Plen
Sittings of the Senate of October 2, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.141/12-10-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
25-11-2021
25-11-2021 (joint)
24-11-2021 (joint)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (joint)
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 02-10-2006 Printable version

Sittings of the Senate of October 2, 2006

2. Declarații politice prezentate de senatori:

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

  ................................................
 

Invit reprezentanții grupurilor parlamentare să se înscrie pentru declarații politice.

 
Constantin Dumitru - Raportul Comisiei Europene din 26 septembrie a.c. referitor la România.

Ofer cuvântul reprezentantului Grupului parlamentar al Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr - PNL-PD, domnul senator Constantin Dumitru. Vă invit la tribună. Aveți cuvântul.

 

Domnul Constantin Dumitru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, în sfârșit, raportul Comisiei Europene dat publicității săptămâna trecută, ne îndreptățește să credem că data de 1 ianuarie 2007 va marca aderarea țării noastre la Uniunea Europeană.

Cum era și firesc, după atâtea rapoarte presărate cu cartonașe galbene și roșii, vestea că beneficiem de un raport fără clauze de salvgardare, ne-a bucurat. Comisia europeană ne-a dat undă verde, ceea ce înseamnă că nu suntem deloc mediocri. Poate că nu suntem cei mai performanți, dar haideți să fim serioși și să privim cu atenție la țările foste comuniste deja integrate. Vom constata că și ele au destule probleme în suspans.

Cu toate acestea, fie că place unora sau nu, Guvernul condus de premierul Tăriceanu și-a dat toată silința pentru a depăși un prag important în calea integrării. Ca, de altfel, și guvernele post-decembriste care, fiecare în felul său, și-au adus contribuția la integrare.

Vom intra, iată, într-o nouă etapă în care legile vor trebui aplicate și nu doar păstrate în sertare, iar problemele cărora încă nu le-am găsit soluții, vor trebui rezolvate, astfel încât să putem fi la înălțimea standardelor Uniunii Europene.

Departe de mine intenția de a fi un demagog sau populist. Consider însă că datoria noastră a celor pe care votul cetățenilor acestei țări ne-au trimis în Parlament sau în alte zone ale politicii decizionale este să le putem spune sincer, deschis, românilor că aderarea nu înseamnă trecerea dintr-o dată la un nivel de trai mult mai ridicat. Dar trebuie să le mai spunem că aceasta este, de fapt, una dintre ținte, adică un trai mai bun, implicit o salarizare mai bună, care vor fi consecința firească a intrării României în competiția valorilor economice europene.

Stimați colegi, inițial mă gândisem să-mi intitulez declarația mea politică "România paradoxurilor". De ce? pentru că aceasta a fost concluzia la care am ajuns după ce am parcurs zilele trecute câteva rapoarte și studii elaborate de Banca Mondială și, respectiv, de Fundația europeană pentru îmbunătățirea condițiilor de viață.

Astfel, conform raportului Băncii Mondiale, România se situează pe locul al doilea, după Georgia, în clasamentul țărilor care au derulat cele mai bune schimbări în domeniul facilității derulării afacerilor. Ca liberal, în condițiile în care România are un guvern condus de un premier liberal, nu pot decât să salut sublinierile acestui raport, potrivit cărora țara noastră a făcut progrese notabile în ceea ce privește modul de amendare al legislației cu privire la faliment, reducerea numărului documentelor necesare pentru demararea unei afaceri, simplificarea procedurilor pentru primirea unei autorizații, precum și punerea la punct a unor noi proceduri vamale, ceea ce conduce la fluidizarea circulației mărfurilor.

Nu în primul rând, raportul amintit evidențiază măsurile luate de România în ceea ce privește scăderea corupției în domeniul regimului taxelor, prin reducerea numărului acestora și eliminarea excepțiilor. Cu alte cuvinte, cea mai importantă reformă a fost, conform raportului, cea care a condus la îmbunătățirea reglementărilor pentru demararea unei afaceri.

Pe de altă parte, tot dintr-o analiză a Băncii Mondiale aflăm că peste 88% dintre tinerii români, cu vârste cuprinse între 15-24 de ani ar emigra, dacă ar avea posibilitatea legală. În timp ce numărul bărbaților dornici să se stabilească temporar într-o altă țară este de circa 80%, iar al femeilor este de 70%.

Acestor date li se adaugă și cele ale unui studiu al Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață referitor la calitatea vieții în România și Bulgaria. Este vorba de o analiză completă a calității vieții în cele două țări candidate în context european.

Calitatea vieții nu este un criteriu de aderare la Uniunea Europeană, dar cercetările în acest domeniu pot duce la identificarea unor măsuri și soluții oportune pentru eliminarea discrepanțelor în viețile oamenilor. Astfel, diferența dintre nivelul de trai între cele două țări candidate și cele 25 de state membre ale Uniunii Europene, este mai mare decât diferența dintre PIB-urile corespunzătoare pe cap de locuitor.

Cele două țări au marcat rate de creștere economică mari, urmate de o bună refacere economică, care, însă, nu a generat o substanțială creștere a veniturilor la nivelul gospodăriilor.

Ar fi de menționat și un alt rezultat al studiului.

Populația din România și Bulgaria lucrează mai multe ore decât cea din Uniunea Europeană pentru că mulți își mai iau o a doua slujbă pentru a-și completa veniturile.

Pe de altă parte, calitatea percepută la locurile de muncă în Bulgaria și România, măsurată la nivelul salariilor, gradul de autonomie, muncă și perspectivele de avansare în carieră sunt mai scăzute decât în Uniunea Europeană, în timp ce la nivelul nesiguranței locului de muncă este mult-mult mai ridicat. În mod paradoxal, studiul menționează că, deși confruntat cu standarde de viață scăzute, românii se declară totuși încrezători în viitor. Autorii explică acest optimism prin elemente de mentalitate specifice românilor care cred că nicăieri nu este mai bine decât în țara lor.

Stimați colegi, nu am avut câtuși de puțin intenția de a vă plictisi cu detalii tehnice preluate din diverse publicații. Îngăduiți-mi totuși să trag o concluzie. Funcționarea stabilă a economiei de piață, creșterea economică rapidă, aplicarea legilor în spiritul și litera lor, sunt câteva elemente care ar contribui la creșterea calității vieții pentru toți cetățenii României, aflată, iată, doar la un pas de integrare în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc. (aplauze la Grupul parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr - PNL-PD)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Corneliu Vadim Tudor - Despre practici ilegale.

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al PRM, domnul senator Corneliu Vadim Tudor.

Aveți cuvântul, domnule președinte.

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte de ședință,

Onorați colegi,

Voi prezenta ceva mai mult decât o declarație politică. Voi prezenta un avertisment, un semnal de alarmă pentru ceea ce se întâmplă la ora actuală de câteva luni în țară. Sunt veritabile acte de poliție politică, așa cum cred că nu au fost nici pe timpul ocupației bolșevice a României.

Acum câteva minute am dat prin fax, la Palatul Cotroceni, domnului general de armată Sergiu Medar următoarea adresă, pe care o semnez ca vicepreședinte al Senatului.

"Stimate domnule general,

Vă supun atenției un material pe care l-am primit astăzi pe o filieră verificată în timp. Aș vrea să știu și eu de ce se ocupă domnul Traian Băsescu cu astfel de acte de poliție politică împotriva președintelui unui partid parlamentar de opoziție, dar și împotriva altor lideri ai opoziției?

Oare chiar nu-l mai poate opri nimeni de la aceste jocuri politice foarte periculoase pentru democrație și interesul național?"

Cu stimă, doctor domnul Corneliu Vadim Tudor, vicepreședinte al Senatului României, președintele PRM.

Iată materialul pe care l-am primit.

Mircea Dinescu afirma recent într-un grup de apropiați că s-a împăcat cu președintele Traian Băsescu cu care are în prezent relații foarte bune. Și-a permis să-l roage pe Traian Băsescu să-i rezolve mai multe probleme personale și acesta a fost receptiv. A amintit și de cazul prietenului lor comun Ștefan Rădulescu, atacat de publicațiile Tricolorul și România Mare.

Președintele Traian Băsescu l-a asigurat pe Mircea Dinescu că nimeni nu se va atinge de Rădulescu atâta timp cât va fi el președintele țării.

Așa că se adeveresc afirmațiile lui Ștefan Rădulescu din care rezultă că-l are la mână pe Traian Băsescu căruia i-a dat mită 1 milion de dolari pentru derularea afacerilor cu piese de schimb pentru autobuzele de tip MAN, în timp ce acesta a fost primar general al capitalei.

Din ordinul ministrului justiției, Monica Macovei, în cele 7 dosare penale ce-l privesc pe Ștefan Rădulescu, aflate la Parchetul general nu s-a mai lucrat de mai bine de 7 luni de zile. Reamintim că Ștefan Rădulescu l-a mituit și pe Mircea Dinescu cu suma de peste 500.000 de euro, cu o limuzină BMW X3 ultimul tip, valorând un miliard de lei, cu un microbuz, cu 3 tiruri de mobilă transportate la conacul său din comuna Cetate și așa mai departe.

Procurorul Sorin Stănescu din cadrul Parchetului general, fost ministru al tineretului și sportului în guvernarea CDR, bun prieten cu Mircea Dinescu, a contactat două persoane cercetate împreună cu procurorul Constantin Gherța, pentru fapte intentate de procurorul DNA, Constantin Balcan, și le-a cerut să-l acuze pe procurorul Gherța dacă vor să scape cu fața curată.

Și aici fac o paranteză. Facem o incizie adâncă în structurile de tip mafiot ale justiției din România. Marți, 26 septembrie 2006, Ștefan Rădulescu s-a întâlnit cu un ziarist de la România Liberă pe care l-a mituit pentru a publica articole denigratoare la adresa procurorului Constantin Gherța și pentru a susține acțiunile abuzive și ilegale ale procurorului Constantin Balcan de la DNA.

Întâlnirea dintre Rădulescu și ziarist a avut loc pe strada Compozitorilor, cartierul Drumul Taberei, și poate fi confirmată de mai multe persoane. La două zile după această întâlnire, la data de 28 septembrie 2006, a apărut în România Liberă un articol care confirmă afirmațiile noastre.

Cercetările efectuate de Consiliul Superior al Magistraturii au scos la iveală faptul că procurorul Constantin Balcan îl favorizează pe infractorul Ștefan Rădulescu și îi cercetează abuziv pe procurorul Constantin Gherța și pe cei ce au înaintat plângeri penale împotriva lui Rădulescu.

Revenind la numitul Mircea Dinescu, mai precizăm că acesta și Traian Băsescu au pus la cale un plan de discreditare și compromitere a președintelui Corneliu Vadim Tudor și a PRM.

Despre acest plan de acțiune a vorbit, recent, Mircea Dinescu față de câțiva prieteni cu care a chefuit la conacul său din localitatea Cetate, județul Dolj.

Totodată, Traian Băsescu a dat ordin câtorva dintre uneltele sale de la CNSAS să scoată la iveală sau să fabrice dosare pentru doi dintre fruntașii PSD care și-au exprimat dezacordul față de nominalizările pentru șefia SRI și SIE și ne referim la senatorul Sorin Oprescu și la deputatul Miron Mitrea.

Asemenea practici sinistre confirmă încă o dată apucăturile de dictator african ale lui Traian Băsescu. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe David - Declarația de la Bologna,

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr - PNL-PD, domnul senator Gheorghe David.

 

Domnul Gheorghe David:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația mea se referă la Declarația de la Bologna, o componentă a integrării noastre europene.

Oricât de performant ar fi creierul uman, și mă gândesc când spun acest lucru la indivizii superdotați prin însăși limitele sale firești, el nu poate stoca și prelucra decât o cantitate limitată de informații, fie ele și dintr-un câmp al explorării extrem de limitat.

De pildă, în cunoașterea structurii atomului, pentru a-l putea cât de cât controla pe ucenicul vrăjitor, s-a văzut nevoit să creeze tehnologia prelucrării și transmiterii informației prin cea mai cunoscută odraslă a sa: calculatorul.

Cu ajutorul lui, pe lângă faptul că a izbutit să condenseze întregi biblioteci pe numai câteva CD-uri, cu ajutorul programelor elaborate poate acum să le prelucreze în scopul pe care și le-a propus cu o viteză greu de imaginat până în urmă cu câțiva ani.

Datorită posibilităților deschise unui număr cât mai mare de indivizi la binefacerile cunoașterii și implicit, a numărului celor implicați în actul creativității, o altă consecință este aceea a transformării creativității într-un act cotidian a cărui selectare valorică este apanajul competiției instituționalizate.

Valorificarea eficientă a acestui potențial creator a impus înființarea în țările lider ale dezvoltării economice și sociale a unor puternice centre de cercetare și producție științifică în care să-și poate exercita capacitatea de inovare, în egală măsură, nu doar cetățenii nativi ai acestora, ci și un număr din ce în ce mai mare de indivizi din țările ale căror potențial economic nu le permite să investească sumele uriașe pretinse de activitățile performante de cercetare și producție științifică.

Alocarea a 4 - 6% din produsul intern brut, ba chiar mai mult, cum este, de pildă, în Japonia, în China, în acest scop, nu face decât să sublinieze importanța acordată inventicii, ca factor crucial al dezvoltării. Ba, mai mult, marile companii și concerne și-au dezvoltat propriile centre de cercetare, cărora nu se sfiesc să le aloce 10 până la 12% din profit.

Potrivit unui recent studiu al Institutului German pentru Cercetare Științifică, compartimentele de cercetare ale unor companii au format Centrul Global de Cercetare la München. Numai Germania, care, după Statele Unite, se situează pe locul al doilea, în ceea ce privește producția de patente, și-a asigurat prezența în laboratoarele și centrele de cercetare a circa 20.000 de cercetători străini.

Evident că, aceste centre multinaționale ale comunității științifice, pentru a-și putea impune pe piață formidabilul lor potențial, au nevoie de oameni, care să poată comunica între ei, nu neapărat printr-o limbă comună, cât, mai ales, prin pregătire de specialitate, realizată pe bază de programe elaborate în comun. De exemplu, absolventului de agronomie din Timișoara - ca să mă refer doar la instituția de învățământ superior la care profesez - să-i fie recunoscută diploma și cunoștințele acumulate în perioada studenției, atât cele teoretice, cât și cele practice. Este una din cerințele consfințite prin capitolele 17 - "Știința și cercetarea" - și 18 - "Educație, formare profesională și tineret" -, negociate în conformitate cu acquis-ul comunitar.

În sinteză, scopul urmărit este atât îmbunătățirea și creșterea competitivității industriei europene și îmbunătățirea calității vieții, cât și acela de a deveni un suport stabil, care să contribuie la dezvoltarea și promovarea altor politici comunitare.

Am considerat că este util să ilustrez prin câteva date concrete preocupările factorilor de decizie politică, economică și socială, existente în spațiul Uniunii Europene, privind locul pe care trebuie să-l ocupe învățământul și cercetarea științifică în susținerea dezvoltării sale în deceniile care urmează, cu precizarea că debutul lor s-a produs odată cu înființarea Pieței Comune, în urmă cu 49 de ani.

Conștienți de complexitatea fenomenului și de importanța colosală a creativității în susținerea materializării programelor stabilite, în anul 1999, la Bologna, Italia, 29 de miniștri ai educației au semnat "Declarația de la Bologna", care vizează procesul educațional în ansamblul său. Ea a fost urmată de două conferințe desfășurate la Praga și Berlin, care au confirmat caracterul coerent și de lungă durată al procesului de la Bologna.

Principalele ținte avute în vedere de țara noastră, semnatară a declarației, sunt: integrarea treptată a universităților în spațiul european al învățământului superior, bazat pe un cadru comun de referință; mobilitate; recunoașterea calificărilor; acces pe piața muncii; creșterea competitivității acestuia; armonizarea arhitecturii sale cu privire la ciclurile învățământului, respectiv, licențiat, master și doctorat; compatibilizarea calificărilor universitare, prin dezvoltarea unui cadru comun de referință și, mai ales, prin generalizarea creditelor transferabile în organizarea programelor de studii, care să conducă la îmbunătățirea recunoașterii studiilor, la facilitarea mobilității studenților și la creșterea oportunităților de angajare pe piața muncii; creșterea calității; compatibilizarea standardelor de calitate și a activităților agențiilor naționale de evaluare a calității universitare.

Doamnelor și domnilor,

În realitatea atât de complexă în care ne este dat să trăim viața activă, este de-a dreptul riscant să faci predicții asupra modului cum vor evolua anumite fenomene macroeconomice și macrosociale.

Înclin să cred că explozia informațională începută în a doua parte a secolului trecut nu și-a epuizat nici pe departe resursele. Practic, este absurd ca cineva să creadă: "Gata, domnilor, opriți cunoașterea, fiindcă am ajuns la limita deplinelor împliniri materiale și sufletești".

Ceea ce pot spune cu certitudine este că, pentru a izbuti, esențială este adaptarea, iar pentru a reuși acest lucru, este nevoie de învățătură continuă sau, altfel spus, de educație permanentă. Principalul scop al documentului bolognez a fost cel al configurării unui învățământ european de toate gradele ale cărui diplome să fie recunoscute în întreg spațiul comunitar. Ca să nu mai vorbim de calitatea acestuia.

Pentru o mai bună înțelegere, nu este lipsit de interes să amintesc că unul dintre principiile fundamentale pe care s-a clădit Uniunea Europeană, înscris în Tratatul de la Roma, semnat în 1957, a fost și cel al liberei circulații a individului pe întreg teritoriul comunitar. Această calitate a consfințit și o deplină egalitate a șanselor. Din acest motiv, a fost necesară și introducerea unui sistem curricular unic, inclusiv la nivel universitar, tocmai pentru ca o diplomă eliberată într-o țară să aibă aceeași valoare în oricare altă țară europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Silvia Adriana Țicău - Integrarea României în U.E.

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar PSD, doamna senator Adriana Țicău.

Vă rog, aveți cuvântul, doamna senator.

 

Doamna Silvia Adriana Țicău:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea se referă la integrarea României în Uniunea Europeană.

La 1 ianuarie 2007, România va deveni stat membru al Uniunii Europene, iar cetățenii României vor deveni cetățeni ai Uniunii Europene.

Raportul prezentat de Comisia Europeană în fața Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, în data de 26 septembrie 2006, menționează progresele realizate față de raportul din luna mai 2006, dar conține și referiri la posibile clauze de salvgardare, ce pot fi activate atât până la momentul aderării - și mă refer la clauza pentru piața internă și clauza pentru justiție și afaceri interne - cât și pe parcursul primilor trei ani de la aderare.

Clauze de salvgardare pot fi introduse și pentru utilizarea fondurilor europene, incluzând chiar reduceri de fonduri. Acestea pot interveni ca urmare a neîndeplinirii anumitor angajamente, atât în cazul fondurilor destinate agriculturii, cât și pentru fondurile structurale - și aici mă refer la managementul, acreditarea și auditarea agențiilor de plăți.

În cazul fondurilor structurale, raportul menționează că noile state membre vor transmite programele operaționale ce vor fi aprobate de Comisia Europeană anterior demarării procedurilor de implementare ale acestora.

Pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice se află varianta electronică, în draft, a Planului Național de Dezvoltare, ce conține șapte programe operaționale:

  • Programul operațional pentru creșterea competitivității economice, ce totalizează 3.523 milioane euro, din care fondurile comunitare reprezintă aproximativ 63,57%, statul român urmând să asigure 1.283,9 milioane euro;
  • Programul operațional pentru mediu totalizează 4.903,51 milioane euro, din care fondurile comunitare se ridică la 3.960 milioane euro, adică 80,75%;
  • Programul operațional pentru transport totalizează 5.005,48 milioane euro, din care fondurile comunitare se ridică la 4.010 milioane euro, adică 80,11%, statul român urmând să asigure 961,8 milioane euro din fonduri publice și 33,6 milioane euro din fonduri private;
  • Programul operațional pentru dezvoltare regională totalizează 3.852,94 milioane euro, din care fondurile comunitare reprezintă 85%;
  • Programul operațional pentru dezvoltarea resurselor umane totalizează 3.588,23 milioane euro, din care 85% sunt reprezentate de fondurile europene.

La fel și pentru Programul operațional pentru asistență tehnică, unde statul român, de asemenea, asigură 85% din necesar.

Pentru anul 2007, fondurile europene sunt estimate la 946,75 milioane euro.

Considerând că fondurile ce vor fi suportate de la bugetul național sunt de aproximativ 15% din necesar, acestea se ridică la 167,1 milioane euro.

Întrebarea pe care aș dori să o adresez către cei responsabili cu implementarea Planului național de dezvoltare este dacă acest plan a fost realizat prin consultare cu cei interesați și dacă se bazează pe proiecte propuse de autoritățile publice centrale și locale. Instituțiile publice beneficiare ar fi trebuit să-și aloce în bugetele pe anul 2007 și în perspectiva anilor 2007 - 2013 resursele necesare cofinanțării proiectelor din Planul național de dezvoltare.

Pun această întrebare, mai ales în contextul în care noul Acord instituțional, aprobat de Parlamentul European, Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene prevede că la finanțare, prioritate vor avea proiectele începute în anii anteriori.

În acest context, consider că anul 2007 va fi crucial pentru utilizarea fondurilor structurale alocate României pentru întreaga perioadă 2007 - 2013. De aceea, consider că în fiecare județ ar trebui să ne asigurăm că programele operaționale aferente Planului național de dezvoltare sunt realizate împreună cu autoritățile publice responsabile și că acestea și-au asigurat cofinanțarea necesară.

Mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Doina Silistru - Ziua internațională a persoanelor de vârsta a treia și situația reală a bătrânilor din România.

Invit la tribună pe doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul.

 

Doamna Doina Silistru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Măcar o dată pe an, cu prilejul "Zilei Internaționale a Persoanelor de Vârsta a Treia", ar trebui să ne rupem de rutină și, punctual, de obsesiile perioadei din urmă, pentru a vorbi despre bătrâni.

Orice discuție despre bătrânii României înseamnă, în plan concret, o discuție despre situația grea în care se află, un discurs despre perfecționarea umilinței și a unor tehnici de supraviețuire, al căror singur atribut este primitivismul.

Poate multora nu le place ca, pentru puțin timp, să lase în suspensie fructuoasa temă a dosarelor CNSAS-ului, certurile interminabile pe teme dintre cele mai diverse, dar toate de actualitate, care dau bine la televizor, pentru a vorbi despre pensionari.

Să recunoaștem, este mai ușor, mai tentant și mai folositor imaginii personale sau a partidului dacă ne vom consuma energiile încă un an, poate doi, în discuții de principiu, pe orice alte teme decât realitatea imediată, din care fac parte și bătrânii sau, mai aproape de adevăr, în primul rând, ei.

Nu voi valorifica un loc comun de genul "Cine nu are bătrâni să-și cumpere". Gândesc sincer că această spusă ar trebui reformulată: "Cine nu are bătrâni ar face bine să-i caute la coadă la farmacie".

Prin urmare, nu mă voi referi nici la virtuțile persoanelor de vârsta a treia, pentru că sunt știute și, din cauza unei false utilizări, aproape uzate. Prefer vorbelor frumoase o sinceritate dureroasă. Așadar, mă voi referi la ei ca la un izvor de durere și umilință.

Persoanele de vârsta a treia nu sunt doar un pansament electoral, folosit în campaniile de alegeri și deveniți nefolositori acum, când nivelul pensiilor refuză să-i îndreptățească pe pensionari să spună că trăiesc bine.

Pensionarii nu trăiesc bine. Acesta este tabloul României adevărate, despre care încă nu se scrie destul. Cum să trăiască bine, dacă o jumătate de lună se calcă în picioare la ușile farmaciilor, iar cealaltă jumătate - poate, pentru a nu-și pierde antrenamentul, ar spune vreun ironic - fac cozi în fața băncilor, pentru a intra în posesia pensiilor.

Am zis bine. Cine nu are pensionari să-i caute la cozi.Nu are cum să-i rateze.

Medicamentele sunt scumpe, banii puțini și veniți cu întârziere, așa că este de mirare cum, în loc să se împuțineze, singura virtute cu adevărat remarcabilă a persoanelor de vârsta a treia tinde să devină numărul, iar numărul poate fi - au demonstrat-o de multe ori alegerile - un factor decisiv pentru unii sau alții, aflați vremelnic la guvernare. Sunt ușor de impresionat, pentru că sunt modești și se mulțumesc cu foarte puțin.

Dacă la nivel mondial serviciile medicale complexe, acordate populației, au condus la o creștere firească a mediei de vârstă a populației, determinând și o creștere însemnată a populației de vârsta a treia, în România, bătrânii încă mor de foame, iar noi nu putem, în prezent, decât să gestionăm acest dezastru.

Riscăm, dacă acest ritm se va păstra, să intrăm în Uniunea Europeană cu o zestre pe care nimeni nu o va dori. Vom fi condamnați ca "ucigași" - luați-o cu ghilimele de rigoare - "ai unei întregi generații", pentru că în zadar pensii mărite, în zadar ajutoare sociale pentru cei fără venituri, facilități la plata energiei termice și electrice, medicamente în regim compensat, în zadar toate măsurile legislative adoptate, în zadar toate căminele de bătrâni și căminele-spital pentru bătrânii bolnavi, cu afecțiuni cronice, dacă eforturile nu sunt în acord cu realitatea pe care fiecare dintre noi o vedem în județele pe care le reprezentăm. Și cred că sunteți convinși că toate măsurile adoptate în sprijinul acestei categorii sociale sunt insuficiente.

Distanța dintre teoria frumoasă, care se practică la București, și viața adevărată este imensă și, parcă, imposibil de parcurs.

Persoanele de vârsta a treia reprezintă o categorie bolnavă, stresată, lipsită de orice opțiune. Bătrânii sunt alungați din familii, trimiși Dumnezeu știe unde. Proverbul "Cine nu are bătrâni să-și cumpere" tinde să devină o amintire a unor vremuri care, parcă, nici nu au existat. Noi avem bătrâni, dar încă nu știm ce să facem cu ei și mai sincer ar fi să recunoaștem că cine nu are bătrâni, în curând, nu va mai avea nimic.

Transmit generației de vârsta a treia, generație din care, mai devreme sau mai târziu, vom face cu toții parte, un sincer "La mulți ani!", multă sănătate și speranța că va veni timpul când, după ani de muncă, vor avea o bătrânețe liniștită și fără grija zilei de mâine.

Mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, doamna senator.

 
Valentin Dinescu - UDMR - factor politic activ, agresiv și destabilizator pentru statul român.

Invit la tribună pe domnul senator Valentin Dinescu, Grupul parlamentar PRM. Aveți cuvântul.

 

Domnul Valentin Dinescu:

Doamnelor și domnilor senatori,

Începând din decembrie 1989, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România s-a afirmat ca un factor politic activ, agresiv și destabilizator pentru statul român. Apariția ei rapidă în decembrie 1989, ca organizație cu acțiuni politice în slujba minorității maghiare, legalizarea ei ca uniune culturală, acceptarea ei ca partid politic, la alegerile din 1990, i-a oferit numeroase căi de acțiune civică și politică pe care le-a folosit metodic.

Atât acțiunile din decembrie 1989, cât și cele de la începutul anului 1990, ca și altele care au urmat timp de aproape 17 ani, caracterizează UDMR ca organizație politică separatistă, revizionistă, cu un pronunțat caracter șovin.

Acțiunile UDMR în județele Harghita, Covasna și Mureș, în Parlamentul României, în guvernele care i-au acceptat colaborarea, dar și peste hotare, în Parlamentul Europei, i-au evidențiat direcția de lucru programatică, constantă, pe un drum care vizează autonomia maghiarilor din România, continuată cu dizolvarea suveranității statului român.

Iredentiștii unguri bat allegro la maioneza Ardealului maghiarilor, susținuți de cozi de topor din interiorul țării, simbriașii cu aere euro mondiale, zornăie dieza, cheia trădării, punând în pericol siguranța națională, suveranitatea și integritatea statului național unitar român.

O schiță de istorie a UDMR evidențiază rolul antiromânesc și antistatal al UDMR și colaborarea acestei uniuni culturale cu cercuri și instanțe politice externe ostile României.

Vipera nu are altă vină decât că-i veninoasă.

Nicolae Iorga spunea, citez, "Șarpele nu este periculos că mușcă, ci că pentru că se ascunde ca să o facă". Dar, iată că, UDMR-ul nu se mai ascunde. Iese la drumul mare, tot mai des, cu tot mai mult venin.

Sâmbătă, 23 septembrie 2006, la Miercurea-Ciuc, în prezența aleșilor locali de naționalitate maghiară din Harghita, Covasna și Mureș, liderul moderat al UDMR a abordat tranșant tema autonomiei teritoriale, neuitând să menționeze că ideea este cuprinsă în programul politic al uniunii.

Citez, cu toate că nu-mi face plăcere. "Avem nevoie de autonomie teritorială ca să ne permită să decidem noi în problemele ce privesc bugetul și care să permită ca limba maghiară să devină limbă regională oficială". În opinia liderului UDMR, un prim pas spre autonomie este crearea unei imagini simbolice, unice pentru secuime".

Din nou, citez: "Cei care intră în această zonă trebuie să vadă și prin simboluri iconice, unice, că au ajuns în secuime.

În același timp, participanții la întrunirea de la Miercurea-Ciuc au adoptat un document în care și-au declarat voința de a obține autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc. Cât de diabolic a acționat în organizarea acestei întruniri de la Miercurea-Ciuc această organizație care atentează la integritatea statului român și care duce o politică antiromânească și antieuropeană!

A organizat-o când autoritățile erau ocupate cu Sommet-ul francofoniei, când armata română era decapitată și când serviciile secrete nu au șefi.

Din câte cunosc eu, domnul președinte al României și domnul prim-ministru al României nu au avut o reacție fermă, tranșantă, față de ieșirile iredentiste ale liderului UDMR, care lider mai este încă vicepremier în Guvernul României, Românie al cărei teritoriu îl vrea sfârtecat, enclavizat, maghiarizat.

Răbdarea și toleranța noastră a ajuns la capăt. Solicit organelor abilitate ale statului român să-și facă datoria. Ne-am săturat de batjocura, pentru a câta oară, la adresa poporului român.

Să fie anchetați și judecați toți participanții la adunarea de la Miercurea-Ciuc. Să fie dotați cu simboluri iconice pe tricouri dungate, dar nu de marinar, purtate în camere cu zăbrele ferecate.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Viorel Arion - DN.66 - Simeria-Petroșani.

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD, domnul senator Viorel Arion.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Viorel Arion:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, citez dintr-un comunicat de presă, lansat în luna aprilie a anului 2003.

"Lucrările de modernizare a Drumului Național Simeria - Petroșani, în lungime de 80 km, vor începe în aprilie 2003 și vor fi încheiate în iunie 2006, valoarea totală a proiectului fiind de 46 milioane euro" informează Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.

"Din această sumă, 10 milioane euro au fost deja alocați, dintr-un credit acordat de Banca Europeană de Investiții și din contribuția Guvernului României"

În 19 martie 2003, Administrația Națională a Drumurilor, actuala Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a contractat această lucrare cu trei constructori, fiecare urmând să construiască un tronson de drum, beneficiarii fiind ITALSTRADE pentru sectorul Petroșani-Baru, PROODEFTIKI și CONTRANSIMEX pentru tronsonul Hațeg-Baru Mare, iar pentru segmentul Hațeg-Simeria, CCF SA București.

Fiecare antreprenor a primit lucrări de peste 10 milioane de euro.

Potrivit contractelor, lucrările la DN 66 trebuiau finalizate în aprilie a.c. pentru primul tronson, în iulie, anul trecut, pentru cel de-al doilea tronson, și iunie 2006 pentru cel de-al treilea segment de drum.

Cum stau însă lucrurile, în realitate, în luna octombrie 2006, adică la aproape 5 luni de la termenele la care lucrările ar fi trebuit să fie terminate?

Sectoare întregi de drum sunt încă neterminate, lucrări în desfășurare, în special în zona Hațeg, și impresia unui lucru făcut de mântuială.

Un drum de la Simeria la Petroșani este o adevărată aventură.

Dacă îți dorești adrenalină la maxim, nu ai decât să parcurgi acest drum, îți trebuie o îndemânare deosebită, ca să eviți denivelările existente la tot pasul și o răbdare de fier să aștepți la toate strangulările existente pe traseu.

La ce mai sunt atunci bune contractele, dacă tot nu sunt respectate?

Ce fac reprezentanții statului, în cazul unor astfel de crase încălcări de contracte?

Sunt întrebări pe care le voi formula și în interpelarea pe care o voi transmite chiar astăzi către Ministerul Transporturilor.

Una peste alta, se pare că a devenit chiar o regulă, aceea de a nu-ți respecta angajamentele asumate prin contract.

Solicit Ministerului Transporturilor și Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale să intervină energic și să asigure finalizarea lucrărilor în cel mai scurt timp, altfel ne vom trezi în penibila situație de a începe reparațiile la acest tronson de drum în unele sectoare, în timp ce în altele lucrările nici măcar nu au fost finalizate.

Importanța acestui sector al DN 66 este foarte mare pentru economia județului. Practic, legătura întregii Văii Jiului cu județul, cu Ardealul, se face pe acest tronson. Locuitorii Văii Jiului, ai județului Hunedoara au nevoie de o minimă infrastructură, funcțională pentru a mai spera că economia județului se poate relansa.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc.

 
Angel Tîlvăr - Blocarea activității Consiliului Județean Vrancea (25 - 30 septembrie 2006).

Invit la tribună pe domnul senator Angel Tîlvăr, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În intervalul 25-30 septembrie 2006, comunitatea județului Vrancea a fost martora unor evenimente de o gravitate extremă, fără precedent într-o perioadă lungă de timp.

După ce, în ultimele două luni, reprezentanții puterii au blocat prin construcția unui eșafodaj politic și pseudo-juridic întreaga activitate a Consiliului județean, consilierii județeni ai formațiunilor care formează puterea au decis, cu de la sine putere, în cadrul unei pseudo-ședințe extraordinare, convocată și desfășurată fără respectarea nici unei norme legale, înlăturarea din funcție a președintelui PSD a Consiliului județean Vrancea și alegerea altui consilier, reprezentant al PNL, în această funcție.

Știți foarte bine condițiile în care poate fi suspendat un președinte de consiliu și știți, ca oameni cu experiență politică, cum poate fi convocată o ședință de consiliu județean.

Dânșii s-au prefăcut că nu știu. Că nu argumentele firave și patetice, expuse în mod public de către aceștia, au stat la baza acestui demers, ci realizarea unor obiective restrânse de grup, devenise mai mult decât evident cu o săptămână înainte, când, desfășurarea unei întruniri similare cu același obiectiv eșuase din cauza neprezentării reprezentanților conservatori. Motivul lipsei acestora era legat de neobținerea postului de subprefect al județului Vrancea, funcție publică care poate fi ocupată numai prin concurs și care nu poate face obiectul unor târguieli ca la tarabă, așa cum s-a procedat în Vrancea.

De fapt, sub pretextul luptei împotriva președintelui Marian Oprișan, acuzat de toate relele din lume, atacul era direcționat la adresa PSD care, în județul Vrancea, este bine reprezentat și care, prin mijloace democratice, este puțin probabil să-și piardă rolul dominant în viața politică și administrativă a județului, dar dorind să domine viața politică, altfel decât prim omologare electorală, politicienii din Alianță au crezut că presiunile și circul permanent pot să aibă alți autori decât propriile lor persoane, iar lipsa de performanță poate fi imputată adversarilor politici. Și totul impus prin forță fie ea declarativă, fie manifestată fără echivoc.

Astfel, pseudo-ședința extraordinară, din data de 27 septembrie, în care acești grup de cetățeni, consilieri județeni, membri ai Alianței, ai Partidului Conservator și Partidului Noua Generație au decis, la o șuetă la Ateneul popular, înlăturarea președintelui Consiliului județean din funcție, a fost urmată de un adevărat desant la sediul acestei instituții, condus de pseudo-președintele proaspăt ales al Consiliului județean Vrancea, liberalul Eduard Lambrino, iar grupul condus de acesta și de președintele PNL Vrancea, format din aproximativ 30 de persoane, a pătruns în forță în sediul Consiliului județean și din dorința de a ocupa biroul președintelui acestei instituții au bruscat mai mulți polițiști comunitari și un funcționar public.

În fața acestei încălcări fără precedent a democrației, mai multe sute de aleși locali ai Partidului Social Democrat din județul Vrancea, primari, viceprimari, consilieri locali și județeni au venit în zilele de 28 și 29 septembrie la sediul Consiliului județean, pentru a protesta împotriva modului în care reprezentanții Alianței portocalii și sateliții acesteia, călcând în picioare voința electoratului și norme fundamentale ale statului de drept, au decis înlăturarea președintelui Consiliului județean.

Cu această ocazie, 71 de primari și viceprimari au semnat un memoriu adresat președintelui, primului-ministru, ministrului administrației și internelor, dar și Congresului autorităților locale și regionale, Asociației regiunilor europene de la Strasbourg, președintelui Comisiei Europene, iar în memoriu primarii și viceprimarii semnatari și-au exprimat dezaprobarea față de puciul organizat de consilierii puterii, manevrați din umbră de politicieni preocupați doar de interese înguste de partid.

Semnatarii acestui memoriu apreciază că, citez, "Este inacceptabil ca într-un stat, care se dorește democratic și care vrea să se alinieze valorilor structurilor europene în care urmează să se integreze, să aibă loc asemenea acte primitive și încălcări grosolane ale legii.

Maniera în care s-au întrunit și au luat decizii la așa-zisa ședință extraordinară demonstrează cât se poate de clar că cei 22 de consilieri județeni au schimbat prin forță și șantaj rezultatul alegerilor locale din 2004, au aruncat la coș voința cetățenilor județului, exprimată prin vot democratic".

Nu cred că este cineva în această sală care să nu fie de acord cu acest lucru, care ține și de democrație, dar și de minimă decență politică.

Cei 71 de primari și viceprimari, semnatari, au precizat că, citez "Nu numai consilierii județeni, ci și primarii semnatari ai acestui memoriu au fost supuși presiunilor de către reprezentanții Alianței D.A., dar nu au cedat pentru că am înțeles să respectăm cetățenii comunităților pe care le conducem și le reprezentăm. Dacă acțiunile ilegale înfăptuite de cei 22 consilieri județeni nu vor fi stopate și vor fi tolerate, oricare dintre noi, primarii, poate deveni victima unor manevre care nu sunt nici morale, nici legale".

Vreau să spun că acest lucru poate fi valabil la nivelul întregii țări.

Autorii memoriului au adresat primului-ministru o solicitare căreia mă raliez în totalitate, și anume aceea de a face toate demersurile necesare pentru ca hotărârile luate abuziv de cei 22 de consilieri județeni, într-o ședință ilegală, să nu producă efecte juridice, întrucât, astfel, se poate crea un precedent extrem de periculos.

Trebuie precizat că, în cazul în care prefectul județului Vrancea, obligat de lege să dea dovadă de imparțialitate și obiectivitate, ar fi dat sau a dat aviz de legalitate hotărârilor adoptate în mod ilegal de către cei 22 de consilieri, Organizația PSD Vrancea va apela la toate formele de protest permise de lege, inclusiv organizarea unor mitinguri de protest.

Din fericire, un prim pas pentru instaurarea legii și intrarea în normalitate a vieții cetățenilor a avut loc vineri, 29 septembrie, când Tribunalul Vrancea a dat câștig de cauză organizației PSD Vrancea și a obligat Consiliul Județean să se întrunească în ședință, pentru a lua act de încetarea, încă din luna iulie, a mandatelor a șase consilieri județeni racolați de PNL și PD.

În încheiere, vreau să vă spun că am credința că cetățenii județului vor sancționa în mod drastic disprețul absolut față de lege, manifestat de către reprezentanții Alianței, iar acest lucru este motivat de faptul că nici un vrâncean, și îmi place să cred, că nici un om decent, corect și responsabil nu se poate regăsi în modul de acțiune al acestui grup de gherilă politică care a ridicat mita, șantajul și forța la rangul de principii fundamentale de acțiune politică.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Claudiu Tănăsescu - Furtul Aeroportului Băneasa.

Invit la tribună pe domnul senator Dan Claudiu Tănăsescu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

 

Domnul Claudiu Tănăsescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică aș putea-o intitula "Furtul Aeroportului Băneasa".

Pe ultima sută de metri, înainte de integrarea României în Uniunea Europeană, ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului, Radu Berceanu reintroduce centralizarea și desființează concurența în domeniul aeroportuar forțând înființarea unei companii mamut prin comasarea Companiei Naționale Aeroportul Internațional Henry Coandă cu Societatea Națională a Aeroportului Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu.

Fuziunea prin comasare dintre cele două aeroporturi este motivată, printre altele, în nota de fundamentare a proiectului de Hotărâre de Guvern, inițiat în acest sens de o eventuală impunere a unor restricții de trafic care vor deveni obligatorii pentru Aeroportul Băneasa din considerente de protecție a mediului, dată fiind apropierea acestuia de zonele de locuințe ale Municipiului București.

Cunoaște domnul ministru la ce apropiere de zonele de locuințe funcționează o serie de mari aeroporturi din Europa și din lume, fără ca locuitorii acestor zone să se gândească măcar că ar putea crea impunerea unor restricții de trafic?

Se cunoaște că în zona de protecție a aeroporturilor nu se poate ridica nici un fel de construcție fără avizul Autorității Aeronautice Civile Române.

Știe oare domnul ministru că în avizele emise de această instituție pentru construirea unor locuințe în apropierea Aeroportului Băneasa se specifică faptul că Autoritatea Aeronautică Civilă Română și Aeroportul Băneasa nu sunt răspunzătoare pentru disconfortul creat de traficul aeroportuar?

Oare aceasta nu însemna că proprietarii acestor locuințe au acceptat de bună voie disconfortul sonic produs de traficul de pe Aeroportul Băneasa?

În aceste condiții, despre ce restricții de trafic poate fi vorba?

Cine are dreptul să pretindă așa ceva?

Domnul ministru Radu Berceanu a declarat că cele două aeroporturi sunt destinate unor tipuri diferite de aeronave.

Cine și pe ce criterii a stabilit această diferențiere?

Căror tipuri de aeronave se intenționează să fie destinat Aeroportul Băneasa în urma acestei diferențieri arbitrare?

Oare domnul ministru, care este inginer de aviație, nu știe faptul că pista de decolare-aterizare a Aeroportului Băneasa care are o lungime de 3.200 m, fiind una dintre cele mai lungi din țară poate deservi orice aeronavă folosită de companiile aeriene care operează teritoriul României? Este drept, cu excepția avionului Airbus A-380 pe care nici Aeroportul Henry Coandă nu îl poate deservi.

În aceeași notă de fundamentare a proiectului de Hotărâre de Guvern privind fuziunea celor două aeroporturi se precizează faptul că o mare parte din mijloacele fixe dezafectate, deci, vechi, de pe Aeroportul Henry Coandă s-ar utiliza imediat pe Aeroportul Băneasa care este astfel categorisit, din start, ca aeroport de categorie inferioară, fără a se ține cont de faptul că acesta are un program de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.329/2002.

De ce Aeroportul Băneasa nu va avea dreptul să se modernizeze cu mijloace fixe noi și moderne?

Mai este oare cazul să ne întrebăm ce se ascunde în spatele acestei fuziuni, când totul este "cusut cu ață albă"?

Este clar că se intenționează strangularea până la dispariție a traficului pe Aeroportul Băneasa pentru ca acesta să fie închis, apoi, pe considerente de rentabilitate, să se poată pune mâna pe cele 183 ha de teren și toate în zona cea mai râvnită din București.

Dar cum rămâne cu istoria, cu tradiția? Distrugem tot?

Domnul ministru are antecedente în acest sens dovedind că istoria și tradițiile nu valorează nimic pentru dânsul.

Așa cum și-a dat acordul pentru distrugerea vestigiilor istorice de la Roșia Montana, tot așa vrea să distrugă o pagină în istoria aviației românești, cel mai vechi aeroport din țară care a împlinit la 1 august 2006, venerabila vârstă de 96 ani.

Cerem să se investigheze, dacă din punct de vedere economic este justificată această fuziune și, mai ales, modul în care aceasta se dorește a fi înfăptuită.

Ministrul transporturilor, Radu Berceanu, a elaborat Proiectul unificării Aeroportului Băneasa și Henry Coandă. Există temeri că este agreat falimentul primului, un aeroport mic, dar valorând 1 miliard euro.

Vă mulțumesc, domnule președinte! (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Puiu Hașotti - Normalul sau anormalul în România - șeful SRI - un reprezentant al opoziției .

Invit la tribună pe domnul senator Puiu Hașotti, din partea Grupului parlamentar al Alianței "D.A." PNL-PD.

Aveți cuvântul, vă rog.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Poate pentru prima dată în istoria politică post-decembristă a României anormalul și normalul devin două concepte difuze prin propunerea de numire a șefului unui serviciu de informații, în speță SRI pentru un reprezentant al opoziției în așa-zisul "spirit al normalității politice".

Se pune astfel întrebarea:cât de normală este o astfel de propunere? Nu mă refer aici la profesionalismul celui propus, ci la ideea politică lansată de anumiți lideri privind necesitatea unei astfel de numiri și de ce această desemnare reprezintă "normalitate și echilibru politic", tocmai acum?

Înseamnă că tot ceea ce s-a întâmplat în 17 ani de democrație post-decembristă s-a derulat într-un climat anormal, că raportul dintre putere și opoziție strică echilibrul societății, iar clivajul democratic stânga-dreapta ar trebui să dispară, astfel încât să rămână doar un monopartitism și o "armonie" politică sau altfel spus, ne putem întreba dacă nu cumva anormală a fost încercarea de înlocuire a președinților Senatului și Camerei Deputaților sau depunerea unor moțiuni de cenzură de către opoziție când puterea a înaintat pachetele de legi referitoare la reformele justiției, ale proprietății, ale sănătății și viziunile, evident, diferite ale puterii și opoziției vizând modernizarea întregii societăți românești pe care noi, Alianța "D.A." PNL-PD și actuala coaliție guvernamentală am promis că le vom realiza? Atunci înseamnă că afirmațiile de genul "sistem ticăloșit", "hegemonia baronilor locali ai PSD la nivelul întregii Românii", metafora cu "țepele din Piața Victoriei" sunt tot efectul unei atmosfere anormale?

Atunci de ce nu, normal, ar trebui, poate ca să fie și comisarul european din partea României, desemnat tot de către opoziție, nu numai șeful SRI, tot în același ton ar urma ca președintele CNSAS, de ce nu și negociatorul șef al României cu Uniunea Europeană să fi fost sau să fie tot din partea opoziției și exemplele pot continua la nesfârșit.

Ce-am putea să mai înțelegem? Ce este normal sau anormal? Unde se află limita dintre ele?

Stimați colegi, prin ceea ce se întâmplă de câteva zile încoace se creează un haos decizional pentru întreaga clasă politică.

Ce credeam că este normal ca un partid care se află în opoziție să nu fie în același timp și la cârma unor instituții fundamentale, se dovedește, cel puțin după unii, a fi contrariul.

Sincer, nu mă interesează dacă PSD vrea să fie partener al unei coaliții prezidențiale, și dacă compromisul politic ține loc de orice doctrină, mentalitate sau promisiune electorală?

Oricum, nu este normal să avem o majoritate parlamentară și o altă majoritate prezidențială.

Nu pot nega dreptul președintelui Băsescu de a propune orice persoană la conducerea SRI-ului, nu pot nega dreptul președintelui de a se consulta cu un singur partid și acesta din opoziția parlamentară. Intră însă, aceste demersuri în zona normalității? Mă îndoiesc!

În această chestiune, de asemenea, nu pot nega dreptul PSD-ului de a se lăsa așezat la "reverul sacoului prezidențial", nu pot nega dreptul social-democraților de a primi un măr otrăvit și nu pot nega dreptul fiecărui parlamentar de a vota cu încredere. Pot doar să afirm că este foarte periculos să confundăm normalitatea cu anormalitatea, ar fi periculos, chiar pentru principiile fundamentale ale democrației.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

Ați făcut câteva propuneri extrem de interesante pentru viitor.

 
Adrian Păunescu - Necesitatea donărilor de sânge; - In memoriam - Virgil Ierunca, Edmond Deda, Sütő András; - Blocarea editării manuscriselor facsimilate ale lui Mihai Eminescu; - Reînființarea lăcașelor de cultură și a bibliotecilor; - Autonomia teritorială cerută de UDMR.

Invit la tribună pe domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar PSD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Se potrivește foarte bine, domnule președinte de ședință, să vorbesc după domnul lider al Grupului parlamentar PNL-PD, care a acuzat pe președintele Băsescu de gesturi anormale pentru că, de fapt, și eu vroiam să-l întreb ceva pe dl. Hașotti: ține de anormalitate sau de normalitate să faci tu, ca președinte, altă majoritate și să faci alt Guvern decât cel care ieșise în alegeri?

Nu, nu a fost așa?

Din sală: Da.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Și, atunci de ce nu începeți numărătoarea de-acolo?

Din sală: O să discutăm...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte de grup, să discutăm cu voce tare, că altfel e prea discretă convorbirea între noi doi!

E o vorbă pe care a spus-o marele om care este Ștefan Andrei, fostul ministru de externe al României la procesul lui "Unui lucru fără cale, cale dând/Multe lucruri fără cale vor urma" - citat din Cantemir.

Este ceva nemaipomenit! Așa este!

"Unui lucru fără cale, cale dând/Multe lucruri fără cale vor urma." (Discuții în sală.)

Da, trebuie să fim capabili să vedem răul când suntem și noi complici cu el, că dacă îl vedem numai la PSD, nu ne crede nimeni... (Discuții în sală.) Eu cred că dacă exemplul dumneavoastră venea primul ne era mai ușor și nouă să dezbatem în principiu problema abuzurilor de putere, pe când așa, de ce nu începeți de la acel abuz care a dus la noua situație din România și prin care ați ajuns la putere?

Nu e corect! Nu e, cum spuneați dumneavoastră, normal, dar în fine, astea toate se rezolvă în timp! (Discuții în sală.) De ce să fie normale? Păi, ce dumneavoastră sunteți frați de cruce cu PD-ul sau ce, ați schimbat sângele unii cu alții? E o alianță, ea poate să fie, poate să nu fie, așa că eu, de această dată, îl consider pe președintele Băsescu continuator al propriei sale politici, surprinzător și dinamic și pe dvs. nu cred în ceea ce spuneți.

Ceea ce ar putea fi moto-ul dialogului meu cu clipa este: "Trăim în România, țara unde bolnavii nu au sânge, nu găsesc sângele de care au nevoie". Un eveniment internațional excepțional, într-adevăr, a polarizat toate energiile și toate competențele, dar parcă trebuie păstrat ceva și pentru poporul român, inclusiv câteva flacoane de sânge. Prin spitale se umblă acum după oameni pe care autoritățile să-i convingă să doneze sânge.

Nici problema donării sângelui nu a rămas nereformată, atât de reformată încât nu mai donează nimeni sânge, or, acesta este unul dintre mecanismele nenorocite ale falselor reforme care au dominat scena publică, nu numai în această perioadă, ci și aproape în toată perioada în care poporul român aștepta limpeziri și de la București îi veneau încețoșări.

E nevoie de reforme, dar e nevoie de reforme în sensul sporirii numărului de karate al condiției umane, nu în sensul scoaterii omului din rosturile sale firești.

Dacă s-a ajuns la situația că în România, în spitale, nu e sânge, înseamnă că nu e ceva în regulă chiar în organismul celor ce coordonează sănătatea și mă întreb: cât sânge are în membrele sale vitale cel care conduce sănătatea și dacă nu îi e greu, dacă nu simte nevoia să facă un apel la întreaga societate, pentru a rezolva această problemă pe care, bineînțeles că dumneavoastră, ca și mine, nu o vedeți decât dacă e cineva din cei apropiați în cauză.

Din sală: Să donăm noi primii!

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

De acord, domnul Hașotti propune să donăm noi primii, dar să nu fie cumva stricat sângele nostru!

Din sală: Aveți de unde!

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Am de unde, dar nici dumneavoastră nu vă puteți plânge, și dumneavoastră aveți o doniță de sânge! (Râsete)E o problemă pe care nu aș putea să nu o pun, moto-ul acestei declarații politice.

În semn de omagiu pentru mari nume ale culturii care au dispărut în aceste zile, oameni cu care nu am fost totdeauna pe aceleași poziții, oameni cu care am polemizat, oameni cu care am avut neghiobia să ne dușmănim, vă propun să păstrăm un moment de reculegere în amintirea scriitorului român, Virgil Ierunca, a compozitorului Edmond Deda și a scriitorului maghiar Suto Andras, decedați în aceste zile.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, stimați colegi.

(se păstrează un moment de reculegere)

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să continuați.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Doamnelor și domnilor,

Am numeroase vești rele, din care am selectat și una care ne privește. Ne-am străduit în acest Senat și am obținut acorduri de la diverse instanțe care protejează banul în România pentru ca Academia Română să poată tipări toată zestrea genială de Caiete eminesciene. Fostul președinte al Academiei Române, marele cărturar care a fost și rămâne Eugen Simion, acuză actuala conducere a Academiei Române că a blocat proiectul editării manuscriselor facsimilate ale lui Mihai Eminescu. Zice Eugen Simion: "Nu s-a mai făcut nimic. Este un blocaj total în acest proiect de interes național. Academia Română stagnează lucrurile. Sunt absolut dezolat de această problemă. De nouă luni de zile suntem într-o discuție fără sfârșit. Bani pentru facsimilarea manuscriselor ar exista în bugetul Academiei Române." Ar exista pentru că Eugen Simion s-a bătut pentru această cauză, pentru că mai mulți intelectuali din acest Parlament, reprezentând mai multe, poate toate, chiar toate partidele, prin faptul că a existat chemarea mea repetată la conștiință și luciditate, au reacționat și au pus umăr lângă umăr ca să se rezolve această problemă. Și acum banii se duc pe cine știe ce altceva și Caietele lui Eminescu, visul de aur al tuturor generațiilor de intelectuali care ne-au premers și care se lega în realizarea lui practică de numele generației noastre este în pericol. Manuscrisele erau tipărite până acum la Regia Autonomă Monitorul Oficial, singura tipografie capabilă să le lucreze la standardele cerute. Repet, este vorba de manuscrise. Ele trebuie reproduse la nivelul de fidelitate pe care îl au propriu-zis literele scrise de Eminescu.

Academia Română a vrut, însă, zice Eugen Simion, "să dea dreptul de tipărire unei alte edituri. Am făcut nenumărate memorii și am purtat discuții fără rost la Academie în această problemă", a mai spus Eugen Simion.

Cer Biroului permanent al Senatului să intervină în numele nostru, al tuturor, pentru ca un fapt în care eram și noi implicați, îi eram căuzași, să-și continue cursul firesc.

Doamnelor și domnilor,

Avem multe de spus despre cultura scrisă, așa cum este ea văzută și la Ministerul Culturii și Cultelor. Vă semnalez faptul că dispar revistele de cultură, vă semnalez faptul că dispare din obiceiul de a lucra al Ministerului Culturii și Cultelor cartea scrisă.

Există, într-adevăr, multe edituri particulare, dar, după exemplul marilor țări ale Europei, cultura nu este doar o treabă particulară. Marea cultură națională este o problemă națională și de ea trebuie să se ocupe cu curaj și inspirație, cu competență și anvergură Ministerul Culturii și Cultelor. Marile opere trebuie să-și găsească în Ministerul Culturii și Cultelor apărătorul de drept.

Or, încet-încet, se creează impresia că lumea scriitorilor, că lumea intelectualilor s-a obișnuit cu statutul de piață. Cultura nu este piață, asta chiar dacă nu ești social-democrat, chiar liberal fiind, chiar conservator fiind, chiar țărănist fiind, știi prea bine - cultura nu e piață. Nu se poate trăi din cultură, nu se poate face negoț cu fapte de cultură. Cultura trebuie protejată de societate prin profitul altor categorii de lucruri pe care le produce societatea. În acest mod, considerând cultura un fapt de piață, vom ajunge în paleolitic și ne vom bloca împreună la câte o stâncă pe care n-o vom putea scrijeli. Dacă vrem să fim în vremea noastră și să fim contemporanii marilor înfăptuiri în domeniul culturii din lume, cred că trebuie să îndrăznim o altă viziune asupra culturii, o viziune potrivnică ideii de piață. Pot exista cărți cu 200 de exemplare de o valoare excepțională. Vă spune asta scriitorul român cu cel mai mare tiraj de carte din istoria culturii române.

Așadar nu pledez pentru mine, pledez pentru cartea scrisă în România, pledez pentru reînființarea lăcașelor de cultură și pentru recrearea bibliotecilor, și pentru sporirea rolului dascălilor și al preoților în comunitățile românești spre a răspândi cartea și publicația de cultură. Altfel, ajungem la violența la care asistăm neputincioși.

E, desigur, o chestiune firească să se reacționeze aspru împotriva violenței și jandarmii să-și facă datoria împotriva violenței, dar asta este numai o chestiune de o seară, de două seri. Trebuie măsuri profunde de asanare a societății, de limpezire a conștiințelor celor care intră în aceste manifestări violente ca să se termine cu climatul de violență din România, un climat pe care, din păcate, și noi mai degrabă l-am sporit, mai degrabă l-am impus, decât l-am micșorat și l-am stins.

Vin aici, la această tribună, și spun în treacăt: din Municipiul Brad - și aici colegul meu de județ, domnul Arion știe la fel de bine ca și mine - îmi vine semnalul că în curând căldura, care e necesară de pe acum în Munții Apuseni unde e frig, căldura devine o problemă. Statul n-are bani. E adevărat ! Dar oamenii ce sunt ? Niște consecințe ale unei politici de toamnă sau de iarnă a Guvernului ?

Am avut norocul ca, în perioadele trecute, un om de calitatea ministrului administrației și internelor, domnul Vasile Blaga, să intervină, la solicitările noastre, pentru câteva locuri din această zonă unde, pur și simplu, frigul este la el acasă. Nu putem trăi de pe o zi pe alta cu acest coșmar. Și atunci chestiunea este - nu cumva trebuie să găsim soluția de fond ? Nu cumva acest popor trebuie să înceteze a mai fi nerentabil ? El produce atât cât i se dă voie să producă, lucrurile lui se vând atât cât se pot vinde, competiția europeană este încă departe de el și trăiește acest biet popor din mila unui guvern sau a unui ministru, ceea ce este emoționant până într-un punct, dar de la un moment încolo trebuie să ne gândim ce e de făcut. Aici, într-adevăr, trebuie găsite soluțiile pentru ca fiecare comunitate să se implice în descoperirea de căi ale prosperității.

Au murit atâtea fabrici, atâtea uzine, unele drept, cele mai multe nedrept. Au murit sau s-au pierdut atâtea locuri de muncă. Din ce pot să-și plătească oamenii din Municipiul Brad căldura care e scumpă și noi știm cu toții că este scumpă ? Și mergem înainte cu piciorul pe accelerație, către orizonturile abstracte ale reformei.

Am să fac și o interpelare pe această temă.

Vă dau un exemplu de ceea ce înseamnă să nu ne preocupe lucrurile pe care le putem face. Exista o cale ferată aflată în paragină acum, calea ferată îngustă dintre Târgu Mureș și Sovata. Ea este, în momentul de față, în paragină, gările sunt devastate și kilometri întregi de șină sunt furați. Deși a fost reabilitat în 1994, tronsonul feroviar a fost închis în 1997 ca nerentabil, navetiștii care foloseau acest mijloc de transport relativ ieftin rămânând să se descurce cum pot.

Încerc, de câteva săptămâni, să-l găsesc pe colegul nostru, domnul ministru Radu Berceanu. Mi-e imposibil. Acum, eu nu zic să sară ministrul repede când îl caută un senator, dar așa, până pe seară, ar putea să-i dea un telefon. Nu chestiuni personale mă animă și nici măcar din circumscripția mea. Sunt chestiuni în care e nevoie să ne împrospătăm memoria prin cunoștințele noastre din Senat, prin cunoștințele noastre din presă, să ne amintim că există aceste posibilități. Nu vom putea face totul de la început. Există și o cale ferată, o mocăniță, undeva, între Târgu Mureș și Sovata și ea poate fi scoasă foarte ușor la lumină. Dar dacă nu comunicăm, ce pot eu face? Doar să încep să scriu, în "Flacăra", atacuri la... să dau atacuri la adresa colegului Radu Berceanu, deși nu-mi face absolut nici o plăcere. Nici nu mai sunt la vârsta la care să-mi producă vreo bucurie atacul la adresa cuiva. Vreau, mai degrabă, împăcare și rezolvări.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator. Vă rog să încercați să concluzionați.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte, doar o singură problemă, una cu adevărat... Colegul nostru, domnul Marko Bela, a luat inițiativa lansării marii idei a eliberării maghiarilor, prin autonomie teritorială de sub apăsarea românească. Acum, într-adevăr, ar fi cazul ca și noi să ne dăm seama că nu poți să chinui un om, să-l faci viceprim-ministru și să-l bagi acolo, în Guvern și să-l ții ani și ani, când el vrea libertate. Îi trebuie libertate, îi trebuie autonomie. Nu poți să fii și viceprim-ministru al Guvernului centralist de la București și concomitent și lider al bătăliei pentru o autonomie pe care nici un document european n-o susține. E momentul să facem dreptate, să dărâmăm zidurile închisorilor, inclusiv zidurile Guvernului și să iasă toți viceprim-miniștri, să se ducă să primească, în numele poporului român, ei pe Jacques Chirac și să ne vedem de treabă în continuare, în istorie.

Nu mi se pare că e ceva mai caraghios, mai trist, mai provocator decât această încercare a unor lideri maghiari și secui de a sparge România. România putea fi, în veacurile trecute, un stat federal în drumul către un stat central. Ceea ce s-a obținut cu sânge nu se negociază cu cerneală și nici cu majorități guvernamentale pe care sunt sigur că bunii noștri colegi din Alianța D.A PNL-PD vor ști să le elimine. Nu se negociază cu cerneală ceea ce s-a obținut cu sânge.

Situația din România cere liniște, cere creație și fraternitate. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Viorel Dumitrescu - Desecretizarea dosarelor securității - demers anacronic în viața publică românească.

Invit la tribună pe domnul senator Viorel Dumitrescu, ultimul coleg înscris pe lista PRM.

 

Domnul Viorel Dumitrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Titlul declarației mele politice: "Desecretizarea dosarelor securității - demers anacronic în viața publică românească".

În ultimele săptămâni, asistăm la o adevărată campanie pe posturile de televiziune și în presă împotriva unor persoane care au avut, mai mult sau mai puțin, contact cu fostele organe de securitate.

Pentru a nu fi bănuit de gânduri ascunse și în dorința de a-mi motiva titlul prezentei declarații, mă văd nevoit să fac câteva precizări: nu am fost informator, nu am colaborat, în nici un mod, cu fostele organe de securitate, nu mi s-a cerut și nici nu am dat vreun fel de relații organelor de securitate cu privire la vreun fapt sau vreo persoană. Mai mult, tatăl meu, Constantin Dumitrescu, a fost arestat de organele de securitate în vara anului 1948, încarcerat în penitenciarele Craiova, Pitești, Făgăraș și Jilava, fără să i se fi adus nici un fel de învinuire, fără să fi fost judecat și decedat, după 5 ani, în Penitenciarul Jilava.

Problema care astăzi preocupă obsedant politicienii, mass-media etc. ar putea fi tranșată altfel, fără să mai asistăm la abordarea permanentă a acestui subiect, în condițiile în care, în cei 17 ani care s-au scurs de la Revoluția din Decembrie 1989, problemele românilor s-ar fi simplificat și nu s-ar fi înmulțit.

Nu sunt împotriva desecretizării dosarelor securității, dar problema trebuie rezolvată altfel, pentru simplul motiv că nu putem trăi, la nesfârșit, uitându-ne mereu înapoi, privindu-ne unii pe alții cu suspiciune și culpabilizându-ne. Înainte de orice, suntem cu toții un popor, cetățeni ai aceleiași țări, este nevoie de solidaritatea umană pentru depășirea greutăților în care se zbate marea majoritate a populației: sărăcia, inflația, permanentele scumpiri, bolile, la care greu se poate face față, tot din cauza sărăciei, persoane disperate care cer ajutor bănesc, mai ales când se impun intervenții chirurgicale în străinătate, inclusiv probleme de mediu, schimbările climaterice asociate cu defrișarea irațională a pădurilor, un adevărat jaf al aurului verde al țării, care au dus, în ultimii ani, la inundații repetate, însoțite de viituri, alunecări de teren ce au lăsat mii de oameni fără un adăpost.

În mass-media, opiniile sunt împărțite cu privire la modalitățile de abordare ale acestui subiect. Mă întreb, în cele din urmă, cui folosește stilul acesta, care a devenit, prin forța repetiției, o obsesie a unor politicieni, anacronic raportat la realitățile sociale actuale. Între dorința și relativa eficiență a cunoașterii politicienilor sau a altor categorii de oameni ce au avut tangență cu fosta securitate ca poliție politică și suferințele efective ale marii majorități a populației se cască o prăpastie. Este adevărat că unele persoane care, prin delațiunile lor, au provocat suferințe altor persoane, nu pot fi trecute cu vederea. Acestea sunt cele cărora trebuie să li se retragă dreptul de a mai hotărî, într-un fel sau altul, destinele altor oameni. În același timp, nu mai au dreptul să ocupe funcții politice, sunt compromise moralmente, prin conduita lor, s-au situat în afara normelor care trebuie să guverneze bunele relații dintre oameni.

De asemenea, nici nu trebuie să devină un pretext de a elimina adversarii politici, de a îndepărta un bun profesionist pentru a face loc delațiunii josnice, intereselor mărunte, personale sau de grup, în dauna oamenilor cinstiți.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Nicolae Neagu - 1 ianuarie 2007, anul integrării noastre europene.

Invit la tribună pe domnul senator Nicolae Neagu, Grupul parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Invit colegii senatori în sală! (discuții în sală)

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Nicolae Neagu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimate colege și stimați colegi,

Nu voi prezenta toată declarația, dar îmi permit, în schimb, să spun că atât eu, cât și dumneavoastră suntem onorați că facem parte din acest Legislativ, care ne conferă statutul să mulțumim tuturor celor care au avut contribuții legislative și executive, iar ceea ce ne-am dori și ar dori - și poporul român - este ca 1 ianuarie 2007, anul perspectivei integrării noastre europene, să fie o dată certă și benefică pentru toată lumea.

În acest sens, aș vrea să fac declarația politică și, bineînțeles, trag și câteva semnale de alarmă, dacă vreți dumneavoastră, atât pentru noi ca Legislativ, cât și pentru Executiv, asupra perspectivelor care ne așteaptă începând cu 1 ianuarie 2007. Cu permisiunea dumneavoastră, am să revin pe acest subiect, săptămâna viitoare, atât cât consider eu că este bine să fie enunțat,

Dar vreau să vă aduc la cunoștință că, pentru noi, va fi foarte important în continuare să facem un efort de cunoaștere a realităților românești și a perspectivelor românești în acest nou context.

În această idee, vreau să vă aduc la cunoștința dumneavoastră faptul că autoritățile germane - am fost, săptămâna trecută, plecat într-o delegație oficială în Germania - salută această decizie, vizita președintelui Traian Băsescu a lăsat un ecou pozitiv în viața politică germană și, chiar dacă Bundestag-ul și Bundesrat-ul au termenele definite până în luna noiembrie, la nivelul întâlnirilor politice, pe care le-am avut, împreună cu colegi din Grupul de Prietenie Româno-Germană, ni s-a transmis că Germania nu va avea nici o problemă cu ratificarea în termen, adică undeva în jurul datei de 12 - 13 noiembrie și cred că este o chestiune pozitivă de care trebuie să ținem cont și, bineînțeles, în continuare să încercăm pe toate căile să fructificăm relațiile diplomatice și economice pentru siguranța socială a cetățenilor noștri cu Germania.

Vă mulțumesc mult. (discuții în sală)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
 

Domnul senator Puiu Hașotti.

Mai este un coleg înscris la cuvânt.

Vă rog, aveți cuvântul, haideți, ca să nu pierdem timpul.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule președinte, stimate colege și stimați colegi.

Nu aș vrea să isc o dispută, cu tot respectul v-aș ruga acest lucru: este o solicitare către distinșii membri ai Biroului permanent al Senatului.

Domnul senator Gheorghe Funar, liderul Grupului parlamentar al PRM, a avut dreptate, acum o lună, când în Biroul permanent a arătat că vechiul program este mai util.

Domnule președinte, stimate colege și stimați colegi, noi chiar dacă ne-am fi încadrat în program, găsesc că 40 de minute, cel mult 40 de minute de legiferare este foarte puțin pentru ziua de luni. Iată de ce, îi rog încă de pe acum pe distinșii membri ai Biroului permanent al Senatului să reflecteze dacă nu cumva este mai bine - eu cred că sigur este mai bine - să revenim la vechiul program în care declarațiile politice începeau la ora 15.00.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Sigur că și discuțiile în grupurile parlamentare sunt extrem de importante. O să decidem în Biroul permanent. (discuții în sală

 
Markó Belá - In memoriam Sütő András, scriitor român de limbă maghiară.

Îl invit la tribună pe domnul senator Belá Markó. Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R. nu a luat nimeni cuvântul, să știți.

Din sală: De ce nu au început lucrările la timpul stabilit?

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Noi am fost prezenți. Invit colegii senatori în sală!

 
 

Domnul Belá Markó:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Deja am păstrat un moment de reculegere în amintirea scriitorului Sütő András, dar permiteți-mi să rostesc câteva fraze în amintirea sa.

Sütő András care, după o lungă suferință, sâmbătă, 30 septembrie, s-a stins din viață la Budapesta, a fost unul din reprezentanții de renume ai literaturii maghiare din România, dar fără îndoială și al întregii culturi din România. Activitatea sa creatoare a îmbogățit literatura maghiară și universală cu numeroase capodopere. În decursul vieții sale a fost distins cu mai multe premii literare, cucerind o largă recunoaștere atât în țară, cât și pe plan internațional.

Sütő András s-a născut în 1927, la Cămărașul de Câmpie. Studiile și le-a urmat la Colegiul "Betleem" din Aiud, iar apoi la Colegiul Popular ".. din Cluj. Din tinerețe a fost un actor activ al vieții literare din România, în proza sa, în eseurile și piesele sale de teatru a abordat problemele grave ale existenței umane și comunitare, problematica relațiilor dintre libertate și putere. Cariera sa scriitoricească are, fără îndoială, nu numai o însemnătate literară, ci și politică și socială. El a fost unul dintre intelectualii din România care, înfruntând represiunile puterii, s-a opus dictaturii comuniste.

Am convingerea că valoarea operei sale va fi recunoscută și de posteritate, deoarece aceasta demonstrează că nici cea mai puternică voință tiranică nu poate frânge libertatea spiritului, că prin ținută morală te poți opune și celei mai grele opresiuni.

După căderea regimului totalitar din 1989, Sütő András și-a asumat, de asemenea, un rol determinant în viața publică din România. A fost membru fondator al Uniunii Democrate Maghiare din România și a contribuit la edificarea democratică a țării. A fost un om în stare să-și susțină principiile pătrunse de spirit european, nu doar în vorbe, dar și prin jertfa sa personală. În martie 1990, opunându-se tuturor celor care au vrut să declanșeze un conflict etnic sângeros între români și maghiari, a propovăduit, cu un curaj și o consecvență demne de oamenii cu adevărat mari, mesajul drepturilor omului și minorităților, dar și al conviețuirii pașnice dintre națiuni. Pentru poziția sa curajoasă, a fost grav maltratat în cursul acelor evenimente, și-a pierdut un ochi, dar a continuat să rămână un adept al reconcilierii naționale.

Prin exemplul său personal a demonstrat că, în privința relațiilor dintre etnii, singura cale de urmat este cea a colaborării, a dialogului și s-a pronunțat pentru ideea că o conviețuire pașnică este de importanță fundamentală pentru construcția democratică a României. Cu moartea sa, comunitatea maghiară din România a suferit o grea pierdere, dar sunt convins, totodată, că, prin opera sa și prin atitudinea sa umană, rămâne o pildă vie pentru noi toți. (aplauze)

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 29 november 2021, 22:28
Telephone: +40213160300, +40214141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro