Viorica Georgeta Pompilia Moisuc
Viorica Georgeta Pompilia Moisuc
Ședința Senatului din 20 februarie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.16/02-03-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 20-02-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 20 februarie 2006

  1. Declarații politice formulate de senatori:
  1.3 Viorica Moisuc - "Libertate pentru istorici".

Domnul Radu Berceanu:

Are cuvântul în continuare doamna senator Viorica Moisuc, din partea Grupului PRM. Urmează domnul senator Gheorghe Copos din partea Grupului Conservator.

Doamna Georgeta Pompilia Viorica Moisuc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Intervenția mea de astăzi se intitulează "Libertate pentru istorici".

La 12 decembrie 2005, 19 reputați istorici francezi au semnat apelul intitulat "Liberté pour l'Histoire", publicat în numărul din februarie 2005 al revistei franceze HISTORIA. (discuții)

Ideea apelului a rezultat din dezbaterea organizată de Forumul Istoricilor de la Institutul de Științe Politice din Paris, la începutul lunii decembrie 2005, când s-a constituit și Asociația "Liberté pour l'Histoire", a cărei președinte este ilustrul istoric Réné Rémond, președinte al Fundației Naționale de Științe politice din Franța. Această amplă mișcare nu numai a istoricilor, ci a juriștilor și a altor categorii de intelectuali francezi a fost determinată de imixtiunea tot mai puternică a politicului în cercetarea istorică și în elaborarea judecăților de valoare asupra unor fenomene și evenimente de istorie națională și universală. (rumoare, discuții)

Vă rog, domnule președinte.

Domnul Radu Berceanu:

Aș ruga toți colegii care sunt în sală să aibă plăcerea să ia loc și să facă puțină liniște, pentru ca cei care sunt la microfon să se poată exprima în liniște. Dacă aveți niște discuții atât de importante, v-aș ruga... Vă mulțumesc. Aveți cuvântul, doamna senator.

Doamna Georgeta Pompilia Viorica Moisuc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Din 1990 și până în 2005, inclusiv, au fost adoptate de legislativul francez 4 legi care indică istoricilor cum trebuie apreciate unele fenomene și evenimente istorice, stabilesc în ce mod programele și manualele școlare se vor referi la ele, hotărăsc sancțiunile ce se vor aplica istoricilor în cazul în care se vor "abate" de la linia "oficială". Este vorba de Legea Gayssot din 13 iulie 1990, legea din 29 ianuarie 2001, Legea Taubira, din 21 mai 2001 și legea din 23 februarie 2005.

Aplicarea acestor legi a dus la procese și amenințări cu procese asupra cercetătorilor care nu-și fac decât meseria, la auto-cenzură și cenzură mascată privitor la un lung șir de probleme de istorie mai nouă sau mai veche, la impunerea unor teze ante-stabilite în programele și manualele școlare.

În documentul sus-amintit se precizează:

"Istoricul nu acceptă dogme, nu respectă nici o interdicție, nu cunoaște tabu-uri. El poate să fie incomod. Istoricul nu are rolul de a exalta spiritele sau de a condamna. Istoria nu este sclava actualității. Într-un stat liber, nici Parlamentul, nici autoritatea judiciară nu au dreptul să definească adevărul istoric. Politica statului, chiar animat de cele mai bune intenții, nu este politica istoriei".

În finalul său, Apelul arată că legile sus-menționate au violat libertatea istoricului, "i-au indicat, sub amenințarea sancțiunilor, ce trebuie să cerceteze și ce trebuie să găsească, i-au impus metode de cercetare și limite. Cerem abrogarea acestor măsuri legislative -nedemne de un regim democratic" - se arată în final.

În comentariul pe care-l face în numărul din februarie al revistei "L'Histoire" pe marginea apelului - exemplu de verticalitate civică și științifică a istoricilor francezi - Réné Rémond explică:

"Semnând acest text, am sentimentul că am acționat în calitate de intelectual pentru care drepturile adevărului sunt imprescriptibile, în calitate de democrat care nu suportă ca adevărurile să fie confiscate și care pledează pentru dreptul fiecărui om de a avea acces la cunoașterea istoriei în toată complexitatea ei, în calitate de cetățean atașat ideii funcționării normale a puterilor publice și îngrijorat pentru prezervarea unității naționale, un bun mult prea prețios pentru a fi sacrificat intereselor particulare".

Doamnelor și domnilor senatori, mi-am îngăduit să aduc la cunoștința dumneavoastră aceste documente, pentru că același fenomen îngrijorător se constată și în România după '89, amintindu-ne din ce în ce mai mult o tendință de revenire la mentalitățile și practicile totalitare. Istoricii sunt puși azi în fața unor subiecte "tabu" a căror abordare liberă, științifică este încorsetată de dogme străine libertății de exprimare.

Avem deja o "istorie oficială", dictată de interese politice de conjunctură ce n-au nimic de a face cu normele cercetării științifice, avem indicații precise asupra întocmirii programelor și manualelor școlare cu privire la modul cum să abordăm sau cum să nu abordăm anumite subiecte de istorie națională sau universală, s-au înființat institute - majoritatea bugetare - care, chiar prin denumirea lor, dau girul acestei "istorii oficiale".

În consecință, au proliferat și așa-zișii "istorici" cărora, la comandă politică, unele ministere, posturi TV, organe de presă, le atribuie calificativul de "reputați specialiști", dar ale căror CV-uri prezintă un alb imaculat la capitolul cercetare științifică sau lucrări fundamentale. În acest capitol, sinecura și chiverniseala pe socoteala unor bugete mai mult decât confortabile sunt la ele acasă.

Toate acestea în vreme ce cercetarea academică este cenușăreasă, marile lucrări de importanță națională și internațională zac din lipsă de finanțare, posturile de televiziune publice și private ne servesc cu obstinație "istorici" pe puncte sau "analiști politici" care debitează dacă nu platitudini, improvizații ieftine, dar cu pretenții, în vreme ce adevărații mari istorici ai României, atâția câți mai sunt, sunt marginalizați, condamnați la o viață lipsită de strictul necesar, "vinovați" că, prin chiar existența lor, ar sta în calea "noii generații" dornică de afirmare.

În contextul acesta, socotesc că exemplul istoricilor francezi trebuie urmat fără întârziere. Vă mulțumesc. (aplauze)

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 28 noiembrie 2021, 20:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro