Eugen Mihăescu
Eugen Mihăescu
Ședința Senatului din 14 februarie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.11/21-02-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 14-02-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 14 februarie 2005

3. Declarații politice prezentate de către domnii senatori:
  3.7 Eugen Mihăescu (PRM) - lipsa unei strategii unitare pe termen lung în politica externă; - restructurarea Ministerului Afacerilor Externe pe criterii de profesionalism și competență.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

................................................

Invit la cuvânt pe domnul senator Eugen Mihăescu din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Vă rog, aveți cuvântul !

Domnul Eugen Mihăescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Câteva evenimente recente m-au determinat să fac această declarație, în acest moment.

Primul se referă la participarea colegilor noștri, doamna senator Norica Nicolai și domnul senator Mircea Geoană, la Dejunul de rugăciune de la Washington. Așteptam ca, la prima întâlnire a Comisiei pentru politică externă a Senatului, din 8 februarie, să aflăm cum a decurs dejunul. Dintr-un întârziat reflex de ministru al afacerilor externe, colegul Geoană nu ne-a prezentat nici un raport.

Domnul Mircea Geoană (din sală):

Vă înșelați.

Domnul Eugen Mihăescu:

Nu, l-ați prezentat astăzi, colega dragă, astăzi. Au trecut două săptămâni. Să ne informeze... Azi a venit la comisie.

Însă nu a uitat să informeze, în amănunt, presa despre contactele și discuțiile pe care le-a angajat cu acest prilej.

Un alt eveniment este vizita care a început astăzi, cu o mare discreție, a președintelui României la Moscova. După declarațiile sale de politică externă în care angajat direct țara pe axa Washington - Londra - București, inițiativa sa poate fi salutară, dar cred că și noi parlamentarii ar fi trebuit să fim la curent cu ea.

Aceste două exemple, ca și faptul că, mai bine de o săptămână, nu reușesc să fixez o întrevedere cu proaspătul numit ministru al afacerilor externe m-au pus pe gânduri.

Stimați colegi, în lume există câteva state care-și proiectează interesele strategice pe intervale lungi de timp. Rusia, China, Turcia își gândesc viitorul pe perioade cuprinse între zeci și sute de ani, iar Israelul îl gândește în termenii eternității. Timpul acestor state se măsoară altfel decât îl înțeleg statele mici, altfel decât îl percepem noi, românii. De aceea, istoria lor a cunoscut și faze imperiale, și multinaționale.

Astăzi, conducătorii români nu știu ce vor face peste un an, iar românul de rând nu știe cum se va descurca a doua zi.

De la Marea Unire și până astăzi, politicienii au înțeles să folosească, să se folosească de politica externă pentru a acumula capital politic sau economic, nu o dată în detrimentul interesului național.

Cred că am ajuns în ceasul al doisprezecelea și că trebuie să ne gândim ce se va întâmpla cu țara noastră, chiar dacă se va integra în Uniunea Europeană și, mai ales, să evaluăm situația României în eventualitatea că proiectul european în sine ar eșua. Lipsa unei strategii unitare pe termen lung în politica externă, a căror obiective să depășească interesele personale sau partinice stă la baza nereușitelor României, pe toate planurile, în procesul tranziției de la comunism la economia de piață. Faptul că, în structurile Ministerului Afacerilor Externe, se cuibăresc în continuare funcționari din timpul lui Ceaușescu sau chiar rudele celor care au servit pe vremea lui Dej este explicația încetinelii cu care se schimbă imaginea României în lume. Fiecare ezitare, fiecare bâlbă din centrală, fiecare gafă a celor care conduc sau, pur și simplu, lucrează în misiunile din străinătate costă România.

Nici unul dintre cei care s-au perindat la conducerea acestui minister, în ultimii 15 ani, nu a dorit, sau nu a vrut, sau nu a avut curajul să-l restructureze din temelii. Cu diplomați care au servit socialismul multilateral dezvoltat și Tratatul de la Varșovia, este greu să înțelegem că NATO ne-a primit în structurile sale nu pentru a ne arăta mușchii vecinilor mai mari sau mai mici, ci pentru ca să cerem ajutor... nici să cerem ajutor pentru reglări de conturi pe plan local. NATO și, din 2007, Uniunea Europeană doresc o Românie puternică la frontiere, capabilă de o diplomație constructivă și dacă nu vom reuși să ne asumăm această misiune, atunci vecinii și marile puteri se vor înțelege, ca de atâtea ori, peste capul nostru.

Restructurarea Ministerului Afacerilor de Externe pe criterii de profesionalism și competență, și nu pe grad de rudenie, este esențială și a devenit imperioasă. Între timp, Parlamentul și Președintele țării trebuie să monitorizeze îndeaproape diplomația. Numai Parlamentul, în structurile căruia nu există subordonare propriu-zisă, căci este compus din aleșii poporului, împreună cu președintele, pot monitoriza împlinirea obiectivelor strategiei de politică externă care transcend intereselor partinice.

Strategia pe termen lung servește interesele țării, indiferent de doctrina celor care, vremelnic, se află la conducerea ei. Parlamentul României a fost deturnat de la adevărata sa misiune și transformat într-o mașină de vot.

Pe timpul mandatului meu, însă, voi veghea să nu se irosească idealul pentru care s-au sacrificat eroii Marii Uniri. De asemenea, mă voi opune ca România să mai fie reprezentată de turnători ai Securității, asemeni lui Andrei Magheru de la UNESCO sau de obosiți gen Oliviu Gherman, trimis la odihnă la Agenția Națiunilor Unite pentru Energie Atomică.

Cea mai mare mulțumire pentru mine ar fi să-l putem contrazice pe istoricul Nicolae Iorga care spunea, citez: "România nu mai face ce vrea, ci numai ce poate."

Vă mulțumesc din suflet.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Grupul parlamentar România Mare și-a epuizat timpul alocat, chiar dacă mai sunt 3 colegi care doreau să ia cuvântul. Deci, pe data viitoare.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 8 decembrie 2021, 17:57
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro