Corneliu Vadim Tudor
Corneliu Vadim Tudor
Ședința Senatului din 4 aprilie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.41/11-04-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 04-04-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 4 aprilie 2005

3. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  3.3 Corneliu Vadim Tudor - Mesaj de condoleanțe adresat Nunțiului Apostolic din România, Excelența Sa Jean-Claude Périsset; - zi de doliu național și ridicarea unui monument închinat Papei Ioan Paul al II-lea;

Domnul Teodor Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Chelaru Ioan și îl invit la microfon pe domnul senator Corneliu Vadim Tudor, din partea P.P.R.M.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

"Mesaj de condoleanțe adresat Nunțiului Apostolic din România, Excelența Sa Jean-Claude Périsset.

Monsegnore, la trecerea în veșnicie a Sanctității Sale, Papa Ioan Paul al II-lea, vă adresez acest mesaj de condoleanțe cu o nemărginită durere și cu inima înlăcrimată.

În această primăvară a murit cel mai important om al lumii contemporane, a cărui autoritate izvora, pe filiera celor peste 260 de papi din existența Creștinismului, direct de la Isus Christos.

Există un fel de predestinare, pe care încă nu pot să o explic, și anume faptul că, în imensa lor majoritate, cei mai mari oameni ai Istoriei au murit primăvara: Isus Christos, Alexandru Macedon, Iuliu Cezar, Leonardo Da Vinci, Rafael, Shakespeare, Cervantes, Newton, Napoleon, Haendel, Beethoven, Lordul Byron, Goethe, Benjamin Franklin, Abraham Lincoln, Einstein și atâția alții. Iar acum, iată, Papa Ioan Paul al II-lea, cel care a avut destinul excepțional de a trece lumea creștină, cu bine, din Mileniul II în Mileniul III. Dar însemnătatea acestui om a fost cu mult mai mare și trecerea timpul va dezvălui noi dimensiuni ale operei sale apostolice.

A făcut și politică? Evident, dar aceea a fost politica lui Isus Christos, de pace și bună-învoire între oameni, de triumf al binelui, adevărului și iubirii. Au fost actori în tinerețe și Ioan Paul al II-lea, și Ronald Reagan, prin urmare cei care au contribuit, decisiv, la prăbușirea Cortinei de Fier, care diviza Omenirea, în mod artificial? Da, desigur, dar ei au jucat în piesa scrisă de Dumnezeu!

Papa a ilustrat, în cel mai înalt grad, semnificația titulaturii de "Pontifex", care în limba latină înseamnă "făcător de poduri". Și a făurit poduri între oameni, între popoare, între continente și, mai mult decât atât, între religii. Și a mai ilustrat ceva, cu o forță a exemplului personal ieșită din comun: versetul biblic, prin care Dumnezeu ne spune: "Milă voiesc, nu jertfă!"

A fost un om sfânt, făcut din plămada Eroilor, despre care scria Thomas Carlyle. Pe această "Via Dolorosa" care este Planeta noastră, în fiecare noapte de Înviere, el a interpretat, în chip desăvârșit, rolul lui Simon din Cyrene, preluând Crucea Mântuitorului pe umerii săi. El a înnobilat funcția de Papă cu valențele unei bunătăți și înțelepciuni pe care numai Apostolii le-au mai avut.

De altfel, în făptura sa, acest Papă polonez - care întrupa delicatețea lui Chopin și hotărârea mesianică a regelui Jan Sobiesky, cel care a despresurat Viena în 1683, a topit câte ceva dintre virtuțile celor trei mari Apostoli ai Creștinismului primar: Sfântul Petru (având în vedere că papii sunt urmașii lui) și Sfinții Ioan și Paul, ale căror nume le-a purtat cu atâta cinste.

Păcat, mare păcat că Papa Ioan Paul al II-lea nu a fost laureat cu premiul Nobel pentru Pace! Noi, creștinii, știm și de ce: pentru curajul lui de a se opune războaielor și nelegiuirilor, de a spune, deschis, ceea ce îi insufla Duhul Sfânt să spună! Ani de zile au primit acest premiu tot felul de anonimi, chiar și arhangheli ai războiului, iar un om care întruchipa însăși Pacea a fost pedepsit de cei care nu suportă să fie contraziși și care conduc lumea așa cum o conduc, spre Apocalipsă. Dar, dacă stăm bine să ne gândim, cine avea autoritatea să premieze un asemenea gigant, când orice gest sau vorbă a lui valora mai mult decât toate diplomele și medaliile lumii la un loc?

În ceea ce mă privește, am avut onoarea de a-i fi prezentat Papei Ioan Paul al II-lea, în mai 1999, cu prilejul istoricei sale vizite în România.

Văzându-i împreună, înveșmântați în straie de un alb orbitor, pe Papa Ioan Paul al II-lea și pe Patriarhul Teoctist, am avut senzația că Sfântul Petru a venit să-l întâlnească aici la Gurile Dunării, după 2000 de ani, pe fratele său, Sfântul Andrei. Ce oră astrală pentru noi, românii!

Depun mărturie că atunci a început să se schimbe, în bine, viața mea și că am trăit aceeași revelație pe care o aveau cei suferinzi când încercau să atingă măcar umbra Sfântul Petru, credința lor vindecându-i și mântuindu-i.

I-am dăruit Papei, în acea zi, o antologie de versuri de-ale mele, tipărită la Torino, în 8 limbi, iar, ulterior, mi-am permis să-i trimit toate cărțile mele, cu autograf, și de fiecare dată am primit răspuns de mulțumire de la Vatican, ba chiar și o binecuvântare a întregii mele familii de către însuși Sfântul Părinte.

În noiembrie 2000, am participat, ca invitat, la Ceremoniile Millenium, de la Vatican, împreună cu soția și fetițele noastre. Și iar m-am bucurat să-l văd pe Papă, eu și familia mea trăind, pe viu, sentimentul de sfințenie și energizare, împreună cu 100.000 de oameni din toate colțurile Pământului, adunați în Piața San Pietro, un sentiment care mă trimite cu gândul la limbile de foc ale Duhului Sfânt, pogorât peste creștetele ucenicilor, de Cincizecime.

Aș dori să vă spun că am avut și un motiv particular să mă simt mai apropiat de acest Papă decât de alții: pur și simplu, Ioan Paul al II-lea semăna, la chip, la vorbă și la sfințenie cu iubitul și regretatul meu tată, el însuși un înflăcărat slujitor al Bibliei!

Astăzi, la trecerea în eternitate a Suveranului Pontif, Planeta este mai săracă și mai tristă ca oricând. Dumnezeu l-a luat la El chiar între Paștele Catolic și Paștele Ortodox, ca semn că vrea să-l transforme într-o punte celestă între cele două mari fluvii ale Bisericii Creștine, care, chiar în acest secol, se vor unifica, mai mult ca sigur. Altfel, va fi greu pe pământ...

Așa cum m-am rugat pentru sănătatea Papei, ani de zile, de acum înainte am să mă rog pentru sufletul său, implorându-l pe Tatăl Ceresc să-l primească alături de Fiul și de Fecioara Maria, lângă Scaunul Lui.

Agonia de martir a acestui om providențial a luat sfârșit. Agonia Planetei, din nefericire, continuă, până la împlinirea Scripturilor.

Excelență, vă rog ca, în numele meu, al familiei mele și al mișcării populare și creștine pe care o conduc, să transmiteți Vaticanului sincera noastră compasiune, precum și urarea de a duce, mai departe, torța de lumină a lui Ioan Paul al II-lea.

Lucrarea lui, timp de aproape 27 de ani, în fruntea celui mai mic, dar și a celui mai puternic Stat din lume, Vaticanul, a fost plăcută înaintea Domnului și roadele ei ne vor face viața ceva mai suportabilă "în această vale a umbrei morții" prin care trecem. (Psalmul 23).

Acel porumbel de argint, care i-a poposit pe creștet, la fereastră, era Îngerul Vestitor, sosit să-l anunțe că marea călătorie se apropie.

Oh, Doamne, cât de palide sunt cuvintele în fața voinței lui Dumnezeu! Și cât de neputincioasă este biata ființă umană! Nouă, românilor, ne va fi, mereu, dor de cel care a fost și va rămâne, de-a pururi, reformatorul Ioan Paul al II-lea.

Fie ca pacea și harul Domnului nostru Isus Christos să pogoare peste Cetatea Sfântă a Vaticanului și peste Maica Romă! Amin!

Și în afara acestei telegrame, vreau să propun autorităților române să decreteze cel puțin o zi de doliu național, în memoria Prea-Sfântului Părinte și, de asemenea, propun ca pe locul unde, decenii de-a rândul, s-a înălțat statuia lui Lenin, în Piața Presei Libere, să se înalțe, începând din acest an, un monument închinat Papei Ioan Paul al II-lea. Dumnezeu să-l ierte! (aplauze)

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 4 decembrie 2021, 7:22
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro