să dau un răspuns și apropo de perioada la care se face referire. Hai să vedem ce s-a întâmplat pe perioada 2001-2004. Stimați colegi, datoria publică directă a statului la sfârșitul anului 2000, era de 6,5 miliarde euro, datorie externă efectivă a statului român. La sfârșitul anului 2004 este 6,8 miliarde euro. Deci, un plus de datorie externă efectivă de 400 milioane euro. Datorie externă garantată de către statul român: la sfârșitul anului 2000 - când PSD a preluat puterea- era de 3,2 miliarde euro, acum suntem la 3,6 miliarde euro. Deci, iată ce creștere spectaculoasă, formidabilă în acești patru ani, când s-a îndatorat statul român!

Stimați colegi, îmi cer scuze că am vorbit atât de mult, dar dorim cu toții să avem legi bune și o bună informare a noastră. Deci, nu ne este indiferent ce scrie în această expunere de motive care susține legea, iar cifrele care circulă sunt cifre oficiale, verificate, puse de acord de Ministerul Finanțelor Publice, Banca Națională a României și nu există nici o altă soluție de interpretare. Vă mai pot spune că România este țara din întreaga zonă a Europei cu cea mai mică datorie externă și un grad de îndatorare externă de cca 18% din PIB, în timp ce toate țările din jurul nostru: Cehia, Polonia... sunt undeva cu grad de îndatorare externă între 40 și 55% din Produsul Intern Brut, iar țări precum Franța, Olanda, ca să dau și un exemplu de genul acesta, au o datorie publică generală care depășește 80-90% din Produsul Intern Brut. Asta, ca să nu mai dezvoltăm acest mit teribil. Am și o întrebare pentru colega mea de la Ministerul Finanțelor Publice: pentru anul 2005, această creștere spectaculoasă de la 33.000 de miliarde lei la 110.000 de miliarde lei împrumuturi pe piața internă. Nu vă pun întrebarea de ce această creștere, pentru că s-a pus mai înainte, ea e dată și de legislație, și nu vreau să intru acum în modificări în detaliu în legislație , dar v-aș întreba: refinanțarea titlurilor de stat, care înseamnă 82.000 de miliarde lei, pentru care doriți să vă împrumutați, ca să avem o imagine... (rumoare)

Poate încheie și domnul senator Eckstein. Vă mulțumesc, domnule senator Eckstein, eu vorbesc în română și nu vă înțeleg... Ca să înțelegem cu toții, care este valoarea titlurilor de stat, la 31 decembrie 2004, ca să știm ce înseamnă această refinanțare de 82.000 de miliarde lei și, bineînțeles, motivația care s-a solicitat aici legat de cifra totală, v-aș întreba: "Ați făcut o investigație? Există potențial de afaceri în piață pentru anul 2005, pentru astfel de împrumuturi de 110.000 de miliarde lei?" Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze)

Invit la microfon pe doamna secretar de stat Doina Dascălu... Mai aveți vreo întrebare, ceva? Da. Scuzați-mă, doamna secretar de stat. Domnul senator Funar.

 
   

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Permiteți-mi să pun și eu două întrebări, pornind de la aceste cifre, pe care ni le-a prezentat președintele Senatului, și înclin să cred că sunt cele adevărate, cele scrise pe hârtie. În ipoteza în care până acum, în 15 ani, datoria externă a României este de numai 6,5 miliarde euro, dacă am reținut corect cifra, întrebarea mea pentru reprezentanții Guvernului este următoarea: "De ce se solicită, într-un singur an, 3,5 miliarde euro?" Și o a doua întrebare: "Care sunt destinațiile acestor împrumuturi propuse prin proiectul de lege?"

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mai sunt întrebări? Nu. Doamna secretar de stat Doina Dascălu...

 
   

Doamna Doina Dascălu - secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice:

Permiteți-mi să răspund la ultima întrebare, că este mai simplă. Evoluția datoriei publice, începând din anul 1992, când România a început să se îndatoreze pe piață, până în anul 2000, ne-a dus la un sold, la 31 decembrie 2000, de 6856,6 milioane dolari. Noi avem evidența în milioane dolari. În 2001, 2002, 2003 s-au făcut împrumuturi pe piața externă astfel încât, la 31 decembrie 2004, cifrele noastre date de departamentul de resort din minister sunt de 14.037,8 milioane dolari. Noi avem evidența în dolari, domnul președinte le-a spus în euro. De ce ne îndatorăm în acest an cu 3,5 miliarde euro? Vreau să vă spun că în decursul timpului, în fiecare an, am luat o evidență începând din anul 1990 până în anul 2005, plafonul de îndatorare publică în fiecare an s-a prezentat astfel: în anul 1999 - 3,1 miliarde dolari, în anul 2000 - 2,8 miliarde dolari, în anul 2001 - 3 miliarde dolari, în 2003 - 3,4 miliarde dolari, în anul 2004 - 3,5 miliarde euro, iar în 2005 - 3,5 miliarde euro, deci, la același nivel din anul 2004. Pe ce stă acest plafon de 3,5 miliarde euro din anul 2005? Pentru proiecte de investiții avem o sumă de 2835,9 milioane euro. Deci, ponderea se situează la acest capitol de proiecte de investiții. Dacă lucrăm în procente - 3,5 miliarde dolari, adică - 2,8 miliarde euro. Din care: transport - 1,1 miliarde euro; sectorul energetic - 691,3 milioane euro; utilități municipale - 475,35 milioane euro; Consiliul Municipiului București - 150 milioane euro; sănătate și alte sectoare - 139,8 milioane euro; pentru importul de combustibil - 376,1 milioane euro și pentru ajustare structurală - 123,4 milioane euro. Aceasta este componența cifrei de 3,5 miliarde euro - plafonul de îndatorare solicitat pentru anul 2005. Desigur că este un plafon, e posibil ca el să se atingă sau nu, adică să se facă împrumuturi până la nivelul concurenței sumei de 3,5 miliarde euro, aprobată prin lege, așa cum prevăd reglementările în prezent, sau se pot face împrumuturi sub acest plafon. Explicația e valabilă atât pentru plafonul de îndatorare publică externă, cât și pentru plafonul de îndatorare publică internă. Dacă luăm prin comparație anul 2004, 80% din plafoanele și pe datoria publică externă și internă, ale anului 2004, au fost utilizate. Deci, nu s-a utilizat întregul plafon. Și cred că, cu asta, am răspuns domnului senator Funar.

Revin la primele explicații privind detalierea datoriei publice interne și externe. Pentru plafonul de îndatorare publică internă stabilit actualmente la 110.000 de miliarde lei are următoarea componență: refinanțarea titlurilor de stat, în valoare de 82.500 miliarde lei, și aici revin să răspund domnului președinte, deci, valoarea titlurilor de stat în sold, la 31 decembrie 2004, se cifrează la 125.039,9 miliarde lei și, deci, pentru acest an am prevăzut o sumă pentru refinanțarea acestor titluri de 82.500 miliarde lei. Se compune în continuare plafonul de îndatorare publică internă din finanțarea deficitului bugetar general consolidat, prevăzut inițial, atunci când s-a făcut ordonanța și când s-au făcut calculele la 10.000 miliarde lei. E posibil ca această sumă să fie mult mai mică, având în vedere reconsiderarea deficitului bugetar. El a fost prevăzut inițial în bugetul anului 2005, aprobat la 1,5, actualmente, din discuțiile cu Fondul Monetar Internațional a rezultat un deficit de aproximativ 0,4, deci, e posibil să nu utilizăm toată această poziție prevăzută aici în plafonul de îndatorare publică internă ca, de altfel, și plafonul de îndatorare publică externă, având în vedere această schimbare în nivelul deficitului. Revin. Se compune, în continuare, plafonul de îndatorare publică internă, dincolo de această dificultate gravă va fi suportată în primul rând de populație care va fi supusă unor mari presiuni, prin majorarea prețurilor și creșterea accizelor, taxelor și a impozitelor.

Pe întreg anul 2004, România a înregistrat un deficit comercial record, de 7,34 miliarde euro, respectiv aproape 10 miliarde dolari, reprezentând 12% din produsul intern brut, din care, în luna decembrie, a explodat la peste 1,3 miliarde dolari.

Marele vinovat al deficitului de cont curent, în afară de politica dusă de putere, nu poate fi decât deficitul balanței comerciale. Importurile masive, pentru consum, au fost generate de politica salarială populistă de anul trecut, necorelată cu indicele de productivitate, și de nivelul ridicat al achizițiilor efectuate prin credite garantate de stat.

Valoarea acestor achiziții pentru consum s-a ridicat, în anul 2004, la 2,8 miliarde dolari, din care 400 milioane dolari numai în luna noiembrie și decembrie.

În ceea ce privește evoluția negativă a soldului contului de servicii, aceasta a fost determinată inclusiv de performanțele slabe în atragerea turiștilor străini.

Așa arată cartea de vizită a acestor din urmă ani și mi-am permis să vi-o supun atenției, pentru că la această cerere de îndatorare publică nu se face vorbire despre nimic în legătură cu abordarea acestor dificultăți profunde pe care România le are în momentul de față. Dar perspectiva, oricât ar fi înfrumusețată, nu poate fi la fel de roz. Datoria a fost făcută, dar de plătit abia urmează.

Două lucruri îngrijorează îndeosebi: primul, că o dată cu eliminarea privilegierii la impozitarea profitului realizat din livrări externe și prăbușirea ratei de schimb leu-euro, exporturile își încetează expansiunea. Ca atare, exporturile nu vor mai putea fi nici motorul creșterii economice, nici baza de acoperire a unei creșteri a datoriei externe.

Al doilea, în strânsă legătură cu primul, îl constituie componenta structurală a deficitului comercial care a luat-o razna și a deteriorat, masiv și periculos, deficitul de cont curent. Nu bunurile de investiție atârnă cel mai greu în deficitul comercial, ci energia și bunurile de consum, cu alte cuvinte, nu investițiile, ci consumul, respectiv aceeași hibă a îndatoririi externe din perioada de până în anul 2000.

Finanțarea din resurse externe a consumului constituie o relaxare economică pe termen scurt, dar este periclitantă pe termen lung, iar pentru populație, îndeosebi pentru păturile sărace, este foarte constrângătoare.

Datoria externă este un mecanism de adâncire a polarizării bogăției, pentru că păturile înstărite - în special cei bogați - profită de pe urma creditelor externe și a importurilor finanțate din acestea, în timp ce, la plată, îndeosebi cei săraci și neavuți suportă nota.

Având în vedere toate aceste constrângeri și consecințele îndatorării țării, cu predilecție pentru acoperirea consumului, Partidul România Mare nu aprobă politica de epuizare a resurselor naționale, coroborată cu creșterea aberantă a datoriei publice și, drept urmare, Grupul parlamentar al Partidului România Mare din Senat votează împotriva acestei ordonanțe. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult. Dacă mai sunt luări de cuvânt ? Nu mai sunt. Vă rog să-mi permiteți să spun câteva cuvinte la dezbateri generale. (Domnul președinte Nicolae Văcăroiu se îndreaptă către tribuna Senatului.)

Stimați colegi,

Din păcate, de o bucată bună de timp circulă tot felul de cifre legate de datoria externă a României și se aduc fel de fel de acuze și eu cred că vina aparține, în special, Ministerului Finanțelor Publice care nu a înțeles și, de multe ori, nici nu a dorit să facă o prezentare clară referitor la situația în care se află România în ceea ce privește și datoria publică externă a statului și datoria publică internă.

Din păcate, și actuala prezentare - dacă vă uitați pe expunerea de motive - pune deja foarte multe semne de întrebare prin vehicularea unor noțiuni și cifre greșite și acest lucru este inadmisibil pentru un aparat specializat care înseamnă o direcție specială care ține evidența datoriei publice, și externă și internă, a României.

Iată, de pildă, în această expunere de motive ni se spune că datoria pe termen mediu și lung , deci fără termen scurt - este adevărat că acolo nu avem decât o sumă de 2 miliarde euro -, este estimată, la sfârșitul anului, la circa 21 miliarde euro, din care circa 11.000 miliarde lei, dacă vreți cifra exactă 10.785 - 10,8 miliarde euro, datorie directă externă a statului și 10 miliarde euro, datorie externă garantată de stat: împreună - 21 miliarde euro, cele două componente explicate, din garanții de stat pentru împrumuturi interne, în limita sumei de 2.500 miliarde lei, avem împrumuturile interne, contractate direct sau garantate de autoritățile publice locale, de 15.000 miliarde lei. Și aici vreau să explic că nu există nici o legătură între fundamentarea acestei cifre și influența negativă pe care introducerea cotei unice de impozitare o are asupra bugetelor locale - și aici voi veni cu o explicație suplimentară - pentru că reducerea efectivă a veniturilor din impozitele pe venit din buget au determinat sau determină, într-adevăr, o influență, în practică, negativă asupra veniturilor bugetului local din această sursă, ne-am gândit și avem pregătit un proiect de Ordonanță de modificare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.45/2003 privind finanțele publice locale în care am reconsiderat acea cotă de 67% din totalitatea veniturilor colectate din impozitul pe venit și care se duc azi spre bugetele locale, am ajuns la o cifră de 86%, plecând, evident, de la nivelul veniturilor programat în bugetul anului 2005 pentru autoritățile locale și convenind cât anume, ca să nu fie influențate negative, de ce cotă anume ar avea nevoie ca, mă rog, să nu fie afectat. Am ajuns la 86% pe o structură pe care o prezentăm, am prezentat-o și vom veni cu ordonanța de modificare a acestei reglementări în Parlament în câteva săptămâni. De fapt, s-a discutat acest nivel și cu ocazia discuției proiectului de act normativ cu cota unică în comisia de specialitate din Senat.

În ceea ce privește influența celorlalte măsuri legislative luate la începutul sau la sfârșitul anului 2004 cu influențe în buget, măsuri care ne-au determinat pe noi astăzi să reconsiderăm o serie de cheltuieli și să fim obligați să luăm o parte din măsuri pe politică fiscală, desigur, vreau să vă spun că din totalul veniturilor prevăzute în bugetul anului 2005, așa cum a fost el aprobat, am convenit cu FMI doar o diferență de venituri de aproximativ 3000 de miliarde lei, asta însemnând că ei ne-au luat în considerare și influența negativă, și influența pozitivă dintr-o serie de factori, cum ar fi: introducerea sau majorarea cotei de impozitare a microîntreprinderilor, diferențele, sigur și cele nefavorabile...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Haideți să ne referim la proiectul de lege, vă rog eu.

 
   

Doamna Doina Dascălu:

În ceea ce privește plafonul de îndatorare publică externă, am explicat din ce este compus. Vreau să vă spun că atunci când se stabilește nivelul de îndatorare al unei țări se au în vedere o serie de indicatori și plafoane. Noi, într-adevăr, suntem sub nivelul prevăzut de 50% din...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

60%.

 
   

Doamna Doina Dascălu:

Noi suntem la 37% astăzi, ponderea datoriei publice contractate în PIB, față de 50% acceptat. Și cu ceilalți indicatori stăm destul de bine, deci am putea spune că avem o datorie publică sustenabilă, care nu pune în pericol ceilalți indicatori și celelalte sectoare, astfel încât acest plafon de îndatorare publică de 3,5% ați văzut că el, de fapt, vine din istorie. Aproximativ la acest nivel s-au situat nivelele de îndatorare publică în decursul ultimilor 5 sau 6 ani. Dacă vreți, pot să vă mai dau o singură cifră. Soldul datoriei publice de la 31 decembrie 2004, pe componenta, adică cu structura împrumutului între 1-5 ani este 14%, 5-10 ani, 35%.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu este cazul, vă rog eu foarte mult.

 
   

Doamna Doina Dascălu:

Deci vrem să spunem că...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna secretar de stat! Intrați pe niște detalii tehnice care nu interesează.

 
   

Doamna Doina Dascălu:

Vă mulțumesc. Dacă nu am acoperit toate întrebările...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult. Doriți să adăugați ceva? Vă rog, domnule senator. Domnul președinte Varujan Vosganian.

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Din poziția mea de președinte al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci am socotit că nu este util să intervin la dezbaterile generale, dat fiind că în comisie noi am avizat proiectul de lege. Mă simt însă dator să fac o onorantă dispută cu dumneavoastră pe câteva dintre temele pe care le-ați prezentat, domnule președinte al Senatului.

Este adevărat că, așa cum ați prezentat dumneavoastră lucrurile, rezultă că datoria externă în euro nu a evoluat prea mult. Eu vă voi ruga acum, pentru a avea un element de comparabilitate, să facem același lucru în dolari. Veți vedea că datoria externă totală a României s-a dublat în dolari, de la circa 10 miliarde la circa 20 de miliarde. Iar în euro, deși cifrele sunt aproape la fel...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, vă rog, sunteți pe un teren alunecos. Vă dau răspunsul.

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule președinte, socotim... Lăsați-mă, lăsați-mă, vă rog, să spun.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

10,1 miliarde euro înseamnă 11,8 miliarde dolari, ca să vă fie clar. Lăsați-o încolo.

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule președinte, poate nu am fost clar. Emoția de a discuta cu dumneavoastră m-a împiedicat să fiu clar. (discuții, râsete)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Îmi cer scuze!

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

Între 2000 și 2004 datoria externă totală a României exprimată în dolari s-a dublat. Da?

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu este adevărat!

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

Vă rog să mă iertați atunci că nu am fost clar de la început.

În euro. În euro, într-adevăr, cifrele comparabile sunt în avantajul administratorului, dar nu trebuie uitat că euro din 2004 nu seamănă deloc cu euro din 2000. Euro din 2000 era cam 0,9 dolari, euro din 2004 era cam 1,25 dolari, ceea ce înseamnă că, de fapt, ca substanță monetară internă, ca efort românesc și ca forță financiară, practic datoria externă a crescut în ritmul PIB. Și dacă veți face o comparație a procentului de datorie externă totală în PIB veți vedea că datoria externă - totală, repet, inclusiv în exprimare euro a datoriei garantate sau contractate de stat - a crescut în același timp.

Și acum, domnule președinte, dacă adunăm datoria externă totală - pentru că, vedeți dumneavoastră, atunci când discutăm cu organismele internaționale sau când ne gândim la efortul României, avem în vedere datoria totală - crescută din 2000 până în 2004 și dacă adăugăm la acestea și transferurile nete venite din străinătate - și care din fericire pentru noi ne-au ferit de dezastru, pentru că fără banii trimiși de românii din străinătate deficitul comercial, deficitul de cont curent, ar fi fost sistematic de 10% din PIB și ne-ar fi aruncat într-o cu totul altă zonă - veți vedea că banii veniți din afară sub formă de datorie externă sau transferuri nete sunt cam 70% din creșterea economică. Și dacă adăugăm la asta și ce s-a întâmplat în țară cu deficitele cvasifiscale, cu arieratele și cu creșterea în economie naturală, în economie subterană, veți vedea că această creștere economică stă pe un teren foarte șubred. De aceea, eu cred că invocarea datoriilor și deficitelor economiei României din perioada 2000-2004 nu este în avantajul dumneavoastră. Și vreau să adaug ceva care este foarte important la plafonul de îndatorare. Am avut această discuție aproape în fiecare an. Dacă veți aduna plafoanele de îndatorare din fiecare an, din 1992 încoace, veți vedea că dacă ele ar fi fost respectate, România ar fi ajuns astăzi la o datorie contractată a statului și garantată de stat de cel puțin dublu față de cea care este trecută, care este efectivă.

Plafonul de îndatorare este un plafon potențial. El nu a fost niciodată atins. Numai că el este pus astfel, pentru că în cursul discuțiilor cu organismele financiare internaționale, cu investitorii străini, este posibil să apară anumite oportunități, care este bine să aibă o acoperire legală. De aceea, a sugera, așa cum au făcut distinșii colegi de la P.R.M., că acest plafon înseamnă îndatorarea României și că ne dăm legați străinătății și împilăm și mai mult pe oamenii sărmani nu are acoperire. Acest plafon va fi angajat numai în măsura în care - dacă ne ajută Dumnezeu! - vom putea derula toate proiectele pe care le avem, legate de utilități, de investiții străine și cu organismele financiare internaționale. De aceea, nu trebuie să ne temem!

Iar în legătură cu cele pe care le-ați spus, domnule președinte, discuția dumneavoastră ar fi convingătoare dacă ar lua în considerație toate elementele, cursul valutar, ansamblul deficitelor și datoriilor, ponderea lor în PIB, raportul dintre intrări, inclusiv transferuri nete și creșterea de PIB. Vă mulțumesc. (aplauze la Grupul Alianței D.A.)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. Eu îmi cer scuze că am intrat într-o discuție pe această temă cu dumneavoastră și vă promit că trebuie să reiau cursurile la facultate, legate de toate aceste probleme. Trebuie să învăț din nou, domnule Vosganian, fiindcă este o teorie nouă.

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

Eu sunt profesor și vă aștept cu mare plăcere.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog eu. Și dacă sunteți acolo să-mi puneți o pilă să mă primească. (discuții, râsete)

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

Da, domnule președinte. (discuții, râsete)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Ați dezvoltat o treabă... mă rog. Haideți să ne oprim aici. Este mai sănătos pentru toată lumea. Da, domnule senator Ștefan, mai aveți ceva? (Discuții, rumoare, vociferări)

 
   

Domnul Ștefan Viorel:

Vă promit că nu durează mult, dar este foarte important, cred, ca populația României să știe care este datoria publică a acestei țări. Cred că am avut dezbateri mult mai lungi pe teme mai puțin interesante, așa că vă rog frumos să aveți puțină răbdare. Eu solicit Ministerului Finanțelor Publice să declare, ca ultim cuvânt, cifra finală:

Care este datoria publică angajată direct la 31 decembrie 2004? Care este datoria publică garantată de Guvernul României la 31 decembrie 2004? Ca să rămânem cu o cifră, în urma acestor dezbateri furtunoase.

A doua chestiune. Aș ruga-o pe doamna secretar de stat să-mi spună totuși cum s-au fundamentat cele 15000 de miliarde lei, plafon de îndatorare a administrațiilor publice locale? Ce se are în vedere? S-a plecat de la niște solicitări ale administrațiilor publice locale? (rumoare, discuții) Ce ați avut în vedere la fundamentarea acestei cifre? Vă mulțumesc. (rumoare, discuții)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, doamna secretar de stat. Punctual, vă rog, da?

 
   

Doamna Doina Dascălu:

Da, da, foarte punctual. Dați-mi voie să vă explic. Deci referitor la prima întrebare.

Datoria publică externă contractată la 31 decembrie 2004 este de 19.016,4 milioane euro. (rumoare, discuții) Deci, înseamnă 19,0 miliarde euro. (discuții, rumoare, vociferări)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Contractate de cine, doamna secretar de stat?

 
   

Doamna Doina Dascălu:

Deci, contractată...

 
   

Domnul Ștefan Viorel (din sală):

Ne băgați în ceață. Cât are de rambursat România ?

 
   

Doamna Doina Dascălu:

Și de rambursat are... Imediat. 14.037,8 milioane dolari.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna secretar de stat, am o mare rugăminte. Îmi cer scuze. Domnule senator Ștefan, fiți de acord...

 
   

Doamna Doina Dascălu:

Care înseamnă aproximativ...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mă urmăriți, doamna secretar de stat? Vă dau cuvântul, dacă aveți ceva de spus. Am o mare rugăminte și către doamna secretar de stat. Pentru că nu influențează decizia, cel puțin a noastră, legată de proiectul de lege cu îndatorarea a 3,5, care este necesară și eu cred că plafonul este chiar mic, dacă este să mă întrebați, ca specialitate.

Să fiți de acord ca datele acestea să se transmită la Comisia pentru buget, finanțe și bănci, tot ce solicitați dumneavoastră, și pe urmă vă rugăm pe unul dintre dumneavoastră sau domnul președinte să ne informeze. Vă spun acest lucru pentru că datele pe care vi le-am dat sunt luate de la Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională cu o oră înainte de a intra în ședință.

Deci, vă rog eu să nu începem o dispută cu 19... vreți să vă spun, doamna secretar de stat? Dacă este contractată e 19 și efectivă este 10,1, rezultă o diferență de 8,9 miliarde euro, pe care trebuie să-i trageți acum, deci nu mai aveți nevoie de îndatorare. Deci vă rog eu foarte mult să nu intrați într-o astfel de dispută, ci luați date exacte. Le transmiteți la comisii, colegii ne informează în plen. Uite, domnul Varujan Vosganian...

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

De altfel, domnule președinte, anticipând această discuție, la Ordonanța nr.10/2005 am rugat Guvernul să prezinte în plen și situația creditelor cu garanția statului...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Foarte bine.

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

...și atunci vom lămuri toate aceste aspecte. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mi se pare corect.

 
   

Doamna Doina Dascălu:

Nu vreau să lăsăm impresia aici că venim fără date corecte. (rumoare, discuții) Da. Am înțeles.

În ceea ce privește a doua întrebare, îmi dați voie să răspund?

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da. Vă mulțumesc. Rog și cu cei 15.000 de miliarde... Doriți să dați un răspuns acum pe structură?

 
   

Doamna Doina Dascălu:

Da, da, pot să dau răspunsul.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, doamna secretar de stat. (rumoare, discuții)

Din sală: La comisie.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Lăsați. Stimați colegi, este un act normativ pe care îl aprobăm în fiecare an și, repet, este un plafon. Noi am făcut aici o discuție pentru o informare corectă a dumneavoastră, da? Este absolut necesară.

Înțeleg că nu mai sunt intervenții. Nu avem, stimați colegi, amendamente, avizul este favorabil. Singura rugăminte este ca în expunerea de motive să introducem cifre corecte.

Supun votului dumneavoastră și raportul, și proiectul de lege în forma prezentată. Vă rog să votați, stimați colegi.

Amândouă au fost aprobate cu 75 de voturi pentru, 30 împotrivă și 6 abțineri.

 
   

Domnul Liviu-Doru Bindea (din sală):

Solicităm listă, domnule președinte.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. Liste pentru toate grupurile parlamentare.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.8/2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii Financiare și a Autorității Naționale a Vămilor în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, precum și a unor măsuri de reorganizare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.  

Trecem la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.8/2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii Financiare și a Autorității Naționale a Vămilor în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, precum și a unor măsuri de reorganizare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule președinte, pentru susținerea proiectului, domnul secretar de stat Sebastian Bodu, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului secretar de stat Sebastian Bodu. Aveți cuvântul. Vă rog, sinteză. Nu ne prezentați expunerea de motive, pentru că o avem.

 
   

Domnul Sebastian Bodu - președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală:

După cum știți, anul trecut a fost înființată Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca organ de specialitate în cadrul Ministerului Finanțelor Publice. La cererea Fondului Monetar Internațional, Autoritatea Națională a Vămilor și Garda Financiară au trecut și ele în cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Asta este esența ordonanței.

Raportul comun este pozitiv. De asemenea, au fost însușite amendamentele Consiliului Legislativ.

Textul ordonanței stabilește și conducerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a Autorității Naționale a Vămilor și a Gărzii Financiare. Deci, este foarte scurt, foarte punctual.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Îl rog pe domnul președinte Varujan Vosganian să prezinte raportul comun al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci și al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule președinte, raportul comun realizat de Comisia pentru buget, finanțe și bănci și de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări ale Senatului preia argumentația pe care deja a prezentat-o reprezentantul Guvernului, adaugă faptul că avem avizul nr.9/2005 al Consiliului Legislativ, care a avizat favorabil proiectul de lege, faptul că la dezbateri au participat reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice și că cele două comisii au examinat proiectul de lege și au întocmit raport favorabil, fără amendamente.

În baza art.89 alin.1 din Regulamentul de funcționare al Senatului, Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări propun spre dezbatere și adoptare proiectul de lege.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Sunt luări de cuvânt? Nu sunt.

Stimați colegi, nu avem amendamente, este o operațiune...

(Doamna senator Verginia Vedinaș solicită cuvântul.)

Vreți să luați cuvântul? Vă rog, aveți cuvântul.

 
   

Doamna Verginia Vedinaș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Proiectul de lege care este supus astăzi dezbaterii noastre vizează aprobarea unei ordonanțe obișnuite, ordonanță adoptată în baza Legii de abilitare nr.602/2004.

Fiind vorba despre o ordonanță obișnuită, potrivit legii fundamentale, art.115 alin.1, ea nu poate să intervină în domenii care fac obiectul unei legi organice. Art.6 din această ordonanță simplă își propune, printre altele, modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.10/2004, care reglementează statutul personalului vamal. Statutul personalului vamal face parte din categoria domeniilor rezervate de Constituție, prin art.73 alin.3 lit. "j", a fi reglementate prin lege organică. De aceea, noi considerăm că această ordonanță și proiectul de lege, ca atare, prezintă acest viciu de constituționalitate. O ordonanță...

 
   

Domnul Sebastian Bodu:

Ne puteți citi articolele din Constituție?

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog eu, aveți puțină răbdare... Vă ascultăm.

 
   

Doamna Verginia Vedinaș:

Art.115 alin.1 și art.73 alin.3.

 
   

Domnul Sebastian Bodu:

Nu o știu pe de rost. Mă scuzați.

 
   

Doamna Verginia Vedinaș:

Da.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da.

 
   

Doamna Verginia Vedinaș:

Pentru aceste considerente, Grupul parlamentar al Partidului România Mare, chiar dacă, pe fondul problemei, îmbrățișează soluția de transferare a celor două autorități către Ministerul Finanțelor Publice, fiind acest viciu de constituționalitate, nu poate să fie de acord cu soluția juridică și propune retrimiterea la comisie, pentru reglementarea situației și pentru reintrarea în constituționalitate.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Dacă mai sunt luări de cuvânt? Imediat vă dau cuvântul. Îl rog întâi pe președintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, domnul senator Eckstein Kovacs Peter, să ne prezinte argumentele juridice.

 
   

Domnul Kovacs Peter Eckstein:

Mulțumesc, domnule președinte.

Acest fapt ne-a fost adus la cunoștință chiar prin aviz. Mă rog, în aviz ni s-a cerut să verificăm constituționalitatea acestei prevederi a art.6 din proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței.

Într-adevăr, Constituția, la art.73 lit."j", prevede că se adoptă prin lege organică Statutul funcționarilor publici și acest lucru s-a și făcut la aprobarea Legii nr.188/1999, care este Legea privind Statutul funcționarilor publici. Este mai mult decât o cutumă, la noi, în Senat, în general, și la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, în special, ca, în cazul când într-o lege există o prevedere care ar putea să fie calificată ca fiind una organică, dar legea, în general, nu are acest caracter, atunci ne uităm și verificăm dacă acea prevedere are o calitate de a fi statutară. Or, prin art.6 se prevăd trei modificări de genul că denumirea funcției de secretar de stat al Autorității Naționale a Vămilor se înlocuiește în actele normative în vigoare cu cea de vicepreședinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ceea ce nu are nici o implicație asupra statutului general al funcționarilor publici.

Ca atare, nici Consiliul Legislativ, prin avizul său, și nici Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări nu consideră că acest proiect de lege ar face parte din categoria legilor organice și, ca atare, nu și-a însușit punctul de vedere din aviz.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Din partea Guvernului, domnul ministru Olteanu.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule președinte, Guvernul își însușește integral punctul de vedere prezentat aici de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și nu dorim să-l reluăm, să-l dezvoltăm.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Mai doriți intervenții? Nu este cazul. Înțeleg că subiectul a fost discutat pe larg în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, da?

 
   

Domnul Varujan Vosganian:

Așa este.

 
   

Doamna Verginia Vedinaș (din sală):

Replică, domnule președinte.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog frumos. Aveți dreptul.

 
   

Doamna Verginia Vedinaș:

Domnule președinte, indiferent de cutumele create... Îmi cer scuze, eu sunt la primul mandat, iar cutuma, din câte am învățat eu la facultate, nu reprezintă izvor de drept și, în nici un caz, chiar dacă ea poate influența interpretarea și aplicarea dreptului, nu poate avea o forță juridică mai mare decât Constituția.

Statutul personalului vamal este o reglementare prin lege organică, pentru că ea vizează statutul unei categorii distincte de funcționari publici cu statut special. O reglementare nu poate să fie pe jumătate organică și pe jumătate ordinară. Deci, ea nu poate să aibă decât același caracter, în integralitatea ei. De aceea noi ne opunem și susținem amendamentul formulat, și reiterăm necesitatea de a se trimite la comisie.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna senator Vedinaș, ceea ce propuneți dumneavoastră nu e de retrimis la comisie. Ceea ce spuneți dumneavoastră - și înțeleg că toți colegii din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări n-au fost de acord - înseamnă că s-a dat o ordonanță simplă, contrar prevederilor Constituției. Fiind vorba despre o lege organică, Guvernul nu avea voie să dea ordonanță simplă. Este cu totul altceva. De aceea i-am întrebat și pe ceilalți colegi dacă au altă părere. Înțeleg că în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări s-a discutat subiectul și membrii comisiei s-au pronunțat în legătură cu acest articol 6, cu faptul că reglementează anumite componente care nu sunt de natură organică. Asta era ideea.

 
   

Doamna Verginia Vedinaș (din sală):

O lege nu poate fi pe jumătate organică, pe jumătate ordinară.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog.

 
   

Domnul Liviu-Doru Bindea:

Domnule președinte, dacă se trimite sau nu la comisie, în urma cererii formulate de doamna senator, hotărăște plenul. Plenul hotărăște dacă cererea domniei sale se înscrie în prevederile art.100 din Regulament, adică, dacă, din dezbaterile desfășurate în condițiile art.97, rezultă necesitatea reexaminării de către comisia sesizată. De aceea, rugămintea noastră este să supuneți plenului o cerere regulamentară, formulată de doamna senator.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, sigur că o facem, cu tot respectul cuvenit. Nu asta este problema. O supuneam aprobării plenului, însă problema de esență este că acest subiect a fost discutat în comisie.

 
   

Domnul Liviu-Doru Bindea:

Dar retrimite plenul, atunci, dacă așa a considerat.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Atunci, domnule Eckstein, vă propun să fiți de acord să supun votului retrimiterea la comisie. Nu este nici o problemă, dar toate aceste instituții sunt în organizare.

Vă rog, domnule Eckstein, mai doriți să adăugați ceva?

 
   

Domnul Kovacs Peter Eckstein:

Mulțumesc, domnule președinte.

Legea este organică când vorbește de regimul general, iar aici nu se modifică, în plenitudinea lui, regimul general, ci un articol. Este o singură modificare. Acesta este, pe fond, încă un argument. Pe de altă parte, într-adevăr, este de întrebat onorata colegă dacă dorește retrimiterea la comisie sau dorește respingerea. Să clarificăm lucrurile. Dacă se dorește să se retrimită, atunci, nu este nici un impediment.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu s-a pus problema respingerii, ci a retrimiterii la comisie. Vă rog să luați loc.

Supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie...

 
   

Domnul Sebastian Bodu:

Domnule președinte, dacă îmi permiteți... Domnule președinte...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog. Vreți să adăugați ceva?

 
   

Domnul Liviu-Doru Bindea (din sală):

Nu. După ce supuneți, regulamentar, la vot, după aceea se discută... dacă se admite retrimiterea...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

De acord. Deci, supun votului retrimiterea la comisie. Vă rog să votați.

60 de voturi împotrivă, 20 de voturi pentru și 17 abțineri. Deci, a căzut retrimiterea la comisie.

Vă rog, dacă mai sunt alte intervenții la dezbateri generale?

Domnul senator Frunda.

 
   

Domnul Gyorgy Frunda:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să fac o remarcă, pe baza susținerii doamnei colege.

În sistemul constituțional românesc nu avem unicoloritatea legilor organice, respectiv, a legilor simple. Aceasta ar însemna ca fiecare lege să fie sau organică, sau simplă. Avem legi, ordonanțe sau acte normative care au articole cu caracter de lege organică în legi simple și viceversa. Această dispută am avut-o de mai multe ori, dacă un singur articol are caracter de lege organică, dacă acest caracter va trece asupra întregii legi, așa cum a susținut distinsa noastră colegă. Teoretic, este așa. Practic, nu este așa și Curtea Constituțională a României s-a pronunțat de mai multe ori, constant, în acest sens. Vă rog să vă aduceți aminte, de opt ani avem guverne de coloraturi diferite, majorități parlamentare de coloratură diferită, întotdeauna, cei care au fost în opoziție au atacat o lege simplă cu prevederi organice, pentru că au fost dezbătute, de exemplu, sub forma ordonanței, și Curtea Constituțională a spus clar că atunci când există doar referiri sau elemente de lege organică în legi simple, aceste legi nu vor avea caracterul legii organice.

În această situație, eu consider fondată decizia Senatului de a nu retrimite această ordonanță la comisie. Doamna colegă și cei care sunt de părerea dânsei au posibilitatea de a sesiza Curtea Constituțională.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult. Dacă mai sunt intervenții?

 
   

Domnul Radu Stroe (din sală):

Dorim o listă la votul anterior, domnule președinte.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Este târziu. E greu. Dacă nu cereți imediat...

Dacă puteți să scoateți o listă pentru votul anterior, vot împotriva retrimiterii la comisie, vă rog să-l dați.

Domnul Funar, vă rog.

 
   

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor colegi,

Eu n-aș vrea să mă învăț, de la începutul activității în Senat și niciodată, pe parcursul mandatului, cu șmecherii. Ceea ce ni s-a propus este o șmecherie. Guvernul trebuia să vină cu o ordonanță de urgență, dar, nefiind sigur că trece ordonanța prin Senat, s-a recurs la ordonanță simplă și se merge acum pe cutumă și așa mai departe. Avem text în Constituție, care nu este respectat. Și regret, domnule președinte, că se acceptă să fie cutuma pusă înaintea legii fundamentale a țării.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, dacă aveți... Repet, eu respect Regulamentul. Acesta este rolul meu, ca președinte. Ați venit cu propunerea pentru retrimitere la comisie. Am supus votului. Dacă a căzut propunerea, nu am altă soluție. Am lăsat dezbaterile libere. Totul se va decide prin vot.

Mai sunt alte intervenții? Nu.

Stimați colegi, nu avem amendamente, raportul comun al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări și al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci este favorabil. Deci, supun votului dumneavoastră și raportul, și proiectul de lege, în forma prezentată.

Vă rog să votați.

S-a adoptat cu 77 de voturi pentru, 15 voturi împotrivă și 15 abțineri.

Vreau să vă spun că această formulă, ca să aveți o informație completă, de trecere la Ministerul Finanțelor Publice a Gărzii Financiare și a Vămilor este și una din condițiile legate de aderarea la Uniunea Europeană și încheierea făcută cu Fondul Monetar Internațional.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege pentru ratificarea Tratatului dintre România și Ucraina privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile, semnat la București, la 30 ianuarie 2002.  

Trecem la proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului dintre România și Ucraina privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile, semnat la București, la 30 ianuarie 2002.

Vă ascultăm.

Domnul Bogdan Olteanu:

Din partea Guvernului, doamna secretar de stat Cristina Coteanu.

   

Doamna Cristina Coteanu - secretar de stat în Ministerul Justiției:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

O să vă rețin atenția foarte pe scurt cu Tratatul dintre România și Ucraina privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile.

După cum știți, un tratat a fost semnat la București, la 30 ianuarie 2002, de către prim-miniștrii celor două țări.

De ce este important acest tratat? Este important pentru că el acoperă vidul juridic care există în momentul actual, în momentul de față, în ceea ce privește relațiile dintre cele două țări, este important pentru că Ucraina nu a aderat încă la convențiile încheiate sub egida Conferinței de la Haga de drept internațional. Este important pentru că asigură protecția juridică a cetățenilor și persoanelor juridice române.

De aceea, vă rugăm să adoptați proiectul de lege în forma adoptată de Camera Deputaților.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul președinte Eckstein Kovacs Peter ne prezintă raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

 
   

Domnul Eckstein Kovacs Peter:

Mulțumesc, domnule președinte.

De fapt, este un raport suplimentar care ajunge la aceleași concluzii, ca și raportul inițial, adică este de admitere, fără amendamente.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și-a menținut punctul de vedere exprimat în raportul inițial dat pe 17 august, și pe data de 21 septembrie 2004 a adoptat acest raport de admitere, avându-se în vedere că este un tratat internațional, semnat încă din 2002 și care, practic, apără pe cetățenii români, care se află pe teritoriul Ucrainei, deci este un tratat care aduce avantaje cetățeanului român.

Este vorba de o lege ordinară, și noi suntem Camera decizională.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulțumesc foarte mult. Dezbateri generale.

Domnul senator Bindea.

 
   

Domnul Liviu-Doru Bindea:

Mulțumesc, domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Așa după cum s-a arătat, acest proiect, într-adevăr, are un raport suplimentar. În mandatul trecut, vă reamintesc, s-a retrimis la comisie, după dezbateri politice deosebite, mai mult politice decât de specialitate, decât juridice, am invocat personal și de aceea doresc să reiau discuția pentru că în raportul suplimentar nu se aduce nici un element suplimentar, raportat la primul raport al comisiei.

Atunci am arătat că nu este normal ca în contextul în care Ucraina, alte tratate internaționale, cel puțin, în raport cu România, era în conjunctura situației creată de Bîstroe, nu le-a respectat, să se lămurească prima dată pe cale diplomatică această chestiune, dacă Ucraina dorește și este dispusă ca tratatele care le încheie să le și respecte.

Acestea au fost observațiile care au condus la votul în plenul Senatului, la retrimiterea legii către comisie pentru reexaminare.

Am dorit și trebuia, cred, să readuc în discuție acele argumente de atunci pentru motivul că în raportul suplimentar nu se vine cu nici un alt element față de raportul inițial.

Noi, acum, suntem de acord ca acest proiect să se voteze datorită faptului că, de la data trecută până acum, situația politică din Ucraina s-a modificat în așa manieră încât cu toții avem dreptul să sperăm că, urmare a alegerilor, aceste tratate vor fi într-adevăr instrumente de drept internațional în favoarea ambelor țări.

Mai fac doar distincție, pentru stenogramă mai mult, pentru că sunt convins că restul colegilor senatori cunosc, nu are nici o legătură cu Tratatul de bază dintre România și Ucraina acest tratat, față de care Partidul România Mare am fost și suntem și acum în contradicție ideologică.

În consecință, acest tratat care reglementează relații juridice între persoanele, între cetățenii celor două țări, îl votăm, suntem "pentru" acum.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, foarte mult.

Ca să fim sinceri, ceea ce ați spus în partea finală demonstrează că raportul suplimentar nu putea să vină cu nimic în plus.

Mai dorește cineva? Nu mai e cazul.

Da, mulțumim pentru cuvânt.

Stimați colegi, nu avem amendamente.

Supun votului dumneavoastră raportul și proiectul de lege.

Vă rog să votați.

S-a adoptat cu 96 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 2 abțineri.

Mulțumesc foarte mult.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 106/2004 privind stabilirea indemnizațiilor unor aleși locali pentru anul 2005.  

Trecem la proiectul de Lege de aprobarea a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.106/2004 privind stabilirea indemnizațiilor unor aleși locali pentru anul 2005.

Mergem mai departe sau ne oprim aici? De acord, da?

Foarte pe scurt, domnule secretar de stat.

   

Domnul Alexandru Mircea - secretar de stat în Ministerul Administrației Publice și Internelor:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Prin proiectul de lege supus aprobării, se solicită acordul dumneavoastră pentru Ordonanța de urgență a Guvernului nr.106/2004 privind stabilirea indemnizațiilor unor aleși locali pentru anul 2005.

Prin Ordonanța de urgență supusă aprobării, ordonanță care se aplică deja de la 1 ianuarie 2005, au fost stabilite noi indemnizații pentru aleșii locali, astfel: - în perioada ianuarie - septembrie 2005 se va acorda 45% din suma aferentă creșterii totale a indemnizațiilor, calculată ca diferență între indemnizațiile cuvenite, începând din luna octombrie 2005, și cele avute în luna decembrie 2004 și în perioada octombrie - decembrie 2005 , indemnizațiile sunt cele prevăzute în anexa la ordonanță, care înlocuiește Anexa 7/1B, capitolul 1, numărul curent 10.37 din Ordonanța Guvernului nr.191/2002.

Detalierea fiecărei ordonanțe se regăsește în fișa întocmită împreună cu Ministerul Finanțelor Publice.

Ordonanța de urgență supusă aprobării este în vigoare și se aplică, sumele necesare pentru acoperirea acestor costuri fiind asigurate din bugetul fiecărei unități a administrației publice locale.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule secretar de stat.

Dau cuvântul domnului președinte, pentru a prezenta raportul Comisiei pentru administrație publică și organizarea teritoriului.

 
   

Domnul Aron Ioan Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia a fost sesizată cu această ordonanță de urgență și, în ședințele din 26 ianuarie și 8 februarie 2005, am analizat proiectul de lege împreună cu reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Administrației și Internelor, și comisia a hotărât să adopte raport de admitere, fără amendamente, reținând următoarele:

Proiectul de lege cuprinde reglementări de natură a corela salariile funcțiilor de demnitate publică, alese, din administrația publică locală, cu salariile celorlalte categorii de personal bugetar din unitățile administrativ teritoriale.

Am solicitat și am primit aviz favorabil de la Comisia pentru muncă, familie și protecție socială și de Comisia pentru buget, finanțe și bănci.

Prin natura și obiectul de reglementare, legea este o lege ordinară.

În concluzie, Comisia pentru administrație publică și organizarea teritoriului propune plenului Senatului dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege pentru aprobarea ordonanței de urgență nr.106/2004 privind stabilirea indemnizațiilor unor aleși locali pentru anul 2005, în forma transmisă de Guvern.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte Aron Popa.

Dezbateri generale, luări de cuvânt, dacă sunt.

Domnul senator Funar.

 
   

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Ne bucurăm că Guvernul Năstase, spre finalul mandatului, s-a gândit și la aleșii locali și a venit cu aceste propuneri de creșteri salariale. Nădăjduim că și cei aflați acum la putere îi vor susține pe aleșii locali.

Aș vrea să vă informez că grupul nostru parlamentar, al Partidului România Mare (PRM), va vota pentru acest proiect de lege, cu amendamentul pe care l-am propus la comisie.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult. Mai sunt luări de cuvânt?

Domnul senator Simionescu.

Domnul Aurel Gabriel Simionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Vă vorbesc de pe poziția celui care, timp de 8 ani, a fost ales local și în conducerea Federației Autorităților Locale am avut foarte multe discuții, în timp, în legătură cu modificarea Legii nr.154/1998, astfel încât aleșii locali să poată beneficia, în principiu, de ceea ce doresc dumnealor, poate este firesc, respectiv, sporul de vechime și cel de-al 13-lea salariu.

Au fost discuții mai multe în comisie, am discutat cu colegii noștri în teritoriu și de asemenea în grupul parlamentar.

Constatarea noastră este că s-a creat o situație care nemulțumește foarte multă lume, o situație de inegalitate, de inechitate, dacă vreți, prin o serie de hotărâri judecătorești care au consfințit drepturile unora dintre aleșii locali de a beneficia de aceste sporuri.

În momentul de față există foarte multe hotărâri de justiție care consfințesc dreptul aleșilor locali de a beneficia de sporuri de vechime, al 13-lea salariu și toate celelalte.

Din aceste considerente, urmare a discuțiilor pe care le-am avut în grupul parlamentar, vom susține amendamentul care a fost formulat astăzi.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult. Deci, susțineți amendamentul.

Vă rog, dacă mai dorește cineva să ia cuvântul.

Domnul secretar de stat.

 
   

Domnul Alexandru Mircea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

S-a discutat, într-adevăr, în comisie amendamentul domnului senator Funar. În raportul comisiei se motivează de ce nu este acceptabil acest amendament. Fac și eu încă o dată precizarea că ordonanța pe care o discutăm astăzi nu face altceva decât modifică art.19 din Legea nr.154/1998 și precizează acum, în anexa la lege, că se modifică cuantumurile pentru aleșii locali care erau în Legea nr.154/1998 la art.19.

Fac precizarea că amendamentul propus se regăsește cumva în art.20 care este următorul și asupra căruia ordonanța în discuție, astăzi, nu face nici o referire și nici nu-l atacă.

Deci, art.20 rămâne în vigoare. Și art.20 prevede că "indemnizația lunară prevăzută la art.19 este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial".

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule secretar de stat, am o rugăminte.

Sigur, colegii când au făcut acest amendament au citit și articolul. Articolul este confuz. Astăzi suntem în următoarea situație... Foarte mulți primari au dat în judecată și au câștigat, și alții nu știu. Și atunci, trebuie venit cu o formulă pe care o gândiți dumneavoastră în comisie. Deci, sunt două...

Dați-mi voie, că poate închidem mai repede... Sunt două treburi de discutat aici...

Ori le trimitem la comisie să vedem situația de fapt și dacă, într-adevăr, sunt procese unde s-a câștigat înseamnă că reglementarea este cum spuneți dumneavoastră, și atunci introducem o prevedere clară, ori vreți să supunem la vot amendamentul...

Ce propuneți?...

Domnul senator Funar, vă rog.

 
   

Domnul Gheorghe Funar:

Dacă îmi permiteți, domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Eu v-aș propune să dezbatem amendamentul și să-l supuneți votului, domnului președinte....

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Amendamentul, da?

 
   

Domnul Gheorghe Funar:

Da. Dacă îmi permiteți, pot aduce câteva argumente pe lângă cele pe care le-ați prezentat și dumneavoastră, le-a prezentat și domnul senator Simionescu.

Datorită unei interpretări eronate a textului prezentat de către domnul secretar de stat, s-a ajuns ca mii de primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de consilii județene să ia calea justiției, să acționeze în instanță consiliile locale și consiliile județene pentru a-și câștiga aceste drepturi prevăzute de lege.

Și permiteți-mi să fac trimitere doar la un temei legal. Este vorba de Legea nr.40/1991, articolele 14, 17, 18, care acordă pentru persoanele care ocupă asemenea funcții, alese în administrația publică locală, dreptul la spor de vechime și la premii. Sunt alte acte normative referitoare, de pildă, la sporul de 15 % pentru aceia dintre aleșii locali care dețin titlul științific de doctor și așa mai departe, nu doresc să vă răpesc timpul.

Aș vrea să vă informez, doamnelor și domnilor senatori, că m-am adresat - după ce am făcut acest amendament - Federației Autorităților Locale din România și din partea Federației s-a primit textul scris la comisie. Federația susține acest amendament. S-a ajuns într-o situație jenantă ca, inclusiv președintele Federației Autorităților Locale din România, domnul primar Emil Calotă, primarul Ploieștiului, să acționeze în instanță consiliul local, a câștigat procesul. Nu cred că este cazul să dăm de lucru justiției, are suficiente cauze pe rol ca să mai dăm șansa să aibă mii de procese în anii viitori și să-i lăsăm pe colegii noștri aleși în administrația locală să ia calea justiției. Mulțumesc și sper că va fi susținut amendamentul, să trăiască bine și aleșii locali.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult. Dacă mai sunt intervenții? Domnul senator Stroe.

 
   

Domnul Radu Stroe:

Domnule președinte, ne-am consultat și cu reprezentanții Guvernului, Grupul parlamentar al Alianței "Dreptate și Adevăr PNL-PD" vă propune să trimiteți materialul la comisie. (Comentarii, discuții în sală)

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Liviu-Doru Bindea.

 
   

Domnul Liviu-Doru Bindea:

Domnule președinte, în conformitate cu Regulamentul, este obligatoriu ca prima dată să se pună în discuție, să se supună la vot amendamentul. După ce se va pronunța plenul asupra amendamentului, se pot face și alte cereri. Nu se poate devansa o cerere printr-o altă...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu scrie așa ceva în Regulament și dați-mi voie să vă spun că îl cunosc bine.

 
   

Domnul Liviu-Doru Bindea:

Domnule președinte...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da.

 
   

Domnul Liviu-Doru Bindea:

Vă rugăm să supuneți amendamentul la vot.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu se poate. Doamna senator Paula Ivănescu.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Noi trebuie să scăpăm din această lege și din cele care au fost premergătoare, de cuvântul indemnizație. Pentru că în momentul în care este noțiunea de indemnizație, nu se mai recunosc alte drepturi și în mod special cel care se referă la vechime, care e un drept câștigat de noi toți în activitatea profesională. Eu l-aș ruga pe domnul Alexandru Athanasiu, care a fost ministrul muncii în momentul când a făcut această lege, să găsească soluția de a schimba cuvântul "indemnizație" cu "drepturi salariale".

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. E o problemă mai largă, nu o abordăm acum.

Stimați colegi, deci avem două... Da, domnule senator Funar.

 
   

Domnul Gheorghe Funar:

Dacă-mi permiteți, domnule președinte, apropo de indemnizație, să vă prezint o situație care este reglementată prin lege. Nu aș dori să...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

O cunoaștem, domnule senator.

 
   

Domnul Gheorghe Funar:

S-ar putea să nu fie cunoscută, domnule președinte.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog eu foarte mult... Rog Grupul parlamentar al Partidului România Mare, nu faceți un abuz de intervenții. Știți că ia cuvântul câte o persoană din grup. Rog pe domnul Funar... Nu, domnul Funar rămâne, dar văd că se pregătește imediat în spatele dumneavoastră doamna senator Verginia Verdinaș. Nu îi mai dau cuvântul. Vă rog, aveți cuvântul. (Discuții, comentarii în sală) Supun votului plenului dacă vreți să continuăm. Lăsați-o încolo de treabă, tragem de timp... Mai ales, repet, noi suntem prima Cameră sesizată, Camera Deputaților e Cameră decizională. Vă rog, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule președinte, permiteți-mi să nu fac trimitere la cifre pentru că...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Puteți să trimiteți și la cifre.

 
   

Domnul Gheorghe Funar:

Nu. Vă prezint situația de principiu. Am în față salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești și pentru președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se scrie așa: "Indemnizația brută este de atât... la care se adaugă sporul de vechime în specialitate, sporul pentru titlul științific, spor judecare infracțiuni, spor condiții deosebite, spor de risc". Și se trage linie și se spune "indemnizația brută". Așa este, domnule președinte.

Din sală: Și care e problema?

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da. Mai aveți intervenții? Deci, stimați colegi, s-a făcut o propunere de... Scuzați-mă, domnule Aron. Vă rog, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Aron Ioan Popa:

Domnule președinte, noi, în comisie, am discutat toate argumentele pe care domnii senatori le-au adus. Vedeți, noi aici discutăm despre o ordonanță de urgență care stabilește și modifică niște indemnizații ale unor aleși locali. Domnul senator Funar, prin amendamentul pe care îl propune, vine și schimbă conținutul ordonanței și al proiectului de lege, încercând să acorde la aceste indemnizații toate sporurile, premiile și celelalte drepturi bănești cuvenite conform prevederilor legale. Eu sunt puțin uimit totuși de colegul nostru Simionescu care, în comisie, a fost de acord în principiu cu acest amendament pe care l-a propus domnul Funar, dar și dânsul considera că este nevoie de o inițiativă, de o propunere legislativă care să reglementeze drepturile salariale ale aleșilor. Și această lege există. Este vorba de Legea nr. 154/1998 care poate fi modificată, la art. 19 și 20, ulterior printr-o inițiativă legislativă. De asemenea, comisia a cerut, conform prevederilor Regulamentului, punctul de vedere al Guvernului. Guvernul ne trimite un răspuns prin care nu susține acest amendament, pentru că nu există prevăzute fonduri la nivelul bugetelor pe anul 2005. Rugămintea mea ar fi ca acest amendament sau aceste propuneri de modificare de lege să le formulați pentru Legea nr. 154/1998.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci... Numai puțin. Vă rog să luați loc. Domnu' Funar, vă rog foarte mult să luați loc. S-a vorbit destul. Din ceea ce mi-ați spus dumneavoastră, domnule președinte, rezultă un lucru foarte clar, că problemele acestea au fost discutate.

 
   

Domnul Aron Ioan Popa:

Da.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci, fiind discutate, și colegii susțin amendamentul, atunci nu pot decât să încep - deci nu e cazul de trimis la comisie - prin a supune la vot amendamentul. De acord? Da.

Deci, supun la vot amendamentul respins de comisie. Votați "DA", votați pentru amendament. Deci pentru...

Vă rog să votați, stimați colegi.

Cu 58 de voturi pentru, 53 voturi împotrivă și 3 abțineri, s-a adoptat amendamentul.

Listă.

(Aplauze) (Discuții, comentarii în sală)

Supun acum votului dumneavoastră raportul cu acest amendament... Mă urmăriți, stimați colegi? (Comentarii în sală) Deci... S-au cerut liste!

Din sală: Lista, lista...

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Se pare că colegii de la putere nu sunt obișnuiți și cu chestii de genul ăsta. Suntem prima Cameră sesizată, merge la Camera Deputaților, mai discutați acolo...

Supun votului dumneavoastră raportul comisiei în care vom introduce acest amendament.

Vă rog să votați.

Cu 87 de voturi pentru, 15 voturi împotrivă, 2 abțineri, a fost adoptat raportul.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în care vom opera bineînțeles și amendamentul.

Vă rog să votați.

S-a adoptat cu 100 de voturi pentru, 10 voturi împotrivă și 3 abțineri. (Aplauze)

 
Intrebări și interpelări adresate Guvernului de către senatori:  

Stimați colegi, am încheiat programul legislativ. Trecem la "Întrebări, interpelări și răspunsuri". Îl rog pe domnul vicepreședinte Sabin Cutaș să vină să preia lucrările la secțiunea "Întrebări, interpelări și răspunsuri". Vă mulțumesc.

   

Domnul George Sabin Cutaș:

Bună seara! V-aș propune să trecem la secțiunea "Întrebări, interpelări și răspunsuri".

 
  Ilie Sârbu

Pentru secțiunea de "Întrebări" îl invit pe domnul senator Sârbu să adreseze întrebările.

   

Domnul Ilie Sârbu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Am două întrebări adresate domnului ministru Gheorghe Flutur.

Una este legată de Programul SAPARD. Datorită faptului că în campania electorală pe care am parcurs-o în această toamnă cu toții, în repetate rânduri dânsul a spus că România nu este capabilă să acceseze aceste fonduri. Întorcându-se de la Bruxelles săptămâna trecută, a făcut o declarație prin care afirma că "s-a deblocat acea tranșă privind cele 50 de milioane pe care România le avea de accesat". Aici apare greșeala datorită faptului că noi nu numai că în această perioadă, în toamnă, nu am accesat fondurile, ci chiar am depășit cu aceste 50 de milioane, iar Uniunea Europeană acum rambursează acești bani din bugetul U.E. pe 2005. Întrebarea pe care i-aș adresa-o domnului ministru Gheorghe Flutur este următoarea: care sunt demersurile concrete pe care le-a făcut domnul Gheorghe Flutur în cadrul întâlnirii de la Bruxelles pentru accelerarea Programului SAPARD de care vorbește în acest interviu și cum va acționa Guvernul pentru asigurarea părții de cofinanțare privată la acest program?

A doua întrebare se referă la programele de absorbție a personalului disponibilizat din domeniul agricol.

Într-un interviu pe care domnul ministru Flutur l-a acordat postului de radio Deutsche Welle, în data de 9.02.2005, după întoarcerea de la Bruxelles, afirma, citez: "Pe de altă parte, îndeplinirea obligațiilor asumate în cadrul negocierilor va presupune disponibilizarea multor persoane care lucrează actual în domeniul agricol. În acest sens, noul Guvern a elaborat câteva programe de absorbție a acestui personal în alte domenii economice, dublat - subliniez acest lucru - dublat de măsura măririi pensiilor sau oferirii unei rente viagere celor care au vârsta necesară și care donează parte din terenurile lor tinerilor interesați de agricultură. Indiferent de aceste programe - spune domnul Flutur, în continuare - integrarea europeană va avea un cost și el va trebui plătit în curând".

Întrebarea pe care aș adresa-o domnului Flutur este următoarea: care sunt aceste programe de absorbție a persoanelor disponibilizate din agricultură ? Când a început disponibilizarea ? Noi n-am auzit ca, în agricultură, mai ales pe zona de care vorbește domnul Flutur, să fi fost disponibilizare, fiindcă aici este vorba de fermele de subzistență. Cine a fost disponibilizat ? Moș Ion, baba Floarea, nu știm încă.

De altfel, nici vizavi de costul ce trebuie plătit nu am aflat încă nimic, doar simpla afirmație că acest cost va fi plătit în curând. Când va fi plătit și în ce constă acest cost ? Dacă domnul Flutur poate, să ne răspundă. Mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
  Mihail Popescu

Îl invit la microfon pe domnul senator Popescu Mihail.

   

Domnul Mihail Popescu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Săptămâna trecută, a avut loc în Franța, la Nisa, Reuniunea informală a miniștrilor apărării din NATO. Întrebarea se adresează domnului ministru Atanasiu. Ce probleme s-au discutat ? Care a fost poziția României față de aceste probleme ? Și care sunt concluziile domniei sale. Mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Mulțumesc.

 
  Gheorghe Funar

Următorul pe listă este domnul senator Funar. Problema este că înțeleg că instituția vizată este Parchetul General.

   

Domnul Gheorghe Funar (din sală):

Renunț.

Am o interpelare.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă rog, atunci, interpelarea.

 
   

Domnul Gheorghe Funar:

Permiteți-mi, domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori, să adresez o interpelare domnului Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, primul-ministru al Guvernului României.

Domnule prim-ministru,

În Programul de guvernare 2005-2008, la Capitolul 25 - Politica în domeniul relațiilor interetnice, v-ați angajat la următoarele obiective de principiu: combaterea discriminării și promovarea toleranței, încurajarea dialogului interetnic și eliminarea oricărei forme de extremism, șovinism și antisemitism.

Având în vedere aceste obiective, vă solicit să-mi comunicați ce a întreprins, în mod concret, cabinetul dumneavoastră pentru aplicarea lor în județele Covasna, Harghita, Mureș, Brașov, Bistrița Năsăud, Hunedoara, Caraș Severin, Arad, Bihor, Satu Mare, Maramureș, Sălaj și Cluj. Mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
  Răzvan Theodorescu

Tot la secțiunea interpelări, domnul senator Răzvan Theodorescu.

   

Domnul Răzvan Theodorescu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Interpelarea mea se adresează domnului ministru al administrației și internelor, Vasile Blaga.

Stimate domnule ministru,

Așa cum știți, în localitatea Rădăuți Prut, județul Botoșani, unde s-a făcut o importantă investiție în ultimii ani, este vorba de podul de peste Prut, ce unește Republica Moldova de România în punctul Lipcani, se așteaptă deschiderea punctului de frontieră și de vamă. Pe de altă parte, în această localitate de frontieră, lipsită până acum de o primărie, s-a început, prin eforturile primarului local, ridicarea unei clădiri necesare pentru această instituție, chiar lângă frontieră, ca o demnă emblemă de arhitectură la un punct de intrare în România.

Pentru finalizarea acestei clădiri, prima care te întâmpină pe teritoriul românesc, este nevoie de suma de 4 miliarde lei. Menționez că, în imediata apropiere a viitoarei primării și a podului cel nou, va fi expusă suprastructura metalică a podului interbelic ce lega această parte de țară cu un județ din Basarabia, piesă a patrimoniului industrial românesc. Autoritățile locale doreau, la un moment dat, să vândă această parte de patrimoniu pentru a obține banii necesari. Evident, acest lucru este absolut imposibil, conform legii.

Doresc să știu, stimate domnule ministru, ce intenționați în legătură cu finanțarea construirii primăriei respective, ținând seama de faptul că foarte curând se va deschide acest punct de frontieră. Mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc, domnule senator. Îmi cer scuze, trebuie să menționez faptul că au mai apărut persoane care doresc să ia cuvântul. În mod excepțional, astăzi, vom da cuvântul tuturor celor care se înscrieu, dar, conform Regulamentului Senatului, v-aș ruga ca toate aceste întrebări și interpelări să fie depuse până în ziua de a fiecărei săptămâni.

Din sală: Le-am depus.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Au fost persoane care nu au depus. Secretarii, aici de față, nu le au.

 
  Sever Ster

Continuăm, la interpelări, cu domnul senator Șter Sever.

   

Domnul Sever Șter:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Doresc să fac o interpelare pentru domnul ministru al economiei și comerțului, domnul Codruț Șereș.

În cursul acestui an, exploatarea minieră Turț, județul Satu Mare, urmează să fie supusă procesului de concediere colectivă, proces ce va afecta un număr de 263 mineri. Această societate nu este inclusă în lista aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 2251/9 decembrie 2004, emisă în temeiul art.108 din Constituția României și a art. 6 din Ordonanța de urgență nr.8/2003. Această acțiune de restructurare a creat o stare de neliniște justificată în rândul personalului acestei societăți care, prin liderul sindical și conducerea executivă, și-au exprimat îngrijorarea în fața organelor administrației publice ale județului Satu Mare, precum și în media locală.

Interpelare: ministrul economiei și comerțului cunoaște această situație ? Solicit să ia act de situația creată și să întreprindă măsurile necesare pentru a se emite de către Guvernul României o hotărâre în temeiul căreia exploatarea minieră Turț să beneficieze de prevederile Ordonanței de urgență nr.8/2003. Mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Mulțumesc, domnul senator.

 
  Ion Rădoi

Îl invit la microfon pe domnul senator Rădoi Ion.

   

Domnul Ion Rădoi:

Mulțumesc.

Am o interpelare către domnul Gheorghe Barbu, ministrul muncii, solidarității sociale și familiei.

În ultima zi a lunii ianuarie, anul curent, fără consultarea prealabilă a partenerilor sociali, asumându-și rolul de inițiator și mediator, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei a furnizat un document conținând propuneri pentru un proiect de modificare a actualului Cod al muncii, deci este vorba de Legea nr.53/2003, la aceasta fac referire și interpelare.

Pachetul de propuneri conține modificări esențiale pentru 62 din cele 298 articole care alcătuiesc importantul act normativ. Pe lângă proiectul modificator, unilateral asumat, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei a fixat și un calendar foarte strâns, în așa fel ca, până la jumătatea anului în curs, formula finală, revizuită a Codului muncii să parcurgă toate etapele cerute pentru intrarea sa în vigoare. Dacă viitorul Cod al muncii revizuit și completat va fi adoptat în forma propusă de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, el slăbește până la anulare puterea de decizie și de acțiune a organizațiilor sindicale și reduce consistent din drepturile actuale ale salariaților sindicalizați sau nesindicalizați. Abrogarea obligativității negocierii colective, desființarea contractului colectiv de muncă la nivel național și a celor din ramurile de activitate, regula și nu excepția contractului individual de muncă pe perioadă determinată, simplificarea, până la diluare, a procedurilor de concediere colectivă, obligativitatea orelor suplimentare sunt încercări de intervenție brutală și cinică în reglementarea relațiilor de muncă ce vor crea dezordine și haos pe piața forței de muncă.

Sindicatele contestă inițiativa Guvernului, plecând de la nerecunoașterea recomandărilor raportului de expertiză pe care le califică drept contrare Constituției României, Cartei sociale europene revizuite, convențiilor OIM și bunelor practici europene în materie. Confederațiile patronale nu au, deocamdată, un punct de vedere comun și fac declarații contradictorii. Unele împărtășesc punctul de vedere al sindicatelor în privința obligativității încheierii și respectării contractelor colective de muncă la nivel național și de ramură, altele le consideră un fel de "pat al lui Procust" care restrânge inițiativa patronală.

Alianța pentru Dezvoltare Economică a României, care reunește 130 de asociații profesionale cu profil economic, a adoptat un text care reprezintă un punct de vedere comun al patronatelor pentru modificarea Codului muncii, mult diferit de cel înaintat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

Chiar dumneavoastră, domnule ministru, ați declarat după intervenția reprezentanților OIM în România, Organizația Internațională a Muncii, citez: "Nu a fost vorba de un proiect de modificare a Codului muncii, ci de o propunere de proiect care urmează să fie discutată. Noi nu ținem morțiș la nici un articol, renunțăm la orice, dacă argumentele care ni se prezintă sunt întemeiate." Să înțeleg că este un pas înapoi pentru cel care cerea reintroducerea în Codul muncii a convențiilor civile, uitând că acestea sunt favorizante pentru cei care și așa practică la scară mare munca la negru și evaziunea fiscală ?

În încheiere, aș dori să-i solicit domnului ministru să răspundă atât oral, cât și în scris care este punctul de vedere referitor la aceste amendamente la Codul Muncii, la Legea nr.53/2003. Mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Mulțumesc.

 
  Otilian Neagoe

Îl invit la microfon pe domnul senator Otilian Neagoe.

   

Domnul Otilian Neagoe:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Am două întrebări. O întrebare pentru domnul Codruț Șereș, ministrul economiei și comerțului, care se referă la strategia de restructurare și privatizare în domeniul industriei pentru apărare. În anii trecuți, s-a trecut la o strategie de realizare a unor parcuri industriale, la societățile comerciale Carfil, Metrom și Tohani Zărnești. Pe câteva din activele acestor societăți s-au realizat miniparcuri industriale. Între timp, restructurarea și disponibilizările au continuat, s-au creat capacități de producție care sunt eliberate de sarcini. Fiind senator de Brașov, aș dori să întreb ce gândește Ministerul Economiei și Comerțului, în viitorul apropiat, pentru ca aceste active să poată fi închiriate sau privatizate.

O a doua întrebare este adresată domnului Vasile Blaga, ministrul administrației și internelor, și pornește de la faptul că, de câteva săptămâni, în toate județele țării, se desfășoară târgul politic algoritmic de împărțire a unor funcții la nivelul tuturor județelor. Din perspectiva aderării noastre la Uniunea Europeană, doresc să întreb ce întreprinde Ministerul Administrației și Internelor pentru depolitizarea administrației publice, pentru respectarea Statutului funcționarului public, având în vedere și faptul că oferta de specialiști în zona publică este tot mai mică pentru că mulți își îndreaptă activitatea către zona privată. Mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
  Valentin Dinescu

Îl invit la microfon pe domnul senator Dinescu Valentin.

   

Domnul Valentin Dinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată domnului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu.

Domnule prim-ministru, studiind programul de guvernare al actualului Guvern, am constatat că la Capitolul XIX - Politica de protecție a consumatorilor scrie că, citez, "Obiectivul strategic al Guvernului României este crearea unui sistem instituțional de tip european capabil să asigure creșterea gradului de apărare a drepturilor fundamentale ale consumatorilor".

Deși statul român a vândut ilegal "Romtelecom", cu motivația că, astfel, vom avea servicii mai bune la prețuri mai mici, am aflat, recent, că prețul abonamentelor la telefonia fixă a crescut cu 35%, creștere operată cu avizul reprezentanților Oficiului Concurenței.

Deoarece nu am constatat o creștere a eficienței administrării în varianta privată a companiei și având în vedere cele de mai sus, cât și faptul că dolarul și euro au scăzut, și continuă să scadă în raport cu moneda națională, vă întreb: de ce actualul Guvern acceptă jefuirea abonaților "Romtelecom", cu concursul celor care ar trebui să-i apere pe consumatorii români de asemenea tratamente păguboase.

Solicit răspuns scris și oral.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
  Aurel Ardelean

Ultimul, cu voia dumneavoastră, domnul senator Aurel Ardelean.

   

Doamna Doina Silistru (din sală):

Domnule președinte, nu vă supărați, am și eu o întrebare.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Nu apăreți, dar...

Vă rog frumos.

 
   

Domnul Aurel Ardelean:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Statul român a încheiat, în ultimii ani, contracte deosebit de dezavantajoase pentru Fondul de sănătate cu firma "Euromedic"-România, prin care s-au cumpărat servicii medicale la un preț de 3 sau 4 ori mai mari decât cel real.

În acest fel, numai la Arad s-au plătit, din fondurile Casei Județene de Asigurări de Sănătate, aproximativ 3.000.000 de dolari către "Euromedic"-România, pentru cele 4 centre existente în România s-au plătit, în 2004, 11.000.000 de euro.

Diferența survine prin faptul că, dacă pentru un RMN, de exemplu, la "Euromedic"-România se plătesc 124 de euro, la spital, același serviciu medical, costă 42 de euro.

Întrebarea este următoarea, pe care o adresez Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ce măsuri vor fi luate pentru reglementarea acestei situații de inechitate a plăților față de același serviciu medical?

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
  Doina Silistru

Doamna senator Doina Silistru, vă rog.

   

Doamna Doina Silistru:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

O întrebare adresată domnului ministru Gherghe Flutur.

Prin Hotărârea de Guvern nr.64/2005 publicată în Monitorul Oficial nr.102 din 31 ianuarie 2005, sunt stabilite subvențiile ce se vor acorda producătorilor agricoli din sectorul animalier în acest an. Actul normativ nu prevede, însă, data de la care se pot acorda subvențiile.

Având în vedere faptul că o hotărâre de Guvern intră în vigoare, dacă nu se prevede altfel, la data publicării în Monitorul Oficial, în acest caz, 31 ianuarie 2005, v-aș ruga, domnule ministru, să ne informați dacă producătorii care au livrat, în cursul lunii ianuarie anul curent, animale, păsări și lapte către unități autorizate, vor primi aceste subvenții și - dacă da - în baza cărui articol din actul normativ?

Mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc.

 
Din partea Guvernului au răspuns au primit răspunsuri senatorii:  

Dacă nu mai sunt întrebări și interpelări, v-aș propune să intrăm în secțiunea de răspunsuri.

  Otilian Neagoe - de la domnul Dănuț Apetrei, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;

Îl invit la microfon pe domnul Dănuț Apetrei, secretar de stat la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Dânsul va răspunde la întrebarea domnului senator Otilian Neagoe, respectiv, legată de subvenționarea producătorilor agricoli în anul 2005.

   

Domnul Dănuț Apetrei - secretar de stat la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Voi răspunde domnului senator Otilian Neagoe, și anume:

La întrebarea formulată de dumneavoastră, domnule senator, în data de 7 februarie 2005, vă comunicăm următoarele:

În baza HG nr.918/2004, a fost suplimentată cu 700 de miliarde de lei suma de 600 de miliarde de lei aprobată prin HG 1399/2003 pentru susținerea Programului privind sprijinirea producătorilor agricoli pentru achiziționarea de tractoare agricole noi, cu puteri cuprinse între 45 și 75 de cai putere, și echipamente agricole noi.

În cursul anului 2004, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a repartizat, pe județe, cele 700 miliarde de lei, în funcție de încărcătura pe tractor, numărul de exploatații agricole, precum și de sumele repartizate cu această destinație în anii anteriori.

Pe baza acestor fonduri repartizate și cu încadrarea în acestea, direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și ale municipiului București au aprobat producătorilor agricoli cererile pentru achiziționarea de tractoare și echipamente agricole. Cele 700 de miliarde de lei - necesare plății alocației de 45% din prețul de achiziție a tractoarelor și echipamentelor agricole - au fost incluse în bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pe anul 2005. Astfel, în perioada 1 ianuarie - 14 februarie 2005, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a alocat, prin direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și ale municipiului București, în cadrul acestui program, suma de 321 miliarde de lei, reprezentând susținerea financiară aferentă tractoarelor și echipamentelor agricole recepționate de producătorii agricoli, în prezența reprezentanților direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și a municipiului București, numiți prin ordin al directorului executiv.

Procesul de livrare a tractoarelor și echipamentelor agricole și, respectiv, de alocare a subvenției aferente acestora, cu încadrare în suma de 700 de miliarde de lei prevăzută în bugetul ministerului pe anul 2005, este în derulare.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Aș vrea să vă întreb, după cum ați văzut, au mai fost niște întrebări legate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Puteți să răspundeți acum?

 
   

Domnul Dănuț Apetrei:

Nu. Am luat act de aceste întrebări și răspunsul la respectivele întrebări va fi dat săptămâna viitoare.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc.

 
  Răzvan Theodorescu - de la domnul Mircea Alexandru, secretar de stat în Ministerul Administrației și Internelor;

Îl invit la microfon pe domnul Mircea Alexandru, secretar de stat în Ministerul Administrației și Internelor din România, care va răspunde la o întrebare pusă de domnul senator Răzvan Theodorescu, legată de muzeul memorial "George Enescu" din Dorohoi, județul Botoșani.

   

Domnul Mircea Alexandru - secretar de stat în Ministerul Administrației și Internelor:

Stimate domnule senator.

În legătură cu interpelarea dumneavoastră, prin care solicitați întreprinderea de măsuri cu privire la alocarea unor fonduri în vederea susținerii manifestațiilor care vor avea loc în cinstea celebrării a 50 de ani de la moartea marelui artist George Enescu și cu privire la un răspuns transmis de Ministerul Administrației și Internelor, un aviz negativ către consiliul județean, am onoarea să vă aduc la cunoștință următoarele.

Au existat mai multe proiecte de hotărâre de Guvern în acest sens. Proiectul de Hotărâre a Guvernului privind alocarea unor sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2004 pentru județul Botoșani, în vederea finanțării proiectului "Optimizarea expoziției de bază la muzeul memorial George Enescu din Dorohoi", transmis în anul 2004 de către Consiliul județean Botoșani, a fost însușit de Ministerul Administrației și Internelor, care l-a semnat, în calitate de avizator, și l-a promovat în procedura de avizare a actelor normative.

Acest proiect, însă, nu a fost avizat de Ministerul Finanțelor Publice din fosta guvernare, motivat de faptul că bugetul de stat nu dispunea de fonduri nerepartizate, care să poată fi alocate cu această destinație și există adresa Ministerului Finanțelor Publice nr.26.000 din 14 decembrie 2004.

Acest aviz negativ al Ministerului Finanțelor Publice, pe care vi l-am și prezentat, a fost transmis de către Ministerul Administrației și Internelor, spre știință, Consiliului județean Botoșani, care a inițiat proiectul de act normativ, Ministerul Administrației și Internelor având, deci, doar rolul de a remite această adresă către autoritatea publică locală mai sus menționată, interesată de situația proiectului.

Prin urmare, Ministerul Administrației și Internelor nu s-a opus promovării proiectului în discuție.

Totodată, menționăm că și proiectul de Hotărâre a Guvernului privind alocarea sumei de 4,8 miliarde lei din Fondul de rezervă bugetară, la dispoziția Guvernului, prevăzută în bugetul de stat pe anul 2004, Consiliului local al comunei George Enescu, județul Botoșani, în vederea finanțării construirii unui cămin cultural, proiect inițiat de Ministerul Culturii și Cultelor, a fost semnat, în calitate de avizator, de conducerea Ministerului Administrației și Internelor și remis, în procedura de elaborare, cu adresa nr.19.993 din 8 decembrie, document care probabil se găsește în arhiva Ministerului Culturii și Cultelor. Deci, nu s-a opus nici la acest proiect.

În ceea ce privește alocarea sumei de 150.000.000 de lei pentru reamenajarea casei-muzeu din satul George Enescu, precizăm că la Ministerul Administrației și Internelor nu a fost primit, spre avizare, nici un proiect de act normativ cu acest obiect.

Față de cele mai sus menționate, rezultă că Ministerul Administrației și Internelor din România nu numai că nu s-a opus eliberării sumelor necesare desfășurării manifestațiilor la care faceți referire, dar le-a și avizat și le-a promovat în circuitul de elaborare.

Apreciem că, pentru anul 2005, alocarea de fonduri bănești de la bugetul de stat se poate efectua numai după obținerea avizului din partea Ministerului Finanțelor Publice.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc.

 
  Ion Moraru - de la domnul Mircea Alexandru, secretar de stat în Ministerul Administrației și Internelor;

V-aș ruga să răspundeți și la întrebarea domnului senator Ion Moraru, în legătură cu investirea prefectului municipiului București, unde tot dumneavoastră sunteți nominalizat.

   

Domnul Mircea Alexandru:

Da.

Stimate domnule senator, referitor la întrebarea dumneavoastră cu privire la legalitatea investirii doamnei Mantale Mioara în funcția de prefect al municipiului București, având în vedere că această investire s-a făcut anterior publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr.58/2005, vă comunicăm următoarele:

Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.340/2004 privind instituția prefectului, citez, "Guvernul numește câte un prefect în fiecare județ și în municipiul București, la propunerea Ministerului Administrației și Internelor".

Hotărârea Guvernului privind numirea doamnei Mantale Mioara în funcția de prefect al municipiului București a fost adoptată în ședința Guvernului din data de 21 ianuarie 2005, având numărul 58/2005. În baza acestui act normativ, în ziua de 23 ianuarie a avut loc ceremonia de investire în funcție a doamnei prefect, în prezența ministrului administrației și internelor și a ministrului de stat pentru coordonarea activităților din domeniul economic.

Conform prevederilor art.108 alin.4 din Constituția României, republicată, hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României. Foarte corect, așa cum ați semnalat.

În continuare, se stipulează faptul că hotărârile și ordonanțele nepublicate nu produc efecte juridice, deci, concluzionăm că Hotărârea Guvernului nr.58/2005 își produce efectele juridice începând cu data de 24 ianuarie, data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

În altă ordine de idei, precizăm că Hotărârea de numire a prefectului municipiului București, fiind un act administrativ, se aplică de la intrarea în vigoare, producând efecte juridice numai pentru viitor.

Ceremonia de investire în funcție, organizată la data de 23 ianauarie 2005, a avut drept fundament juridic actul administrativ de numire în funcția de prefect a doamnei Mioara Mantale, respectiv, hotărârea invocată, adoptată în ședința de Guvern din data de 21 ianuarie, deci, anterior cu două zile. Această ceremonie s-a organizat la 23 ianuarie anul curent, duminica, întrucât programul ministrului administrației și internelor, pentru perioada 24 ianuarie - 1 februarie, a fost extrem de încărcat și consacrat exclusiv unor misiuni în străinătate, și le precizez: în 24 - 25 ianuarie, la Bruxelles, pentru participarea, alături de domnul prim-ministru, la întâlnirea cu reprezentanții Comisiei Europene; apoi, în perioada 26 - 28 ianuarie, la Luxemburg, pentru participarea la reuniunea informală a miniștrilor de interne; și, în perioada de 30 ianuarie - 1 februarie, însoțirea președintelui României, domnul Traian Băsescu, în vizita oficială din Londra.

Dincolo de motivele de oportunitate a stabilirii zilei de 23 ianuarie 2005 ca dată a investirii, precizăm că ceremonia de investire, la data respectivă, nu încalcă nici o prevedere legală.

Punerea în discuție a calității de prefect a doamnei Mioara Mantale și a legalității actelor emise de aceasta s-ar putea face numai dacă, anterior datei de 24 ianuarie 2005, aceasta ar fi exercitat efectiv acte de autoritate, care ar fi, într-adevăr, lovite de nulitate, pentru că ar fi anterioare intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern.

Cum, însă, doamna prefect Mioara Mantale n-a emis nici un act anterior datei de 24 ianuarie 2005, când Hotărârea de Guvern nr.58/2005 a fost publicată în "Monitorul Oficial", nu se pot pune în discuție aspecte legate de legalitatea investirii.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Mulțumesc.

Domnul senator Moraru, vă rog.

 
   

Domnul Ion Moraru:

Mulțumesc foarte mult domnului secretar de stat.

Deci, în concluzie, la întrebarea pusă, am primit confirmarea că domnișoara prefect a depus jurământul înainte ca Hotărârea de Guvern nr.58/2005 să intre în vigoare.

În ceea ce ne privește, ne menținem punctul de vedere și vreau să vă spun că noi, Grupul parlamentar al P.S.D., va monitoriza, în continuare, evoluția evenimentelor și va adopta o anume poziție, în funcție de aceste lucruri.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc și eu.

 
  Gheorghe Funar - de la doamna Katalin Barbara Kibedi, secretar de stat în Ministerul Justiei.

Tot la secțiunea întrebări, îl invit pe domnul secretar de stat Katalin Kibedi, care va răspunde la o întrebare pusă de domnul senator Gheorghe Funar, în legătură cu încălcarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/13 martie 2002.

Este în sală ?! Vă rog.

Din sală: Este doamna Kibedi.

   

Domnul George Sabin Cutaș:

La mine apărea domnul Katalin. Îmi cer scuze, dacă...

 
   

Doamna Katalin Barbara Kibedi - secretar de stat în Ministerul Justiției:

Dacă veți citi și Barbara, atunci vă lămuriți.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Așa figurează la mine, domnul Katalin Kibedi.

 
   

Doamna Katalin Barbara Kibedi:

Nu este prima dată când se face confuzie. Îmi cer scuze că v-am creat eventuale neliniști.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă rog.

 
   

Doamna Katalin Barbara Kibedi:

Domnul senator a adresat în mod corect această întrebare domnului procuror general al României, Ilie Botoș, și ne-a parvenit solicitarea prin Departamentul pentru Relația cu Parlamentul al Guvernului României, în data de 11 februarie 2005, vineri.

Sigur că, la rândul nostru, am făcut foarte repede adresa necesară pentru a cere relațiile respective de la procurorul general, dar, până în prezent, nu ne-a parvenit și vă cerem îngăduința cu urgentarea acestora, având în vedere că informatizarea justiției, nici în mileniul trei, încă nu s-a realizat. Sperăm ca Ministerul Justiției, în prezenta componență, va face ceva pentru acest lucru. Este mai greu să adunăm aceste date, oricum, vă vom răspunde în scris în termenul prevăzut de Regulament. Mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc. V-aș ruga să mai rămâneți puțin, pentru că mai aveți o întrebare adresată de domnul senator Antonie Iorgovan, în legătură cu ingerințele în sfera activității Consiliului Superior al Magistraturii.

 
   

Doamna Katalin Barbara Kibedi:

Dat fiind faptul că domnul senator nu este prezent, oricum avem deja răspunsul pregătit și în scris, i-l vom comunica. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc și eu.

Îl invit pe domnul vicepreședinte Gabriel Zbârcea..., de fapt, dânsul solicită amânarea, pentru fundamentarea răspunsului la întrebarea domnului senator Otilian Neagoe.

 
  Petru Stan - de la domnul Dănuț Apetrei, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;

Pentru capitolul interpelări îl invit, din nou, pe domnul Dănuț Apetrei, pentru interpelarea domnului senator Petru Stan, în legătură cu legile care reglementează fondul funciar.

   

Domnul Dănuț Apetrei:

Stimate domnule senator Petru Stan, la interpelarea formulată de dumneavoastră, în data de 02.02.2005, vă comunicăm următoarele:

Conform prevederilor Legii nr. 268/2001 cu modificările și completările ulterioare, Agenția Domeniilor Statului predă terenuri cu destinație agricolă, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate a persoanelor îndreptățite, pe de o parte, iar, pe de altă parte, concesionează terenurile cu destinație agricolă în schimbul unei redevențe.

Cum aceste două procese au mers în paralel, a fost necesar să se prevadă în contractele de concesiune faptul că, în situația în care terenurile supuse retrocedării vor fi predate, suprafața din contract se va diminua corespunzător printr-un act adițional sau contractul va înceta definitiv.

Cu alte cuvinte, concesionarul, de la prima etapă a licitației, este înștiințat de faptul că suprafețele pot suferi modificări și își dă acordul pentru continuarea procedurilor de licitație prin semnarea procesului verbal preliminar.

Potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 1/2000 și art. 55 din H.G. nr. 1172/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, în situația în care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pe o plantație de pomi sau viță de vie, procedura este următoarea: persoana îndreptățită solicită comisiei locale reconstituirea dreptului de proprietate, apoi comisia locală solicită valoarea investiției rămasă de amortizat societății comerciale de la care se predă terenul, iar această valoare împreună cu persoanele de la care urmează să se recupereze suma sunt înscrise în Anexa nr. 42.

Referitor la investițiile făcute de stat, precizăm că acestea se află în proprietatea societăților comerciale cu capital de stat, astfel, acestea vor fi recuperate prin vânzarea acțiunilor, ca urmare a privatizării, sau prin vânzarea de active de către instituțiile abilitate prin lege în acest sens.

În situația în care urmează să se retrocedeze terenuri care sunt grevate de investiții, acestea se predau potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 1/2000 și art. 55 din H.G. 1172/2001, cu întocmirea Anexei nr. 42.

Cu privire la art. 19 și art. 42 din Legea nr. 18/1991, Anexele nr. 2a și 2b fac referire la terenurile care se retrocedează din proprietatea C.A.P.-urilor și nu din terenurile deținute de I.A.S-uri, drept pentru care nu suntem în măsură să răspundem la această problemă, aceste restituiri fiind în sarcina comisiei locale.

Referitor la prevederile art. 19 din Legea nr. 400/2002, menționăm: legile fondului funciar privind retrocedarea terenurilor se aplică de 14 ani. Concomitent cu aceste legi au acționat legile privind privatizarea, concesionarea, arendarea terenurilor, obligativitatea efectuării investițiilor pe terenuri agricole, ceea ce a determinat să se ajungă la situații paradoxale, pe de o parte, să nu rămână terenuri nelucrate, pe de altă parte, să se facă retrocedări pe terenuri deja grevate de investiții, și toate acestea datorită faptului că nu a existat un termen limită de finalizare a retrocedării terenurilor și nici o armonizare a legilor privind administrarea suprafețelor agricole.

Referitor la echivalarea terenurilor agricole, precizăm că aceasta a fost reglementată de prevederile Legii nr. 18/1991 republicată, art. 41 coroborat cu H.G. nr. 1172/2001, art. 31.

Reconstituirea dreptului de proprietate și echivalarea terenurilor a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, privind acționarii și locatorii. Terenurile destinate acestora nu au intrat în patrimoniul A.D.S-ului, conform prevederilor art. 3 alin. 3 din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 198/1999. Echivalarea terenurilor a fost efectuată de comisiile județene de fond funciar de pe lângă prefecturi.

Pentru soluționarea problemelor apărute pe parcursul aplicării legilor fondului funciar, prin Ordinul ministrului nr. 70/2005 s-a înființat un grup de lucru constituit din oameni de știință, avocați, funcționari publici, care are ca obiectiv elaborarea legilor din domeniul proprietății fondului funciar prevăzute în Programul de guvernare și în Programul legislativ al Guvernului României.

Analizând întrebările și propunerile dumneavoastră, considerăm că specialiștii care fac parte din grupul de lucru, le vor avea în vedere, astfel încât nici o categorie de proprietari sau investitori să nu fie prejudiciată.

Cu multă stimă, din partea ministerului.

 
   

Domnul Petru Stan (din sală):

Nu ați răspuns la nici o întrebare pusă de mine.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă rog frumos să veniți la microfon.

 
   

Domnul Petru Stan:

Domnule președinte,

La întrebările puse de mine nu s-a răspuns concret, întrebările mele au fost traduse și vă dau doar exemple foarte clare.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

V-aș ruga să formulați din nou întrebările dumneavoastră, este cel mai bine.

 
   

Domnul Petru Stan:

Întrebarea mea a fost clară: am aflat din mass-media că domnul ministru va încerca să retrocedeze întregul teren, proprietatea A.D.S-ului, celor cărora au avut pământul și am întrebat: cei ce au arendat acest teren - când l-au arendat a fost în vigoare Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, nu au fost alte legi - cu ce sunt vinovați că s-au dotat cu utilaje și au înjghebat aceste societăți comerciale ?! Să vândă acum investițiile pe care le-au făcut ?!

Când s-a făcut contractul noi nu știam că mai vine și domnul ministru Flutur și mai dă o lege să ia și restul de pământ. De unde să știm noi, de exemplu, arendașii ?! Așa ceva nu s-a știut. Deci la această întrebare nu ați răspuns.

Pe urmă, ați spus așa, în legătură cu Anexa nr. 2b, dați pământ de la C.A.P., a apărut Legea nr. 18/1991, a primit unul 10 hectare de pământ; cel cu 10 hectare a avut patru copii. Copiilor nu le-a dat pământ. Copiilor le-a dat pământ de la cei care au avut între 10 și 50 hectare. Vine Legea nr. 1/2000 și spune așa: dăm 50 hectare de

pământ. Dând 50 hectare de pământ, cel care a primit pământ conform Anexei nr. 2b, de fapt, a primit pământul celor care au avut între 10 și 50 hectare.

Când a venit Legea nr. 1/2000 s-a spus: nu mai avem alt pământ, intrăm în domeniul privat al statului, intrăm la I.A.S. și luăm pământul de acolo și așa este frustrat statul, indirect. Așa s-a făcut în tot Ardealul și s-au reconstituit toate fostele mari averi ale grofilor, sub altă formă. Deci statul român a fost frustrat. Dumneavoastră nu ați răspuns la întrebarea pe care am pus-o eu.

În legătură cu echivalarea terenurilor, eu am văzut scris, de exemplu, de la directorul Ioan de la agricultură, pe timpul când a fost Legea Lupu, a spus nu dați nimic în echivalent, echivalarea s-a făcut de comisiile locale: un hectar de livadă care costă 500 milioane lei, s-a dat contra unui hectar de pășune. Exemplu concret vă dau în milimetri.

Eu am cerut în nenumărate rânduri, am întrebat care este comisia care trebuie să facă echivalarea ? Comisia privind împărțirea fondului funciar cuprinde așa: director general, director de la OCOTA, restul sunt arhitectul șef, de la poliție două persoane și așa mai departe. Cine să facă această echivalare ?! O face comuna. Ce interes are comuna să facă această echivalare bine ?! Nu are interes, dă un hectar de pășune, contra unui hectar de pomi, zice că este unu la unu. Întrebările au fost foarte clare, toate. Am întrebat ce înseamnă proba cu martori, la care nu ați răspuns deloc. Consider că întrebările mele au fost traduse, nu s-a răspuns la absolut nici una. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc, domnule senator. V-aș ruga, domnule secretar dacă puteți să ...

 
   

Domnul Dănuț Apetrei:

Dacă-mi permiteți, cel puțin, domnule senator, la prima problemă ridicată de dumneavoastră, din câte cunoaștem concesionarul este atenționat atunci când face o concesie...

 
   

Domnul Petru Stan (din sală):

Dar nu că va apărea altă lege, ci în limita legii care este.

 
   

Domnul Dănuț Apetrei:

Da, dar apar întotdeauna acele acte adiționale sau acele situații care impun retrocedarea acelui teren. Eu consider că acel concesionar construiește o investiție în obținerea unui profit. Dacă dumnealui, prin redevența pe care o dă statului, care poate fi mare sau mică, nu are profit, degeaba mai investește.

Suntem într-un impas, se pare, eu o să reiau punctual, o să transmit..., sincer să fiu nu este de competența mea, eu reprezint ministerul datorită unor factori subiectivi...

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Domnule secretar de stat,

Domnule senator,

Vă propun să amânăm o săptămână, ca în timpul acestei perioade să primiți un răspuns scris, documentat. Sunteți de acord, da? Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Dănuț Apetrei:

Vă mulțumesc și eu.

 
   

Domnul Petru Stan (din sală):

La întrebările puse, nu la cele traduse.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

La întrebările pe care le-a pus domnul senator.

 
  Ion Moraru - de la domnul Mircea Alexandru, secretar de stat în Ministerul Administrației și Internelor;

Ultimul pe listă, îl invit la microfon pe domnul secretar de stat Mircea Alexandru, care va răspunde la o interpelare a domnului senator Ion Moraru. Pentru conformitate poate ar fi bine să spuneți întrebările de la început sau doriți să ascultați doar răspunsul ?

   

Domnul Ion Moraru (din sală):

Numai răspunsul.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc, domnule senator. Vă rog, domnule secretar de stat.

 
   

Domnul Alexandru Mircea:

Fac precizarea, domnule președinte, că întrebarea domnului senator a fost foarte concretă și vă rog să-mi permiteți să răspund.

Stimate domnule senator,

În referire la interpelarea dumneavoastră adresată ministrului administrației și internelor, prin care cereți ca acesta să vă comunice "modalitatea legală prin care ziua de 5 ianuarie 2005 a fost declarată ca zi de doliu național, având în vedere că în Monitorul Oficial al României nu s-a publicat un act normativ în acest sens", vă aducem la cunoștință următoarele:

În context, indicațiile art. 8 din Hotărârea de Guvern nr. 1157/21.11.2001 pentru aprobarea normelor metodologice privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României, text conform căruia "în zilele de doliu național stabilite prin hotărâre a guvernului, toate autoritățile și instituțiile publice, precum și persoanele juridice prevăzute la art. 3 au obligația arborării în bernă a drapelului național", deși, conform atribuțiilor și competențelor care îi sunt stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/28.06.2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată prin Legea nr. 604/2003, Ministerului Administrației și Internelor nu îi revin obligații, atribuții sau competențe de genul celor care fac obiectul interpelării, totuși, vă comunicăm următoarele: textul pretins încălcat, invocat în interpelare, instituie obligația ce revine instituțiilor în zilele de doliu național, stabilite prin hotărâre a guvernului, și anume aceea de a arbora în bernă drapelul național.

Legea nu prevede limitativ când anume se arborează în bernă drapelul național. Deci subiectul căruia i se adresează textul art. 8 este acela că instituțiile și persoanele juridice arătate în art. 3 au obligația, în zilele declarate de doliu național, să arboreze drapelul.

Arborarea în bernă a drapelului României, la data de 5.01.2005, s-a decis de către domnul prim-ministru al României, în baza Memorandumului nr. E1/3/26/4.01.2005 al Ministerului Afacerilor Externe, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, ca urmare a apelului lansat de Președinția luxemburgheză a Uniunii Europene, apel în urma căruia în întreaga Europă s-au păstrat trei minute de reculegere, la ora 12,00, respectiv, ora 13,00, ora României. Invederăm că arborarea, în bernă, a drapelului României, în condițiile expuse, nu încalcă nici o prevedere legală și, în același timp, a fost un gest de expresie a solidarității umane și de compasiune colectivă în memoria victimelor din Asia de Sud-Est. Cu stimă, semnează domnul ministru.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Domnule senator...

 
   

Domnul Ion Moraru:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mulțumesc, domnului secretar de stat, care, de altfel, este un foarte bun specialist, însă, care, din păcate este pus în situația să îmbrace emoțional și, mai puțin juridic, unele fapte, care sunt în vădită contradicție cu legea. Sigur că, domnul secretar de stat face referire foarte exactă la Hotărârea Guvernului nr. 1157 art. 8, invocat și de mine. Dânsul, însă, din motive care îmi scapă, scoate din context și nu analizează încă un alt text de lege, aflat în vigoare, pentru că acea prevedere invocată de dânsul trebuie judecată coroborat cu acest text de lege. E vorba de art. 6 din Legea nr. 75/1994, care spune, citez, limitativ: "Drapelul României, în bernă, se arborează în zilele de doliu național, stabilite de Guvern". Deci, iată că această lege stabilește exact când anume se arborează drapelul în bernă și anume, în zilele de doliu stabilite de Guvern. De altfel, dacă nu ar fi așa, înseamnă că acum Guvernul a stabilit, printr-un memorandum, nu știu cum, data viitoare s-ar putea domnul prim-ministru, data cealaltă s-ar putea să adopte o astfel de decizie, poate, ministrul administrației și internelor sau cine mai știe ce autoritate. Deci, în opinia noastră, lăsând la o parte caracterul just, invocațiile emoționale, argumentele emoționale, cu care noi suntem de acord, apreciem că această măsură a fost luată cu încălcarea prevederilor legale. Dacă se invocă, însă, un alt lucru și anume că s-ar putea să nu fie o reglementare foarte importantă, noi trebuie să avem în vedere că legea nu distinge că unele reglementări sunt importante și altele mai puțin importante. Legea prevede că toate reglementările legale trebuie aplicate. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc și eu. Domnul secretar de stat, mai aveți ceva de spus?

 
   

Domnul Alexandru Mircea:

Da. Este foarte interesantă expunerea domnului senator și este evident că putem discuta din ce parte a problemei abordăm tema. Am și eu textul art. 6 din Legea nr. 75/1994 și, într-adevăr, spune că "drapelul României, în bernă, se arborează în zilele de doliu național, stabilite de Guvern".

Din sală: Ce zice Monitorul Oficial...

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc mult.

 
   

Domnul Alexandru Mircea:

Să sperăm că nu se mai întâmplă nici un eveniment, ca cel care a determinat arborarea, să zicem, de urgență și fără să existe un timp pentru o ședință de Guvern, pentru asemenea situații. Asta este de dorit. Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc mult și declar închisă ședința noastră de astăzi.

 
   

Ședința se încheie la ora 19,10.

 
     

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 8 decembrie 2021, 4:47
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro