Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 14-02-2005

Ședința Senatului din 14 februarie 2005

3. Declarații politice prezentate de către domnii senatori:

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................
 

Trecem la primul punct, stimați colegi: declarații politice.

Vă reamintesc, Grupul parlamentar al Alianței "Dreptate și Adevăr PNL-PD" are la dispoziție 32 de minute, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat - 30 de minute, Grupul parlamentar al Partidului România Mare - 14 minute, Grupul parlamentar al Partidului Umanist din România - Social Liberal - 7 minute, Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România - 7 minute.

 
Puiu Hașotti (PNL-PD) - lipsa de fair-play din partea actualei opoziții față de coaliția aflată la putere.

Vă rog să-mi permiteți să-l invit la cuvânt pe domnul senator Puiu Hașotti, din partea Alianței "Dreptate și Adevăr PNL-PD".

Domnule senator, aveți cuvântul.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori,

Accept fără rezerve și plec de la premisa că opoziția, ca instituție "sine qua non" a sistemului politic democratic, trebuie să fie mereu în gardă și să taxeze, ori de câte ori are prilejul, intențiile și acțiunile puterii.

Așa e de când lumea, repet, lumea democratică, și nu altfel am procedat noi înșine, cei care, în urma scrutinului electoral din noiembrie trecut, am trecut, grație votului de încredere pe care ni l-au dat alegătorii României, din opoziție, la putere.

Ceea ce nu pot accepta însă sunt criticile, ca să nu spun atacurile lipsite de moralitate politică, care, uneori, se revarsă, pe diferite canale, asupra actualei coaliții aflate la putere, din partea oponenților noștri, până mai ieri, aflați în postura de guvernanți. Guvernanți cu rezultatele știute, în plan economic și social, drastic taxate la examenul votului din toamna anului trecut. Și atunci, de unde atâta vehemență, de unde atâta pretinsă îndreptățire a băncilor opoziției, cu precădere din partea celor ocupate de către PSD, partidul-stat aflat la cârma țării în perioada 2000 - 2004, de a se repezi cu parul asupra primelor măsuri legislative și guvernamentale ale coaliției aflate acum la putere? Ce mână opoziția de azi la luptă și, mai ales, ce o îndreptățește să dea lecții de moralitate și de conduită politică?

Răspunsul este, pentru a prelua titlul unei arhicunoscute piese a unui celebru muzician și poet american: vânare de vânt.

Vântul schimbării a spulberat însă, în 2004, moralitatea politică a PSD-ului... (proteste din rândurile senatorilor PSD)

Domnule președinte, vă rog să aveți amabilitatea să mențineți ordinea în sală.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să faceți liniște, stimați colegi!

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

... moralitatea politică a PSD-ului, cum spuneam, și sper că aceeași soartă vor avea și criticile de dragul criticii, pe care distinșii noștri adversari politici de astăzi le formulează, inclusiv de la înalta tribună a Senatului României, la adresa noastră. Și din bănci, după cum se vede.

Nu înseamnă, Doamne ferește, că noi suntem infailibili, că suntem mai presus de eroare, că vom avea succes în tot ceea ce vom întreprinde, în calitatea noastră onorantă și obligantă, de gestionari efemeri ai vieții sociale, economice și politice din România. Avem, în schimb, un proiect coerent de guvernare, avem credința în dreptate și adevăr, dorim să punem țara pe roate, să lucrăm pentru a avea o Românie prosperă și dinamică, modernă și europeană, o Românie în care toți cetățenii să se simtă responsabili pentru bunăstarea tuturor și a fiecăruia în parte, dar și în care oamenii politici să fie, întâi de toate, primii slujitori, în sensul responsabilităților și al obligațiilor, ai comunității.

Altfel spus, un model de moralitate politică și civică, deși nu a rămas în istoria noastră modernă drept un liberal, îmi permit aici să-l citez pe P.P. Carp, care, în 1911, rostea următoarele cuvinte, ce ar trebui, după cum bine sublinia, recent, un istoric de mare autoritate, înscrise pe pereții Parlamentului nostru de astăzi - citez - : "Autoritatea morală a unui om politic nu se judecă decât după două lucruri și nu se câștigă decât printr-un singur mijloc: în viața ta privată să fii întotdeauna corect, în viața publică să fii întotdeauna dezinteresat".

Stimați colegi,

Cine are urechi de auzit să audă. Pe băncile noastre parlamentare sau ministeriale, dar, mai cu seamă, pe cele ale opozanților noștri, care, să o spun răspicat, la capătul intervenției mele, nu au dat încă, vorba cronicarului, seama de guvernarea exercitată până în 2004.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

 
Antonie Iorgovan (PSD) - corsarul moralist.

Stimați colegi, îl invit la microfon pe domnul senator Cristian Diaconescu.

Din sală: Primul este domnul senator Iorgovan.

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu este aici.

Din sală: A venit acum.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

A venit? Scuzați-mă, atunci. S-a înscris primul... Domnule senator Antonie Iorgovan, aveți cuvântul. Ați venit bine.

 
 

Domnul Antonie Iorgovan:

Domnule președințe,

Onorat Senat,

Declarația mea politică ar putea fi intitulată "Lupta împotriva corupției, prin simbolul la vârf, între formal și real". (intervenție din sală, neinteligibilă) Atunci, să-i spunem mai scurt: "Corsarul moralist".

În urmă cu mai mulți ani, nu foarte mulți ani, unul dintre deputații din Parlamentul României, cu foarte multă agitație și cu foarte multă mediatizare, fiind acuzat de multe în ale fărădelegilor, își dă demisia din Parlamentul României și se pune - spune domnia sa - "la dispoziția autorităților competente". Și de aici o anumită imagine a respectivului personaj în viața publică și politică, mai ales, a României.

Despre ceea ce n-a spus nici un cuvânt și nu s-a mediatizat, și s-a trecut cu tăcerea, ca și cum n-ar fi existat, au fost aspectele legate de niște conturi dintr-o bancă din Anglia, probleme care au fost anchetate de Procuratura României, a României - și Procuratura este o instituție, prevăzută ca Minister Public, în Constituție, iar România pretinde, prin Constituție, că este stat de drept - dar acea bancă nu a dat informațiile respective. Așa a gândit ea la momentul respectiv și, când personajul în chestiune a avut certitudinea că autoritățile care îi anchetează faptele pe care le-a săvârșit nu au probe, s-a pus la dispoziție: "Verificați-mă, să văd de unde aduceți probe".

În sfârșit, acel dosar s-a mișcat și, când el a intrat pe rolul instanțelor, cu denumirea cunoscută, respectivul personaj, de data asta, a trecut în postură de victimă. Deci, "sunt lovit sub aspect politic, dosarul este o manevră"... Și exemplele pot continua. A păcălit opinia publică și a ajuns unde a ajuns.

Recent - și este pe rolul presei - opinia publică află cu uimire, ca și când în legătură cu acest personaj, care are fărădelegea în modul lui de a fi, pentru care nu există Constituție, nu există lege și se vede, cum am să demonstrez foarte rapid, că nu există nici Cod penal, nu s-au scris atâtea, află opinia publică că a făcut niște matrapazlâcuri, spun unii, niște găinării, spun alții, mă rog, oarecum, tratându-l cu îngăduință, inclusiv reputați profesioniști ai mass-media.

Există o vorbă la noi, cu ulciorul, și mai există alta, cu lupul. Spune românul, în înțelepciunea sa, că "Lupul își schimbă părul, dar năravul niciodată".

Că se poate spune, din punct de vedere gazetăresc, că este o găinărie, că se poate spune că este o șmecherie, o inginerie imobiliară - și metaforele aparțin oamenilor din presă - sigur, aparțin presei, dar o spune un profesionist, atât cât este el, al dreptului și un om politic format pe un fond de profesionist al dreptului, că ceea ce a săvârșit cetățeanul Traian Băsescu înseamnă concurs real de infracțiuni.

Codul penal în vigoare - când acest Cod încetează să producă efecte, intră altul în vigoare, care nu dezincriminează aceste fapte - vorbește despre abuz în serviciu, vorbește despre infracțiunea de fals în declarații și despre infracțiunea de uz de fals.

Să lămurim lucrurile, să nu rămână cineva cu impresia că este o declarație politică fără acoperire. Nu, stimați senatori, onorat Senat. Este vorba de încadrarea pe care o dăm, sub aspect penal, faptei de a fi mințit și, prin această declarație mincinoasă, ți-ai creat avantaje juridice. Pentru că Legea nr.10, care a intrat în vigoare în 2001, spune că "imobilele destinate ca locuințe și care nu au fost restituite în natură persoanelor îndreptățite pot fi vândute, potrivit legislației în vigoare". Sintagma "potrivit legislației în vigoare" din Legea nr.10/2001 trimite la legislația în materie, iar legislația în materie este Legea nr.112/1995, pe care, de altfel, nici măcar documentul oficial de la Cotroceni nu a putut să o conteste. Au invocat-o, numai că au invocat-o într-o manieră șmecherească, pentru că în art.9 alin.6 din Legea nr.112 se spune: "Chiriașii titulari ai contractelor de închiriere sau membrii familiilor care au dobândit sau înstrăinat o locuință proprietate personală după 1.01.1990 în localitatea de domiciliu - și citez - "nu pot să cumpere apartamente în temeiul Legii nr.112/1995".

"Nu pot să cumpere" este valabil pentru toți cetățenii României, inclusiv pentru cel care, într-o anumită perioadă, era primar general al Capitalei.

Faptul că a avut o locuință proprietate personală, pe care a înstrăinat-o, ca să-și creeze situația de persoană fără locuință proprietate personală, nu înseamnă exonerare de răspundere penală și nu înseamnă, de fapt, înlăturarea laturii obiective a înfracțiunii de fals în declarații.

Și cum această declarație, care este falsă, și nu cred că este cazul să insist asupra conceptului noțiunii de fals din Codul penal, pentru că oricine poate să deschidă Codul penal - și să mă urmărească la 292 din Codul penal - mai departe s-a făcut uz de ea, s-a uzat de fals, ceea ce înseamnă o altă infracțiune, cea prevăzută la art.291 din Cod penal. Și cum toată această combinație, zisă juridică, în optica cetățeanului Traian Băsescu și a altora care l-au sprijinit, care devin complici în această afacere penală, s-a realizat de către un funcționar public în exercițiul funcțiunii sale, în dauna intereselor altor persoane și a interesului serviciului public, s-a ajuns la altă infracțiune. Aici are organul de urmărire penală de a aprecia dacă sunt întrunite elementele atât ale infracțiunii de la 246, care înseamnă "abuzul contra intereselor persoanelor", pentru că acel apartament nu trebuia să ajungă la cetățeanul Traian Băsescu, el trebuia scos, în final, la licitație, și din banii respectivi trebuia să fie despăgubite persoanele îndreptățite care nu au putut să primească locuințele în natură, cât și ale infracțiunii prevăzută de art.248.

Aceste aspecte, apreciem noi că îndreptățesc Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să se sesizeze.

Și-mi îngădui să fac o scurtă precizare, pentru că este pentru prima dată în istoria post-revoluționară a României, când se solicită, pentru fapte săvârșite înaintea ocupării funcției de președinte, să se sesizeze Parchetul.

Potrivit art.84 alin.2 din Constituție, republicată, președintele României se bucură de imunitate.

Imunitatea este o soluție de protecție pe care nu o prevede numai Constituția României, o prevăd multe constituții. Legiuitorul constituant s-a înscris într-un curent de idei, dar imunitatea președintelui nu înseamnă exonerarea de răspundere a cetățeanului României Traian Băsescu. Parchetul general are obligația, iar partidul pe care am cinstea să-l reprezint își rezervă dreptul de a formula un denunț penal redactat în termeni tehnici, juridici, să instrumenteze în faza care se cheamă faza actelor premergătoare, urmând ca, în funcție de probatoriul administrat, împotriva cetățeanului Traian Băsescu, să se pună în mișcare acțiunea penală, atunci când nu va mai exista această interdicție constituțională.

Iese în evidență din ceea ce am evocat mai sus că, de fapt, suntem departe de a fi în prezența unui cruciat al luptei împotriva corupției, dimpotrivă suntem în prezența unui personaj care a promovat prin funcția pe care a avut-o și a săvârșit acte de corupție, a săvârșit fapte care intră sub incidența acestei legi.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Corneliu Vadim Tudor (PRM) - subordonarea justiției politicului; - emisiunea postului OTV din 13 februarie a.c.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Corneliu Vadim Tudor, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare (PRM).

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Nu eram pregătit să vorbesc, dar un coleg liberal pe care, de altfel, îl stimez foarte mult, mi-a reproșat pe un ton amical că nu ar fi trebuit să dau un comunicat de presă atât de violent împotriva domnului Traian Băsescu, publicat într-un cotidian central. Analizând, acum, la rece, cred că el are dreptate. Într-adevăr, excesele de limbaj, chiar pentru un pamfletar de meserie, nu sunt bune, cu atât mai puțin în politică.

Deci, am cavalerismul să spun că regret sincer că am putut să folosesc unele sintagme mai policrome decât de obicei și nu un asemenea limbaj ar trebui să guverneze relațiile dintre oamenii politici. Însă, puneți-vă în situația mea care sunt hăituit ca un criminal de război, de dimineață până seara, pentru niște aberații care nu pot fi dovedite nici într-o mie de ani. Dar, hai să zicem că problema mea contează mai puțin. Ce ne facem cu instituțiile statului care ar trebui să nu fie subordonate politic în cea mai mare parte a lor, în primul rând justiția. Astăzi, a venit pe fluxurile informative un comunicat al Agenției Rompres din care reiese, poate nu știți, sunt convins că 90% dintre colegii senatori nu știu despre ce este vorba. Eu fiind și ziarist la origine, sunt mai sensibil la asemenea comunicate pentru că reprezintă seismografe vii a ceea ce se întâmplă în societatea românească.

În procesul de calomnie intentat de Traian Băsescu împotriva purtătorului de cuvânt al Acțiunii Populare, Mugur Ciuvică, instanța Tribunalului București l-a obligat, luni, pe acuzat să achite părții reclamante, care s-a constituit în parte civilă, suma de 500 milioane lei.

De asemenea, potrivit aceleiași decizii, Ciuvică trebuie să achite și 15 milioane lei, reprezentând onorariul avocatului care l-a reprezentat în cauză pe Traian Băsescu, precum și cheltuielile judiciare care se ridică la aproximativ 2 milioane lei.

Decizia este definitivă și irevocabilă. Semnat Rompres.

Nu am cele mai bune relații cu domnul Ciuvică. În numeroase rânduri, deși nu-l cunoaștem, nu i-am făcut nimic, domnia sa ne-a atacat. Și pe noi, și pe alții. Are o natură conflictuală. E treaba lui. Dar eu țin minte că, la instanțele precedente, domnul Ciuvică fusese achitat. Și deodată, de când justiția e condusă, de cine e condusă și cum e condusă, de fapt de Fundația Soros, haideți să spunem lucrurilor pe nume, și peste 2-3 zile voi publica un material din care vor reieși câte milioane de dolari pompează Fundația Soros în paralizarea centrilor nervoși ai societății românești, deodată omul este condamnat la niște sume exorbitante. Sunt convins că nu are banii ăștia. Dar nu e normal ca șeful statului să se judece cu un anonim, anonimul Ciuvică, și să fie condamnat acesta din urmă la despăgubiri de mai mult de o jumătate de miliard lei.

Revenind la situația care mi-a provocat mie excesul de limbaj, pe care acum îl regret și sper să nu se mai repete, dar, cum zicea cancelarul de fier al Germaniei, Bismarck, "lovesc și eu atunci când sunt lovit, nu rămân nimănui dator", vreau să vă spun că adversarii mei cred că, dacă vor spune minciuni despre mine, mă vor împiedica pe mine să spun adevărul despre ei. Așa ceva nu se va putea întâmpla.

Am aici un document pe care am să vi-l prezint, să vi-l supun atenției, și acele ziare care au primit bani grei ca să mă împroaște cu noroi ar putea să aibă decența să dea și comunicatul ăsta de presă.

În cadrul unei emisiuni de televiziune transmisă în direct de către postul OTV, în seara zilei de duminică, 13 februarie, a.c., generalul în rezervă Aron Bordea, șeful Direcției I de Securitate Internă, Unitatea Militară 0610, care supraveghea practic tot ceea ce se întâmplă în România, inclusiv urmărirea operativă a tuturor personalităților incomode pentru acel regim, a dezmințit categoric, în auzul a peste 3 milioane de oameni, acuzațiile stupide care mi se aduc atât mie, cât și lui Eugen Barbu.

Iată, în sinteză, declarația venerabilului general, aflat în vârstă de 75 de ani, care va constitui o probă cheie în procesele penale intentate de mine împotriva președintelui CNSAS, Gheorghe Onișoru, și Academiei "Cațavencu", cărora le-am cerut, fiecăruia în parte, daune morale de 10 miliarde lei.

Citez: "Din datele pe care le cunosc, din materialele studiate, reieșite din mijloacele muncii informative operative care erau folosite în acea perioadă, nu a rezultat din nici un document că Corneliu Vadim Tudor ar avea niște acțiuni și niște fapte din cele care au fost scrise în presă".

Vreau să vă spun că Vadim Tudor era un băiat frumos - aici mă pufnește și râsul, vă dați seama ce ruine face scurgerea vremii de fiecare dintre noi, asta ca să nu ne pierdem umorul, că e și de râs, la urma-urmei, dar pierzi timp, pierzi timpul cu explicații de genul ăsta - era un băiat frumos în perioada aceea. Nu avea el, cum să zic, nevoie de fete de 14-15 ani, iar în ceea ce-l privește pe marele cărturar Eugen Barbu, eu cred că este o blasfemie să defăimezi și să profanezi ceea ce este considerat sfânt, un om în mormânt. Să-l lăsăm acolo să se odihnească. Să-l aibă în pace Dumnezeu, nu să-l ponegrim acum, fiindcă a fost unul dintre cei mai cărturari ai țării noastre.

În ceea ce-l privește pe senatorul Vadim Tudor, nu rezultă din nici un document că el a făcut așa ceva.

La întrebarea mea, aflat în studio, dacă în eventualitatea unor asemenea aberații, cum este pedofilia, nu se efectua o anchetă la miliție sau la partid, generalul Aron Bordea a răspuns: "Știți ce să făcea? Imediat se dădeau materialele la poliție și cred că în câteva zile erați trimis în judecată și erați condamnat. Au fost cazuri de genul acesta, de homosexualitate sau pedofilie, care s-au finalizat cu anchete și pușcărie. Nu s-a trecut nimic cu vederea, dar nu există probe".

Întrebat dacă, după decembrie 1989, s-au introdus ori s-au sustras documente din arhiva securității, și asta ne privește pe toți, pentru că mai devreme sau târziu, probabil, vor ieși făcături de genul ăsta împotriva unor oameni incomozi, generalul a afirmat: "Noi am avut informații că s-au luat și dosare din arhivă. S-au vândut pe bani. Am avut date că au ajuns și prin străinătate anumite dosare. Eu zic că era posibil orișice în condițiile în care nu a mai fost o siguranță a documentelor, a materialelor, ca să fie păstrate în condiții secrete. Au fost chestiuni mult mai vechi, aberații comportamentale de acest gen, în perioada 1972-1990. Nu am avut chestiuni din acestea. Nu rețin din dosarul "Arte și cultură". Am încheiat citatul.

În ceea ce mă privește, am o echipă de 12 avocați, dintre cei mai buni din țară și-i voi da în judecată pe toți acei iresponsabili care vor mai colporta asemenea mârșăvii împotriva mea.

Am nervii tari. Adevărul este sută la sută de partea mea și voi câștiga lejer toate procesele.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Puskas Valentin Zoltan (UDMR) - revederea contractelor pentru medicii de familie și vindecarea sănătății.

Invit la microfon pe domnul senator Puskas, din partea Grupului parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR).

 

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Distins Senat,

În legislatura trecută am vorbit de la acest microfon de mai multe ori despre boala sistemului de sănătate.

Guvernele pleacă, guvernele vin, dar boala rămâne. (hohote de râs în sală, replici de genul: și UDMR-ul rămâne...)

Chiar dacă este vorba de UDMR... (hohote de râs și aplauze)

Chiar dacă este vorba de UDMR, să știți că problema este mult mai serioasă decât la primul contact, perceput de dumneavoastră.

În legislatura trecută am propus - și Comisia pentru sănătate, ecologie și sport a acceptat - să facă o anumită verificare a problemelor ivite și să întocmească un plan de măsuri pentru eliminarea problemelor care sunt în sistemul de sănătate de foarte mulți ani. Nu s-a întâmplat nimic deosebit, s-au mai schimbat listele pentru medicamentele compensate, s-au mai dat anumite aparate medicale și așa mai departe, dar problema principală care mistuie sistemul de sănătate rămâne și în prezent.

De aceea, la începutul acestui mandat, nu vreau să mă adresez Guvernului, vreau să mă adresez dumneavoastră, distinși senatori, pentru că cu toții am fost votați de niște oameni care sunt și sănătoși, dar mai vine și boala și atunci când vine boala au probleme deosebite. Și nu numai bolnavii, ci și medicii de familie - cei care au fost în legislatura trecută își amintesc că am prezentat un grafic, o situație - în proporție de 70 % din județul Covasna, de unde sunt eu, rămân cu numai 3.000.000 - 3.500.000 lei după ce își achită toate cheltuielile din banii primiți de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Și această problemă a rămas. Mai mult, de la începutul anului, anumite prestații medicale au fost încadrate la alte tarife, bineînțeles mai mici, și, astfel, un medic care merge la o familie pentru consultație, face injecții și așa mai departe, acum nu mai primește 6.000.000 lei, primește numai 4.000.000 lei, iar contractele întocmite de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate sunt în așa fel concepute încât îi ajută pe cei care au înscriși pe listele lor mai multe persoane, fie bolnavi, fie sănătoși, dar cei care prestează mai multe servicii primesc acum mai puțini bani. Bineînțeles trebuie făcut ceva. Și oamenii, cel puțin din circumscripția mea electorală, așteaptă ajutorul de la Parlament. (Replică neinteligibilă din sală) Domnu' senator Cozmâncă, ajutor și de la dumneavoastră și de la mine așteaptă oamenii...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Știu că e o zi specială astăzi, dar, vă rog eu să ascultați...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

E Sfântul Valentin...

 
 

Domnul Valentin Zoltan Puskas:

De aceea, da. (se amuză; sala se amuză)

De aceea, pentru a veni în ajutorul tuturor cetățenilor, pentru că boala nu are culoare politică, eu propun ca în această lună Comisia pentru sănătate, ecologie și sport să-și gândească o strategie prin care am putea rezolva cel puțin problemele cele mai arzătoare din sănătate. Astea ar fi, bineînțeles, pe lângă medicamentele compensate, pe lângă plățile efectuate cu întârziere de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate ar fi și revederea contractelor pentru medicii de familie ca și acești medici să aibă posibilitatea de a realiza un venit cât de cât decent. Cunosc pe colegii mei medici din Senat, sunt medici eminenți, profesioniști și cred că prin aportul dânșilor și prin aportul nostru, în acest an vom putea cel puțin ajuta cu ceva și poate, poate vom putea contribui la vindecarea sănătății. Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Mircea Mereuță (PNL-PD) - televiziunea publică și președintele - director general Valentin Nicolau. Invit la microfon pe domnul senator Mircea Mereuță, din partea Alianței PD-PNL.
 

Domnul Mircea Mereuță:

Alianța PNL-PD, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

De câteva timp, președintele - director general al Societății Române de Televiziune, domnul Valentin Nicolau, practică jocul de-a demisia, dar nu oricum. Domnia sa și-a înaintat demisia președinților celor două Camere ale Parlamentului, condiționând acest act de promulgarea noii Legi de organizare și funcționare a Societății Române de Radio și Televiziune, care să fie conformă cu modelul european.

Cu alte cuvinte, domnul Nicolau nu numai că nu-și asumă responsabilitatea pentru slaba calitate a jurnalelor de știri ale TVR, dar își permite chiar să șantajeze Parlamentul.

Îi reamintim domnului Nicolau că Televiziunea publică are, în primul rând, rolul de a informa corect. Din păcate, am constatat în ultimii ani că tocmai acest rol n u a fost respectat ci, dimpotrivă, deontologia profesională a fost înlocuită cu cenzurarea jurnalelor de știri sau cu manipularea acestora.

Ca urmare, cetățenii României, plătitori de taxe, nu au avut altă variantă de informare decât posturile private de televiziune. Concret, populația a fost dezinformată, pe de o parte, prin prezentarea într-o lumină favorabilă a PSD-ului și a Guvernului Năstase și, pe de altă parte, prin difuzarea de știri exclusiv negative la adresa partidelor de opoziție. Mai mult decât atât, când liderii opoziției făceau declarații publice aceștia fie nu erau prezentați în direct, fie informațiile respective erau pur și simplu omise.

Ceea ce ne uimește este însă faptul că în mod cu totul inexplicabil după alegeri domnul Nicolau și-a descoperit o nouă virtute: echidistanța. Și, pentru a-și proba această calitate, domnia sa, în loc să facă o analiză riguroasă a politicii editoriale a TVR-ului din ultimii ani, se decide să șantajeze Parlamentul României, depunând o demisie condiționată, de modificare a Legii de funcționare a TVR-ului, ca și cum Parlamentul trebuie să-și organizeze programul legislativ după bunul plac al domnului Nicolau.

În realitate, problema este extrem de simplă, dar nu înțelegem de ce președintele - director general al TVR ne consideră atât de naivi. Îi reamintim că, potrivit legii, dacă plenul celor două Camere va respinge rapoartele de activitate ale Societății de Radio și TV, Consiliul de Administrație al acestei instituții va fi demis și, deci, implicit și domnul Nicolau care este președinte-director general.

Atragem atenția, totodată, că, până la 15 aprilie 2005 domnul Valentin Nicolau este obligat să depună raportul de activitate al instituției pe anul precedent. Cu alte cuvinte, Parlamentul este cel căruia îi revine atribuția de demitere sau nu a președintelui TVR, pe baza analizării raportului. Pe de altă parte, Raportul de activitate al Societății de Televiziune pe anul 2003 a primit aviz negativ din partea comisiilor parlamentare de specialitate.

Trebuie, de asemenea, să ne reamintim și faptul că a fost propusă înființarea unei Comisii de anchetă asupra activității TVR. Sperăm că rezultatele evaluării acestei comisii ne vor fi utile pentru a discuta în cunoștință de cauză și a ne putea da votul asupra raportului de activitate. Evident, Legea de funcționare a Societății Române de Televiziune este perfectibilă, dar pentru a fi îmbunătățită trebuie să dispunem de o evaluare exactă. Până se va lua o decizie însă îi recomandăm domnului Valentin Nicolau, devenit peste noapte echidistant, să-și desfășoare activitatea în mod serios, să vegheze la calitatea jurnalelor de știri, astfel încât românii să nu mai fie dezinformați în favoarea unuia sau altuia dintre partidele politice.

Credem că a sosit, în sfârșit, timpul ca Televiziunea publică să devină cel mai important canal de actualitate românească și nu un oficiu de propagandă. (Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, mulțumesc.

 
Cristian Diaconescu (PSD) - procesul de reformă a sistemului judiciar. Din partea parlamentar al Partidului Social Democrat, invit la microfon pe domnul senator Cristian Diaconescu.
 

Domnul Cristian Diaconescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Permiteți-mi, foarte succint, să mă refer la o chestiune care poate face mai puțin obiectul unei declarații cu nuanță politică, cât un mesaj către dumneavoastră, toți membrii Parlamentului României, în ceea ce privește procesul de reformă a sistemului judiciar, în contextul obligațiilor asumate de România în procesul de integrare europeană. (rumoare în sală)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi, vă rugăm foarte mult să ascultăm pe fiecare coleg. Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Cristian Diaconescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

După cum știți, "Capitolul de justiție și afaceri interne" reprezintă un element încă sensibil în ceea ce privește procesul de integrare europeană a României. Avem semnale, din păcate confuze, ușor contradictorii, din partea Bruxelles-ului în ceea ce privește în continuare, în anul 2005, situația României față de acest capitol. Există o clauză de salvgardare care odată activată ar putea bloca integrarea României în Uniunea Europeană.

În contextul acestor chestiuni, dați-mi voie, foarte succint , să mă refer la o serie de obligații îndeplinite total sau parțial în 2004 și modul în care acestea ar trebui abordate în anul 2005 pentru a rezolva odată pentru totdeauna problema reformei sistemului judiciar.

După cum știți, în ultima perioadă noi, cel puțin, am observat cu îngrijorare și preocupare crescândă existența unor tensiuni din ce în ce mai puternice între Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii. A fost înlocuit discursul promovat în urmă cu câteva săptămâni de actuala echipă de guvernare, atunci în opoziție, prin care se susținea asigurarea independenței totale a sistemului justițiar, cu o critică repetată a tuturor deciziilor, precum și a componenței Consiliului Superior al Magistraturii.

După cum cunoașteți, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colegial, alcătuit din 19 membri - 9 judecători, 5 procurori, 2 reprezentanți ai societății civile. Aceștia au fost aleși în decembrie 2004 prin votul deschis a 6.000 de magistrați, iar componența sa a fost validată de către Senat în unanimitate. La acești membri ai CSM-ului se mai adaugă, de drept, conform Constituției, ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Preluarea de către CSM a competențelor Executivului privind cariera și eventuala sancționare a magistraților găsiți vinovați de săvârșirea unor fapte, au reprezentat obiective clare de integrare a României, convenite cu Uniunea Europeană. Dar nu numai cu Uniunea Europeană, ci și cu magistrații, cu clasa politică, dar și cu societatea civilă. Ideea de a reveni asupra acestei măsuri pune în pericol real mersul reformei sistemului judiciar.

Aș vrea să vă spun că încă din 2002, prin scoaterea mecanismului de alegere a CSM de sub autoritatea politică, s-a realizat filozofia necesară asigurării independenței reale a acestei instituții. Această filozofie a fost preluată în Constituția din 2003 și stabilită prin cele trei legi de organizare din 2004. Sigur că se implică o schimbare structurală majoră. Ministrul justiției a renunțat la acele atribuții care puneau problema unei eventuale imixtiuni a politicului în justiție, acum soarta magistraților este în puterea CSM, organ colegial independent format din magistrați aleși prin vot secret de adunările generale ale magistraților. Există o dublă întrebare: putem alege varianta, chiar anevoioasă, de a crea o maiotică specială pentru acest CSM și de a-i da posibilitatea să se afirme într-adevăr ca un organism independent al justiției, deci că funcționăm ca un stat civilizat sau există posibilitatea să ne reîntoarcem - ambele variante sunt egal valabile tehnic - la diverse forme de ingerință a Executivului și să reluăm aceeași situație din anii anteriori pe care toți o criticăm în funcție de cum suntem - la putere sau în opoziție - și atunci să dăm dovada faptului că nu suntem în stare, sub aspectul criteriilor politice, să ne încadrăm în calitatea de stat civilizat?

Vreau să mai spun, totodată, legat de CSM, un singur element. La sfârșitul anului 2004 au fost elaborate planurile de implementare pentru legile care consfințesc reforma justiției în România. Cele trei planuri au fost aprobate printr-un protocol încheiat între CSM, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public și Ministerul Justiției. Aceste planuri detaliază obiectivele cuprinse în Strategia de reformă. Considerăm util să știm ce se întâmplă cu aceste planuri acum, dacă au fost preluate în logica anului 2005 privind reforma justiției, iar dacă nu, ce se va pune în loc? Vreau să menționez o singură subliniere: aceste planuri sunt făcute cu avizul și cu sprijinul experților europeni din cap în coadă.

Câteva chestiuni foarte rapide aș vrea să-mi permiteți să parcurg. Pentru a aplica Legea falimentului, deci pentru a asigura criteriile necesare statutului de economie de piață funcțională în România, precum și pentru a crea un regim de protecție al minorilor, conform standardelor europene, am trecut la înființarea tribunalelor comerciale și a tribunalelor pentru minori. Nu știm ce se întâmplă cu acest proces și am fi foarte interesați să cunoaștem dacă se mai dorește ca aceste instituții specializate să funcționeze în România?

În anul 2004 am realizat 60 % din informatizarea sistemului judiciar. Pentru 2005 informatizarea a reprezentat o prioritate și bugetară, este bugetată special, vrem să știm dacă acești bani în continuare vor fi utilizați pentru finalizarea procesului de informatizare?

Repartizarea aleatorie a dosarelor am înțeles că reprezintă în continuare o prioritate. Este foarte bine.

Noi am alocat, din bugetul de stat, 13 miliarde. Practic, în două luni din 2005, acest proces, conform fondurilor care există, ar fi trebuit să fie finalizat. Această informatizare a distribuției aleatorie a dosarelor este un proces foarte necesar, atât pentru funcționarea mecanismului justiției, cât și ca instrument anticorupție.

Și pentru că vorbeam de instrumentul de luptă anticorupție, sigur se fac foarte multe discuții, extrem de multe politizate. Dați-mi voie să am și eu o simplă și scurtă abordare tehnică, din acest punct de vedere. Lăsând la o parte elementele deja complinite, vreau să fac două precizări. În primul rând, sunt incertitudini, cel puțin din câte am înțeles din declarațiile publice, în ceea ce privește statutul Parchetului Național Anticorupție. Vreau să fac aici două mențiuni, sigur, decizia politică poate fi a oricui și și-o asumă cel care o ia. În primul rând, Parchetul Național Anticorupție este instituție fixată deja în EUCP - mă rog - în European Union Common Position, adică documentul de poziție Uniunea Europeană - România care este instrumentul juridic prin care noi am finalizat negocierea pe Capitolul 24. Iar a doua mențiune pe care aș dori să o fac este că există 6 proiecte de lege pe care Ministerul Justiției, în anul 2004, le-a elaborat împreună cu Transparence International, cu referire directă la întărirea elementelor concrete privind lupta anticorupție. Sunt legi privind creșterea eficienței prevederilor legale privind conflictul de interese și incompatibilități, asigurarea protecției persoanelor care notifică încălcările legii, acționând cu bună credință, stabilirea unor reguli stricte și clare de conduită a personalului, deci Codul de conduită a personalului contractual din autorități și instituții, este vorba de asigurarea transparenței urmăririi penale, obligativitatea pentru procurori de a comunica deciziile pe care le iau, extinderea sferei infracțiunilor de corupție, precum și, în sfârșit, Consiliul Național al Integrității. Toate aceste legi se află aici, în Parlament.

Din păcate, nu am găsit nici o mențiune în ceea ce privește interesul actualei puteri de a se reactiva discuțiile pe aceste legi, dacă, într-adevăr, dorim să avem o percepție clară în ceea ce privește lupta anticorupție.

Un singur element, domnule președinte, doamnelor și domnilor, și voi încheia, vă mulțumesc, este vorba de raportul de țară al Uniunii Europene. Vreau să vă spun că, înainte de prefigurata și dorita de noi toți semnare a tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, va fi un raport al parlamentarului european Moscovici care se va referi, în mod direct și clar la elementele față de care încă există obligații din partea României. Totodată, în luna iunie a acestui an, va exista o delegație de experți de evaluare în ceea ce privește exact reforma sistemului judiciar care va fi reluată în luna septembrie a acestui an. Pe baza concluziilor acestor misiuni și acestor evaluări, se va stabili dacă România îndeplinește criteriile necesare și nu este necesară aplicarea clauzei de salvgardare.

Vreau să vă asigurăm, în numele Partidului Social-Democrat și al grupului nostru parlamentar, că asigurăm tot sprijinul, de bună credință, pentru a ieși bine din aceste evaluări. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Eugen Mihăescu (PRM) - lipsa unei strategii unitare pe termen lung în politica externă; - restructurarea Ministerului Afacerilor Externe pe criterii de profesionalism și competență.

Invit la cuvânt pe domnul senator Eugen Mihăescu din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Vă rog, aveți cuvântul !

 

Domnul Eugen Mihăescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Câteva evenimente recente m-au determinat să fac această declarație, în acest moment.

Primul se referă la participarea colegilor noștri, doamna senator Norica Nicolai și domnul senator Mircea Geoană, la Dejunul de rugăciune de la Washington. Așteptam ca, la prima întâlnire a Comisiei pentru politică externă a Senatului, din 8 februarie, să aflăm cum a decurs dejunul. Dintr-un întârziat reflex de ministru al afacerilor externe, colegul Geoană nu ne-a prezentat nici un raport.

 
 

Domnul Mircea Geoană (din sală):

Vă înșelați.

 
 

Domnul Eugen Mihăescu:

Nu, l-ați prezentat astăzi, colega dragă, astăzi. Au trecut două săptămâni. Să ne informeze... Azi a venit la comisie.

Însă nu a uitat să informeze, în amănunt, presa despre contactele și discuțiile pe care le-a angajat cu acest prilej.

Un alt eveniment este vizita care a început astăzi, cu o mare discreție, a președintelui României la Moscova. După declarațiile sale de politică externă în care angajat direct țara pe axa Washington - Londra - București, inițiativa sa poate fi salutară, dar cred că și noi parlamentarii ar fi trebuit să fim la curent cu ea.

Aceste două exemple, ca și faptul că, mai bine de o săptămână, nu reușesc să fixez o întrevedere cu proaspătul numit ministru al afacerilor externe m-au pus pe gânduri.

Stimați colegi, în lume există câteva state care-și proiectează interesele strategice pe intervale lungi de timp. Rusia, China, Turcia își gândesc viitorul pe perioade cuprinse între zeci și sute de ani, iar Israelul îl gândește în termenii eternității. Timpul acestor state se măsoară altfel decât îl înțeleg statele mici, altfel decât îl percepem noi, românii. De aceea, istoria lor a cunoscut și faze imperiale, și multinaționale.

Astăzi, conducătorii români nu știu ce vor face peste un an, iar românul de rând nu știe cum se va descurca a doua zi.

De la Marea Unire și până astăzi, politicienii au înțeles să folosească, să se folosească de politica externă pentru a acumula capital politic sau economic, nu o dată în detrimentul interesului național.

Cred că am ajuns în ceasul al doisprezecelea și că trebuie să ne gândim ce se va întâmpla cu țara noastră, chiar dacă se va integra în Uniunea Europeană și, mai ales, să evaluăm situația României în eventualitatea că proiectul european în sine ar eșua. Lipsa unei strategii unitare pe termen lung în politica externă, a căror obiective să depășească interesele personale sau partinice stă la baza nereușitelor României, pe toate planurile, în procesul tranziției de la comunism la economia de piață. Faptul că, în structurile Ministerului Afacerilor Externe, se cuibăresc în continuare funcționari din timpul lui Ceaușescu sau chiar rudele celor care au servit pe vremea lui Dej este explicația încetinelii cu care se schimbă imaginea României în lume. Fiecare ezitare, fiecare bâlbă din centrală, fiecare gafă a celor care conduc sau, pur și simplu, lucrează în misiunile din străinătate costă România.

Nici unul dintre cei care s-au perindat la conducerea acestui minister, în ultimii 15 ani, nu a dorit, sau nu a vrut, sau nu a avut curajul să-l restructureze din temelii. Cu diplomați care au servit socialismul multilateral dezvoltat și Tratatul de la Varșovia, este greu să înțelegem că NATO ne-a primit în structurile sale nu pentru a ne arăta mușchii vecinilor mai mari sau mai mici, ci pentru ca să cerem ajutor... nici să cerem ajutor pentru reglări de conturi pe plan local. NATO și, din 2007, Uniunea Europeană doresc o Românie puternică la frontiere, capabilă de o diplomație constructivă și dacă nu vom reuși să ne asumăm această misiune, atunci vecinii și marile puteri se vor înțelege, ca de atâtea ori, peste capul nostru.

Restructurarea Ministerului Afacerilor de Externe pe criterii de profesionalism și competență, și nu pe grad de rudenie, este esențială și a devenit imperioasă. Între timp, Parlamentul și Președintele țării trebuie să monitorizeze îndeaproape diplomația. Numai Parlamentul, în structurile căruia nu există subordonare propriu-zisă, căci este compus din aleșii poporului, împreună cu președintele, pot monitoriza împlinirea obiectivelor strategiei de politică externă care transcend intereselor partinice.

Strategia pe termen lung servește interesele țării, indiferent de doctrina celor care, vremelnic, se află la conducerea ei. Parlamentul României a fost deturnat de la adevărata sa misiune și transformat într-o mașină de vot.

Pe timpul mandatului meu, însă, voi veghea să nu se irosească idealul pentru care s-au sacrificat eroii Marii Uniri. De asemenea, mă voi opune ca România să mai fie reprezentată de turnători ai Securității, asemeni lui Andrei Magheru de la UNESCO sau de obosiți gen Oliviu Gherman, trimis la odihnă la Agenția Națiunilor Unite pentru Energie Atomică.

Cea mai mare mulțumire pentru mine ar fi să-l putem contrazice pe istoricul Nicolae Iorga care spunea, citez: "România nu mai face ce vrea, ci numai ce poate."

Vă mulțumesc din suflet.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Grupul parlamentar România Mare și-a epuizat timpul alocat, chiar dacă mai sunt 3 colegi care doreau să ia cuvântul. Deci, pe data viitoare.

 
Ion Mihai Dumitrescu (PNL-PD) - legitimațiile de parlamentar; - reprimarea libertății de exprimare a presei; - activitatea Senatului să fie prezentată pe Internet.

Invit la microfon pe domnul senator Mihai Dumitrescu, din partea Alianței "Dreptate și Adevăr PNL-PD".

 

Domnul Ion Mihai Dumitrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Intervenția mea de astăzi este foarte scurtă și îmi doresc foarte mult să fie cât se poate de eficientă.

Aș vrea să amintesc, în trecere, despre frumoasele legitimații de senator pe care le purtăm în buzunare. Aceste minunate carnete roșii lăsate parcă, cu limbă de moarte, de cei care îl preaslăveau pe mult iubitul și stimatul conducător. Toată era tehnologiei este astăzi îngenuncheată și umilită de impunătorul carnet roșu, lipsit de însemnele naționale. Dar poate că unii oameni se simt bine cu astfel de legitimații de membri și nu vor să dea uitării vechile obiceiuri.

De altfel, vechiul și poate cel mai prost obicei al omului politic de la noi este acela de a-l călca în picioare pe cel care-l contestă. A se vedea repetatele scandaluri în care vechea putere a agresat, dacă nu chiar a reprimat libertatea de exprimare a ziariștilor.

N-aș fi crezut ca, la peste 10 ani de la revoluție, un ziarist poate fi amenințat că o să fie călcat pe gât. La fel însă cum n-aș fi crezut că, în 2004, partidul de la putere face liste cu "aplaudici", cu ghilimelele de rigoare, și forțe de mobilizare de la instituțiile publice.

Respectul față de alegători pleacă, dacă vreți, de la asumarea greșelilor și de la acceptarea criticii.

Vreau ca, în acest mandat, să fim criticați și să reparăm unde s-a greșit.

Ce au lăsat colegii de la PSD în urmă ? Creștere economică și stabilitate. La momentul alegerilor, electoratul i-a sancționat cu trecerea în opoziție. Probabil, pentru creștere economică și stabilitate sau poate pentru scandaluri și afaceri dubioase, pentru aroganță, pentru baroniadă sau chiar pentru concurență neloială în viața social-politică și economică. Păi, unde sunt șansele egale când partidul și prietenii lui filtrează tot, chiar și publicitatea pentru presă. Se le mulțumim deci românilor care au răbdat creșterea economică a PSD-ului și a acționat inteligent. Dar, atenție !, nici să nu-i dezamăgim.

În final, o ultimă recomandare pe care am preluat-o la sugestia ziariștilor. Am rugămintea ca măcar noi, parlamentarii, să ținem la imaginea noastră și să avem grijă ca informațiile despre activitatea noastră să fie prezentate corect și cât mai repede cu putință pe Internet. Dacă tot ne propunem să respectăm presa, trebuie să înțelegem că ziariștii au nevoie de noutăți și de informații corecte, iar paginile de Internet ale Senatului și Camerei Deputaților trebuie să fie surse credibile. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

 
Doina Silistru (PSD)- introducerea taxelor pentru serviciile de consultanță agricolă.

Invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Doamna Doina Silistru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Intervenția mea se referă la o serie de aspecte privind introducerea taxelor pentru serviciile de consultanță agricolă.

Calitatea, capacitatea și performanțele agricole ale fermierilor reprezintă indicatorul de bază pentru nivelul de eficiență, productivitate, dezvoltare și susținere a sectorului agricol din fiecare țară. Capacitatea și performanțele bune ale fermierilor nu sunt însă, calități înnăscute, ci trebuie dobândite. Chiar și acei fermieri care au beneficiat de avantajul unei școlarizări medii sau superioare nu sunt întotdeauna la curent cu noile tendințe și cerințe ale agriculturii moderne.

Din aceste motive, majoritatea organizațiilor și instituțiilor internaționale recunosc necesitatea sprijinirii și dezvoltării activității de consultanță și extensie.

În Europa, raportul de un consultant la 431 de fermieri, existent în acest moment, este considerat inadecvat și, în ciuda eforturilor sectorului public de a asigura servicii de consultanță și extensie, numărul fermierilor ce nu beneficiază de aceste servicii rămâne ridicat.

Acest lucru se datorează, în special, ponderii destul de importante reprezentate de fermele de subzistență și micilor fermieri, cum sunt majoritatea în țara noastră.

În România, după 1962, consultanța agricolă a fost asigurată sporadic prin activitatea specialiștilor agricoli.

După anul 1990, această activitate s-a redus aproape până la desființare, proces care a contribuit, în mare măsură, la declinul agriculturii românești.

În anul 1996, au fost înființate - în cadrul direcțiilor generale pentru agricultură, la recomandarea Comisiei Europene pentru Agricultură - servicii de consultanță și formare profesională, iar în anul 1998, prin Hotărârea de Guvern nr.676, s-a înființat Agenția Națională de Consultanță Agricolă, creându-se, astfel, cadrul legislativ și organizatoric pentru realizarea unei activități eficiente de consultanță agricolă atât de necesară, în prezent, pentru agricultura românească.

Cererea fermierilor pentru serviciile de consultanță și extensie variază, însă, de la un tip de fermier la altul. În funcție de cererea lor potențială pentru serviciile de consultanță agricolă, se poate face distincție între fermierii de subzistență, care, în județul pe care îl reprezint, respectiv, județul Vaslui, înseamnă circa 90%, micii fermieri, cei cu o mică producție comercializabilă, care reprezintă, în județul Vaslui, 46%, și marii fermieri, adică cei cu producții comercializabile medii și mari. Plătind o taxă fixă sau negociabilă pentru serviciile de consultanță, marii fermieri pot să înmulțească efectele, costul pe unitatea de producție a serviciilor de consultanță devenind, astfel, mai scăzut și accesibil. Pe măsură ce activitățile fermelor devin tot mai comerciale și fermierii au nevoie de tehnologii agricole tot mai avansate din punct de vedere tehnic, serviciile de extensie sunt obligate să asigure informații specifice necesare pentru sprijinirea acestor activități. O asemenea specializare îi va duce la exclusivitatea informațiilor și, în consecință, a activităților de extensie. De exemplu, rezultatele unei analize de sold sau conceperea unui program informatic care să optimizeze activitățile fermelor sunt specifice situației sau clientului respectiv.

Asemenea informații nu sunt neapărat folositoare altor fermieri și, chiar dacă ar fi, clienții pot să-și rezerve dreptul la exclusivitatea informațiilor și să nu le transmită gratuit altor potențiali utilizatori, încetinind, astfel, procesul de difuzare. Aceste caracteristici fac din informațiile specifice bunuri taxabile și constituie un stimulent adecvat pentru ca sectorul privat să le furnizeze la un nivel optim. În cazul micilor fermieri, însă, producția lor comercializabilă mai mică duce la un cost pe unitatea de producție mai ridicat, fiind pentru ei mai puțin profitabil sau chiar neprofitabil să plătească pentru serviciile de consultanță.

Fermierii care se limitează să producă doar pentru nevoi proprii, dacă nu doresc sau, de fapt, nu au capacitatea să treacă la producția comercializabilă, sunt tentați prea puțin sau deloc să plătească pentru serviciile de extensie.

Resursele și finanțările din sectorul public rămân, însă, esențiale pentru fermieri, indiferent de mărimea fermei, dacă informația respectivă privește domenii de interes public, cum ar fi: pregătirea pentru integrarea în Uniunea Europeană a populației rurale, care desfășoară activități agricole, piscicole, silvice și de diversificare a activităților în mediul rural, diseminarea prevederilor legislative armonizate cu cele ale Uniunii Europene, promovarea în rândul populației a programelor de dezvoltare rurală, pregătirea și perfecționarea profesională în domeniul agricol, silvic și piscicol a populației din mediul rural.

Din experiența altor țări, precum: Marea Britanie, Germania, Olanda, Franța, trecerea de la o consultanță gratuită la un sistem mixt public privat, pe bază de taxe percepute de la beneficiari și subvenții de la stat, s-a realizat în momentul în care au apărut organizații ale fermierilor sau marii fermieri, care au dorit să se conecteze direct la fluxul informațional și la o bază de date utilă.

Astfel, în Marea Britanie, activitatea de extensie se desfășoară încă din anul 1920 și - după mai bine de 60 de ani, și după aderarea la Comunitatea Europeană - s-a pus problema introducerii taxelor pentru serviciile de consultanță, după care, în anul 1997, serviciul de extensie și consultanță a fost privatizat în totalitate.

În Germania, structura federativă a impus servicii de extensie și consultanță pentru agricultură, care diferă de la un land la altul. În landurile în care structura agricolă, la scară mică, este dominantă, serviciile de consultanță sunt gratuite. În landurile în care predomină fermele mari, există servicii mixte sau total private pe bază de taxe. În prezent, Bavaria este singurul land, în Germania, unde aceste servicii sunt, în continuare, gratuite. Motivul - așa cum a fost prezentat de Guvernul Bavariei - este structura la scară mică și situația agro-ecologică specifică ce situează agricultura Bavariei pe o poziție dezavantajată în comparație cu alte regiuni ale Germaniei.

Având în vedere cele câteva aspecte prezentate în acest material, atragem atenția că nu este momentul oportun, ca în România, să fie introduse tarife directe în munca de consultanță, dacă vrem ca aceasta să-și atingă scopul pentru care a fost creată, din următoarele motive: fermierii cu venituri mici nu-și pot permite taxele pentru consultanță, existând riscul pierderii influenței consultantului asupra acestor grupuri, care reprezintă majoritatea din numărul total al fermierilor din România.

Activitatea de consultanță nu va mai fi în beneficiul tuturor agricultorilor, consultanții se vor reorienta spre fermierii dispuși să plătească. Acest lucru nu ar fi atât de grav dacă micii fermieri ar avea acces la informații din surse, altele decât consultanții agricoli.

Taxarea serviciilor de consultanță destinate micilor fermieri și fermierilor de subzistență va fi posibilă doar în momentul în care aceștia se vor asocia, creând asociații puternice de fermieri, capabile să-și permită o consultanță contra cost.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumim.

Stimate colege și stimați colegi, am încheiat primul punct declarații politice.