Adrian Păunescu
Adrian Păunescu
Ședința Senatului din 2 octombrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.141/12-10-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 02-10-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 2 octombrie 2006

2. Declarații politice prezentate de senatori:
  2.11 Adrian Păunescu - Necesitatea donărilor de sânge; - In memoriam - Virgil Ierunca, Edmond Deda, Sütő András; - Blocarea editării manuscriselor facsimilate ale lui Mihai Eminescu; - Reînființarea lăcașelor de cultură și a bibliotecilor; - Autonomia teritorială cerută de UDMR.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Invit la tribună pe domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar PSD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Adrian Păunescu:

Se potrivește foarte bine, domnule președinte de ședință, să vorbesc după domnul lider al Grupului parlamentar PNL-PD, care a acuzat pe președintele Băsescu de gesturi anormale pentru că, de fapt, și eu vroiam să-l întreb ceva pe dl. Hașotti: ține de anormalitate sau de normalitate să faci tu, ca președinte, altă majoritate și să faci alt Guvern decât cel care ieșise în alegeri?

Nu, nu a fost așa?

Din sală: Da.

Domnul Adrian Păunescu:

Și, atunci de ce nu începeți numărătoarea de-acolo?

Din sală: O să discutăm...

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte de grup, să discutăm cu voce tare, că altfel e prea discretă convorbirea între noi doi!

E o vorbă pe care a spus-o marele om care este Ștefan Andrei, fostul ministru de externe al României la procesul lui "Unui lucru fără cale, cale dând/Multe lucruri fără cale vor urma" - citat din Cantemir.

Este ceva nemaipomenit! Așa este!

"Unui lucru fără cale, cale dând/Multe lucruri fără cale vor urma." (Discuții în sală.)

Da, trebuie să fim capabili să vedem răul când suntem și noi complici cu el, că dacă îl vedem numai la PSD, nu ne crede nimeni... (Discuții în sală.) Eu cred că dacă exemplul dumneavoastră venea primul ne era mai ușor și nouă să dezbatem în principiu problema abuzurilor de putere, pe când așa, de ce nu începeți de la acel abuz care a dus la noua situație din România și prin care ați ajuns la putere?

Nu e corect! Nu e, cum spuneați dumneavoastră, normal, dar în fine, astea toate se rezolvă în timp! (Discuții în sală.) De ce să fie normale? Păi, ce dumneavoastră sunteți frați de cruce cu PD-ul sau ce, ați schimbat sângele unii cu alții? E o alianță, ea poate să fie, poate să nu fie, așa că eu, de această dată, îl consider pe președintele Băsescu continuator al propriei sale politici, surprinzător și dinamic și pe dvs. nu cred în ceea ce spuneți.

Ceea ce ar putea fi moto-ul dialogului meu cu clipa este: "Trăim în România, țara unde bolnavii nu au sânge, nu găsesc sângele de care au nevoie". Un eveniment internațional excepțional, într-adevăr, a polarizat toate energiile și toate competențele, dar parcă trebuie păstrat ceva și pentru poporul român, inclusiv câteva flacoane de sânge. Prin spitale se umblă acum după oameni pe care autoritățile să-i convingă să doneze sânge.

Nici problema donării sângelui nu a rămas nereformată, atât de reformată încât nu mai donează nimeni sânge, or, acesta este unul dintre mecanismele nenorocite ale falselor reforme care au dominat scena publică, nu numai în această perioadă, ci și aproape în toată perioada în care poporul român aștepta limpeziri și de la București îi veneau încețoșări.

E nevoie de reforme, dar e nevoie de reforme în sensul sporirii numărului de karate al condiției umane, nu în sensul scoaterii omului din rosturile sale firești.

Dacă s-a ajuns la situația că în România, în spitale, nu e sânge, înseamnă că nu e ceva în regulă chiar în organismul celor ce coordonează sănătatea și mă întreb: cât sânge are în membrele sale vitale cel care conduce sănătatea și dacă nu îi e greu, dacă nu simte nevoia să facă un apel la întreaga societate, pentru a rezolva această problemă pe care, bineînțeles că dumneavoastră, ca și mine, nu o vedeți decât dacă e cineva din cei apropiați în cauză.

Din sală: Să donăm noi primii!

Domnul Adrian Păunescu:

De acord, domnul Hașotti propune să donăm noi primii, dar să nu fie cumva stricat sângele nostru!

Din sală: Aveți de unde!

Domnul Adrian Păunescu:

Am de unde, dar nici dumneavoastră nu vă puteți plânge, și dumneavoastră aveți o doniță de sânge! (Râsete)E o problemă pe care nu aș putea să nu o pun, moto-ul acestei declarații politice.

În semn de omagiu pentru mari nume ale culturii care au dispărut în aceste zile, oameni cu care nu am fost totdeauna pe aceleași poziții, oameni cu care am polemizat, oameni cu care am avut neghiobia să ne dușmănim, vă propun să păstrăm un moment de reculegere în amintirea scriitorului român, Virgil Ierunca, a compozitorului Edmond Deda și a scriitorului maghiar Suto Andras, decedați în aceste zile.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, stimați colegi.

(se păstrează un moment de reculegere)

Domnul Adrian Păunescu:

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să continuați.

Domnul Adrian Păunescu:

Doamnelor și domnilor,

Am numeroase vești rele, din care am selectat și una care ne privește. Ne-am străduit în acest Senat și am obținut acorduri de la diverse instanțe care protejează banul în România pentru ca Academia Română să poată tipări toată zestrea genială de Caiete eminesciene. Fostul președinte al Academiei Române, marele cărturar care a fost și rămâne Eugen Simion, acuză actuala conducere a Academiei Române că a blocat proiectul editării manuscriselor facsimilate ale lui Mihai Eminescu. Zice Eugen Simion: "Nu s-a mai făcut nimic. Este un blocaj total în acest proiect de interes național. Academia Română stagnează lucrurile. Sunt absolut dezolat de această problemă. De nouă luni de zile suntem într-o discuție fără sfârșit. Bani pentru facsimilarea manuscriselor ar exista în bugetul Academiei Române." Ar exista pentru că Eugen Simion s-a bătut pentru această cauză, pentru că mai mulți intelectuali din acest Parlament, reprezentând mai multe, poate toate, chiar toate partidele, prin faptul că a existat chemarea mea repetată la conștiință și luciditate, au reacționat și au pus umăr lângă umăr ca să se rezolve această problemă. Și acum banii se duc pe cine știe ce altceva și Caietele lui Eminescu, visul de aur al tuturor generațiilor de intelectuali care ne-au premers și care se lega în realizarea lui practică de numele generației noastre este în pericol. Manuscrisele erau tipărite până acum la Regia Autonomă Monitorul Oficial, singura tipografie capabilă să le lucreze la standardele cerute. Repet, este vorba de manuscrise. Ele trebuie reproduse la nivelul de fidelitate pe care îl au propriu-zis literele scrise de Eminescu.

Academia Română a vrut, însă, zice Eugen Simion, "să dea dreptul de tipărire unei alte edituri. Am făcut nenumărate memorii și am purtat discuții fără rost la Academie în această problemă", a mai spus Eugen Simion.

Cer Biroului permanent al Senatului să intervină în numele nostru, al tuturor, pentru ca un fapt în care eram și noi implicați, îi eram căuzași, să-și continue cursul firesc.

Doamnelor și domnilor,

Avem multe de spus despre cultura scrisă, așa cum este ea văzută și la Ministerul Culturii și Cultelor. Vă semnalez faptul că dispar revistele de cultură, vă semnalez faptul că dispare din obiceiul de a lucra al Ministerului Culturii și Cultelor cartea scrisă.

Există, într-adevăr, multe edituri particulare, dar, după exemplul marilor țări ale Europei, cultura nu este doar o treabă particulară. Marea cultură națională este o problemă națională și de ea trebuie să se ocupe cu curaj și inspirație, cu competență și anvergură Ministerul Culturii și Cultelor. Marile opere trebuie să-și găsească în Ministerul Culturii și Cultelor apărătorul de drept.

Or, încet-încet, se creează impresia că lumea scriitorilor, că lumea intelectualilor s-a obișnuit cu statutul de piață. Cultura nu este piață, asta chiar dacă nu ești social-democrat, chiar liberal fiind, chiar conservator fiind, chiar țărănist fiind, știi prea bine - cultura nu e piață. Nu se poate trăi din cultură, nu se poate face negoț cu fapte de cultură. Cultura trebuie protejată de societate prin profitul altor categorii de lucruri pe care le produce societatea. În acest mod, considerând cultura un fapt de piață, vom ajunge în paleolitic și ne vom bloca împreună la câte o stâncă pe care n-o vom putea scrijeli. Dacă vrem să fim în vremea noastră și să fim contemporanii marilor înfăptuiri în domeniul culturii din lume, cred că trebuie să îndrăznim o altă viziune asupra culturii, o viziune potrivnică ideii de piață. Pot exista cărți cu 200 de exemplare de o valoare excepțională. Vă spune asta scriitorul român cu cel mai mare tiraj de carte din istoria culturii române.

Așadar nu pledez pentru mine, pledez pentru cartea scrisă în România, pledez pentru reînființarea lăcașelor de cultură și pentru recrearea bibliotecilor, și pentru sporirea rolului dascălilor și al preoților în comunitățile românești spre a răspândi cartea și publicația de cultură. Altfel, ajungem la violența la care asistăm neputincioși.

E, desigur, o chestiune firească să se reacționeze aspru împotriva violenței și jandarmii să-și facă datoria împotriva violenței, dar asta este numai o chestiune de o seară, de două seri. Trebuie măsuri profunde de asanare a societății, de limpezire a conștiințelor celor care intră în aceste manifestări violente ca să se termine cu climatul de violență din România, un climat pe care, din păcate, și noi mai degrabă l-am sporit, mai degrabă l-am impus, decât l-am micșorat și l-am stins.

Vin aici, la această tribună, și spun în treacăt: din Municipiul Brad - și aici colegul meu de județ, domnul Arion știe la fel de bine ca și mine - îmi vine semnalul că în curând căldura, care e necesară de pe acum în Munții Apuseni unde e frig, căldura devine o problemă. Statul n-are bani. E adevărat ! Dar oamenii ce sunt ? Niște consecințe ale unei politici de toamnă sau de iarnă a Guvernului ?

Am avut norocul ca, în perioadele trecute, un om de calitatea ministrului administrației și internelor, domnul Vasile Blaga, să intervină, la solicitările noastre, pentru câteva locuri din această zonă unde, pur și simplu, frigul este la el acasă. Nu putem trăi de pe o zi pe alta cu acest coșmar. Și atunci chestiunea este - nu cumva trebuie să găsim soluția de fond ? Nu cumva acest popor trebuie să înceteze a mai fi nerentabil ? El produce atât cât i se dă voie să producă, lucrurile lui se vând atât cât se pot vinde, competiția europeană este încă departe de el și trăiește acest biet popor din mila unui guvern sau a unui ministru, ceea ce este emoționant până într-un punct, dar de la un moment încolo trebuie să ne gândim ce e de făcut. Aici, într-adevăr, trebuie găsite soluțiile pentru ca fiecare comunitate să se implice în descoperirea de căi ale prosperității.

Au murit atâtea fabrici, atâtea uzine, unele drept, cele mai multe nedrept. Au murit sau s-au pierdut atâtea locuri de muncă. Din ce pot să-și plătească oamenii din Municipiul Brad căldura care e scumpă și noi știm cu toții că este scumpă ? Și mergem înainte cu piciorul pe accelerație, către orizonturile abstracte ale reformei.

Am să fac și o interpelare pe această temă.

Vă dau un exemplu de ceea ce înseamnă să nu ne preocupe lucrurile pe care le putem face. Exista o cale ferată aflată în paragină acum, calea ferată îngustă dintre Târgu Mureș și Sovata. Ea este, în momentul de față, în paragină, gările sunt devastate și kilometri întregi de șină sunt furați. Deși a fost reabilitat în 1994, tronsonul feroviar a fost închis în 1997 ca nerentabil, navetiștii care foloseau acest mijloc de transport relativ ieftin rămânând să se descurce cum pot.

Încerc, de câteva săptămâni, să-l găsesc pe colegul nostru, domnul ministru Radu Berceanu. Mi-e imposibil. Acum, eu nu zic să sară ministrul repede când îl caută un senator, dar așa, până pe seară, ar putea să-i dea un telefon. Nu chestiuni personale mă animă și nici măcar din circumscripția mea. Sunt chestiuni în care e nevoie să ne împrospătăm memoria prin cunoștințele noastre din Senat, prin cunoștințele noastre din presă, să ne amintim că există aceste posibilități. Nu vom putea face totul de la început. Există și o cale ferată, o mocăniță, undeva, între Târgu Mureș și Sovata și ea poate fi scoasă foarte ușor la lumină. Dar dacă nu comunicăm, ce pot eu face? Doar să încep să scriu, în "Flacăra", atacuri la... să dau atacuri la adresa colegului Radu Berceanu, deși nu-mi face absolut nici o plăcere. Nici nu mai sunt la vârsta la care să-mi producă vreo bucurie atacul la adresa cuiva. Vreau, mai degrabă, împăcare și rezolvări.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator. Vă rog să încercați să concluzionați.

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte, doar o singură problemă, una cu adevărat... Colegul nostru, domnul Marko Bela, a luat inițiativa lansării marii idei a eliberării maghiarilor, prin autonomie teritorială de sub apăsarea românească. Acum, într-adevăr, ar fi cazul ca și noi să ne dăm seama că nu poți să chinui un om, să-l faci viceprim-ministru și să-l bagi acolo, în Guvern și să-l ții ani și ani, când el vrea libertate. Îi trebuie libertate, îi trebuie autonomie. Nu poți să fii și viceprim-ministru al Guvernului centralist de la București și concomitent și lider al bătăliei pentru o autonomie pe care nici un document european n-o susține. E momentul să facem dreptate, să dărâmăm zidurile închisorilor, inclusiv zidurile Guvernului și să iasă toți viceprim-miniștri, să se ducă să primească, în numele poporului român, ei pe Jacques Chirac și să ne vedem de treabă în continuare, în istorie.

Nu mi se pare că e ceva mai caraghios, mai trist, mai provocator decât această încercare a unor lideri maghiari și secui de a sparge România. România putea fi, în veacurile trecute, un stat federal în drumul către un stat central. Ceea ce s-a obținut cu sânge nu se negociază cu cerneală și nici cu majorități guvernamentale pe care sunt sigur că bunii noștri colegi din Alianța D.A PNL-PD vor ști să le elimine. Nu se negociază cu cerneală ceea ce s-a obținut cu sânge.

Situația din România cere liniște, cere creație și fraternitate. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 2 decembrie 2021, 21:33
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro