Gheorghe David
Gheorghe David
Ședința Senatului din 2 octombrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.141/12-10-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 02-10-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 2 octombrie 2006

2. Declarații politice prezentate de senatori:
  2.3 Gheorghe David - "Declarația de la Bologna",

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr - PNL-PD, domnul senator Gheorghe David.

Domnul Gheorghe David:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația mea se referă la Declarația de la Bologna, o componentă a integrării noastre europene.

Oricât de performant ar fi creierul uman, și mă gândesc când spun acest lucru la indivizii superdotați prin însăși limitele sale firești, el nu poate stoca și prelucra decât o cantitate limitată de informații, fie ele și dintr-un câmp al explorării extrem de limitat.

De pildă, în cunoașterea structurii atomului, pentru a-l putea cât de cât controla pe ucenicul vrăjitor, s-a văzut nevoit să creeze tehnologia prelucrării și transmiterii informației prin cea mai cunoscută odraslă a sa: calculatorul.

Cu ajutorul lui, pe lângă faptul că a izbutit să condenseze întregi biblioteci pe numai câteva CD-uri, cu ajutorul programelor elaborate poate acum să le prelucreze în scopul pe care și le-a propus cu o viteză greu de imaginat până în urmă cu câțiva ani.

Datorită posibilităților deschise unui număr cât mai mare de indivizi la binefacerile cunoașterii și implicit, a numărului celor implicați în actul creativității, o altă consecință este aceea a transformării creativității într-un act cotidian a cărui selectare valorică este apanajul competiției instituționalizate.

Valorificarea eficientă a acestui potențial creator a impus înființarea în țările lider ale dezvoltării economice și sociale a unor puternice centre de cercetare și producție științifică în care să-și poate exercita capacitatea de inovare, în egală măsură, nu doar cetățenii nativi ai acestora, ci și un număr din ce în ce mai mare de indivizi din țările ale căror potențial economic nu le permite să investească sumele uriașe pretinse de activitățile performante de cercetare și producție științifică.

Alocarea a 4 - 6% din produsul intern brut, ba chiar mai mult, cum este, de pildă, în Japonia, în China, în acest scop, nu face decât să sublinieze importanța acordată inventicii, ca factor crucial al dezvoltării. Ba, mai mult, marile companii și concerne și-au dezvoltat propriile centre de cercetare, cărora nu se sfiesc să le aloce 10 până la 12% din profit.

Potrivit unui recent studiu al Institutului German pentru Cercetare Științifică, compartimentele de cercetare ale unor companii au format Centrul Global de Cercetare la München. Numai Germania, care, după Statele Unite, se situează pe locul al doilea, în ceea ce privește producția de patente, și-a asigurat prezența în laboratoarele și centrele de cercetare a circa 20.000 de cercetători străini.

Evident că, aceste centre multinaționale ale comunității științifice, pentru a-și putea impune pe piață formidabilul lor potențial, au nevoie de oameni, care să poată comunica între ei, nu neapărat printr-o limbă comună, cât, mai ales, prin pregătire de specialitate, realizată pe bază de programe elaborate în comun. De exemplu, absolventului de agronomie din Timișoara - ca să mă refer doar la instituția de învățământ superior la care profesez - să-i fie recunoscută diploma și cunoștințele acumulate în perioada studenției, atât cele teoretice, cât și cele practice. Este una din cerințele consfințite prin capitolele 17 - "Știința și cercetarea" - și 18 - "Educație, formare profesională și tineret" -, negociate în conformitate cu acquis-ul comunitar.

În sinteză, scopul urmărit este atât îmbunătățirea și creșterea competitivității industriei europene și îmbunătățirea calității vieții, cât și acela de a deveni un suport stabil, care să contribuie la dezvoltarea și promovarea altor politici comunitare.

Am considerat că este util să ilustrez prin câteva date concrete preocupările factorilor de decizie politică, economică și socială, existente în spațiul Uniunii Europene, privind locul pe care trebuie să-l ocupe învățământul și cercetarea științifică în susținerea dezvoltării sale în deceniile care urmează, cu precizarea că debutul lor s-a produs odată cu înființarea Pieței Comune, în urmă cu 49 de ani.

Conștienți de complexitatea fenomenului și de importanța colosală a creativității în susținerea materializării programelor stabilite, în anul 1999, la Bologna, Italia, 29 de miniștri ai educației au semnat "Declarația de la Bologna", care vizează procesul educațional în ansamblul său. Ea a fost urmată de două conferințe desfășurate la Praga și Berlin, care au confirmat caracterul coerent și de lungă durată al procesului de la Bologna.

Principalele ținte avute în vedere de țara noastră, semnatară a declarației, sunt: integrarea treptată a universităților în spațiul european al învățământului superior, bazat pe un cadru comun de referință; mobilitate; recunoașterea calificărilor; acces pe piața muncii; creșterea competitivității acestuia; armonizarea arhitecturii sale cu privire la ciclurile învățământului, respectiv, licențiat, master și doctorat; compatibilizarea calificărilor universitare, prin dezvoltarea unui cadru comun de referință și, mai ales, prin generalizarea creditelor transferabile în organizarea programelor de studii, care să conducă la îmbunătățirea recunoașterii studiilor, la facilitarea mobilității studenților și la creșterea oportunităților de angajare pe piața muncii; creșterea calității; compatibilizarea standardelor de calitate și a activităților agențiilor naționale de evaluare a calității universitare.

Doamnelor și domnilor,

În realitatea atât de complexă în care ne este dat să trăim viața activă, este de-a dreptul riscant să faci predicții asupra modului cum vor evolua anumite fenomene macroeconomice și macrosociale.

Înclin să cred că explozia informațională începută în a doua parte a secolului trecut nu și-a epuizat nici pe departe resursele. Practic, este absurd ca cineva să creadă: "Gata, domnilor, opriți cunoașterea, fiindcă am ajuns la limita deplinelor împliniri materiale și sufletești".

Ceea ce pot spune cu certitudine este că, pentru a izbuti, esențială este adaptarea, iar pentru a reuși acest lucru, este nevoie de învățătură continuă sau, altfel spus, de educație permanentă. Principalul scop al documentului bolognez a fost cel al configurării unui învățământ european de toate gradele ale cărui diplome să fie recunoscute în întreg spațiul comunitar. Ca să nu mai vorbim de calitatea acestuia.

Pentru o mai bună înțelegere, nu este lipsit de interes să amintesc că unul dintre principiile fundamentale pe care s-a clădit Uniunea Europeană, înscris în Tratatul de la Roma, semnat în 1957, a fost și cel al liberei circulații a individului pe întreg teritoriul comunitar. Această calitate a consfințit și o deplină egalitate a șanselor. Din acest motiv, a fost necesară și introducerea unui sistem curricular unic, inclusiv la nivel universitar, tocmai pentru ca o diplomă eliberată într-o țară să aibă aceeași valoare în oricare altă țară europeană.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 7 decembrie 2021, 18:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro