Plen
Ședința Senatului din 15 mai 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.79/25-05-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 15-05-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 15 mai 2006

2. Declarații politice prezentate de domnii senatori:

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

  ................................................
 

La declarații politice s-au înscris mai mulți colegi senatori.

 
Aron Ioan Popa - Productivitatea IMM-urilor românești în primul trimestru al anului 2006, comparativ cu perioada similară din 2005.

Vă rog să-mi permiteți să invit la tribuna Senatului, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD, pe domnul senator Aron Ioan Popa.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Aron Ioan Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică de astăzi se referă la un raport al Institutului Național de Statistică, în care este prezentată productivitatea IMM-urilor românești în primul trimestru al anului 2006, comparativ cu perioada similară din 2005.

Nu intenționez să fac publicitate acestui comunicat, ci o scurtă analiză pentru cei interesați sau pentru cei care critică evoluția actualei guvernări, după aproape un an și cinci luni de mandat.

Astfel, se observă că cifra totală a afacerilor IMM-urilor cu activitate principală și secundară în profil industrial a înregistrat, în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2006, comparativ cu trimestrul corespunzător din 2005, o creștere de 6% față de doar 0,6% în 2005.

De asemenea, productivitatea muncii în aceeași ramură economică a marcat o creștere de 8,4%, comparativ cu începutul anului 2005.

În sectorul construcții, valoarea lucrărilor s-a majorat cu 21%, comparativ cu anul 2005. De exemplu, în luna martie 2006, volumul lucrărilor în construcție a crescut cu 21,6%, comparativ cu martie 2005 sau martie 2004.

Volumul cifrei de afaceri a întreprinderilor care au activat în domeniul comerțului cu amănuntul s-a situat cu aproximativ 25% peste nivelul din 2005, înregistrându-se creșteri mari la vânzările cu amănuntul pentru băuturi, mărfuri alimentare și tutun.

De asemenea, volumul cifrei de afaceri a IMM-urilor în domeniul comerțului cu ridicata și cu amănuntul, în domeniul întreținerii și reparații la autovehicule, a fost cu 5% mai mare decât în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2005.

Stimați colegi,

Indicatorii procentuali identificați mai sus evidențiază efectele cotei unice de impozitare de 16%, mult criticată de opoziție, la nivelul activităților IMM-urilor românești și, pe lângă toate acestea, acuzele care se aduc la adresa Guvernului Tăriceanu privind reformele sale economico-financiare. Efectele acestui mod de guvernare încep să fie vizibile, treptat-treptat, în mediul de afaceri românesc, ulterior, ele fiind resimțite și în rândul opiniei publice, prin creșterea numărului de locuri de muncă în viitorul apropiat.

Roadele măsurilor luate de actualul Executiv vor fi cuantificate în viitor prin evidențierea publică a rezultatelor unor politici ale căror efecte se materializează într-o anumită perioadă de timp, și nu pe termen scurt, cum fals lasă să se înțeleagă unele voci populiste ale clasei politice românești.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Angel Tâlvăr - Violența în școli și scrisoarea de răspuns a ministrului educației și cercetării.

Îl invit la tribună pe domnul senator Angel Tîlvăr, Grupul parlamentar PSD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La data de 3 aprilie 2006, de la această tribună, am făcut o declarație politică având ca subiect violența în școli. Ea venea după ce, atât din discuțiile purtate cu cetățenii, dar și din relatările presei, am considerat că este un subiect care merită să fie expus în fața dumneavoastră și a opiniei publice, cu atât mai mult cu cât fenomenul nu dădea și nu dă semne că ar scădea în intensitate sau ca număr de cazuri. Dimpotrivă.

Cred că toată lumea este de acord cu acest lucru, iar faptul că, de curând, un proiect legislativ având ca obiect tratarea sistemică a fenomenului violenței în școli a fost retrimis la comisie, pentru o mai atentă abordare, deși avea avizul negativ al Guvernului, denotă atât preocuparea, dar și buna intenție a senatorilor de la toate partidele politice vizavi de un subiect important pentru părinți, elevi și întreaga societate.

În declarația pe care am prezentat-o dădeam exemple din toată țara, îmi exprimam îngrijorarea față de fenomenul violenței, iar în final solicitam Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului Administrației și Internelor să trateze cu mai multă responsabilitate fenomenul violenței. Atât și nimic la mult.

Stimați colegi,

Am primit, două săptămâni mai târziu, un răspuns la declarația mea de la domnul ministru Hărdău. Răspunsul nu conține nimic legat de situațiile menționate și nici de eventuale măsuri pe care ministerul le-a luat, le ia sau le va lua. Nici nu mă așteptam să primesc soluții sau proiecte, ținând seama de maniera rigidă și țâfnoasă în care comunică domnul ministru. Am primit, în schimb, într-un stil malițios, demn de o cauză mai bună, un atac demagogic adresat senatorilor, care mă face să cred că domnul ministru nu se află în conflict numai cu violența în școli sau, conform declarațiilor de astăzi apărute într-un cotidian central, cu primul-ministru și cu Guvernul, în general, ci și cu parlamentarii din Senat, pe care îi dojenește, îi pune la colț și îi trage la răspundere.

Pentru a vă face singuri o părere față de cum vede domnul ministru rezolvarea problemei violenței în școli, am să dau citire răspunsului pe care l-am primit.

Citez:

"Domnule senator,

Am luat cunoștință, cu stupoare dublată de indignare, de observațiile dumneavoastră în legătură cu fenomenul de violență în școli, o declarație politică, pe care o calific drept demagogică și lipsită de responsabilitate civică, atâta vreme cât diatribele oratorice rămân sterile luări de cuvânt.

Amintesc domnului senator că sistemul de învățământ - prioritate națională a trebuit să treacă printr-o grevă de trei săptămâni pentru a primi din partea celor ce-l apără verbal un minim procent din PIB, mult sub media europeană. Aș fi apreciat mult, la acea vreme, o declarație politică de susținere.

Precizez că de la numirea mea în funcție nu am primit nici o scrisoare de susținere efectivă, financiară, materială, logistică sau de altă natură, destinată elevilor cu cerințe educaționale speciale sau celor supradotați. Aș fi răspuns cu multă plăcere unei astfel de oferte.

Nu pot să nu remarc lipsa de interes pentru construcția de școli, fapt ce ar permite funcționarea în mediul urban, nu în două-trei schimburi, ci într-unul, corelat cu reale activități educative sub supraveghere. Aș aprecia mult o astfel de preocupare, materializată într-o declarație politică, care să prevadă alocarea din cifra de afaceri a mediului economic a unui fond pentru educație.

Subliniez și faptul că, dintr-o minimă decență, nu voi enumera nici cazurile de violență din cadrul Senatului, prezentate în media, vizualizate de către elevi și familiile lor. Nu voi aminti nici numeroasele situații în care, convocați fiind la Senat, ministrul educației sau secretarii de stat au așteptat îndelungă vreme, după ora planificată, spre a răspunde interpelărilor sau - și mai grav - au fost

amânați pentru o dată ulterioară, întrucât senatorii obosiseră între timp.

Consider că și timpul nostru este la fel de prețios, cu atât mai mult cu cât noi muncim și vinerea, și sâmbăta.

Sunt, de asemenea, convins că mai multă decență financiară în Senat ar fi permis plata salariilor pentru necesarii pedagogi și psihologi în fiecare școală, așa cum se întâmplă în țările civilizate, în care, din prea multă grijă a aleșilor, emigrează floarea tineretului. O inițiativă constructivă de susținere a tinerilor absolvenți nu ar fi lipsită de sprijin electoral.

Atrag atenția domnului senator asupra faptului că în sistemul nostru, în teritoriu sau la centru, prezența la datorie este, pentru elevi, de 90%, iar pentru personalul didactic, de 99%. Aș vrea să pot conta pe același procent la numărarea voturilor în Senat.

Nu ar fi lipsită de interes nici o vizită în școlile din satele unde nu există apă curentă sau în cele din cartierele urbane mărginașe, acolo unde familiile de șomeri ale elevilor subzistă din bursele speciale acordate de către Ministerul Educației și Cercetării. Un angajament politic în vederea eliminării acestor aspecte umilitoare ale societății românești ar fi primit cu mult entuziasm."

În final, domnul ministru încheie, spunând: "Apreciez preocuparea declarativă a domnului senator și sunt deschis oricăror soluții constructive, pe care, în evidentă cunoștință de cauză, domnul senator ni le poate propune, pentru a depăși momentele neplăcute prin care trece sistemul educativ."

Răspunsul domniei-sale conține și un post-scriptum, în care mă roagă să-i reamintesc suma donată de către membrii Senatului în vara anului 2005, în contul solidarității cu elevii din zonele inundate rămași fără adăpost și este specificată suma pe care au dat-o cei care lucrează la minister.

Am încheiat citatul. Deci, aceasta a fost scrisoarea domnului ministru al educației către mine, în care făcea referire la activitatea senatorilor.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Fiecare dintre colegii senatori poate judeca dacă merită sau nu criticile adresate de un ministru care își face mincinos primul-ministru și Guvernul din care face parte. Fiecare dintre colegi poate hotărî singur dacă aceasta este maniera în care un membru al Guvernului se poate raporta la forul legislativ sau dacă răspunsul lui ironic are substanță.

Fiecare senator decide singur dacă tonul ales de domnul ministru este cel potrivit. Eu, personal, nu fac altceva decât să prezint în fața dumneavoastră o situație care mi se pare cel puțin inestetică, dacă nu arogantă și disprețuitoare.

Aș fi vrut să-i cer domnului ministru să prezinte scuze colegilor parlamentari. N-am s-o fac, pentru că nu stă în firea domniei-sale să-și asume ceva negativ, legat de domeniul pe care îl conduce. Nu stă în firea domniei-sale să aibă o atitudine constructivă. A da vina pe alții reprezintă o variantă de comportament la îndemâna oricui nu are deprinderea implicării clare, profesioniste, în rezolvarea unei situații concrete.

În schimb, stimați colegi, vreau eu să vă rog să primiți scuzele mele, pentru că, din cauza unei declarații politice, făcută conform mandatului primit, v-am pus în situația de a primi reproșuri, pe care, cu toate lucrurile care ne sunt reproșabile, de data aceasta, nu le meritați.

Vă mulțumesc foarte mult. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Claudiu Tănăsescu - Apa nu-i ca focul.

Îl invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul senator Claudiu Tănăsescu.

Poftiți, aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Claudiu Tănăsescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică aș intitula-o "Apa nu-i ca focul". Este o cugetare pe care aș atribui-o celor de la putere, pentru a le îmbogăți galeria cu panseuri de tipul "Iarna nu-i ca vara" și invers, ori "Să trăiți bine, dar păziți, că vine apa!", ultima fiind o perlă deosebit de rară a distinsei doamne ministru Sulfina Barbu, persoană care gospodărește apele și ne ține curat mediul în care respirăm.

Copil fiind, îmi amintesc de vorbele mamei, care spunea că apa este mai rea decât focul.

Eu nu înțelegeam la vremea aceea de ce, atâta vreme cât apa o beam cu plăcere, atunci când mă zgândărea setea ori atunci când, vara, scăldându-mă, mă răcoream în apele râului din marginea satului sau atunci când auzeam țăranii că așteptau ploaia roditoare să cadă peste pământurile avide de apa ce avea să hrănească semințele aruncate din pumnii lor înfierbântați. Dar mă întreb. Oare ce-i mai bun decât o baie cu apă caldă, după o zi de muncă istovitoare?! Așadar, de ce spunea mama așa-ceva despre apa?! De ce credea ea că apa e mai rea decât focul!?

Ce-i drept, acest foc, acest miraj trimis prima oară pe pământ din ceruri ne ajută să ne preparăm hrana, să ne încălzim mădularele în timpul iernilor, să modelăm sub flacăra lui metalele, să schimbăm viața ascunsă a substanțelor chimice și așa mai departe. El ucide, distruge totul în calea lui atunci când e dezlănțuit, însoțește războaiele și destule nenorociri.

Dar, iată că, acum, la această vârstă, am ajuns să înțeleg spusele mamei care zicea mai mereu că apa e mai rea decât focul, pentru că inundațiile de anul trecut și de anul acesta, mai ales, cele produse de umflarea marelui fluviu european au adus suferințe grele multor oameni.

Este destul să mergi pe malul stâng al acestei ape, care-și adună apele din mai multe țări, și vezi ce se întâmplă. Nenorocire, spunem noi, mare nenorocire.

Oamenii strămutați, animale moarte, gospodării prădate de furia lichidului mâlos și neînduplecat, care ne-a obligat să ne distrugem digurile de protecție și să ne inundăm de bună-voie satele și câmpiile mănoase în încercarea de a ostoi răutatea apelor.

Cine e de vină că apa ne-a lovit cu atâta furie și încăpățânare, că ea nu vrea să se scurgă mai departe în Marea Neagră, că stă pe plaiurile noastre și tot crește de parcă ar dospi, spre disperarea celor loviți de ea care au rămas cu ce au avut pe ei, părăsindu-și casele cu lacrimi în ochi, zdrobiți de pierderea agoniselii de o viață și astfel obligați să-și caute un alt loc sub soare?!

E inutil să arăt aici ce se vede pe la posturile de televiziune, dar poate ar fi bine să reamintesc bunului Guvern că nu a făcut mai nimic după ce a fost avertizat cu aproape un an în urmă, când a primit semnul, poate divin, că vor veni peste noi alte nenorociri, în afara celor ce distruseseră destule localități, în anul 2005.

Guvernul a contemplat trecerea anotimpurilor și a anului dinaintea acestuia în care trăim și s-a ocupat de cu totul altceva. Adică, privatizări de bănci, de fabrici, de gaze și de petrol, precum și de lupte intestine în abdomenul ajuns mare prin intervenția cu silicon a coaliției pusă pe o guvernare falimentară.

Când spui că "iarna nu ne-a lăsat să reparăm digurile" ori "fugiți că vine apa" înseamnă că nu ești pregătit să conduci, să răspunzi de ce ți s-a încredințat să faci, că ești mulțumit să stai într-un fotoliu al puterii și că toate nevoile poporului năpăstuit nu te mișcă nici un pic.

Mai înseamnă că nu știi nimic despre acele întâmplări grave și că de fapt confirmi faptul că programul de guvernare tipărit între coperte portocalii este o minciună, ba, chiar o batjocură.

Dar trebuie să spun că din acest Guvern, Guvernul Tăriceanu, fac parte totuși doi miniștri, este vorba de domnul ministrul Vasile Blaga și de domnul ministru Gheorghe Flutur, care, într-adevăr, și-au dovedit calități organizatorice și, mai ales, osârdia de a face eforturi deosebite pentru a găsi acolo soluțiile cele mai bune în scopul de a ameliora cât de cât efectele produse de apele nestăpânite. Domniile-lor, însă, pot fi considerați acea floare singulară care nu face primăvară, spun asta fiindcă, în rest, din păcate, atât primul-ministru, cât și președintele patriei noastre împodobită de ape s-au plimbat protejați de cizme înalte și și-au dat cu părerea de tipul "am văzut ape și mai mari" sau cam așa ceva. Nimeni nu spune că dânșii trebuia să-și pună pieptul stăvilar în fața urgiei, dar, repet, ce au făcut aproape un an de zile, timp în care puteau să se preocupe de consolidarea digurilor, de studierea și păstrarea de rezervă a unor soluții de deturnare a apelor. Nu au făcut nimic pentru că au fost ocupați cu meciuri de fotbal, cârciumi, expoziții și tot felul de concursuri de unde nu au lipsit.

Păi, e bine?! Nu e bine, ar fi răspuns marele actor de revistă, Constantin Tănase. Probabil că puterea așteaptă retragerea apelor și apoi se va bate cu cărămida în piept că a făcut și a dres, că a mai născut un amplu program de redresare.

Bine, bine, spunem noi, dar ce face cu zecile de mii de sinistrați, ce facem cu satele distruse, cu culturile compromise, cu lipsa animalelor ce s-au dus pe apele ucigașe.

Răspunsul este clar. Nimic. Fiindcă totul este o paradă și un circ de care puterea nu se poate lipsi, fiindcă așa cum spuneam la început, apa e mai rea decât focul, motiv care ne face să credem că ea, în revărsarea ei nemiloasă, poate lua nu numai averile oamenilor, dar și actualul Guvern.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Constantin Dumitru - Aderarea României la U.E.

Invit la tribună pe domnul senator Constantin Dumitru, Grupul parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Constantin Dumitru:

Stimați colegi, în urmă cu o lună, președintele Grupului parlamentar mixt România - Uniunea Europeană din Parlamentul European, Guido Podesta, declara între altele că progresul făcut de România în drumul ei spre integrarea europeană ar fi chiar mai mare decât cel al unor state care au aderat la Uniunea Europeană, deja, în mai 2004.

Același parlamentar adăuga că țara noastră trebuie să-și păstreze atitudinea pozitivă față de obiectivele propuse și că, de fapt, mai există și alte state care nu au știut mulți ani să folosească banii europeni, între care și Italia.

După cum știți cu toții, raportul Comisiei Europene privind aderarea României și Bulgariei, ce va fi prezentat mâine, este așteptat cu interes și emoție nu numai de țara noastră, cât și de oficialii de la Bruxelles.

Pe de altă parte, de câteva zile, aflăm, prin diverse canale, că ar exista și varianta unei amânări a datei aderării, o schiță a raportului de monitorizare fiind în posesia agenției Reuters.

Deși concluziile nu au fost încă redactate, această schiță de raport nu ar conține precizarea vreunei date la care cele două țări candidate ar urma să adere la Uniunea Europeană.

Potrivit acelorași surse, României i s-au acordat patru stegulețe roșii, unul pentru finanțe și trei pentru agricultură.

Pe de altă parte, un sondaj de opinie realizat de Agenția Reuters, la care au participat peste 40 analiști din instituții academice și financiare europene, arată că România și Bulgaria au mari șanse de aderare la Uniunea Europeană, în 2007.

În aceeași ordine de idei, unii responsabili europeni, între care Jonathan Scheele, șeful delegației Comisiei Europene în România, apreciază că raportul va fi preponderent pozitiv, comparativ cu cel din 2005, cu recomandarea soluționării unor probleme rămase nerezolvate.

Stimați colegi,

După cum știm cu toții, semnalele pe care România trebuie să le trimită la Bruxelles sunt legate de voința politică, de continuarea reformelor și implicit de înlăturarea blocajelor care le-ar putea întârzia.

Aderarea la Uniunea Europeană înseamnă pentru România intrarea într-un model de civilizație, într-un sistem de tehnici care vor grăbi modernizarea țării noastre, iar raportul ce va fi prezentat mâine reprezintă un text pe care cu toții ne dorim să-l trecem.

Totodată, nu trebuie să uităm că populația are mari așteptări de la noi, politicienii.

În acest spirit, consider că este momentul să demonstrăm oficialilor de la Bruxelles că România, în pofida celor câteva stegulețe roșii, poate intra cu demnitate în marea familie europeană.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Doina Silistru - Ziua internațională a familiei.

Invit la tribună pe doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul, doamna senator.

 

Doamna Doina Silistru:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Fiind o familistă convinsă, nu am putut trece peste evenimentul care se sărbătorește astăzi, în toată lumea și, implicit, în țara noastră, motiv pentru care am intitulat declarația mea politică de astăzi "Ziua internațională a familiei".

Trebuie să ne reamintim că, pe data de 20 septembrie 1993, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție prin care ziua de 15 mai a fost declarată Ziua internațională a familiilor. Un an mai târziu, Guvernul României a decis marcarea acestui eveniment internațional prin sărbătorirea pe 15 mai a Zilei familiei din România.

Această zi reprezintă sau ar trebui să reprezinte o ocazie pentru sensibilizarea tuturor românilor cu privire la problemele cu care se confruntă familia în societatea prezentă, precum și pentru a promova inițiative care vin în sprijinul familiei.

Ca senator, ales de cetățenii unei circumscripții electorale, și membru al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și pentru că social-democrația reprezintă grija față de oameni și, implicit, față de familie, mă simt obligată să subliniez o parte din principiile pe care ar trebui să se bazeze politica familială.

Principiul solidarității, care reprezintă fundamentul valoric care stă la baza acțiunilor de prevenire și combatere a violenței în familie;

Principiul deplasării accentului de la tratare la prevenire, fiind știut faptul că prevenirea violenței este o abordare mult mai puțin costisitoare și mult mai eficientă decât tratarea efectelor acesteia;

Principiul parteneriatului, cu referire atât la parteneriatele public- privat, precum și la implicarea societății civile în sectorul protecției și asistenței sociale;

Principiul responsabilizării, responsabilizarea actorilor sociali fiind principala armă în activitatea de prevenire a fenomenelor cu impact negativ asupra familiei;

Principiul demnității umane prin care fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă a personalității;

Principiul non-discriminării și al egalității de șanse care se referă la respectarea și promovarea drepturilor fără discriminare;

Principiul protecției victimei care asigură eficientizarea măsurilor de tratament și de reinserție socială.

Consider că aceste principii ar trebui să stea la baza fiecărei guvernări. De aceea, fac apel la toți colegii parlamentari și, mai ales, către actuala guvernare să analizăm și să tratăm în continuare cu multă seriozitate și responsabilitate problemele reale ale familiilor din România și să ne aducem aminte în permanență, atunci când luăm decizii importante, că suntem aici pentru că cetățenii, cu familiile lor, ne-au acordat votul pentru a le construi o viață mai bună.

Vă mulțumesc.

Și pentru că sunt la această tribună, în acest moment, aș vrea să marchez și faptul că astăzi astăzi este Ziua medicului veterinar și aș dori să le urez un sincer "La mulți ani" și mult, mult succes în activitatea pe care și-o desfășoară și în misiunea lor pe care o au și, mai ales, în aceste momente dificile, cu care se confruntă întreaga țară. Le doresc succes și să fie învingători în lupta cu gripa aviară.

Și trebuie, vrem, nu vrem, să recunoaștem, că acest virus nu are culoare politică și toți suntem afectați de această boală care a afectat și afectează zootehnia din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Mihai Ungheanu - Neinspirata Lege a lustrației și consecințele aplicării ei.

Invit la tribună pe domnul senator Mihai Ungheanu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Printre inițiativele legislative mai puțin chibzuite care au trecut prin Senat se află și Legea lustrației. Motivațiile ei sunt superficiale, ca și inițiativele și amendamentele care au completat-o. Odată votată la Senat, legea a intrat în mâinile presei care i-a prezentat pe lustrabili, ceea ce a dat de gândit până și instituțiilor și sabotanților în legătură cu această aventură legislativă.

Presa a evidențiat faptul că este de ajuns să fi predat o disciplină la Academia "Ștefan Gheorghiu", pentru a ți se retrage drepturile publice pe zece ani de zile. Altfel zis, ceea ce predai ca profesor sau conferențiar la o facultate de stat devine, conform acestei legi, un act de vinovăție politică pentru că s-a predat sub o altă cupolă. E vorba însă de specialități bine precizate care nu au culoare politică. Așa se face că un coleg de-al nostru din Senat, remarcabilă persoană în profesiunea și specialitatea ei, poate fi sancționată pentru că și-a desfășurat munca didactică și sub acoperișul acestei academii.

În prima formă, această inițiativă legislativă nu avea aceste prevederi, ele au fost adăugate prin amendament, evident cu bună intenție, dar fără să se anticipeze rezultatul.

Dacă s-ar fi procedat în cunoștință de cauză, pe linia de gândire care acuză Academia "Ștefan Gheorghiu", se cuvenea lustrată însă o altă instituție universitară, cu adevărat incriminabilă prin rolul ei percutant și somativ, cu mult înaintea colaboratorilor de la Academia "Ștefan Gheorghiu", se cuvenea avute în vedere catedrele de socialism-științific cu oamenii lor.

Aceste catedre de socialism științific au constituit biciul de foc al comunizării, fiind un laborator de soluții pentru regimul dictatorial și el a fost susținut de adevărați comisari și politruci de serviciu.

Joaca de-a condamnarea comunismului produce astfel de feste!

Un tânăr profesionist, care nu a fost un membru al castei de propagandiști cu drepturi de verdict politic, poate fi lovit de această neghioabă lege, pe când vechii și vestiții cerberi ai regimului care elaborau teoria, tactica, strategiile, justificările, indicând vinovățiile și țintele, ar rămâne neatinși.

Acești cerberi ideologici deveneau, la nevoie, și câini de vânătoare ai regimului. Am să dau un exemplu.

Această ciudată disciplină, socialismul științific, ca "disciplină" obligatorie intra și în examenul de licență. Nimic mai urât de către studenți, decât această indigerabilă materie, care era exportată de la Moscova și impusă în România cu ajutorul Armatei Roșii.

Cei care o predau constatau absența studenților, refuzul lor de a asimila această disciplină și treceau la amenințări cu excluderea din facultate.

Am făcut, personal, această experiență. Cunosc deci, rolul constrângător al acestor reprezentanți ai ideologiei polițiste.

De ce au fost uitați?

Mai mult decât atât, unuia dintre ei, primul președinte al României i-a făcut, după 1989, cadou un întreg institut social, cu spațiu, cu bibliotecă, cu tipografie, au angajați, cu revistă.

Este vorba despre Radu Florian, ale cărui cursuri de socialism științific am fost obligat să le ascult, sub amenințarea cu excluderea din facultate.

După 1989, în revista pe care o păstorea, prin bunăvoința prezidențială, fostul comisar ideologic, Radu Florian, cu ce credeți că se ocupa? Cu denunțarea lui Constantin Noica, filozoful trimis în detenție politică în 1957, pe care îl învinovățea, în revista post-decembristă, tipărită pe bani publici, de a fi susținut regimul comunist. Și nu doar printr-un articol întâmplător! Era vorba de mult mai multe articole, era vorba de o consecvență și de o campanie.

Deci, vinovați de a fi susținut regimul comunist adus cu Armata Roșie de la Moscova, nu erau "revoluționarii de profesie", nu erau ideologii marxismului de ocupație, susținătorii patetici ai socialismului științific, ci cei băgați la pușcărie de regimul comunist.

Revista, finanțată de la buget, acuza ca vinovat de năpasta comunistă, nu pe Radu Florian, conferențiar tăios și punitiv de socialism științific, ci pe Constantin Noica, trimis la pușcărie, tocmai pentru că fusese dușman al regimului comunist.

Iată o răsturnare de situație extraordinară. Și Constantin Noica a fost un astfel de dușman. Unul adevărat, pedepsit cu ani mulți și grei la temniță politică condusă de torționari.

Torționarii pușcăriilor erau însă dublați, afară, de torționarii ideologici în slujba socialismului științific, adică ai regimului comunist.

O lege anticomunismului care nu ține seamă de asemenea perverse răsuciri de roluri are toate condițiile să fie o lege nu numai proastă, ci și nocivă. Pentru că torționarii ideologici ai culturii române și ai societății românești și-au schimbat mereu hainele, precum cameleonii, și au învinovățit mereu pe alții de propriile lor vini.

În '60 au trecut de la esteticianul sovietic Jdanov la criticii literari francezi, ca și când ar fi fost alte persoane. Așa au făcut și mai târziu când au lăudat literatura pe care o condamnaseră, acuzându-i ei, proletcultiștii dogmaticii, pe alții de proletcultism, adică pe victimele proletcultismului.

Așa au făcut și după 1989, când ei, câinii de pază și politrucii dictaturii de idei îl acuzau de susținere a comunismului pe fostul deținut politic, filozoful Constantin Noica! Și asta într-o revistă, pe bani publici, care s-ar fi cuvenit să facă analiza și bilanțul dezastrului cultural și social adus de ocupația sovietică și de comunism.

Iată de unde se nasc confuziile!

Perversiunea de prezenta pe cei care au fost criticii și dușmanii comunismului de partizani ai acestuia are, însă, și un scop practic, de a-i salva pe adevărații vinovați. Pentru că regimul comunist a avut oameni de opoziție, de critică și de rezistență, la el acasă, înainte de apariția recentă a unor protestatari de ultimă oră cu merite anticomuniste relative.

Domnule președinte,

Avem nevoie de o reală istorie a comunismului și a reacțiilor de refuz al comunismului și nu de legi improvizate care învinovățesc oameni tineri pentru vini practicate de profesorii de socialism științific ca Radu Florian și cei ca el.

Mistificarea istoriei a fost profesia acestor politruci, iar în acest moment se lucrează din nou în acest sens, pentru transferarea propriilor culpe pe seama altei generații.

Uitarea comisarilor politici din catedrele de socialism științific, preoți și cerberi ai dictaturii regimului comunist, în cadrul acestei Legi a lustrației ne arată că alcătuitorii au fost departe de a stăpâni subtilitățile materiei și ale disputelor din vremea regimului comunist din România, semnalate și combătute de multă vreme.

Atragem atenția asupra acestor chestiuni! (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tăracilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Paul Păcuraru - Riscul de țară - Integrarea României în U.E.

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD, domnul senator Paul Păcuraru.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Paul Păcuraru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

În mod normal, astăzi 15 mai, în ajunul întâlnirii Colegiului comisarilor pentru prezentarea Raportului de țară la Bruxelles, declarația mea politică ar trebui să marcheze îmbunătățirile rapide obținute de România și cred că tot o obligație morală aș avea-o să mulțumesc, în această declarație, tuturor celor care au făcut posibile aceste progrese în așa fel încât România să-și atingă acest atât de importat obiectiv politic.

Probabil că în zilele următoare vom vorbi despre importanța, cu adevărat deosebită, istorică a momentului, a evenimentului și despre efectele pe termen mediu și lung de care România va avea parte în toate domeniile vieții sociale.

Cu toate acestea, în pofida unui moment atât de apropiat și atât de importat pentru România, o simplă lectură, fie ea și în diagonală a titlurilor de presă, arată că în România trăim într-o altă realitate în care titlurile cele mai frecvente sunt cele de criză, de instabilitate, de moțiune, de cădere a Guvernului, de remaniere, de restructurare și așa mai departe.

Iată, deci, că pe de-o parte avem un semnal mai mult decât pozitiv pentru România și va trebui să dăm curs acestui semnal, iar pe de altă parte, în viața internă se pare că suntem pe o cu totul și cu totul altă lungime de undă, motiv care m-a făcut să schimb declarația mea politică de la "Raportul de țară", la "Riscul de țară". Pentru că, se pare, că într-adevăr, suntem în măsură să ne creăm siguri un risc, atunci când el nu mai există și acest risc, sigur, poate să derive din conduita noastră politică și din atitudinile noastre politice, din deciziile pe care le vom lua în perioada imediat următoare.

În termeni economici, "Riscul de țară" exprimă probabilitatea pierderilor financiare pe care le are, știu eu, un agent economic, un sistem financiar, o bancă, un stat în condițiile în care împrumuturile acordate pe o anumită piață se degradează datorită unor evoluții negative pe piața gazdă.

Sunt riscuri datorate datoriei externe foarte mari în țările cu un deficit comercial cronic al balanței de plăți, sunt riscuri legate de recesiunea economică, riscuri legate de devalorizarea monedei naționale, accelerată, riscuri legate de inflație, riscuri legate de schimbări bruște de politică economică și așa mai departe care au obligat pe toți cei care se ocupă de piețele financiare să introducă în lexiconul economic atât definițiile, cât și metodologiile de evaluare a ceea ce se numește riscul de țară.

Se întâmplă toate aceste lucruri în România în așa fel, încât noi să creăm singuri un risc suplimentari?

Opinia mea este că nu se întâmplă astfel de lucruri care să ne facă să ne creștem singuri riscul de evaluare și de apreciere. Situația economică se îmbunătățește.

PIB-ul atât în valori absolute, cât și relative, ca și produsul Intern brut pe locuitor sunt în creștere în ultimii ani, au un procent de creștere, relativ important, 5-6%, nu chiar foarte ușor de obținut.

Investițiile străine, la rândul lor sunt în creștere pentru că piața internă oferă din ce în ce mai multă credibilitate și stabilitate.

Încasările la buget le vedeam zilele trecute majorate, chiar dacă s-a comentat atât de mult cota unică.

Inflația, am văzut ultimul raport al BNR-ului pe ultima lună, are cel mai scăzut nivel al inflației cumulat de la începutul anului până în prezent, din 1990 până astăzi.

Indicatorii datoriei externe care ne-ar putea îngrijora, nici ei nu au o evoluție care să creeze probleme.

Iată, deci, că nici unul din factorii care în mod, să spunem, consacrat, ar trebui să creeze o presiune sau o tensiune internă nu se produc, și dacă nu se produce nici unul din aceste elemente, este o neînțelegere pentru mine de ce încercăm în zona politică să creăm riscul de țară prin introducerea de tensiuni în sistem, prin criză politică, prin moțiune de cenzură, prin iminenta analiză a căderii Guvernului, a soluțiilor care urmează și așa mai departe.

Și termenul de risc de țară include noțiunea de risc politic la care se pare că noi contribuim.

Părerea mea că, revenind la momentul Bruxelles, momentul Bruxelles este cu adevărat foarte importat și la el și-au adus aportul această atât de hulită clasă politică pe care noi o reprezentăm.

Totuși, în dreptul ei va rămâne acest mare merit, că și-a adus aportul la această etapă atât de importantă pe care a parcurs-o România, cu bunele și cu relele ei, această clasă politică pe care o reprezentăm a realizat sau se pare că este foarte aproape de a realiza acest obiectiv.

Tocmai din acest motiv fac un apel să nu se dărâme ceea ce am construit vreme de 15 sau 16 ani, pentru că sigur, moțiunea de cenzură, schimbarea de Guvern și așa mai departe fac parte dintr-un joc democratic, este firesc și este de înțeles, dar eu știu că până în 1 ianuarie 2007 România este într-un examen permanent.

Deci, nu se închide mâine nimic, ci, până în 1 ianuarie avem o serie întreagă de stegulețe, galbene, roșii și așa mai departe de eliminat, avem o serie întreagă de procese de continuat. Însa eu cred că, într-adevăr, există riscul că, dacă noi, așa, în termeni populari, "ne-am da în stambă" imediat după raportul de mâine sau de poimâine există un risc. Sigur, trenul aderării nu ar mai putea fi oprit, dar trenul finanțării poate să fie oprit.

Există riscul ca trenul finanțării sau programele de finanțare pe care Uniunea Europeană le acordă României să fie stopate în situația în care România, să spunem, derapează, din punctul de vedere al stabilității politice și al încrederii în capacitatea partidelor și a politicienilor de a-și duce obiectivele și angajamentele asumate până la capăt, pentru că, până la urmă, în riscul de țară, cam despre asta este vorba. Așadar, voi face un apel aici, atât în tabăra puterii, pentru că, din păcate, aici sunt subiecte tensionate care se discută și care cred că ar trebui dezamorsate prin efortul fiecăruia dintre noi, este nefiresc să gândim că un partid, membru al coaliției, ar trage preșul primului-ministru ca să cadă Guvernul. Este nefiresc să înțelegi ce s-ar putea întâmpla într-o astfel de situație.

Deci, fac un apel atât pentru partidele din coaliție, cât și pentru partidele din opoziție.

Vedeam săptămâna trecută o discuție întreagă legată de protocolul dintre PSD și PRM care avea, nici mai mult, nici mai puțin, ca obiectiv esențial susținerea Moțiunii de cenzură.

Mie mi se pare că opoziția este firesc să colaboreze, este firesc să încheie protocoale, este acordul partidelor și așa mai departe, dar nu pe un obiectiv care, cum să spun eu, pune sub semnul întrebării... adică succesul moțiunii de cenzură, alias instabilitate politică, alias să ne creăm singuri probleme și așa mai departe.

În rezumat sau în final, declarația mea politică are un singur rost, să fac un apel la înțelepciune atât din partea partidelor din coaliție, cât și din partea opoziției, astfel încât România să poată să-și treacă examenele cu bine și să nu creăm noi un tablou foarte îngrijorător, mai ales acum când România este în atenția tuturor Guvernelor, tuturor Parlamentelor Europene, întregii opinii publice europene și așa mai departe.

Dacă am avea o situație economică și socială atât de impecabilă încât fără nici un fel de probleme ei să spună:veniți să suntem împreună, frați la bine și la rău! Ar fi una, dar nu suntem în această situație, suntem încă cu multe condiționalități și cu multe probleme încă de rezolvat.

Eu închei făcând acest apel atât pentru partidul din coaliție, cât și pentru cel din opoziție, să înțeleagă că șirul nostru de examene nu s-a terminat și că, măcar până la 1 ianuarie, este obligatoriu nevoie să ne facem temele, să parcurgem etapele și să continuăm procesele.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Verginia Vedinaș - Discreditarea Parlamentului României de către primul-ministru și președintele țării.

Invit la tribună pe doamna senator Verginia Vedinaș, Grupul parlamentar PRM.

Aveți cuvântul, doamna senator.

 

Doamna Verginia Vedinaș:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Distinși colegi,

Declarația politică pe care o fac în fața dumneavoastră mi-a fost inspirată de o declarație pe care domnul prim-ministru a făcut-o astăzi în mass-media și prin care își îngăduia să ne tragă zdravăn de ureche pe noi, Parlamentul, cu precădere Senatul, pentru că trăim într-o stare de relaxare continuă, pentru că nu votăm legi, și alte politețuri de acest fel.

Vă mărturisesc că o asemenea declarație venea după ce, cu puțin timp înainte, le vorbisem studenților mei despre statutul Parlamentului, al Guvernului, despre faptul că Guvernul răspunde politic în fața Parlamentului și nu invers, despre modul în care Parlamentul, teoretic, controlează activitatea Guvernului și alte principii constituționale care sunt, din păcate, din ce în ce mai grosolan, încălcate în practică.

Este evident că o asemenea declarație nu poate decât să te revolte, în contextul în care fiecare dintre noi cunoaștem faptul că, în comisiile pe care le avem, în plenul Senatului, ne străduim să facem legi bune, ne străduim de multe ori să corectăm aberațiile, veritabilele aberații din punct de vedere al principiilor statului de drept care ne sunt transmise de la Guvern și ne străduim, în concluzie, să facem în așa fel încât Parlamentul să fie și să reprezinte ceea ce spune Constituția, că este organul reprezentativ suprem al poporului român.

Vedeți dumneavoastră, o asemenea declarație nu este întâmplătoare. Să nu uităm că, nu cu prea mult timp în urmă, domnul președinte ne califica într-un mod care, cred că în orice stat de drept, ar fi atras o sancțiune drastică pentru președinte, anume, o "șandrama intrată în moarte clinică", dacă am reprodus bine afirmațiile domniei- sale.

Astfel de lucruri, în primul rând, ne determină să luăm atitudine ca parlamentari. Mă determină, în al doilea rând, să iau atitudine ca om care, prin ceea ce face ca profesionist, se ocupă și se străduiește să facă în așa fel încât principiile statului de drept să fie în toată semnificația lor înțelese și aplicate, dar, în același timp, mă provoacă să atrag atenția că Parlamentul este autoritatea de bază a oricărei democrații, că Parlamentul este calificat, prin Constituție, ca organul suprem reprezentativ al poporului român și că orice blamare, orice expresie plină efectiv de invective care este adresată acestei autorități publice afectează nu numai demnitatea Parlamentului, ci și demnitatea poporului al cărui organ reprezentativ este Parlamentul.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, doamna senator.

 
Adrian Păunescu - Crearea unei medicine de elită; - 500 de zile de guvernare a Alianței D.A.; - Situația gravă din câteva spitale județene; - Insula Șerpilor; - 25 de ani de la lansarea în spațiu a cosmonautului român Dumitru Prunariu.

Invit la tribună pe domnul senator Adrian Păunescu, Grupul parlamentar PSD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

N-aș putea să mă adresez dumneavoastră fără să spun câteva vorbe despre o problemă care agită spiritele în România de azi și anume starea de sănătate a președintelui Băsescu.

De la început vreau să afirm că nu fac parte dintre fundamentaliștii care cred că președintele unei țări n-are voie să se trateze de bolile care îl încearcă decât în țara lui. Mi se pare că ar fi o judecată sumară și că ne-ar predispune la grave erori, mai ales că fiecare dintre noi, în starea de boală a unui moment, încearcă cele mai bune soluții pentru a se salva.

Așadar, îi urez președintelui Băsescu sănătate și fac următoarele precizări care țin de morala publică.

Să nu cumva să se înțeleagă din opțiunea președintelui pentru un spital universitar din Viena că în România nu există medici,după părerea mea, excepționali, capabili să facă o asemenea operație.

Să nu cumva să nu se înțeleagă în ce hal de dotare este sistemul medical românesc, dacă există atât de puțină încredere în fapte, în articulații, în segmente ale acestui sistem pus în condiția de a asista, de a ajuta și de a determina o anumită stare de sănătate.

Cred că - am scris asta și în editorialul meu din revista mea, "Flacăra" - cred că drept, cinstit și moral ar fi, din partea președintelui, ca, odată întors în țară, repet, sănătos, să facă toate gesturile care depind de domnia sa și să determine toate gesturile care depind de celelalte puteri ale statului pentru un alt fapt și anume crearea, la București,a unei medicini de elită. Noi avem bani puțini și ei trebuie împărțiți pentru toate domeniile, cum se spune, de activitate.

Cred însă că prioritatea priorităților o constituie medicina și, între felurile de medicină, medicina de elită. Mi se adresează cel puțin 2-3 părinți sau copii, lunar, să-i ajut să ajungă la o autoritate care să le permită să se opereze în străinătate. Străinătatea înseamnă și Coreea, unde sunt asigurate condiții de recuperare a sănătății mai bune ca în România.

Și banii care trebuie pentru aceste operații nu sunt puțini. Sunt între 30 - pentru un lucru ușor - până la 80-120-200 mii de euro.

|ntrebarea mea este: nu cumva și în această privință noi facem o socoteală greșită și, nedotând pe medicii români, medicii de elită români, pe excepționalii noștri medici cu ceea ce le trebuie, le luăm și dreptul de a obține nu numai sănătatea ca profit, dar și profitul ca sănătate financiară ? Eu cred că o astfel de judecată ar trebui să-l conducă și pe președinte, aflat în plină recuperare în aceste zile, la o concluzie înțeleaptă în care să conlucrăm și să facem în așa fel încât să pregătim intrarea noastră în Europa de astăzi și de mâine, asigurându-le medicilor români condiții, medicilor români de elită condiții de a se exprima acasă, pentru că, dacă nu facem așa, ne iluzionăm în zadar că medicii români vor rămâne acasă. Circulația valorilor îi va determina, în noua libertate de mișcare câștigată, să meargă și să lucreze acolo unde îi duce rangul lor profesional și științific.

Și, ca să preîntâmpinăm un exod nefericit și pedepsitor dinspre România către lumea civilizată, eu cred că trebuie să construim degrabă o medicină elitistă care ne va aduce toate avantajele cu putință, pentru că baza este omul, și oameni de calitate avem destui, oameni în acest domeniu atât de complicat - medici chirurgi, neurochirurgi - excepționali.

Pe de altă parte, ca o observație, aș spune ministrului Sănătății că, în asemenea momente, se vede limita măsurii care s-a luatcu domnia sa. Nu poate un contabil să se comporte ca un medic. Un contabil se poate comporta ca un economist. (replică neinteligibilă din sală)

Cum ? (replică neinteligibilă din sală)

Bine, îmi cer iertare dacă... V-am deranjat ? Sunteți cumva economist ?

 
 

Domnul Dumitru Constantin (din sală):

Care-i diferența ?

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Nu, nu m-ați înțeles bine.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să nu dialogați cu colegii din sală. Rog pe domnul senator Dumitru...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Eu n-aș dialoga, dacă nu m-ar provoca. Dânsul crede că am jignit contabilii. Nu ! Eu am spus altceva, că nu...

Nu mai bombăniți atâta, coană soacră!

Vă rog, mă bombăniți și n-aveți dreptul acesta!

 
 

Domnul Constantin Dumitru (din sală):

(replică neinteligibilă )

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Păi, nu-l aveți deloc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, stimați colegi, dacă aveți probleme de ridicat, s-o faceți de la microfon.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Sunt tentat să observ că aveți dificultăți în a vă exprima, nu se aude bine.

Așadar, n-am spus nici un cuvânt rău despre contabili. Am spus că un contabil nupoate gândi ca un medic în probleme de medicină și invers, un medic nu va putea gândi ca un contabil în probleme de cifre, daruite că se întâmplă și lucruri din acestea - un contabil nu poate gândi ca un parlamentar, vorbește singur.

Eu am vrut să spun ceva serios, și grav,și urgent și anume că limitele sistemului trebuie înfrânte, pentru că este în interesul nostru, al tuturor, să existe acest climat normal în sănătatea publică, să nu ne trezim că ne revoltă un fapt negativ atunci când suntem pe patul de operație și să facem, cu calm, la timp, îndreptările de rigoare.

Și, într-o țară în care sunt atâția mediciexcepționali, este absurd, este aberant, este ca în bancurile cu Zăroni să ai ministru alSănătății un contabil sau un economist, mai ales când medicina nu e făcută la noi în așa fel încât să exprime o mare rezolvare economică.

Aș vrea, domnilor, să vă reamintesc faptul că se împlinesc 500 de zile de guvernare a Alianței DA și poate că ar fi interesant să parcurgem, pe fugă, câteva dintre promisiunile din Programul Alianței DA și să observăm, cu conștiința noastră de serviciu, dacă nu cu conștiința noastră de sărbătoare, dacă s-au rezolvat sau nu aceste făgăduințe:majorarea salariului bugetarilor cu 60%, pensie medie de 110 euro, pensii indexate trimestrial încât creșterea prețurilor să fie 100% acoperită, pensiile agricultorilor să aibă o putere crescută de cumpărare prin acordarea de indexări și majorări ca în sistemul public de pensii, creșterea veniturilor salariale în spitale cu 50%, acoperirea cu 100% a costului medicamentelor din Fondul asigurărilor sociale, decontarea cheltuielilor de transport până la cea mai apropiată unitate sanitară pentru pacienții din localitățile fără asistență medicală, asigurarea consultului medical general, medicamentele de bază și cele pentru pacienții cronici din zonele slab cotate medical, prin dezvoltarea unui sistem decaravane medicale, preluarea urgențelor vitale din zonele cu acces limitat la facilitățile medicale prin dezvoltarea unui sistem național de asistență de urgență, care va cuprinde 8 spitale de urgență zonale cu dotări de înaltă performanță: 200 de ambulanțe, 8 elicoptere - iată, există și în program o asemenea făgăduință - înființarea Oficiului pentru protecția pacienților pentru ca drepturile și interesele acestora să fie corect apărate, asigurarea transparenței în utilizarea fondurilor pentru medicamentele compensate și gratuite în ambulatoriu, conform principiului "banii urmează pacientul"; locuințe sociale pentru persoanele defavorizate; condiții decente pentru vârstnici; Alianța DA va urmări, în mod deosebit, construirea de noi cămine ăi modernizarea celor deja existente,astfel încât cei vârstnici să aibă asigurate condiții de trai cu adevărat decente; serviciimedicale la domiciliu; dezvoltarea unui cadru instituțional care să permită implementarea serviciilor de îngrijire la domiciliu, rețeade centre comunitare integrate cu unitățilede asistență medicală ăi socială; locuințe sociale pentru persoanele defavorizate; Alianța DA va perfecționa cadrul legal necesar construirii de locuințe în sistemul creditelor ipotecare și va mări numărul de locuințe sociale pentru persoanele defavorizate; integrarea pe piața muncii a susținătorilor unicidin familiile de șomeri; teren gratuit pentru familiile sărace din mediul rural, cu o suprafață de până la 0,5 hectare; dublarea salariilor personalului din învățământ; reconstrucția sistemului de educație în mediul rural; reabilitarea școlilor din mediul rural; susținerea programului de modernizare, pietruiresau asfaltare a drumurilor în sate; susținerea îndiguirilor și a lucrărilor de consolidarea malurilor în zonele cu probleme; susținerea construcției de poduri; Alianța DA va înființa tribunalul pământului, care va judecadrept cele 1,2 milioane de procese care sunt acum pe rol; înființarea caselor de credit rural în fiecare comună, pentru a răspundenevoilor fermelor ăi gospodăriilor țărănești; suportarea de către stat a cheltuielilor de intabulare a proprietăților, subvenționarea semințelor, sprijin direct pentru înființarea culturilor și, în fine, introducerea prețului minim garantat între producător și piață, caresă acopere cheltuielile de producție.

Iată ce făgăduințe îmbietoare! Rămâne să analizeze fiecare dintre noi, repet. Mă abțin să calific eu cum s-au realizat propriu-zis, în cele 500 de zile care au trecut, toate aceste făgăduințe, să analizeze fiecare dintre noi modul cum au mers în viață toate acestea.

Avem o situație mai specială tot în domeniul sanitar:

La Spitalul județean Suceava s-a decis - vă rog să fiți atenți, pentru că este o chestiune foarte rară! - reducerea, pe o perioadă determinată, a programului de gardă la toate secțiile. Ca urmare, bolnavii internați vor fi lăsați fără supraveghere, iar cei care vin laspital în stare critică, nu vor găsi personal competent.

La Maternitatea din Arad, conducerea a luat decizia de a plăti parțial salariile pe ultimele două luni, pentru a putea achita datoriile la utilități, evitându-se, astfel, închiderea spitalului.

Conducerea Spitalului Clinic județean de urgență Mureș, precum și cea a Spitalului județean Timișoara au refuzat să semneze contractele-cadru pe 2006 cu casele județene de asigurări de sănătate, în condițiile în care banii oferiți nu acoperă decât circa 80% din necesar.

Este, după părerea mea, un semnal grav, pe care ar trebui să-l auzim noi, în primulrând, și să ne zbatem pentru ca aceia în drept să primească de la bugetul de stat, de la bugetul general atâta cât trebuie pentru o minimă grijă față de populație.

Chestiunea cu desființarea gărzilor esteparte dintr-un mecanism aberant. Desființarea gărzilor nu va duce la desființarea bolnavilor și nici la rezolvarea situațiilor acute.

Aș vrea să spun ultimele două chestiuni, una dintre ele, oarecum, externă: în dorința disperată de a dovedi că Insula Șerpilor este locuită, fapt care ar îndreptăți Ucraina să revendice ape teritoriale, autoritățile ucrainene au inaugurat pe insulă un hotel cu 5camere. Ucrainenii au anunțat că vor merge mai departe și vor amenaja, anul acesta,3 plaje pentru turiști. Nu 3, ci 5, știu exact,toate acestea pe cele 20 de hectare ale insulei.

Cred că nu trebuie să lăsăm ca lucrurilesă avanseze și să ne aflăm în imposibilitatea de a reacționa din cauza stării de fapt care s-ar crea.

Și ultima problemă, de această dată, una frumoasă, curată, divină. Ieri, s-au împlinit25 de ani de la momentul când primul cosmonaut român, Dumitru Prunariu, s-a ridicat în Univers. Noi toți, care ne-am bucuratde acel eveniment, am crezut că drumul înUnivers ne va salva de o parte din noroiulde pe Pământ. Din păcate, nu a fost așa șise vede treaba că există o logică dincolo de cea obișnuită, în așa fel încât tot ceea ce înaintăm în cer, plătim, apoi, în peșteri.

Oricum, se cuvine să spunem că Dumitru Prunariu este un concetățean și un compatriot al nostru și că merită mai mult decât retragerea din postul de ambasador la Moscova. Merită, indiferent cum, o sărbătorire și sugerez autorităților prezidențiale ca, la însănătoșirea președintelui, să marcheze acești 25 de ani ai lui Dumitru Prunariu, prin decorarea acestuia și prin scoaterea în relief a faptului că românii sunt și oameni cu vocația cerului, nu numai oameni cu primejdia noroiului. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

Stimate colege și stimați colegi, toți cei 9 colegi senatori înscriși pentru declarațiile politice au avut posibilitatea, în spațiul rezervat, să și le prezinte în plenul Senatului.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 17 octombrie 2021, 12:27
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro