Corina Crețu
Corina Crețu
Ședința Senatului din 4 aprilie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.41/11-04-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 04-04-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 4 aprilie 2005

3. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  3.12 Corina Crețu - In memoriam - Papa Ioan Paul al II-lea; - nevoia de solidaritate națională în cazul răpirii celor trei ziariști români în Irak;

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Viorel Arion și invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, pe doamna senator Corina Crețu. Aveți cuvântul!

Doamna Corina Crețu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

Deși s-a epuizat acest subiect, iar tema propriu-zisă a declarației mele politice este alta, doresc să încep și eu această intervenție prin a aduce un omagiu Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea , a cărui trecere în neființă, așa cum s-a spus de la această tribună în cuvinte atât de emoționante, ne-a întristat pe toți și a cărui viață ne-a fost și ne va fi un exemplu de dăruire și de slujire cu devotament a umanității, a oamenilor în general.

Sunt convinsă, de altfel, că noi, românii, am ocupat un loc special în inima Sanctității Sale și aș vrea să spun că vizita sa în România a fost rodul multor ani de eforturi, eforturi care au început practic odată cu lansarea invitației oficiale de către fostul președinte al României, domnul Ion Iliescu, în 1991, care a avut de-a lungul celor două mandate ale sale mai multe întrevederi -am sentimentul că 7 vizite oficiale - iar construirea acestei relații speciale între România și Vatican a permis normalizarea și intensificarea dialogului între cele două Biserici.

Ceea ce aș vrea să spun este doar că prin viața sa, prin faptele sale, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea va rămâne cu siguranță nu doar în istorie, ci și, mai ales, în mintea, în inima și în sufletul nostru.

Voi trece acum la subiectul propriu-zis al declarației mele politice, despre care am vorbit și săptămâna trecută, care nu are legătură directă cu ceea ce am spus mai înainte, dar are legătură cu spiritul de solidaritate care ar fi trebuit să ne caracterizeze și ar trebui să ne caracterizeze ca oameni, ca societate, ca națiune în general.

Este vorba despre dispariția sau răpirea celor trei ziariști români, un subiect dureros și extrem de important.

Spuneam, săptămâna trecută, că acest eveniment poate genera o adevărată traumă colectivă și, din păcate, trebuie să recunosc că m-am înșelat. Și cred că dacă un asemenea eveniment și o asemenea tragedie nu poate mișca societatea românească, eu nu știu ce ne mai poate scoate din amorțeală și apatie.

Aș vrea să vă mărturisesc sincer că nu mă așteptam la o asemenea reacție, nu mă așteptam ca după primele relatări, după primele zile, să sărim de la un subiect la altul, după primele zile să asistăm la această tratare senzaționalistă și conspiraționistă a acestui subiect, pentru ca acum, practic, acest subiect să fie tratat ca fapt divers, sau, și mai rău, să fie ignorat cu desăvârșire.

Am solicitat să iau cuvântul pentru a declara încă o dată că nu i-am uitat pe ziariștii care se află acum în Irak și că soarta ziariștilor români dispăruți în Irak ne îngrijorează tot mai mult.

Ne-am fi așteptat ca în locul unei tăceri asurzitoare din partea autorităților, tăcere chiar periculoasă pentru că alimentează cele mai aberante zvonuri, ne-am fi așteptat să avem parte de un dialog cu toate instituțiile statului român implicate în gestionarea acestei crize. Noi nu am cerut detalii, dar ne așteptam la un răspuns la multele întrebări pertinente care s-au pus nu numai în această sală, ci și în mediile de informare, dar mai ales pe care și le pun cetățenii României. Eu aș vrea să fim bine înțeleși. Nimeni nu solicită secrete de stat sau date confidențiale, dar să facem diferența între discreție, confidențialitate și solidaritate umană și eu cred că noi nu trebuie să avem rețineri pentru a ne exprima solidaritatea, emoția, îngrijorarea și dorința noastră ca cei trei ziariști să fie eliberați.

Vorbeam, săptămâna trecută, de experiența italiană. Eu cred că un factor important care a contribuit la eliberarea ziaristei italiene a fost acea emoție colectivă a cetățenilor Italiei și, nu în ultimul rând, a oamenilor politici din Italia.

Zariștii din Iași au organizat ieri un marș de solidaritate cu cei trei ziariști și eu vreau să-i felicit de la această tribună pentru că astfel am arătat lumii întregi că mai putem avea emoții și că suntem oameni. După cum vreau să felicit Clubul Român de Presă.

Vreau să vă spun că Internetul este plin de mesaje de solidaritate adresate din toate colțurile lumii, de la Bruxelles, de la Roma, de pe toate continentele, dar cu nici un mesaj de la București. Și așa ceva eu nu cred că este în ordine.

Ne-am fi așteptat ca șeful statului român să se adreseze națiunii în mod direct în legătură cu un subiect atât de important cu un mesaj de solidaritate și de responsabilitate.

Ne-am fi așteptat ca acesta să invite la Cotroceni pentru consultări pe liderii partidelor politice parlamentare pentru a construi un consens politic în ipoteza unor revendicări care ar putea privi implicarea noastră în Irak.

Eu știu că am fost criticată pentru intervenția de săptămâna trecută, dar îmi mențin convingerea mea personală că dacă Administrația Prezidențială ar fi înlesnit călătoria cu avionul prezidențial a celor trei ziariști, așa cum s-a procedat în ultimii 15 ani, poate că această tragedie ar fi fost evitată.. Mi s-a răspuns în presă că cei trei ziariști au ajuns de fapt în Irak cu trei zile înainte. Păi, au ajuns în Irak cu trei zile înainte tocmai pentru că au vrut să prindă vizita oficială a președintelui statului în Irak.

Din sală, din partea Alianței "Dreptate și Adevăr PNL-PD": De unde știau de vizită?

Doamna Corina Crețu:

Poftim?

Din sală, din partea Alianței "Dreptate și Adevăr PNL-PD": De unde știau de vizită?

Doamna Corina Crețu:

Știau de vizita în Irak. Și s-au dus special ca să prindă ... și ce dovadă mai mare vreți...

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Am rugămintea la doamna senator să nu intre în polemică cu sala și din partea dumneavoastră, stimați colegi, am rugămintea să ascultăm...

Doamna Corina Crețu:

Mă scuzați. Un singur lucru aș vrea să spun...

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Nu mai sunt decât două minute, oricum. Vă rog să avem răbdare.

Doamna Corina Crețu:

În aceste două minute aș vrea doar să spun că eu nu cred că există dovadă mai mare pentru faptul că ei s-au dus pentru acest scop acolo decât faptul că săracii de ei nu au apucat să transmită la postul de televiziune decât relatări despre vizita președintelui statului în Irak.

În fine, doresc să revin asupra propunerii pe care am făcut-o în precedenta mea intervenție și propun încă o dată formularea unui Apel al Parlamentului României către Parlamentul Irakului, nou ales, pentru ca oamenii politici irakieni să-și folosească influența și autoritatea lor în găsirea unei soluții civilizate pentru criza ostaticilor români. În rest, eu cred că acest subiect, repet, trebuie să fie o prioritate națională, în primul rând din partea instituțiilor statului, a oamenilor politici, a ziariștilor, a asociațiilor neguvernamentale, a Bisericii care au datoria să facă toate eforturile pentru eliberarea celor trei ziariști români.

Și dacă tot această sesiune a început prin evocarea rolului Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea și a vieții sale, aș vrea să vă reamintesc că ultimul său mesaj a fost tocmai acesta, faptul că solidaritatea umană, dragostea este până la urmă ultimul lucru care contează și eu cred că acest lucru este singurul lucru care ne poate uni și în această suferință putem să ne unim eforturile și putem, ca instituții ale statului, să facem tot ceea ce depinde de noi, să nu ne ascundem sub aceste cuvinte: discreție, confidențialitate. Eu cred că emoțiile ni le putem arăta și solidaritatea umană o putem manifesta. Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc doamnei senator Corina Crețu pentru intervenție și vă informez că, cu această intervenție, s-a epuizat timpul de 30 de minute acordat Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 4 decembrie 2021, 6:45
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro