Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 martie 2018
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.52/02-04-2018

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2018 > 27-03-2018 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 martie 2018

  1. Alocuțiuni consacrate împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

 

Ședința a început la ora 10,05.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul deputat Nicolae-Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților, și de domnul senator Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului, asistați de domnul deputat Mircea-Gheorghe Drăghici, secretar al Camerei Deputaților, și de domnul senator Gheorghe Baciu, secretar al Senatului.

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Se intonează Imnul național al României.

(Se intonează Imnul național "Deșteaptă-te, române!".)

Vă mulțumesc.

Domnule președinte al Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu,

Domnule președinte al Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu,

Doamnă prim-ministru al României, Viorica Dăncilă,

Domnule președinte Emil Constantinescu,

Domnule președinte Traian Băsescu,

Preafericirea Voastră,

Înalt Preasfinția Voastră,

Distinși membri ai Familiei Regale,

Domnule președinte al Curții Constituționale,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați membri ai Parlamentului și ai Guvernului Republicii Moldova,

Domnule viceprim-ministru, Iurie Leancă,

Domnule avocat al poporului,

Domnule academician,

Doamnă primar general,

Domnule viceguvernator al Băncii Naționale,

Stimați invitați,

De asemenea, vreau să salutăm delegația formată din jurnaliștii români din comunitățile istorice, aflați astăzi aici. (Aplauze.)

Declar deschisă ședința comună solemnă a Camerei Deputaților și Senatului, dedicată împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, în cadrul căreia vom adopta Declarația pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Țara Mamă, România, la 27 martie 1918.

De asemenea, vreau să vă anunț că domnul Klaus Werner Iohannis, președintele României, ne-a transmis aseară un mesaj, cu prilejul ședinței solemne a Parlamentului României, pe care l-am afișat pe paginile de Internet ale Camerei Deputaților și Senatului.

În continuare, îl invit la tribună pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu (de la tribună):

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule președinte al Parlamentului Republicii Moldova,

Doamnă prim-ministru al României,

Domnilor foști președinți ai României,

Majestatea Voastră, Custode al Coroanei Române,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Domnule președinte al Curții Constituționale,

Stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic,

Preafericirea Voastră,

Înalt Preasfinția Voastră,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați invitați,

Această ședință solemnă n-ar trebui să aibă pentru noi, parlamentari români și moldoveni deopotrivă, ca și pentru toți cetățenii români și moldoveni, doar o însemnătate istorică, oricât de monumentală ar fi aceasta. Să dovedim, cu ocazia acestei aniversări, că semnificația politică a evenimentelor de acum un veac nu și-a pierdut caracterul actual și nici capacitatea de a ne mobiliza voințele.

Ideologia națională a anilor ‘30 și ‘40, resuscitată de național-comunismul ultimelor două decenii ale regimului totalitar, ne-a învățat să privim Actul Unirii, pregătit cu mari sacrificii și trudă, proclamat de Sfatul Țării de la Chișinău, pe 27 martie 1918, ca pe un episod memorabil - și din păcate reversibil - al procesului de înfăptuire a idealului unității naționale românești.

Desigur, Sfatul Țării a constatat, simplu și firesc, că poporul moldovean era în fapt parte a poporului român și că țara care își căuta destinul după destrămarea imperiului țarist nu era altceva decât o parte înstrăinată a Moldovei istorice. Această conștiință identitară a fost o condiție necesară, dar nu și suficientă, a Unirii.

Revoluția din februarie și căderea autocrației erau trăite de moldovenii de peste Prut ca o șansă istorică de a deveni în sfârșit cetățeni egali ai unei societăți libere. Acum un veac, pe 27 martie, la Chișinău, ca și pe 1 decembrie, la Alba Iulia, idealul național era inseparabil de viziunea democrației.

Dictaturile secolului al XX-lea ne-au dezobișnuit să asociem Revoluția națională din 1918 cu revoluția democratică care, de la Petrograd până la Viena, prin Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia, a schimbat radical nu numai harta Europei, dar și modul de a gândi al tuturor europenilor. În ciuda refluxului democrației, care a început pentru ei în 1938 și s-a încheiat tocmai în 1989, românii de pe ambele maluri ale Prutului nu au mai abandonat vreodată, chiar dacă nu i-au putut da glas în public, viziunea unei societăți democratice, în care drepturile și libertățile civile și politice nu sunt darul guvernelor, ci aparțin în mod natural fiecărui cetățean în parte și tuturor împreună.

Printre aceste drepturi politice este și acela de a trăi liber într-o națiune întreagă și indivizibilă. Acest drept a fost proclamat, în numele poporului dintre Prut, Marea Neagră, Nistru și vechea graniță cu Austria, de Sfatul Țării, la 28 martie 1918.

Sfatul Țării nu a fost o adunare reprezentativă abstractă. Membrii Adunării aveau chipuri și nume. Se cuvine să rostim astăzi, cu solemnitate și recunoștință, câteva dintre numele deputaților care au lucrat atunci pentru unire, care au redactat și au adoptat Actul Unirii: Vladimir de Herța, Pantelimon Erhan, Ion Inculeț, Pan Halippa, Daniel Ciugureanu, Ion Buzdugan, Vladimir Cristi, Anton Crihan și mulți alții, dar, desigur, alături de ei și nu în ultimul rând, Constantin Stere.

Nu am citat aici o listă de eroi atemporali ai idealului național. Nu am evocat supraoameni, ci oameni politici, unii dintre ei cu o lungă carieră. În ochii noștri, ei poartă, astăzi, aura nemuririi. Presa vremii însă nu i-a tratat cu o indulgență prea mare, în niciun caz mai mare decât cea de care beneficiază politicienii zilelor noastre. Câțiva au făcut chiar obiectul unor investigații ale instituțiilor de forță ale statului precomunist.

Ce au avut, așadar, în plus față de noi, oamenii politici de azi, de la București și de la Chișinău? Neîndoielnic, pasiunea pentru democrație, credința că națiunea se cuvine să fie întregită, pentru că este singurul trup cunoscut al democrației, unicul cadru constituțional în care democrația se poate manifesta prin instituții și proceduri care să garanteze drepturile și libertățile cetățenești.

Doamnelor și domnilor,

Evenimentul de acum un secol ne oferă, așadar, o lecție la care trebuie să reflectăm cu mare atenție. Revoluția democratică a făcut România "întreagă și mare", în vreme ce totalitarismul a fragmentat din nou România. Când democrația este abandonată sau abuzată, națiunea devine divizibilă și fragilă. Această lecție rămâne valabilă și astăzi.

Ca români, am învățat, începând din 1940, că nu litera tratatelor, alianțele internaționale și forța armelor păzesc națiunea, dar pare că nu am înțeles încă pe deplin că singura pavăză a națiunii este calitatea democrației pe care este capabilă să o pună în operă.

Cel mai eficient și, paradoxal, cel mai puțin costisitor program de înzestrare a unei națiuni este cel care înarmează fiecare cetățean cu drepturi și libertăți inalienabile, care îl echipează cu cele mai puternice garanții constituționale și procedurale în fața abuzurilor statului. Pentru că cetățenii abuzați de instituțiile propriului stat nu vor fi predispuși, orice ar spune ideologiile naționaliste și miturile patriotice, să reziste agresiunii unui stat străin. Trăind sub dictatură în 1940, românii nu au avut forța morală să refuze ultimatumul sovietic și dictatul nazist. Au deplâns frângerea națiunii, dar nu i s-au opus.

Doamnelor și domnilor,

Vă propun, sub inspirația evenimentelor de acum un secol din Basarabia, să încercăm să aprindem în noi înșine pasiunea pentru democrația care i-a animat pe iluștrii noștri înaintași de la Chișinău și să nu ne amăgim. Hotarul de pe Prut nu va dispărea datorită talentului nostru diplomatic sau științei noastre de a negocia tratate și acorduri internaționale. Nu-l vor șterge nici poeziile, cântecele sau declarațiile patriotice.

După exemplul anului 1918, doar vrerea Parlamentelor de la București și Chișinău, exprimând voința poporului român din România și din Moldova, va putea reface ceea ce a făcut Sfatul Țării cu un veac în urmă și a desfăcut hotărârea arbitrară a marilor puteri totalitare în 1940.

Nădăjduiesc, așadar, că vom găsi curajul, aici la București, ca și la Chișinău, de a lua o asemenea decizie. Numai lipsa de încredere în propria noastră capacitate de a construi împreună o națiune democratică, liberă și indivizibilă, ne poate împiedica să ne punem și noi semnăturile pe un Act al Unirii!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

(Revine la prezidiu.)

În continuare, va avea cuvântul președintele Camerei Deputaților, domnul Liviu Dragnea.

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea (de la tribună):

Dragi colegi,

Stimați invitați,

Avem astăzi, în Parlament, o Românie mai mare. Și aceasta pentru că sunt prezenți aici, cu noi, și reprezentanții românilor de peste Prut, pe care vreau să-i salutăm și să-i primim așa cum se cuvine. (Aplauze.)

Văd în asta un semn de revenire la sine a noastră, a românilor, căci toți românii, absolut toți românii au dreptul de a avea reprezentanți în Parlamentul României. Astăzi sunt mai mulți români reprezentați în Parlamentul României. Sigur, sunt unii care cred că România există doar de ieri. Sau care cred că România există doar de la 1918. Este adevărat, în 1918, după un război crunt, teritoriile istorice românești s-au integrat într-un singur stat, România. Dar România nu s-a născut atunci. Am văzut că în ultimii 28 de ani, în numele unui așa-zis adevăr, care ar fi urmărit să dea la o parte naționalismul propagandei comuniste, unii vor să ne convingă că noi ne-am născut ieri sau că nu am făcut nimic de-a lungul istoriei, iar Unirea, Marea Unire a fost un eveniment cu totul întâmplător și neverosimil, că românii din Transilvania, din Basarabia, din Bucovina nici nu au vrut de fapt să se unească cu vechiul Regat.

Dar, în numele adevărului istoric, ar trebui să-i întrebăm despre toate acestea nu pe cei care astăzi promovează asemenea idei, crezând că sunt speciali, ar trebui să-i întrebăm despre România și despre istoria ei, despre Unirea românilor într-un singur stat, pe pașoptiști, pe junimiști, pe Nicolae Bălcescu, pe Alecu Russo, pe Alexandru Ioan Cuza, pe Ionel Brătianu, pe Regele Carol I, pe Regele Ferdinand, pe Maiorescu, pe Eminescu și pe alții.

Și vă propun să-i întrebăm. Domnilor, ați vrut sau n-ați vrut să aduceți neamul românesc într-un singur stat? Pentru că unii nu își mai aduc aminte. Unii nu mai vor să știe.

Dar noi credem altceva astăzi. Și eu cred - și Slavă Domnului nu sunt singurul - că Unirea de la 1918 a fost un ideal românesc legitim, și nu un obiectiv conjunctural, o șansă nesperată. A fost un ideal dorit de români sute de ani și realizat pe câmpul de luptă și la masa tratativelor. A fost un ideal realizat pe front de țăranii români, și în saloanele negocierilor de marii noștri politicieni. Dacă acesta nu este un adevăr istoric, noi de ce mai suntem azi, aici?

Cum vrem să credem noi în viitorul nostru, dacă suntem învățați să nu credem în trecutul nostru? Și cine ne bagă în ureche otrava autodesconsiderării? Cei care ne iubesc țara? Cei care mor de grija noastră? Nici vorbă! Sunt aceiași care nu vor ca România să-și găsească liniștea. Propagandă, vor spune unii! Naționalism, vor spune alții! Și vă întreb, Mausoleul de la Mărășești este naționalism? Românii morți și îngropați acolo de cineva care i-a cinstit cu adevărat, înseamnă propagandă naționalistă?

Dar ce spun eu? Unii au și uitat că acest Mausoleu mai există. Au uitat pur și simplu că acest loc de cinstire a eroilor neamului există. Unii cred, probabil, că este vreo hardughie făcută de Ceaușescu. Sunt oameni care au murit pentru această țară, pentru că pur și simplu o iubeau!

Dragi colegi,

Conștiința națională este o forță în istorie și ea poate modifica fundamental contextul, poate schimba granițele, poate dărâma imperii și poate mișca evenimente la scară mare. Aceasta este una dintre lecțiile transmise nouă de generația de la 1918. Această generație a avut deplina conștiință, nu doar legată de identitatea românească, ci și de posibilitatea acțiunii în istorie. A fost o generație pragmatică, în sensul cel mai pur al cuvântului, o generație care a crezut în acțiune și în voință. Este generația de la care noi, cei de astăzi, avem de învățat.

Ion Brătianu, mergând la Paris, declara: "Vrem să fim stăpâni în casa noastră". Cred că aici avem expresia cea mai limpede a voinței românilor, în anul 1918.

Vreau să rostesc și eu, de la această tribună, numele unor români basarabeni care au militat pentru unire cu toată tăria, oameni care au sprijinit formarea și consolidarea statului național atât prin activitatea lor, înainte, cât și după Marea Unire - Pantelimon Halippa, Ștefan Ciobanu, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu, Constantin Popovici, Vasile Stroescu, Constantin Stere. Lor și multor altora ca ei le datorăm transpunerea în realitate a ideii naționale!

Generația Unirii ne-a lăsat moștenire o construcție solidă, un stat național cu instituții viguroase. Prin Legea administrației, prin Legile electorale, dar mai ales prin Legea educației Unirea a fost desăvârșită, iar cele trei provincii istorice au fost integrate cu adevărat în structura națională. Doar două decenii i-au luat României Mari să devină în mod efectiv un stat coerent și o națiune puternică. Este un timp record. La fel de importantă, consolidarea statului național a fost un succes și a rezistat vremurilor.

Ce s-a întâmplat cu mulți dintre cei care au făcut Unirea? Au fost și ei cinstiți cum se cuvine? Sau nu mai știm, sau am uitat, sau nu ne mai interesează... Și în acest context, voi propune Biroului permanent ca această sală să se numească Sala "Vasile Stroescu".

Vasile Stroescu a fost primul președinte al Parlamentului reunificat al României Mari. (Aplauze.)

După cum știm, ștergerea granițelor dintre România și Basarabia a fost de scurtă durată, acestea fiind reintroduse prin Pactul semnat de Rusia stalinistă și Germania nazistă. A fost nu numai comunism, a fost și fascism. Reprezentanți de marcă ai acestei generații și-au găsit sfârșitul în Lagărul comunist de la Sighet. Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu sunt victimele represiunii comuniste din anii ’50. Iuliu Maniu, aliatul politic al Partidului Țărănesc din Barasabia și al românilor basarabeni, a murit încarcerat la Sighet. Tocmai acești mari oameni au fost victimele comunismului. Și aceasta a fost una dintre fețele urâte ale comunismului, distrugerea conștiințelor națiunii.

La 100 de ani de la Marea Unire, este datoria noastră să nu uităm destinul tragic al generației unioniste și să cunoaștem dimensiunea sacrificiului ei. Este datoria noastră să nu uităm aceste crime și pe cei care le-au comandat și să nu uităm că rezistența în fața opresiunii este forma cea mai înaltă a conștiinței naționale!

Dragi colegi,

În legătură cu Declarația pe care o vom adopta astăzi. Am lucrat aseară cu câțiva colegi, cărora le mulțumesc - domnul Călin Popescu-Tăriceanu, domnul Ben-Oni Ardelean de la PNL, domnul Tomac de la PMP, colegul nostru Cristian Dumitrescu și alți colegi. Au fost discuții serioase. Unii colegi spuneau despre această Declarație că este prea tare, alții că este prea moale. Eu le mulțumesc tuturor și membrilor din Comisiile pentru politică externă, pentru că au acceptat această formă.

Dar aș vrea să citesc un paragraf care până la urmă nu a mai fost introdus în această Declarație, și anume art. 8 din Actul Final de la Helsinki - "Toate popoarele au mereu dreptul, în deplină libertate, să-și hotărască când și dacă doresc statutul politic intern și extern, fără ingerințe exterioare, și să-și urmărească, după propria voie, dezvoltarea politică, economică, socială și culturală". Pe baza acestui articol 8 de la Helsinki s-a reunificat Germania.

Dragii mei colegi,

Domnule președinte Candu,

Domnule vicepremier, Iurie Leancă,

Chiar nu avem atâta curaj să spunem clar ce vrem?

Și, ca să nu existe echivoc, eu vă spun deschis, simplu și explicit, eu vreau să ne unim cu Moldova! (Aplauze.)

Vreau să fim împreună în Europa, dar ca o singură națiune!

România a fost puternică atunci când a fost unită! Și va fi unită! Și va fi puternică! Acesta este idealul nostru. Acesta este idealul acela de a ne afirma în istorie ca o națiune unită, liberă și prosperă, în care toți cetățenii ei să se simtă liberi, să se simtă mândri și să aibă o viață mai bună.

La mulți ani, România! (Aplauze.)

(Revine la prezidiu.)

Îl invit acum la tribună pe domnul Andrian Candu, președintele Parlamentului din Republica Moldova. (Aplauze.)

Domnul Andrian Candu (președintele Parlamentului Republicii Moldova):

Stimate domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnă prim-ministru,

Alteța Voastră Regală, Custodele Coroanei Române,

Preafericirea voastră,

Domnilor foști președinți ai României,

Domnule președinte al Curții Constituționale,

Doamnă primar general,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Onorată asistență,

Permiteți-mi să vă salut călduros, atât în numele meu personal, cât și în numele Parlamentului Republicii Moldova.

Ținem să vă mulțumim, domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților, pentru invitația de a fi astăzi aici, la București, și pentru căldura cu care suntem primiți.

De asemenea, vă mulțumesc pentru onoarea de a mă adresa cu această ocazie deosebită, membrilor ambelor Camere ale Parlamentului României.

Suntem aici pentru a evoca un eveniment istoric, pe care trebuie să îl tratăm așa cum a fost, cu mult respect și cu demnitate. A fost un act curajos al înaintașilor noștri, prin care membrii Parlamentului democratic de atunci, ai Sfatului Țării, au votat, pe 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu România.

Reputatul publicist și ziarist din Moldova, Constantin Tănase, un promotor aprig al românismului, menționa în unul dintre articolele sale că noi, cei din Moldova, și nu doar, avem datoria să scoatem din anonimat pe cei din Sfatul Țării, care au înfăptuit acest Act, să îi readucem printre noi. Și acesta ar fi un gest de respect nu numai față de memoria acestor eroi ai neamului nostru, dar și față de noi înșine, față de viitorul nostru și față de cei care vor veni după noi.

86 sunt cei care au avut curajul și au votat Actul Unirii, printre care - unii dintre ei au fost menționați deja - Pantelimon Halippa, Ion Inculeț, Vasile Lascu, Ion Pelivan, Elena Alistar-Romanescu, preotul Alexandu Baltaga, Constantin Stere și alții.

Unirea din 27 martie 1918 s-a produs într-un context dificil și

reîntregirea a durat doar 22 de ani. Este adevărat că, datorită acestui Act istoric, basarabenii au evitat foametea și deportările din anii ’30, dar am plătit cu vârf și îndesat în anii ’40, când a fost anexată din nou Basarabia, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov.

Nu voi da apreciere contextului istoric de atunci, pentru că avem o experiență nefastă de decenii, când istoria ne-a fost scrisă și rescrisă pentru a fi comodă și ajustabilă celor care ne-au condus.

Îl voi cita însă pe marele Eminescu, care s-a expus după prima anexare a Basarabiei, în 1812, și care spunea: "Nu voim s-auzim de niciun aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata în numele nostru, căci n-am însărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene".

La 100 de ani de la Actul Unirii din 1918, spre mare regret, avem de-a face, iarăși, cu dorința unora de a decide în locul nostru cum trebuie să trăim și încotro să ne îndreptăm. Prin diverse metode, directe și indirecte, prin ustensile moderne ale războiului hibrid și ale propagandei sofisticate, se încearcă să se arate cetățenilor noștri că locul lor nu este în marea familie europeană, ci altundeva. Presiunile economice și politice din afară urmăresc distorsionarea valorilor românești și europene, iar războiul propagandistic la care mă refer, sponsorizat moral, ideologic și financiar, subminează declarațiile de suveranitate și de independență ale Republicii Moldova și urmăresc revenirea în spațiul geopolitic rusesc.

Inocularea ideii de apartenență la un spațiu valoric străin nouă, departe de cel european, cu alimentarea nostalgiilor, nejustificate pe fondul crizelor politice și economice pe care le-am avut, de care ne facem vinovați și noi, politicienii, este cu atât mai gravă cu cât arhitectura securității din regiunea în care ne aflăm este tot mai fragilă.

Onorată audiență,

Temelia relațiilor absolut speciale dintre România și Republica Moldova se bazează pe comuniunea de limbă, istorie, civilizație și cultură. Acestea au semnificații emoționale profunde.

Astăzi, în pofida provocărilor timpului, suntem angajați într-un proces amplu de modernizare și democratizare, un proces dificil de reforme, un proces în care mai plătim încă polițe pentru erori politice și inconsecvență, dar vreau să fiți absolut siguri că Republica Moldova are nevoie de o Românie puternică.

Nu trebuie să ne fixăm pe divergențe de perspective și opinii.

Ceea ce este absolut vital pentru palma de pământ care se numește Moldova, ține de consensul pe care ne dorim să-l avem din partea clasei politice românești cu privire la caracterul privilegiat al relațiilor noastre și susținerea integrării europene, ca unica opțiune de civilizație și dezvoltare.

Acesta ar trebui să fie un efort de echipă, depus în mod deschis și transparent alături de partenerii României din Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii și alte state cu viziuni similare. Numai așa putem să ne consolidăm și să asigurăm prosperitate cetățenilor Republicii Moldova.

România trebuie să rămână cel mai fidel, solid și onest partener al Chișinăului pe traseul său european. Nu mai avem timp să batem pasul pe loc, să ratăm ocazii, să ne pierdem în polemici sterile, pentru că, cu cât societatea noastră este mai divizată, cu atât ne lipsim mai mult de șansa și perspectivele unei modernizări mai rapide.

Dragi colegi,

De multe ori relația moldo-română - cea oficială, nu între oameni - a făcut ca, ceea ce ar fi trebuit să ne apropie, ne-a îndepărtat, ceea ce nu ar fi trebuit să fie.

Au existat prejudecăți și clișee, atât la Chișinău, cât și la București. Însă mă bucur enorm că acum, astăzi, avem o relație firească, matură și caldă, bazându-se pe valori și interese comune.

Avem o colaborare bilaterală temeinică, pe toate dimensiunile, în spiritul Declarației comune privind instituirea unui parteneriat strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova.

Podurile de flori au deschis calea, dar noi ne dorim și poduri de piatră, ne dorim o autostradă, o cale ferată care ar uni rapid și comod Chișinăul cu Bucureștiul, avem multe altele care își așteaptă rândul.

Am lansat proiecte ambițioase în domeniul energetic, al transporturilor și al mediului, dar suntem abia la început de cale.

Conducta de gaz Iași-Chișinău, proiecte de interconectare a Republicii Moldova la rețele electrice europene, proiectele de energie regenerabilă, toate deschid noi oportunități de cooperare și asigură independența Republicii Moldova față de Rusia.

Venirea Transgaz-ului în sectorul energetic este vitală pentru securitatea energetică a Republicii Moldova și este una dintre cele mai mari investiții economice ale unei companii din România.

Evident că putem și trebuie să facem mult mai mult. România a devenit prima piață de desfacere pentru produsele moldovenești.

Sunt în creștere investițiile românești în Republica Moldova. Sunt multe proiecte, a căror activitate benefică este resimțită astăzi de către cetățenii Republicii Moldova.

Primul, care este poate fără valențe economice, dar extrem de important, este finanțarea reconstrucției grădinițelor din satele și orașele noastre sau cele implementate de Institutul Cultural Român, extensiunile universităților din România, bursele, care deja de două decenii oferă tinerilor posibilitatea de a face carte în liceele și universitățile din România. Și eu sunt unul dintre ei. Și mă bucur și sunt mândru că am făcut printre primii liceul și facultatea la Cluj- Napoca.

Dincolo de trecut, noi, cetățenii Republicii Moldova, avem niște realități, unele dureroase. Am înfruntat în acești 27 de ani mai multe încercări, am trecut printr-un război pe Nistru și astăzi nu putem controla întreaga țară, pentru că suntem divizați și mai avem și armată străină.

Am avut perioade de declin, în timp ce sute de mii de concetățeni, obosiți de așteptări, au plecat în căutarea unei vieți mai bune.

De aceea, am zis și vreau să repet: nu putem schimba parcursul istoric și nu putem șterge cu buretele ceea ce ne-am fi dorit, poate, să fie altfel. Dar putem construi împreună poduri, drumuri și afaceri, putem demola granițele spirituale prin limba română, ca fundament de coeziune între noi.

Aron Pumnul zicea: "Limba românească este cel mai sfânt și mai prețios odor al nației române, pentru că este sufletul ei. Până când se va vorbi limba românească, până atunci va trăi și nația română; iar stingându-se limba, se stinge și nația însăși".

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vreau să vă îndemn să ne vizitați cât mai des, pentru a cunoaște cât mai bine realitățile noastre, pentru a ne cunoaște cât mai bine unii pe alții. Astăzi, când au loc evenimente tulburătoare în spațiul existenței noastre și în imediata vecinătate, este un prilej foarte bun să ne amintim de versurile marelui Dumitru Matcovschi:

"Trecută prin foc și prin sabie,

Furată, trădată mereu,

Ești floare de dor, Basarabie,

Ești lacrima neamului meu".

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O invit la tribună pe doamna Viorica Dăncilă, premierul României.

Doamna Vasilica-Viorica Dăncilă (prim-ministrul Guvernului României):

Domnule Andrian Candu, președinte al Parlamentului Republicii Moldova,

Domnule Liviu Dragnea, președinte al Camerei Deputaților,

Domnule Călin-Popescu Tăriceanu, președinte al Senatului,

Majestatea Voastră Margareta, Custodele Coroanei,

Preafericirea Voastră Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

Înalt Preasfinția Voastră Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București,

Stimați foști președinți ai României,

Domnule președinte al Curții Constituționale,

Domnule avocat al poporului,

Doamnă primar general,

Stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic.

Stimate colege și colegi deputați și senatori,

Stimate colege și colegi miniștri,

Stimați invitați,

Sunt onorată să particip la această ședință solemnă, o inițiativă salutară a Parlamentului, de a sărbători 100 de ani de la unul dintre cele mai importante momente ale istoriei naționale. La 27 martie 1918 reprezentanții poporului din Basarabia, reuniți în Sfatul Țării, adoptau actul Unirii Basarabiei cu România.

Importanța simbolică a Actului Unirii Basarabiei cu România, alături de Actele de Unire ale Bucovinei și Transilvaniei, constă în faptul că populația acestor teritorii românești, prin reprezentanții săi aleși, a decis în mod democratic unirea cu țara.

Înaintașii noștri au știut să utilizeze cu înțelepciune oportunitatea istorică ce li se oferea și să pună piatră de temelie a unui viitor mai bun pentru copiii lor, iar istoria le-a dat dreptate.

Azi, 100 de ani mai târziu, avem toate motivele să fim la fel de încrezători cum erau ei, că viitorul nostru va fi unul strălucit, atâta timp cât la baza lui vor sta valorile democratice care permit dezvoltarea unei societăți sănătoase.

Eu cred cu putere că viitorul nostru va fi din nou unul comun, că ne vom reuni curând în sânul familiei europene, onorând astfel lupta strămoșilor noștri bărbați, dar să nu uităm, și femei.

Ca primă femeie prim-ministru a României, vreau să evoc și să onorez astăzi numele singurei femei prezente în Sfatul Țării, Elena Alistar-Romanescu, președinta Ligii Femeilor Moldovene din Basarabia care, cu ardoare și devotament, a contribuit la atingerea idealurilor românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

"Neștearsă va rămâne în memoria mea această zi sfântă!", spunea Elena Alistar-Romanescu despre prima zi în care s-au reunit în Sfatul Țării.

Neșterse ar trebui să rămână în memoria noastră actele glorioase ale predecesorilor noștri!

Doamnelor și domnilor,

Momentul Centenarului este atât un prilej de onorare a trecutului, cât și unul de reflecție privind viitorul României, stat profund atașat valorilor și principiilor europene și euroatlantice.

Rădăcinile comune, valorile culturale și spirituale care ne unesc, fundamentează relația privilegiată dintre București și Chișinău.

Am învățat de la generația unirii lecția faptelor și a gesturilor întemeietoare. Cuvintele ne unesc, faptele fac mai trainică unirea. Vă asigur că România a fost și va fi întotdeauna alături de Republica Moldova!

Ca prim-ministru, acord o atenție specială relației cu Republica Moldova, iar printre primele vizite externe pe care le-am făcut în această calitate a fost vizita la Chișinău, exact cu o lună în urmă.

Am transmis atunci - subliniez din nou și acum - susținerea fermă și consecventă a parcursului european al Republicii Moldova, din convingerea că locul său este în familia statelor europene.

Relația noastră este una solidă. Dorim să concretizăm cât mai multe proiecte comune, care să aducă beneficii și o viață mai bună cetățenilor din Republica Moldova. Am în vedere aici sprijinul din domeniul sănătății, al educației, al tehnologiei informației și comunicațiilor. Susținem conectarea Republicii Moldova la Europa, fie că ne referim la conectarea strategică, fie că vorbim de interconectarea la nivelul infrastructurii.

Sprijinim, totodată, reformele instituționale inițiate de autoritățile de la Chișinău, esențiale și din perspectiva parcursului european al Republicii Moldova.

Viitoarea ședință comună a guvernelor noastre, care va avea loc în acest an la Chișinău, va întări colaborarea pe care o avem.

Stimată audiență,

Dragi români,

Guvernul pe care-l conduc are toată deschiderea să ofere susținere colegilor de la Chișinău.

Experiența de 11 ani a României în Uniunea Europeană, precum și perioada de pregătire pentru aderare, sperăm să contribuie la facilitarea și scurtarea drumului Republicii Moldova spre statutul de membru în construcția europeană.

Susținem aplicarea Acordului de Asociere U.E. - Republica Moldova și considerăm că semnarea acestui acord a consfințit intrarea Republicii Moldova pe un traseu clar, ireversibil, de apropiere de Uniunea Europeană. Este răspunsul nostru comun la așteptările cetățenilor din Republica Moldova legate de siguranță, prosperitate și consolidare a democrației.

Guvernul pe care-l conduc este ferm angajat să aducă cât mai aproape momentul în care România și Republica Moldova vor avea un viitor comun în Uniunea Europeană.

Republica Moldova este și va rămâne o prioritate pentru Guvernul României!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Urmează mesajul Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei.

Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române și Șeful Casei Regale a României:

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Domnule președinte al Parlamentului Republicii Moldova,

Doamnă prim-ministru a României,

Domnule viceprim-ministru al Republicii Moldova,

Excelențele Voastre,

Preafericirea Voastră,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Să ne aducem aminte astăzi de personalitățile din Sfatul Țării și de bravii noștri soldați care au luptat pentru unirea noastră în anul 1918.

Să ne aducem aminte de oamenii noștri politici care, indiferent de doctrina lor, au consolidat procesul unirii.

Să ne aducem aminte de Regele Ferdinand și de Regina Maria, care niciodată nu și-au pierdut convingerea că România va fi victorioasă în război și unită în timp de pace.

Contribuția Casei Regale la integrarea europeană a Republicii Moldova a început acum 100 de ani, în Basarabia străbunicilor mei, Ferdinand și Maria.

În vremea Regelui Întregitor a avut loc o profundă reformă agrară. Au fost organizate modern educația și justiția. Au fost aduse la standarde europene serviciul poștal, sistemul de măsuri și greutăți, sănătatea, comerțul și organizarea statistică. Au fost, de asemenea, fondate numeroase temple ale culturii.

Unul din simbolurile unității de neam a fost tatăl meu. Născut la trei ani după Marea Unire, Regele Mihai a reprezentat, timp de aproape un secol, speranța, demnitatea și continuitatea, de ambele părți ale Prutului.

Astăzi, datoria de a-i sprijini pe frații noștri din afara frontierelor României nu trebuie să cunoască limite, nici condiționări.

La 100 de ani de la Marea Unire, după tragedii greu de descris în cuvinte, Coroana Română continuă să sprijine aspirațiile europene ale Republicii Moldova.

Ultimii ani au dovedit că familia regală participă profund și durabil la integrarea țării în familia europeană a națiunilor.

Afecțiunea și respectul de care Casa Regală se bucură în țara soră este cel mai frumos dar pe care îl putem primi acum, la ceas de sărbătoare, împreună.

Așa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 7 decembrie 2021, 23:42
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro