Rodica Mihaela Stănoiu
Rodica Mihaela Stănoiu
Ședința Senatului din 20 februarie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.16/02-03-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 20-02-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 20 februarie 2006

  1. Declarații politice formulate de senatori:
  1.6 Rodica Mihaela Stănoiu - Neparticiparea personalităților române incluse în program la Reuniunea organizată de Guvernul României și Comisia de la Veneția, din 18 februarie a.c.; - Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului privind DNA și modalitatea de numire a procurorului general anticorupție.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul doamna senator Rodica Mihaela Stănoiu.

Urmează domnul senator Mircea Mereuță.

Doamna Mihaela Rodica Stănoiu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi are două părți aparent distincte. Ea va fi legată printr-o anumită idee, pe care o s-o vedeți.

Nu voi folosi întotdeauna nume în această declarație politică. O voi face numai atunci când consider necesar, alteori, din spirit de colegialitate, voi aminti numai, ca să înțelegeți despre cine este vorba.

Sâmbăta trecută, Guvernul României, România, care are președinția la Consiliul Europei, împreună cu Comisia de la Veneția, au organizat la București o reuniune cu o temă extrem de interesantă, care, cred că, ne privește pe noi toți: "Condițiile necesare pentru organizarea alegerilor democratice".

Reuniunea, pe anumite secțiuni, cu moderatori, cu raportori, așa cum îi stă bine oricărei reuniuni, avea, sigur, în debut, cuvânt introductiv din partea unor personalități ale României, cu ocazia acestei manifestări de prestigiu.

Deci, au fost invitați să ia cuvântul, în deschiderea reuniunii, președintele delegației Parlamentului României la Consiliul Europei, președintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări din Senat, președintele Comisiei juridice din Camera Deputaților. Nici una dintre aceste personalități nu a onorat reuniunea și nici măcar nu a trimis pe cineva care să-i înlocuiască sau să ceară scuzele de rigoare.

Cum a fost organizată în continuare? Deci, repartiția diferiților moderatori și raportori, nume ilustre ale ONG-urilor portocalii, pe care îi vedem aproape în fiecare seară pe posturile noastre de televiziune, erau distribuiți și în roluri de moderatori, și în roluri de raportori la toate celelalte secțiuni. Prezența mea acolo era datorată în exclusivitate faptului că sunt membră în Comisia de la Veneția, pentru că, altfel, nimeni nu m-a invitat acolo, decât Comisia de la Veneția și Consiliul Europei.

Vreau să vă spun că, cu o singură excepție, nici unul dintre acești celebri moderatori și raportori nu au onorat reuniunea, ajungându-se în final la situația disperată, când domnul Toma ("Cațavencu"), nevenind, când domnul Cristian Pârvulescu, care era moderator la două secțiuni și trebuia să tragă și concluziile finale, nu a venit, nu s-a scuzat, să-l rugăm, totuși, pe lordul Russel Johnston să tragă concluziile, pentru că era în sală și onora reuniunea.

Eu aș ruga Comisia pentru politică externă a Senatului să ia în discuție această situație cu toată seriozitatea.

O a doua chestiune.

Cred că am greșit fundamental atunci când am discutat Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență privind D.N.A., pentru că nu știu din ce grabă, îmi scapă motivele, punctul meu de vedere a fost diferit. Nu am avut dezbateri generale la un act normativ de o asemenea importanță, în care să ne exprimăm clar punctele de vedere ale fiecărui grup politic și motivele votului, așa cum o facem întotdeauna. Ne-am grăbit încă o dată, nu înțeleg de ce, și atunci a apărut că singura motivare, pentru care rezultatul votului a fost cum a fost, au fost pușcăriabilii, penalii, condamnabilii și mai știu eu care din Senatul României.

Erau argumente serioase pe care le puteam dezbate, argumente care și-au dovedit valabilitatea, chiar în întâlnirile de mai zilele trecute, și chiar de astăzi cu președintele României, și pe care probabil vom avea ocazia să le dezbatem așa cum ar fi trebuit să o facem.

Astăzi, vreau însă, foarte scurt, să vă citesc numai două pasaje.

Apreciind importanța creării la timpul respectiv a Parchetului Național Anticorupție, cineva însă își exprima, o înaltă personalitate, într-un fel, o anumită dezamăgire, că acest lucru s-a făcut printr-o ordonanță de urgență și nu printr-o lege organică care să prilejuiască o dezbatere serioasă în Parlamentul României cu privire la crearea unei asemenea structuri.

Deci, era o critică care era adresată, și, realizez retrospectiv, pe drept cuvânt, ministrului justiției de la acel moment, Rodica Stănoiu, că prin ordonanță de urgență a înființat P.N.A., și nu printr-o lege organică dezbătută în Parlament.

Acum, când problema s-a pus în aceiași termeni, este o liniște totală din partea acelei înalte personalități care se numește, și semnează în această scrisoare pe care o am în față, adresată mie, Jonathan Scheele.

A doua chestiune, v-aș citi câteva lucruri.

Da, "P.N.A. ar fi o soluție, dar cred că România nu duce lipsă de instituții care să lupte împotriva corupției. Mai degrabă este vorba de o lipsă de voință politică, există structuri anticorupție prin legea din anul 2000, atât la nivelul Parchetului General unde există o secție anticorupție, cât și la curțile de apel și nu știu ce mai trebuia", s-ar înțelege, cu acest PNA.

"Dar nu suntem împotriva acestei structuri, suntem însă categoric împotriva - nu citesc tot pentru că este vorba aici de multe pagini - ca ministrul justiției să numească procurorul general anticorupție. Acest lucru să fie făcut numai de către Consiliul Superior al Magistraturii și, era propunerea respectivă, validat de Parlament, cu o majoritate de două treimi". Nu se putea pentru că numai președintele României are prerogativa Constituției.

Vă pot continua minute în șir cu această tiradă care susține că da, da și nu, e nevoie de așa ceva, dar că neapărat să nu adoptăm soluția ca ministrul justiției să numească procurorul general anticorupție.

Emil Boc, noiembrie 2002, Realitatea TV.

Vă mulțumesc. (aplauze)

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 7 decembrie 2021, 17:31
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro